Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 47/2016. Curtea de Apel IAŞI

Audiat in cauza de procuror, inculpatul C. C. a declarat ca recunoaște si regreta comiterea faptei pentru care este cercetat in cauza.

Din mijloacele de probă administrate în cauză procurorul a apreciat că rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului.

Astfel, săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 301 Cod penal, este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- Nota de control întocmită de DLAF, nr_ privind proiectul „Lucrări de execuție a străzilor din cartierele Deal II, Țuguiata II, Bariera Puiești, Complex Școlar, Trestiana, Extindere Cartier Complex Școlar din care rezultă că acest contract a fost încheiat intre Municipiul Bârlad, reprezentat de inculpat si . in calitate de lider al asocierii dintre . si ., in condițiile existentei unor raporturi comerciale anterioare intre . inculpatului) și cele două societăți câștigătoare, relații comerciale constând in prestări servicii, vânzare cumpărare de materiale și execuții de lucrări.

- Nota de control întocmită de DLAF, nr 36/2013 privind proiectul „Reabilitarea Centrului Cultural Istoric", din care rezultă că acest contract a fost încheiat intre Consiliul Județean V. si .. Această din urmă societate a subcontractat către ., la care inculpatul era asociat/administrator lucrări de construire in valoare de 1.165.008,07 RON, pentru care societatea administrata de inculpat a primit efectiv in cont suma de 1.122.729,06 RON de la . de subcontractare nr 516/09.12.2009), contract ce se înscrie in intervalul de 5 ani vizat de legiuitor..

- Raport de control nr 5752/17.06.2014 întocmit de ANRMAP, realizat ca urmare a derulării procedurii de supraveghere la UA T Municipiul Bârlad,

- Documentație (facturi, contracte etc.) ce atesta realitatea relațiilor comerciale derulate intre cele trei societăți comerciale, după cum urmează:

- relațiile comerciale intre . si . au constat in:

1.prestări servicii - închirieri utilaje in cursul anului 2011 cand prima societate a emis către a doua 6 facturi pentru închirieri utilaje in valoare de 11.303,22 lei;

2.vânzare - cumpărare materiale încă din anul 2006;

3.execuție de lucrări - conform contractului de prestări servicii nr. 1797 din data de 18.10.2011 (reziliat in ianuarie 2012 datorita neachitării integrale a unei facturi) încheiat intre . in calitate de antreprenor general si . in calitate de executant având ca obiect modernizare DC 54 A - durata de execuție de 8 luni in cadrul unui Proiect integrat a cărui beneficiar a fost . si antreprenor Asocierea dintre .., S.C. Marcam Construct SRL si S.C. Simpa Construct S.R.L. DLAF a stabilit cu certitudine ca in perioada octombrie - decembrie 2011, S.C. CONSRUCTII CONSULT a efectuat lucrări pe baza contractului nr 1797 încheiat cu . pentru care a emis facturi si a încasat sume de bani.

- relațiile comerciale intre S.C. Construcții Consult S.R.L. si S.C. U. Proiect S.A. au constat in:

1.execuție de lucrări – S.C. Construcții Consult S.R.L. a emis către S.C. U. Proiect S.A. facturi pentru execuția unor lucrări si materii prime necesare la aceste lucrări in valoare de 1.252.896,67 lei in baza unor contracte semnate in perioada 2009 -2010.

2.vânzare - cumpărare materiale – S.C. Construcții Consult S.R.L. a emis către S.C. U. Proiect S.A. în perioada 01.04._12 un număr de 17 facturi in valoare de 75.900,40 lei;

- Documentele înaintate la dosar de către S.C. U. Proiect si S.C. Transmis care atesta raporturile comerciale de care se face vorbire mai sus.

- Raportul procedurii de atribuire nr 4357/19.03.2012, aprobat de inculpatul C. C.

- Contractul de achiziție publică de lucrări de construcții nr 17/17.04.2012, între U.A.T. Bârlad, reprezentata de inculpat și asocierea dintre S.C. Transmir și CSVrban Proiect

- Documentația primita de la inculpatul C. C., privind activitatea S.C. Construcții Consult (anexa 1, 2)

- fisa analitica partener ..

- fișa analitica partener S.C. U. Priect SA

- Documentația înaintată de CJ V. referitoare la asocierea de societăți comerciale câștigătoare S.C. Constructioi Consult, S.C. TMUCB S.A. și S.C. U. Proiect la licitația desfășurata pentru proiectul „Reabilitarea sistemului de alimentare cu apa, a sistemului de canalizare si a stațiilor de epurare a apelor uzate din mun. V., Bârlad, Huși și a orașului Negrești (vol. 6).

