Conducere fără permis (art.335 NCP). Hotărâre din 20-02-2015, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 4328/333/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI – NCPP
Ședința publică din 20.02.2015
Completul constituit din:
Președinte: T. C. G.
Judecător: S. E.
Grefier: R. E. M.
Decizia penală nr. 120
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul C. C. V. împotriva sentinței penale nr. 2161/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 09.02.2015, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.02.2015.
INSTANȚA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 2161/29.10.2014, Judecătoria V. a hotărât următoarele:
„În baza art. 396 al. 1, 2 Cod procedură penală raportat la art. 5 Noul Cod penal, condamnă pe inculpatul C. C. V., fiul lui V. și M., născut la 18.03.1983 în oraș Negrești, județ V., cetățean român, căsătorit, studii-generale, domiciliat în oraș Negrești, ., județ V., recidivist postexecutoriu, C.N.P.-_, la următoarele pedepse:
- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute și sancționate de art. 85 al. 1 din O.U.G. 195/02 republ. (art. 334 al. 1 Cod penal - în noua reglementare) cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (art. 41 al. 1 Noul Cod penal) - fapta din 23.09.2013;
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute și sancționate de art. 86 al. 1 din O.U.G. 195/02 republ. ( art. 335 al. 1 Cod penal - în noua reglementare) cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (art. 41 al. 1 Noul Cod penal) – fapta din 23.09.2013;
- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute și sancționate de art. 86 al. 1 din O.U.G. 195/02 republ. ( art. 335 al. 1 Cod penal - în noua reglementare) cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (art. 41 al. 1 Noul Cod penal) – fapta din 21.10.2013;
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Vechiul Cod penal și a art. 5 Noul Cod penal contopește cele trei pedepse aplicate, astfel că inculpatul C. C. V. va executa în final pedeapsa rezultantă de 2 ( doi) ani închisoare, în regim de detenție.
Conform art. 12 al. 1 din Lg. nr. 187/2012 raportat la art. 5 Noul Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Vechiul Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 al. 1, 2 Vechiul Cod penal.
Analizând global, constată că legea penală veche este mai favorabilă.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul C. C. V. la plata către stat a sumei de 500 lei-cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Prin rechizitoriul nr.4237/P/2013 din 18.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. C. V. pentru săvârșirea, în concurs real și în stare de recidivă, a unei infracțiuni de conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin.1 Cod penal și a două infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și a art.41 al.1 C.pen.(art.85 al.1, art.86 al.1 din O.U.G. nr.195/02 republ. cu apl. art.33 lit.a, art.37 lit.b C.pen.-vechea reglementare).
Cauza a fost înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 23.06.2014 sub numărul_ .
În actul de sesizare a instanței este reținută următoarea situație de fapt:
La data de 23.09.2013 și la data de 21.10.2013, lucrătorii de poliție din cadrul or. Negrești, care efectuau serviciul de control al traficului rutier pe raza localității, au oprit spre verificare autoturismul marca F. Punto condus de inculpatul C. C. V.. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul C. C. V. nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, precum și că la data de 23.09.2013, numerele de înmatriculare ale autoturismului erau expirate.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu sunt menționate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunilor, declarații suspect/ inculpat, declarații martori I. M. S. și Chilmu G. M., proces-verbal întocmit de organele de poliție, adresa inspectoratului General al Poliției de frontieră, proces-verbal de efectuare de acte premergătoare, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Deși legal citat, inculpatul C. C. V. nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiat, dând declarații doar pe parcursul urmăririi penale unde a avut o atitudine sinceră.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în luna august 2013, inculpatul C. C. V. a achiziționat din Germania autoturismul marca F. Punto cu numerele provizorii VER-119B, valabile pentru perioada 23.08._13.
În seara zilei de 23.09.2013, inculpatul C. C. V. a hotărât să se deplaseze în mun. R., motiv pentru care l-a rugat pe martorul Chilmu G. M. să-l însoțească, acesta fiind de acord. Astfel, inculpatul a urcat la volanul autoturismului pe care l-a condus pe . or. Negrești, apoi pe . până la o stație Peco unde a alimentat pentru a ajunge în mun. R.. La scurt timp după ce a plecat din stația Peco, în timp ce se deplasa pe .. Negrești, inculpatul a fost oprit pentru control de un echipaj de poliție. Cu această ocazie inculpatul a declarat verbal organelor de poliție că nu posedă permis de conducere și avea cunoștință că numerele de înmatriculare expiraseră în urmă cu două zile.
