Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-01-2016 în dosarul nr. 1/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:046._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 1/2016
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2016
Completul compus din:
Președinte M. M.
Grefier L. R.-C.
Ministerul Public P. de pe lângă Curtea de Apel Iași
reprezentat prin procuror C. S.
Pe rol judecarea contestației formulată de condamnatul M. Nicușor O. împotriva sentinței penale nr. 3039 din data de 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosar nr._, având ca obiect liberarea condiționată (art.587 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența condamnatului contestator aflat în stare de deținere asistat de avocat D. M. D. apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează obiectul și stadiul cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța procedează la identificarea condamnatului prin confruntarea datelor de stare civilă declarate de acesta oral cu cele înscrise în actele dosarului.
Interpelat de instanță condamnatul contestator M. Nicușor O. arată că își menține contestația formulată.
Nefiind formulate alte cereri instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat D. pentru condamnatul contestator M. Nicușor O. solicită în principal admiterea contestației formulată de petentul condamnat și în consecință liberarea condiționată îndeplinind acesta condițiile prevăzute de lege având în vedere referatul Penitenciarului Iași și caracterizarea însoțitoare, în subsidiar solicită reducerea termenului de amânare de 6 luni. Oficiu neachitat.
Reprezentantul parchetului apreciază că reducerea fracției matematice din pedeapsa executată nu este suficientă pentru liberarea condiționată, fiind necesare și alte condiții cumulative, ori tocmai din referatul de la penitenciar rezultă că petentul nu a avut un comportament adecvat și de aceea instanța de fond, în mod corect a apreciat ca nefondată cererea de liberare, motiv pentru care se raliază punctului de vedere al instanței de fond și solicită respingerea contestației ca nefondată.
Contestatorul condamnat M. Nicușor O. arată că dorește să știe de ce i s-a dat 8 luni de amânare. A citit motivarea instanței și o apreciază ca nenecesară. I „s-a băgat pe gât” că se află în Penitenciar de maximă siguranță dar nu are el nicio vină că a fost mutat din Penitenciarul Bacău care este în renovare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra contestației.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3039 din data de 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosar nr._, s-a hotărât:
„În baza disp.art.125 aln. 4 lit. b cod penal cu referire la art.71 din Legea nr. 253/19.07.2013 privind executarea măsurilor educative neprivative de libertate și art.180 aln. 1,aln.2 și aln.5 cu trimitere la art.97 aln.11 din Legea nr. 254/19.07.2013 privind executarea măsurilor privative de libertate respinge cererea de liberare dintr-un centru de detenție a persoanei-condamnate M. Nicușor-O.,fiul lui C. și C.,ns:22.09.1991 în oraș G.,CNP:_,aflat în prezent în Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Iași,din executarea pedepsei de 3-trei-ani închisoare aplicată pentru „lovire sau alte violențe” și „tîlhărie” prin Sentința penală nr. 273/01.02.2014 a Judecătoriei B.,definitivă prin Decizia penală nr. 74/18.03.2014 a Tribunalului B..
În baza disp. art. 181 aln 2 din Legea nr. 254/2014 fixează termen după expirarea căruia propunerea va putea fi reînnoită,la data de 07.03.2016.
În baza disp.a rt. 272 aln. 1 și art. 275 aln. 3 Cod procedură penală suma de 200 lei reprezentînd cheltuieli judiciare avansate de stat va rămîne în sarcina acestuia,iar suma de 130 lei reprezentînd onorariu apărător oficiu-delegația cu nr._/2015 emisă de Baroul Iași-va rămîne în sarcina statului.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
,,Prin propunerea de liberare condiționată,însușită de persoana-condamnată,formulată de Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Iași pentru persoana-condamnată M. Nicușor-O.,fiul lui C. și C.,ns:22.09.1991,aflat în prezent în Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Iași s-a solicitat liberarea condiționată a acestei persoane-condamnate,deoarece după amînarea ce ia fost impusă,în urma unei discutări anterioare,persoana-condamnată a avut un comportament corespunzător,îndeplinind toate condițiile,aspecte ce determină liberarea condiționată a persoanei-condamnate,fără a se face precizările corespunzătoare cauzei,deoarece persoana-condamnată M. Nicușor-O. beneficiază de un regim special,fiind condamnat în timpul minorității,iar textele de lege incidente soluționării unei astfel de solicitări sunt diferite față de textele de lege aplicabile unei persoane majore.La cerere au fost anexate:procesul-verbal nr. 25/22.06.2015 realizat de Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Iași,o caracterizare realizată persoanei-condamnate M. Nicușor-O.,o fotocopie de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria B. și o fotocopie de pe Sentința penală nr. 2394/03.09.2014 a Judecătoriei B..
Pentru soluționarea acestei cereri instanța a dispus citarea persoanei-condamnate M. Nicușor-O.,emiterea unei adrese Baroului Iași în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru persoana-condamnată M. Nicușor-O.,precum și emiterea unei adrese Serviciului de Probațiune Iași în vederea realizării unui referat de evaluare pentru minorul M. Nicușor-O.,specialistul în acest domeniu putînd identifica existența unor elemente de recuperare socială în comportamentul tînărului și măsurile la care acesta trebuie să se supună dacă instanța apreciază că liberarea condiționată este oportună în acest moment.