- În cauză au fost audiați și martorii N. C., Dumitrasc V., S. E., precum și mai mulți angajați din cadrul societăților comerciale ..C. U. Poiect și S.C. Transmir, care au relatat împrejurările în care inculpatul era implicat în activitatea derulata de societatea sa comerciala și măsura în care cunoștea raporturile comerciale cu celelalte două societăți vizate.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese in formă continuată, prevăzută de art. 301 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal și a art. 5 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în cursul anului 2012 a aprobat Raportul procedurii de atribuire nr. 4357 din data de 19.03.2012 și a încheiat contractul de lucrări numărul 17 din data de 04.04.2012 între Municipiul Bârlad si .. în calitate de lider al asocierii dintre S.C. U. PROIECT S.A. și .., având ca obiect executarea si finalizarea „Lucrări de execuție a străzilor din cartierele Deal II, Țuguiata II, Bariera Puiești, Complex Școlar, Trestiana, Extindere Cartier Complex Școlar" și prețul de 31.999.653,33 lei.

Inculpatul a efectuat astfel acte prin care se produce un folos material pentru cele două societăți cu care s-a aflat anterior în relații comerciale și din partea cărora a beneficiat de foloase materiale prin intermediul S.C. CONSTRUCȚII CONSULT S.R.L., societate la care a fost asociat si administrator din data de 25.06.1991 (data înscrierii societății în RC) până la data de 05.08.2004 și ulterior doar asociat unic și apoi majoritar până la cesionarea părților sociale către concubina sa, numita N. C..

Totodată s-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale.

II. - La data de 12.02.2015, între procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul C. C., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 301 alin. in formă continuată (două acte materiale din datele de 19.03.2012 și 04.04.2012), prevăzută de art. 301 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal si a art. 5 alin 1 Cod penal și sancționată cu o pedeapsă de 1-5 ani închisoare, în conformitate cu art. 48 și urm. din Cod procedură penală, s-a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției la inițiativa inculpatului C. C., având ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală în dosar nr. 13/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Conform art. 478 alin. 4 Cod procedură penală, limitele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției se stabilesc prin avizul prealabil și scris al procurorului ierarhic superior.

Limitele de încheiere ale acordului privind pe inculpatul C. C. au fost pedeapsa închisorii într-un cuantum între 1 și 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, iar ca modalitate de executare - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în baza prevederilor noului cod penal, cu un set de măsuri de supraveghere, obligații privind frecventarea de programe de reintegrare socială și cu obligația executării unui număr de ore de muncă neremunerată în folosul comunității. .

În fața procurorului și în prezența apărătorului ales Z. L., inculpatul C. C. a declarat expres că recunoaște comiterea faptei, acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și este de acord cu pedeapsă stabilită de procuror, respectiv:

„ - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese in formă continuata, prevăzută de art. 301 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal

In conformitate cu dispozițiile art. 67 al. 2 Cod penal, care stabilește ca obligatorie aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi atunci când legea prevede expres aceasta pedeapsă pentru infracțiunea săvârșita, raportat si la dispozițiile art. 66 al. 2 și al. 3 Cod penal, se vor aplica si pedepsele complementare a interzicerii exercitării, pe o perioada de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal, respectiv:

- dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in orice alte funcții publice

- dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat Cu privire la modul de executare a pedepsei se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu un termen de supraveghere de 3 ani, având in vedere faptul că sunt întrunite următoarele condiții:

a)pedeapsa stabilită este închisoarea sub 3 ani

b)inculpatul C. C. nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii

inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității

d) în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, apreciez că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, fiind necesară doar supravegherea conduitei sale pe o perioada determinată.

Inculpatului i s-a atras atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

I s-a adus la cunoștință inculpatului faptul că pe durata termenului de supraveghere trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și

întoarcerea;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de

existență.

In raport de persoana și conduită inculpatului, apreciez că pentru reeducarea acestuia se impune aplicarea obligației prev. de art. 93 al. 2 lit. b Cod penal, respectiv, sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probațiune sau organizate in colaborare cu instituții din comunitate.

De asemenea, conform acordului exprimat de inculpat, acesta va presta 60 de zile de munca in folosul comunității, in conformitate cu dispozițiile art. 93 al. 3 Cod penal.

Prezentul acord de recunoaștere a vinovăției a fost avizat în prealabil sub aspectul limitelor.

În ceea ce privește cheltuielile ocazionate de prezenta cauză, acestea urmează a fi puse în sarcina inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. (2) din Cod. pr. pen., inculpatul a fost asistat de apărător ales Z. Li viu și Chitimus C. cu delegație ./_/2014 aflată la dosar.”

În conformitate cu prevederile aer. 483 alin. 1 Cod procedură penală, dosarul de urmărire penală privind pe inculpatul C. C. și prezentul acord de recunoaștere a vinovăției au fost trimise la Judecătoria Bârlad.