Cu prilejul declarației date la 23.09.2013, inculpatul a precizat că deține permis de conducere eliberat de autoritățile din Republica M., fapt infirmat prin adresa nr._ din 08.10.2013 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră-Centrul Comun de Contact G. din care reiese că inculpatul C. C. V. nu figurează în bazele de date ale Republicii M. ca fiind deținător de permis de conducere auto.
În ziua de 21.10.2013, în jurul orelor 05:00, inculpatul C. C. V. a hotărât să se deplaseze la o rudă care locuiește în satul Buhăiești, . scop inculpatul a urcat din nou la volanul autoturismului marca F. Punto, cu număr de înmatriculare provizorii VS_ cu valabilitate din data de 26.09.2013 până la data de 25.10.2013, pe care l-a condus pe DN 15D din orașul Negrești până în loc. Buhăiești, unde a rămas până în jurul orelor 15:20, când a plecat cu mașina spre satul Vulturești deplasându-se pe DC 117 apoi pe DN 15D, iar după ce a parcurs o distanță de aproximativ 4 km a fost oprit de un echipaj de poliție. În urma verificărilor s-a constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere, fapt recunoscut de altfel și de către inculpat.
În drept, faptele inculpatului C. C. V. care, la data de 23.09.2013 a condus pe raza or. Negrești, autoturismul marca F. ale cărui numere de înmatriculare erau expirate din data de 21.09.2013 și fără a poseda permis de conducere, iar în ziua de 21.10.2013 a condus autoturismul fără a deține permis de conducere, comise în concurs real și în stare de recidivă postexecutorie, realizează conținutul constitutiv al unei infracțiuni de conducere a unui vehicul neînmatriculat și a două infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art.85 al.1 din O.U.G. nr.195/02 republ. (o infracțiune), art.86 al.1 din O.U.G. nr.195/02 republ. (două infracțiuni), toate cu apl. art.33 lit.a, art.37 lit.b C.pen. din 1969.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. 1 și art.86 al.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, elementul material al acestor infracțiuni este întrunit: inculpatul a condus pe drumurile publice, autoturismul marca F., care la data de 23.09.2013 era neînmatriculat, deși nu poseda permis de conducere.
Urmarea imediată a infracțiunilor constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic. Existența raportului de cauzalitate între faptele comise și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că, prin conducerea unui vehicul neînmatriculat și fără a deține permis de conducere prezintă pericol pentru participanții la trafic, acționând cu intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută în art.19 alin.1 pct.1 lit.b din Cod penal anterior întrucât rezultatul faptelor (starea de pericol) a fost prevăzut și acceptat de acesta.
Sancțiunea aplicabilă pentru infracțiunea prev. de art.85 al.1 din O.U.G. nr.195/02 republ. este închisoare de la 1 la 3 ani, iar pentru infracțiunea prev. de art.86 al.1 din O.U.G. nr.195/02 republ. este închisoare de la 1 la 5 ani.
Sub imperiul Noului Cod penal, faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni de conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin.1 Cod penal și a două infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. 1 Cod penal, vinovăția acestuia fiind intenția indirectă prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b din Noul Cod penal.
Conținutul constitutiv al celor două infracțiunii este aproape identic în Noul Cod penal și, prin urmare, analiza elementelor constitutive ale celor două infracțiuni sub imperiul Codului penal anterior, realizată mai sus, rămâne valabilă. Ceea ce diferă este sancțiunea aplicabilă pentru infracțiunea prev. de art. 334 C. pen. care prevede alternativ și pedeapsa amenzii penale.
Instanța constată că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul au fost săvârșite anterior pronunțării unei soluții pentru vreuna dintre ele și în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 1308/2006 a Judecătoriei V., fiind incidente dispozițiile privind concursul de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal anterior și respectiv art. 38 alin. 1 din Noul Cod penal, precum și dispozițiile recidivei prevăzute de art.37 lit. b Cod penal anterior și respectiv art.41 alin. 1 din Noul Cod penal.