Din actele menționate anterior instanța a reținut aceea că prin Sentința Penală nr. 273/01.02.2014 a Judecătoriei B.,definitivă prin Decizia Penală nr.74/18.03.2014 a Tribunalului B.,în urma intrării în vigoare a noului Cod penal și noului Cod de Procedură penală minorului M. Nicușor-O. i s-a aplicat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe durata de 3-trei-ani,pentru săvîrșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe” și în urma revocării unui beneficiu al unei suspendări sub supraveghere,executarea acestei măsuri educative începînd la data de 12.11.2013 și expirînd la data de 11.11.2016.Prin Sentința penală nr. 2394/03.09.2014 a Judecătoriei B.,deoarece în cursul executării măsurii educative a internării într-un centru de detenție minorul M. Nicușor-O. a avut un comportament agresiv,fiind sancționat disciplinar pentru manifestări agresive-10.07.2014-lovire deținut-și nu s-a înscris la nici un program de formare profesională,deși a primit recomandări în acest sens,s-a dispus continuarea executării măsurii educative a internării într-un centru de detenție într-un penitenciar(din penitenciarul de minori și tineri Tichilești în penitenciarul cu regim de maximă siguranță Iași).Acest comportament agresiv a continuat și în acest din urmă loc de detenție,fiind sancționat în 17.11.2014 pentru „lovire deținut”,iar în această unitate de deținere a participat la data de 05.06.2015 la „concursuri tematice”.Pînă la data de 22.06.2015 a executat un număr total de zile de 588,în condițiile în care a fracția pe care trebuie să o execute este de 1/2,respectiv 548 zile.Conform referatului de evaluare tînărul este unicul copil al mamei sale,și la scurt timp după nașterea sa a fost internat într-un centru de plasament,a absolvit opt clase,sigurul părinte susținător fiind tatăl minorului.Susținerea materială și morală din partea tatălui și a familiei acestuia,precum și experiența negativă a detenției l-ar putea determina pe tînăr să conștientizeze consecințele negative ale adoptării unui comportament infracțional.Lipsa unor modele parentale pozitive,debutul infracțional precoce și persistența în manifestarea unei conduite infracționale,dezinteresul pentru reluarea cursurilor școlare cu scopul obținerii unei calificări profesionale care să faciliteze inserția pe piața muncii,precum și mediul familial de proveniență,reprezintă factori care favorizează reiterarea comportamentului infracțional pe viitor.Totodată,comportamentul necorespunzător manifestat pe perioada detenției demonstrează că tînărul nu a internalizat normele și valorile acceptate social și nu prezintă resurse interne pentru a depăși într-o manieră prosocială situațiile de criză,putînd relua cu ușurință comportamente deviante.
Aceste aspecte se coroborează cu disp. art. 180 din Legea nr. 254/2013 privind executarea măsurilor educative privative de libertate în care se arată aceea că „după împlinirea vârstei de 18 ani, persoanele internate pot fi liberate dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 124 alin. (4) și, respectiv, art. 125 alin. (4) din Codul penal.
(2) În prezența persoanei internate, consiliul educativ sau comisia prevăzută la art. 146, cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, în calitate de președinte, și a unui consilier de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit legii în circumscripția căruia se află centrul, stabilește dacă aceasta a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese în vederea reintegrării sociale și formulează propunerea de liberare din centrul educativ sau de detenție. La formularea propunerii se ține seama și de perioadele de internare anterioare.
(5) Dispozițiile art. 97 alin. (4)-(8) și (10)-(13) se aplică în mod corespunzător. Termenul pe care îl fixează consiliul educativ sau comisia prevăzută la art. 146, în componența prevăzută la alin. (2), în cazul în care constată că persoana internată nu îndeplinește condițiile pentru liberarea din centrul educativ sau de detenție, nu poate fi mai mare de 6 luni” .
Față de aceste dispoziții legale,instanța,în drept,a apreciat că persoana-condamnată M. Nicușor-O. nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru liberarea dintr-un centru de detenție,și prin raportare la ultimul aliniat la al art.180 se va fixa termenul după expirarea căruia propunerea va putea fi reînnoită,respectiv după data de 07.03.2016.
Cheltuielile judiciare avansate de stat-cheltuieli necesare pentru efectuarea actelor de procedură, orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal,onorariul apărătorului din oficiu-vor rămîne în sarcina statului.”
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, contestatorul condamnat M. Nicușor-O. a promovat calea de atac a contestației.
În motivarea contestației formulate, în esență, contestatorul condamnat M. Nicușor-O. a susținut că i s-a aplicat pe nedrept amânarea de 6 luni, deoarece nu a mai avut sancțiuni disciplinare de aproximativ 8 luni de zile.
Examinând sentința penală contestată, pe baza tuturor actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de contestație invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de normele de procedură penală incidente în materie, Curtea constată nefondată prezenta contestație pentru motivele ce vor fi redate în continuare.