Totodată a fost înaintat instanței – Judecătoriei Bârlad, dosarul de urmărire penală nr. 13/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

III. - Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 Cod procedură penală.

Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut că în modalitatea descrisă pe larg în actul de sesizare al instanței, inculpatul C. C. în calitate de primar al municipiului Bârlad din județul V., în cursul anului 2012 a aprobat Raportul procedurii de atribuire nr. 4357 din data de 19.03.2012 și a încheiat contractul de lucrări numărul 17 din data de 04.04.2012 intre Municipiul Bârlad si .. in calitate de lider al asocierii dintre S.C. U. PROIECT S.A. si .., având ca obiect executarea și finalizarea „Lucrări de execuție a străzilor din cartierele Deal II, Țuguiata II, Bariera Puiești, Complex Școlar, Trestiana, Extindere Cartier Complex Școlar" si prețul de 31.999.653,33 lei.

Inculpatul a efectuat astfel acte prin care se produce un folos material pentru cele doua societăți cu care s-a aflat anterior în relații comerciale și din partea cărora a beneficiat de foloase materiale prin intermediul S.C. CONSTRUCȚII CONSULT S.R.L., societate la care a fost asociat și administrator din data de 25.06.1991 (data înscrierii societății in RC) pana la data de 05.08.2004 și ulterior doar asociat unic și apoi majoritar pana în prezent, până la data de 05.08.2004 și ulterior doar asociat unic și apoi majoritar până la cesionarea părților sociale către concubina sa, numita N. C..

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi.

În drept, fapta inculpatului C. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese in formă continuata, prevăzută de art. 301 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal si a art. 5 alin 1 Cod penal .

Conform art. 301 alin. 1 Cod penal actual constituie infracțiunea de Conflict de interese: (1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Potrivit dispozițiilor Noului Cod Penal elementul material al conflictului de interese poate fi realizat in doua modalități, alternative: îndeplinirea unui act sau participarea la luarea unei decizii.

In speță, suspectul a îndeplinit, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, doua acte - aprobarea raportului si încheierea contractului.

Faptul că decizia de atribuire a contractului fusese luată anterior de Comisia de evaluare nu are absolut nicio relevanță în cauză, întrucât actul juridic din care ia naștere raportul juridic dintre Autoritatea Contractanta și candidatul câștigător (denumit in terminologia specifica achizițiilor publice „contractant") este contractul de achiziție publică. Drepturile si obligațiile părților sunt prevăzute in acest contract, iar foloasele materiale care sunt realizate, rezulta, de asemenea, in mod direct, din acest contract.

Faptul ca primarul a aprobat raportul procedurii de atribuire (a verificat astfel si a constatat legalitatea derulării procedurii de către Comisie) și a încheiat contractul, respectând decizia de atribuire luata de comisie (verificata si aprobata de el), neputând să aleagă alt contractant, nu are absolut nicio relevanță pentru existenta infracțiunii și nu constituie un argument pentru exonerarea de răspundere a inculpatului, elementul material al conflictului nepresupunând un act de serviciu ilicit (sub aspectul condițiilor prevăzute de lege pentru îndeplinirea acestuia), ci doar un act încheiat cu nesocotirea obligației de a se abține pe care funcționarul o are atunci când este chemat să îndeplinească un act (licit) prin care se produce un „folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură".

În cauză este clar dovedit faptul că suspectul cunoștea foarte bine despre ce societăți este vorba, cunoștea faptul că in trecut propria sa societate a avut raporturi comerciale diverse atât cu S.C. U. Proiect cât și cu S.C. Transmir, ceea ce automat implica obligația sa de a se abține de la aprobarea raportului procedurii de licitație și de la încheierea contractului.

Inculpatul C. C. a declarat că recunoaște și regretă comiterea faptei pentru care este cercetat în cauza solicitând procurorului încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției în condițiile stabilite de procuror și acceptate de părți.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

În consecință se constată faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prev. de art. 482 Cod procedură penală, iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul de urmărire penală.

Omisiunile privind datele de stare civilă ale inculpatului și interdicția unui set de drepturi ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa complementară deja stabilită între părți au fost suplinite de procuror și părți în termen legal prin actul adițional depus la dosar, conform art. 484 Cod procedură penală.

Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului.

Acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 12 februarie 2015 în dosar nr.13/P/2014 îndeplinește condițiile prev. de art.480 – 482 Cod procedură penală în sensul că vizează o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii între 1 și 5 ani, din probele existente la dosar rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului și pe parcursul urmăririi penale inculpatul a fost asistat de către apărătorul său ales.

Acordul de vinovăție îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de art.482 Cod procedură penală: data și locul încheierii; numele, prenumele și calitatea celor între care s-a încheiat acordul, date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art.107 alin. 1, descrierea faptei ce formează obiectul acordului, încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege, probele și mijloacele de probă, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a acceptat încadrarea juridică a faptei, a acceptat cuantumul pedepsei și și-a dat acordul privind modul de executare a pedepsei.

Acordul a vizat stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese in formă continuata, prevăzută de art. 301 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

Conform art. 67 alin 2 Cod penal s-a stabilit ca obligatoriu aplicarea pedepsei interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de disp. art. 66 alin. 2, alin. 3 Cod penal pe o perioada de 3 ani ca pedepse complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal, în consecință aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 65 alin 1 Cod penal raportat la art.66 alin 1 lit. a și b Cod penal constând în: dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat.