Comparând tratamentul sancționator specific pentru fiecare infracțiune în parte, instanța constată că legea nouă este una mai favorabilă față de neaplicarea pedepselor accesorii raportat la dispozițiile art. 65 din Noul Cod penal și posibilitatea aplicării unei amenzi penale în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. 1 din Noul Cod penal.
În privința tratamentului specific concursului de infracțiuni, întrucât sub imperiul Codului penal anterior, aplicarea unui spor era facultativă, iar potrivit noilor prevederi aplicarea unui spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse este obligatorie, iar referitor la tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii, potrivit Codului penal din 1969 pedeapsa aplicată poate fi mărită până la maximul special la care se poate adăuga un spor facultativ, spre deosebire de Noul Cod penal care prevede limite speciale majorate cu jumătate, se poate constata că legea penală veche este una mai favorabilă (instanța având în vedere și pedepsele pe care intenționează să le aplice în prezenta cauză).
În aceste condiții, având în vedere interpretarea Deciziei nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța, analizând global, va face aplicarea Codului penal din 1969 ca lege penală mai favorabilă.
Instanța reține pericolul social concret al infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat și a celor două infracțiuni de conducere a unui vehicul fără a deține permis de conducere raportat la situația de fapt reținută, urmând a fi avute în vedere și circumstanțele personale ale acestuia, impunându-se astfel stabilirea unor pedepse cu închisoarea între limitele de pedeapsă legale.
În privința pericolului social concret al infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin.1 din Noul Cod penal, instanța constată că inculpatul a dat dovadă de persistență infracțională, inculpatul conducând în mod repetat în aceste condiții, deși trebuia să conștientizeze necesitatea respectării legii penale.
Instanța apreciază că doar stabilirea unor pedepse juste și proporționale este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni.
Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunilor, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța va stabili în sarcina inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul neînmatriculat pe drumurile publice prevăzută de art. 85 al.1 din O.U.G. nr.195/02 republ. cu apl. art.5 N. C. pen. și a art.37 lit. b C. pen. (art.334 alin. 1 din Noul Cod penal cu apl. art. 41 al. 1 N. C. pen.)- faptă săvârșită la data de 23.09.2013, o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 86 al.1 din O.U.G. nr.195/02 republ. cu apl. art. 5 N.C.pen. și a art.37 lit. b C. pen. (art. 335 alin.1 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.1 din Noul Cod penal)- fapta săvârșită la data de 23.09.2013 și o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 86 al.1 din O.U.G. nr.195/02 republ. cu apl. art. 5 N.C.pen. și a art. 37 lit. b C.pen. (art. 335 alin. 1 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.1 din Noul Cod penal)- fapta săvârșită la data de 21.10.2013).
Constatând că infracțiunile reținute și pentru care a fost trimis în judecată inculpatul au fost săvârșite anterior pronunțării unei soluții pentru vreuna dintre ele, sunt incidente dispozițiile privind concursul de infracțiuni. În consecință, în temeiul art. 33 lit. a, art.34 lit. b Cod penal din 1969, instanța va contopi cele trei pedepse stabilite în sarcina inculpatului în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pe care inculpatul C. C. V. o va executa în regim de detenție
Conform dispozițiilor art.12 al.1 din Lg. nr.187/2012 rap. la art.5 N. Cod pen, va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, precum și a dreptului prevăzut la litera b acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, față de soluția de condamnare instanța considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.
Astfel, din motivarea deciziei nr. 2/06.10.2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord ) rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Convenției, nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie.
Această marjă de apreciere nu este însă nelimitată, restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte.
Din decizia instanței europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat și nediferențiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.
Art. 71 alin. 1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Art. 64 alin. 1 lit. a Cod penal, se referă la dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice și în funcțiile elective publice. Această pedeapsă se aplică de drept odată cu pronunțarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracțiuni. Acest procedeu este nerezonabil, interdicția drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporționalității în fiecare caz în parte.
Văzând dispozițiile art.274 al.1 C. pr. pen.”.
* * *
Împotriva sentinței penale nr. 2161/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ a formulat apel inculpatul C. C. V., care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat redozarea pedepsei, aceasta fiind mult prea mare.