Având în vedere modalitatea de individualizare a pedepsei între procurorul de caz și inculpat s-a negociat ca și formă de executare a pedepsei suspendarea pedepsei sub supraveghere, cu un termen de supraveghere de 3 ani, termen pe durata căruia inculpatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere stabilite prin acord. Tot prin acordul de recunoaștere a vinovăției i s-au impus inculpatului obligația prevăzute de art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, respectiv, să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probațiune sau organizate in colaborare cu instituții din comunitate.

De asemenea, conform acordului exprimat de inculpat, acesta va presta 60 de zile de munca in folosul comunității, în conformitate cu dispozițiile art. 93 al. 3 Cod penal.

Cu ocazia ascultării inculpatului în cadrul proceduri necontradictorii conform art. 484 Cod procedură penală, la termenul din 28 aprilie 2015, inculpatul C. C. a declarat ca recunoaște și regretă comiterea faptei pentru care este cercetat în cauza, reiterând conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției conform art. 482 Cod procedură penală.

A solicitat ca instanța să ia act de acest acord și să îl admită în forma în care a fost încheiat cu procurorul, în prezența apărătorul ales, acord semnat de aceștia, deoarece reprezintă o manifestare de voință a inculpatului raportat la condițiile și limitele acordului stabilite de procurorul ierarhic superior, anterior încheierii în forma finală.

Astfel, inculpatul a precizat că mențiunile din acord sunt manifestarea sa de voință, în prezența avocatului ales, și cu privire la următoarele aspecte: descrierea faptei ce formează obiectul acordului; încadrarea juridică a faptei și pedeapsa prevăzută de lege; probele și mijloacele de probă, declarația expresă a inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat, mențiuni obligatorii în conținutul acordului.

Deși inculpatul a avut o poziție neechivocă cu privire la conținutul acordului încheiat în condiții legale, inclusiv cu privire la elementele obligatorii din acord privind cuantumul pedepsei și încadrarea juridică a faptei, apărătorul inculpatului a apreciat oportună aplicarea legii penale mai favorabile conform Codului penal anterior în vigoare la data săvârșirii faptelor, solicitând pe principiul proporționalității să fie modificat cuantumul pedepsei, spre minim, respectiv 6 luni închisoare, urmând să fie schimbată implicit și încadrarea juridică ca efect al reținerii legii penale mai favorabile.

Instanța de fond a apreciat că aspectele învederate de apărătorul inculpatului exced cadrului de negociere al acordului, și apar ca o modificare a termenilor înțelegerii părților stabiliți cu ocazia încheierii acordului.

La data încheierii acordului părțile aveau posibilitatea să accepte încheierea acestuia în condițiile enunțate de ambele părți sau să refuze în condițiile în care nu se ajungea la un acord cu privire la cele două elemente esențiale și concrete din acest act, respectiv încadrarea juridică a faptei și a cuantumului pedepsei, invocate de avocat în instanță.

Conform art. 479 Cod procedură penală care reglementează Obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției: Acordul de recunoaștere a vinovăției are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia.

Astfel, cu ocazia încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției din data de 12.02.2015, la propunerea inculpatului C. C. care a dorit să dea eficiență dispozițiilor art. 481 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul de a nu se mai întocmi rechizitoriu prin care ar fi fost trimis în judecată cu privire la faptele reținute în sarcina acestuia, inculpatul, asistat de avocat ales a fost de acord:

- cu limitele de pedeapsă în care s-a propus încheierea acordului și apoi cu cuantumul acesteia, de 1 an închisoare;

- cu încadrarea juridică a faptei, conflict de interese în formă continuată prevăzute de art. 301 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal - Legea nr. 286/2009, inclusiv cu reținerea dispozițiilor art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă, aspect analizat de părți cu prilejul încheierii acordului, când s-a apreciat și s-a stabilit că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal, în vigoare la data încheierii acordului.

De asemenea, soluționând cauza, instanța analizează acordul de recunoaștere a vinovăției, conform art. 485 Cod procedură penală, privind admisibilitate conform soluțiilor prevăzute de art. 396 alin. (2) - (4), sub aspectul în care, nu poate crea pentru inculpat o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, sau respingerea dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă se apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Orice alte intervenții ale instanței apar ca o modificare a acordului în termenii săi esențiali și concret stabiliți de părți, o eludare a înțelegerii intervenite între procuror și inculpat.

Mai mult, din conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției din data de 12.02.2015 reiese că a fost analizată și incidența legii penale mai favorabile, iar aprecierea părților a fost corectă sub aspectul incidenței dispozițiilor legii penale mai favorabile, ca fiind Codul penal actual, deoarece conform art. 253 ¹ Cod penal anterior din 1969 infracțiunea de Conflict de interese este definită ca fiind Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă.

Conform art. 53 alin. 2 lit. a Cod penal anterior Pedepsele complementare sunt: interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani.

Conform art. 66 Cod penal actual: Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora drepturi.

Comparând cele două texte, deși pedeapsa închisorii este aparent mai favorabilă conform Codului penal anterior sub aspectul minimului de pedeapsă care este mai mic, respectiv de 6 luni, apreciind în globalitatea instituțiilor de drept, pedeapsa complementară este evident mai aspră, durata fiind cea maximă de 10 ani..

Față de aceste considerente, și apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei, limitele pedepsei stabilite și modalitatea de executare fiind rezonabil de blânde, față de modalitatea de săvârșire a faptei și persoana inculpatului în calitatea în care a săvârșit faptele.

În baza art. 485 alin. 1 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat și în consecință a admis acordul de recunoaștere a vinovăției și a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prev. de art. 301 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 5 Cod penal.

Împotriva sentinței penale nr. 131/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, în termen legal, a formulat apel inculpatul C. C., criticând-o pentru neteminicie.

Apelul inculpatului vizează cuantumul pedepsei în contextul analizării acordului din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile.

Prin sentința apelată, prima instanță a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între P. de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpat, și a pronunțat o hotărâre de condamnare a acestuia la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea sub supraveghere, și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, conform art. 301 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

A mai fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a susținut că este de acord cu condamnarea, dar prin aplicarea legii penale mai favorabile, care să aibă ca finalitate o pedeapsă de 6 luni.

Nu s-a contestat, prin urmare, existența infracțiunii, a condițiilor în care aceasta a fost săvârșită, inculpatul acceptându-și vinovăția.

Consideră greșit prima instanță că problema aplicării legii penale mai favorabile excede cadrului de negociere al acordului și că s-ar susține o modificare a termenilor înțelegerii părților.

Ceea ce s-a susținut cu privire la principiul aplicării legii mai favorabile nu excede cauzei și nu urmărește modificarea termenilor înțelegerii, ci sesizează instanța cu privire la legea penală mai favorabilă.

Conform art. 485 alin. 1 Cod procedură penală, instanța „analizează acordul”. Analiza acordului presupune atât verificarea legalității acestuia în toate privințele, cât și a cuantumului pedepsei și modalității de executare a acestuia.

Legalitatea privește și încadrarea juridică, aspect, de altfel, esențial într-un proces penal. Inculpatul nu susține schimbarea încadrării juridice, ci doar stabilirea de către instanță a legii mai favorabile, conform art. 5 Cod penal. Încadrarea juridică este aceeași, infracțiunea este aceeași, cea de conflict de interese, nefiind în ipoteza prevăzută în art. 386 Cod procedură penală, ci în situația aplicării legii în timp. Inculpatul a acceptat în continuare încadrarea juridică a infracțiunii de conflict de interese.

Dacă în procesul analizării acordului instanța de judecată constată împrejurări care aduc atingere legii, are obligația să le sesizeze, să le corecteze și să le sancționeze. Acordul între părți nu are valoare absolută și tocmai de aceea este necesară cenzura instanței, dovada fiind soluția alternativă a respingerii acordului.

Mai mult, principiul aplicării legii mai favorabile este atributul exclusiv al instanței de judecată, așa cum se reține în jurisprudența Curții Constituționale. Acest drept nu îl are nici Ministerul Public, nici inculpatul, părțile putând doar propune o anumită interpretare și soluție. Întrucât aplicarea legii penale în timp este un principiu fundamental al procesului penal, instanța nu se poate deroba, chiar în condițiile judecării acordului de recunoaștere a vinovăției, de această sarcină.

În concluzie, consideră că aplicarea legii mai favorabile nu prejudiciază în nici un mod acordul părților, ci, dimpotrivă, face parte din procesul de analiză obligatorie pe care instanța o face în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești.

Deși consideră că această chestiune juridică excede analizării acordului, instanța face însă o apreciere comparativă a celor două legi, ajungând la concluzia că legea nouă este mai favorabilă, întrucât pedeapsa complementară este de maximum 5 ani, față de 10 ani în vechiul Cod penal.

Opinia instanței contravine doctrinei și jurisprudenței, care au stabilit ca legea penală mai favorabilă în cazul infracțiunii de conflict de interese este legea veche. Criteriul esențial, în mod evident, îl constituie pedeapsa principală, și nu pedeapsa complementară, aceasta având un minim special de 6 luni, față de 1 an.

Părțile conveniseră prin acord o pedeapsă de 3 ani, pe care nimeni nu o contestă, fiind stabilită într-un cuantum comun limitelor prevăzute în ambele coduri.

Nu pot fi puse pe același plan și să aibă aceeași relevanță pedepsele principale și cele complementare. Pedeapsa principală a închisorii este o sancțiune care afectează libertatea inculpatului, î timp ce pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi nu aduce restrângeri atât de grave ca în situația privării de libertate.