Totodată, a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 91 și 92 Cod penal.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 471 din Codul de procedură penală, Curtea constată următoarele:
Referitor la fondul cauzei, Curtea de Apel constată, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că prima instanță a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dându-se în drept o justă încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpatul C. C. V., ce nu au fost criticate de apelant.
Astfel, în fapt, s-a reținut că inculpatul, la data de 23.09.2013, a condus pe raza or. Negrești, autoturismul marca F. ale cărui numere de înmatriculare erau expirate din data de 21.09.2013 și fără a poseda permis de conducere, iar în ziua de 21.10.2013 a condus autoturismul fără a deține permis de conducere, fapte ce au fost comise în concurs real și în stare de recidivă postexecutorie și care realizează conținutul constitutiv al unei infracțiuni de conducere a unui vehicul neînmatriculat și a două infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art.85 al.1 din O.U.G. nr.195/02 republ. (o infracțiune), art. 86 al.1 din O.U.G. nr.195/02 republ. (două infracțiuni), toate cu aplic. art.33 lit. a, art.37 lit. b C. pen. din 1969.
În baza propriului examen, Curtea de Apel constată că inculpatul C. C. V. a recunoscut comiterea faptelor în cursul urmăririi penale, iar pe parcursul cercetării judecătorești, atât la fond cât și în apel, deși legal citat acesta nu s-a prezentat.
La analiza motivelor de apel referitoare la individualizarea judiciară pedepsei, ce a fost criticată de inculpat, Curtea se va raporta la dispozițiile art. 74 Cod penal, care prevăd că stabilirea cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșire și cu periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Or, din formularea dată de textele de lege mai sus arătate acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.
Astfel, în mod just instanța de fond a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei natura, gravitatea, modalitatea de săvârșire a faptelor de către inculpat, astfel cum au fost descrise mai sus, urmările produse care se concretizează în punerea în pericol a siguranței circulației, perseverența în a încălca aceleași relații sociale protejate de lege, precum și persoana inculpatului.
În cazul inculpatului C. C. V. s-a constatat, în mod corect, că potrivit fișei de cazier judiciar, acesta prezintă o recidivă bogată, fiind condamnat pentru încălcarea relațiilor sociale referitoare la patrimoniu, instanța de fond apreciind în mod just că aceste avertismente nu au fost suficiente pentru reeducarea sa și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
Față de cele arătate, Curtea constată că fiecare pedeapsă aplicată inculpatului este proporțională cu natura, gravitatea, modalitatea de săvârșire a faptei, rezultatul produs, dar și cu pericolul social ridicat al persoanei inculpatului, iar aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanța de fond, nefiind de natură a asigura reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv educativ.
Curtea are în vedere la menținerea pedepselor aplicate de către instanța de fond și faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de astfel de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
În ceea ce privește aplicarea instituției suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, Curtea constată că inculpatul nu are vocație la aplicarea acestea, având în vedere că nu este îndeplinită o condiție premisă prevăzută de lege și anume ca inculpatul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an (art. 91 alin. 1, lit. b din Codul penal), în cauză inculpatul suferind mai multe condamnări la pedepse de peste un an, ultima condamnare fiind de 5 ani aplicată prin sent. pen. nr. 1308/04.05.2006 de către Judecătoria V., din executarea căreia a fost eliberat condiționat la data de 30.06.2009, cu un rest de 589 zile închisoare, condamnare pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va dispune, în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. b din Codul de procedură penală, respingerea apelului declarat de inculpatul C. C. V., împotriva sentinței penale nr. 2161/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria V., ce va fi menținută ca legală și temeinică.
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, inculpatul apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul C. C. V., fiul lui V. și M., ns. la data de 18.03.1983, împotriva sentinței penale nr. 2161/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei, incluzând onorariul avocatului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.02.2015.
Președinte,Judecător,
T. C. GabrielScriminți E.
Grefier,
R. E. M.
Red./Tehnored. T.C.G.
2 ex. + 2 ex./21.04.2015
Judecătoria V.
Judecător S. L.
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Hotărâre din 26-02-2015, Curtea... | Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 21/2015.... → |
|---|