S-a solicitat stabilirea unei pedepse în cuantum de 6 luni, în conformitate cu spiritul acordului, 6 luni fiind pedeapsa corespunzătoare minimului special din legea nouă. Nu se pun în discuție criterii de individualizare a pedepsei, care au fost stabilite prin acord și recunoscute, ci doar cuantumul pedepsei proporțional cu limita inferioară prevăzută în legea veche, lege sub imperiul căreia s-a săvârșit fapta și care în plus este mai favorabilă.

În consecință, solicită admiterea apelului, pronunțarea unei hotărâri prin are inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă prevăzută de vechiul cod de procedură penală, lege sub imperiul căreia a fost săvârșită fapta și care este mai favorabilă decât legea nouă.

În cadrul dezbaterilor asupra apelului, urmare a publicării Deciziei Curții Constituționale a României nr. 603/06.10.2015 în Monitorul Oficial, inculpatul C. C. a solicitat admiterea apelului, respingerea acordului de vinovăție și achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 4 cu raportare la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală - fapta nu mai există, o asemenea soluție este posibilă și legală în condițiile în care decizia la care se referea stabilește că dispozițiile art. 488 Cod proc. pen. sunt neconstituționale. Se referă doar la faptul că Curtea Constituțională a ajuns la concluzia că acele soluții posibile care au fost prevăzute sunt neconstituționale pentru că, practic, actul de justiție este împiedicat, trunchiat, instanța de judecată neputând să facă aplicarea dispozițiilor art. 2 a principiului legalității procesului penal. În aceste condiții, apariția în cursul unui proces a unei decizii de neconstituționalitate care are putere erga omnes de aplicare imediată de la momentul publicării în toate cauzele, în toate dosarele și nu numai în cauza în care s-a ridicat, la momentul de față, infracțiunea de conflict de interese, art. 301 Cod penal, în varianta cu raporturi comerciale, nu mai este prevăzută ca infracțiune, situație în care și pe dispozițiile Deciziei nr. 235 solicită admiterea apelului, respingerea acordului de vinovăție, pentru că acesta s-a întemeiat pe o dispoziție legală, pe o infracțiune care în momentul de față nu mai există și în consecință aplicarea soluțiilor din procedura generală, art. 396 cu trimitere la art. 16 alin. 1 lit. b Cod proc. penală – fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

Judecata în apel

Inculpatul C. C. nu a dat declarație în această fază procesuală și nu s-au formulat solicitări de probe noi în faza de judecată a apelului.

În cursul judecății în calea de atac a fost pronunțată Decizia nr. 603/06.10.2015 a Curții Constituționale a României referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 301 alin. 1 și art. 308 alin. 1 Cod penal, publicată în Monitoriul Oficial nr. 845/13.11.2015.

Analizând cu prioritate, din oficiu, legalitatea sentinței penale apelate, în baza efectului devolutiv al apelului și al limitelor sale, în conformitate cu dispozițiile art. 417 și art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 131 din 12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ a fost admis, potrivit art. 485 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Curtea de Apel Iași cu inculpatul C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, în formă continuată, prev. de art. 301 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal , obiect al dosarului de urmărire penală nr. 13/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, inculpatul fiind condamnat pentru infracțiunea menționată la pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa complementară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 3 ani, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere pentru un termen de 3 ani d ela rămânerea definitivă a hotărârii.

Instanța de fond, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a reținut că în modalitatea descrisă pe larg în actul de sesizare al instanței, inculpatul C. C. în calitate de primar al municipiului Bârlad din județul V., în cursul anului 2012 a aprobat Raportul procedurii de atribuire nr. 4357 din data de 19.03.2012 și a încheiat contractul de lucrări numărul 17 din data de 04.04.2012 intre Municipiul Bârlad si .. în calitate de lider al asocierii dintre S.C. U. PROIECT S.A. si .., având ca obiect executarea și finalizarea „Lucrări de execuție a străzilor din cartierele Deal II, Țuguiata II, Bariera Puiești, Complex Școlar, Trestiana, Extindere Cartier Complex Școlar" si prețul de 31.999.653,33 lei.

Inculpatul a efectuat astfel acte prin care se produce un folos material pentru cele două societăți cu care s-a aflat anterior în relații comerciale și din partea cărora a beneficiat de foloase materiale prin intermediul S.C. CONSTRUCȚII CONSULT S.R.L., societate la care a fost asociat și administrator din data de 25.06.1991 (data înscrierii societății in RC) pana la data de 05.08.2004 și ulterior doar asociat unic și apoi majoritar până în prezent, până la data de 05.08.2004 și ulterior doar asociat unic și apoi majoritar până la cesionarea părților sociale către concubina sa, numita N. C..

Prin decizia nr. 603 din 06.10.2015, publicată in Monitorul Oficial al României nr. 845 din 13.11.2015, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin. 1 Cod penal sunt neconstituționale, reținându-se, în esență, că spre deosebire de noțiunile de „funcționar public”, „soți”, „rudă”, „afin” și „raporturi de muncă” folosite în textul care incriminează infracțiunea de conflict de interese și care sunt definite prin dispoziții legale penale sau non penale în vigoare, noțiunea de „raporturi comerciale” nu mai este expres definită prin legislația în vigoare.

Curtea Constituțională a arătat că: „ 20. .....dacă până la . Codului civil, la 1 octombrie 2011, noțiunea de „raport comercial” avea un un înțeles normativ determinat și determinabil prin prisma dispozițiilor Codului comercial, în prezent această noțiune nu își mai poate găsi aplicabilitatea, având în vedere transformările profunde și structurale operate la nivelul Codului civil. Întrucât Codul penal actual a intrat în vigoare la un moment ulterior Codului civil, acesta, atunci când se raportează la noțiuni specifice dreptului civil, trebuie să o facă prin utilizarea unor termeni și noțiuni proprii dreptului pozitiv și nu prin recurgerea, fără o motivare justă, la termeni și noțiuni autonome, atunci când situația normativă nu o impune. Pentru acest motiv, Curtea constată că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozițiilor art.301 alin.(1) din Codul penal este lipsită de claritate și previzibilitate, nepermițând determinarea exactă a conținutului constitutiv al infracțiunii de conflict de interese.

21. Această lipsă de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin.(1) din Codul penal contravine principiului legalității incriminării, prevăzut la art.1 din Codul penal și la art.7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și, în consecință, dispozițiilor art.1 alin.(5) din Constituție, care se referă la calitatea legii.

22. Cu privire la cerințele de claritate, precizie și previzibilitate a legii, în materie penală, prin Decizia nr.363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.495 din 6 iulie 2015, paragrafele 24 și 25, Curtea a reținut, în privința infracțiunii reglementate la art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.672 din 27 iulie 2005, în ipoteza infracțiunilor, inclusiv a celor reglementate în domeniul fiscal, că legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu ușurință prin trimiterea la un alt act normativ de rang legal cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii. Prin aceeași decizie s-a constatat că, dacă legiuitorul își respectă numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera, fără ca prin conținutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate și precizie obiectul material al infracțiunii, aceasta poate determina o lipsă de previzibilitate a respectivului text. Curtea Constituțională a constatat că prevederile criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de cla

claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art.1 alin.(5) din Constituție.

23. Totodată, prin Decizia nr.553 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.707 din 21 septembrie 2015, paragraful 23, Curtea Constituțională a stabilit că standardul constituțional de protecție a libertății individuale impune ca limitarea acesteia să se realizeze într-un cadru normativ care, pe de o parte, să stabilească expres cazurile de limitare a acestei valori constituționale, iar, pe de altă parte, să prevadă într-un mod clar, precis și previzibil aceste cazuri. În aceste condiții, lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei „raporturi comerciale” din cuprinsul textului criticat face neclare și imprevizibile condițiile restrângerii libertății individuale, drept fundamental prevăzut la art.23 din Constituție. De altfel, marja de apreciere a legiuitorului, atunci când se pune în discuție art.23 din Constituție, este supusă unui control strict al Curții Constituționale, fiind așadar una limitată.

24. Pentru aceste considerente, Curtea constată că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozițiilor art.301 alin.(1) din Codul penal imprimă un caracter lipsit de claritate, precizie și previzibilitate obiectului juridic al infracțiunii de conflict de interese. Or, în aceste condiții, așa cum s-a arătat prin Decizia nr.363 din 7 mai 2015, destinatarul normei nu își poate ordona conduita în raport cu o normă de incriminare care nu respectă condițiile de calitate ale legii.

25. Pentru aceste motive, Curtea constată că dispozițiile art.301 alin.(1) din Codul penal încalcă prevederile art.1 alin.(5) și art.23 din Constituție, referitoare la calitatea legii și, respectiv, la libertatea individuală.„

Potrivit art. 147 alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Ținând seama de efectele acestei decizii a Curții Constituționale, de considerentele care au stat la baza adoptării acesteia, Curtea constată că începând cu data de 13.11.2015, data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei indicate anterior, infracțiunea prevăzută de art. 301 alin. 1 Cod penal, în modalitatea conflictului determinat de raporturile comerciale ale autorului faptei cu persoana cu care s-a aflat în astfel de raporturi în ultimii 5 ani, a fost dezincriminată, nemaifiind prevăzută de legea penală, neputându-se stabili obiectul juridic al infracțiunii în această modalitate de săvârșire.

Față de situația reținută, Curtea apreciază că în prezenta cauză va trebui să aplice cu intâietate principiul legalității procesului penal prevăzut de art. 2 Cod procedură penală, fără a mai examina motivele de apel formulate de inculpatul C. C. așa cum sunt redate mai sus.

Curtea este ținută, în virtutea principiului menționat, să aplice cu prioritate dispoziția de dezincriminare, totală sau parțială, a unei fapte penale, indiferent dacă aceasta este prevăzută de un act cu putere de lege sau de o decizie a Curții Constituționale. Învestită fiind cu o cauză penală având ca obiect o acuzație penală adusă de procuror unui inculpat, în contextul intervenirii, până la pronunțarea soluției definitive, a unei cauze care împiedică exercitarea în continuare a acțiunii penale, dintre cele prevăzute de art. 16 Cod procedură penală – în speță art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală – fapta nu este prevăzută de legea penală, instanța de apel nu poate face abstracție de acest impediment în exercitarea acțiunii penale dând efect principiului fundamental al legalității incriminării, pentru că altfel s-ar dispune soluții de condamnare pentru fapte care nu mai sunt prevăzute de lege ca infracțiuni la data pronunțării hotărârii penale definitive.

Totodată, Curtea are în vedere caracterul de procedură specială a acordului de recunoaștere a vinovăției reglementat în dispozițiile art. 478 – art. 488 Cod procedură penală, care reglementează limitele în care se poate încheia un astfel de acord și condițiile de încheiere a acestuia. Esențial pentru realizarea unui acord de recunoaștere a vinovăției este existența unei infracțiuni a cărei săvârșire inculpatul o recunoaște, infracțiune care trebuie să întrunească elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare.

Or, atunci când fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală, lege care trebuie să îndeplinească condițiile de claritate, precizie și previzibilitate, fundamentul încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției lipsește cu desăvârșire, nefiind posibilă continuarea exercitării acțiunii penale împotriva persoanei acuzate.

Curtea constată așadar că, în speța de față, organul de urmărire penală, parte a acordului de recunoaștere a vinovăției, este singurul în măsură să reaprecieze situația juridică a inculpatului C. C. în dosarul de urmărire penală nr. 13/P/2014 cu privire la infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prev. de art. 301 alin.1 cu aplicarea art. 35 alin.1 și art. 5 Cod penal, urmând să dispună în conformitate cu legea.

Decizia Curții Constituționale a României nr. 603 din 06.10.2015, publicată in Monitorul Oficial al României nr. 845 din 13.11.2015, prin efectele sale, determină admiterea apelului declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 131/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, desființarea sentinței menționate, respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat între P. de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpat în dosarul de urmărire penală nr. 13/P/2014 cu privire la infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prev. de art. 301 alin.1 cu aplicarea art. 35 alin.1 și art. 5 Cod penal, și trimiterea dosarului către P. de pe lângă Curtea de Apel Iași în vederea continuării urmăririi penale.

Contrar susținerilor inculpatului C. C., formulate prin apărătorul ales, instanța de apel nu poate dispune achitarea acestuia, potrivit art. 16 alin. 1 lit. b ipoteza I Cod procedură penală – fapta nu este prevăzută de legea penală, deoarece o astfel de soluție este în totală contradicție cu specificul procedurii speciale care presupunere recunoașterea săvârșirii unei infracțiuni și care nu poate conduce decât la o soluție de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedespei, așa cum prevede expres art. 485 alin. 1 lit. a cu trimitere la art. 396 alin. 2 – alin. 4 Cod procedură penală.

Spre deosebire de procedura obișnuită în care instanța de apel poate pronunța oricare dintre soluțiile prevăzute de art. 396 Cod procedură penală, cu respectarea principiilor care guvernează calea de atac ordinară a apelului, în procedura specială a acordului de recunoaște a vinovăției instanța de apel este ținută de soluțiile prevăzute expres în articolele menționate în paragraful anterior.

Având în vedere considerentele prezentate, Curtea, în temeiul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 124 din Constituția României și art. 2 Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 131/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .

În temeiul art. 423 alin. 1 Cod procedură penală, va desființa în totalitate sentința penală apelată și, în consecință:

În temeiul art. 485 alin. 1 lit. b ipoteza I Cod procedură penală și a Deciziei Curții Constituționale a României nr. 603/06.10.2015, va respinge acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între P. de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul C. C. în dosarul de urmărire penală nr. 13/P/2014 cu privire la infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prev. de art. 301 alin.1 cu aplicarea art. 35 alin.1 și art. 5 Cod penal, și va trimite dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în vederea continuării urmăririi penale.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 124 din Constituția României și art. 2 Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 131/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .

În temeiul art. 423 alin. 1 Cod procedură penală desființează în totalitate sentința penală apelată.

În temeiul art. 485 alin. 1 lit. b ipoteza I Cod procedură penală și a Deciziei Curții Constituționale a României nr. 603/06.10.2015, respinge acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între P. de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul C. C. în dosarul de urmărire penală nr. 13/P/2014 cu privire la infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prev. de art. 301 alin.1 cu aplicarea art. 35 alin.1 și art. 5 Cod penal, și trimite dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în vederea continuării urmăririi penale.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2016.

Președinte Judecător

M. M. C. G. T.

Grefier

M. G.

Red., tehnored. M.M.

4ex/24.01.2016

Judecătoria Bârlad – judecător M. G. R.

Două comunicări emise:

- inculpat,

- P. de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Data comunicării -