Prin sentința penală nr. 273/01.02.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 74/18.03.2014 a Tribunalului B., a fost admisă sesizarea Comisiei constituite în baza H.G. nr. 836/2013, privind pe condamnatul minor M. Nicușor-O., căruia i s-a aplicat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe durata de 3 (trei) ani.
Prin sentința penală nr. 2394/03.09.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin necontestare la data de 11.09.2014, întrucât în cursul executării măsurii educative a internării într-un centru de detenție minorul M. Nicușor-O. a avut un comportament agresiv, fiind sancționat disciplinar pentru manifestări agresive-10.07.2014-lovire deținut-și nu s-a înscris la nici un program de formare profesională, deși a primit recomandări în acest sens, s-a dispus continuarea într-un penitenciar a executării măsurii educative a internării într-un centru de detenție.
Dată fiind pertinența și consistența argumentelor de fapt și de drept dezvoltate în considerentele hotărârii examinate, instanța de control judiciar înțelege să-și însușească în integralitatea lor aceste argumente și, la rândul său, să le rețină în fundamentarea soluției de respingere a contestației de față.
În completarea argumentelor reținute în considerentele hotărârii Judecătoriei Iași, însușite în totalitate în controlul judiciar, Curtea ține să evidențieze faptul că odată cu plasarea condamnatului în penitenciar, comportament agresiv al acestuia a continuat și în acest din urmă loc de detenție, fiind sancționat la data de 17.11.2014 pentru „lovire deținut”.
Din caracterizarea atașată la dosar rezultă că în această unitate de deținere condamnatul a participat la data de 05.06.2015 la „concursuri tematice”, fără însă a se remarca în mod deosebit.
Până la data de 22.06.2015, condamnatul a executat un număr total de 588 zile, în condițiile în care a fracția pe care trebuie să o execute este de 1/2,respectiv 548 zile.
Conform referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune Iași la solicitarea primei instanțe, condamnatul este unicul copil provenit din relația de concubinaj a mamei sale, și, la scurt timp după nașterea sa, a fost internat într-un centru de plasament, a absolvit opt clase, sigurul părinte susținător fiind tatăl minorului.
S-a mai apreciat în conținutul referatului de evaluare că susținerea materială și morală din partea tatălui și a familiei acestuia, precum și experiența negativă a detenției l-ar putea determina pe tânăr să conștientizeze consecințele negative ale adoptării unui comportament infracțional, însă, lipsa unor modele parentale pozitive, debutul infracțional precoce și persistența în manifestarea unei conduite infracționale, dezinteresul pentru reluarea cursurilor școlare cu scopul obținerii unei calificări profesionale care să faciliteze inserția pe piața muncii, precum și mediul familial de proveniență, reprezintă factori care favorizează reiterarea comportamentului infracțional pe viitor.
Mai mult, s-a apreciat că ansamblul conduitei necorespunzătoare manifestate pe perioada detenției demonstrează că tânărul nu a internalizat normele și valorile acceptate social și nu prezintă resurse interne pentru a depăși într-o manieră prosocială situațiile de criză, putând relua cu ușurință comportamente deviante, acesta prezentând un risc mediu de a comite alte infracțiuni.
Un risc al gestionării agresivității condamnatului a fost identificat și prin evaluarea psihologică efectuată la nivelul unității de detenție care a concluzionat că acesta a prezentat deficiente de relaționare și de adaptare la sistemul de norme specifice mediului carceral.
Potrivit disp. art. 180 din Legea nr. 254/2013 privind executarea măsurilor educative privative de libertate, „după împlinirea vârstei de 18 ani, persoanele internate pot fi liberate dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 124 alin. 4 și, respectiv, art. 125 alin. 4 Cod penal. În prezența persoanei internate, consiliul educativ sau comisia prevăzută la art. 146, cu participarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, în calitate de președinte, și a unui consilier de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit legii în circumscripția căruia se află centrul, stabilește dacă aceasta a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese în vederea reintegrării sociale și formulează propunerea de liberare din centrul educativ sau de detenție. La formularea propunerii se ține seama și de perioadele de internare anterioare.
Din evaluarea tuturor datelor dosarului nu rezultă că aceasta ar fi dovedit un interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale sau că ar fi făcut progrese în vederea reintegrării sociale, acesta înregistrând uneori rezultate satisfăcătoare, la activitățile desfășurate, în contextul unui interes mediu dovedit iar în relațiile interpersonale a dovedit un risc în gestionarea agresivității, prezentând, încă, un risc de recidivă în condițiile în care acesta necesită în continuare sprijin și orientare în vederea redobândirii identității sociale, neprobând că ar fi reintegrat social.
Față de toate aceste argumente, văzând și disp. alin. 5 al art. 180, precitat, în mod corect, prima instanță, apreciind că persoana-condamnată M. Nicușor-O. nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru liberarea dintr-un centru de detenție, a fixat termenul după expirarea căruia propunerea va putea fi reînnoită, respectiv după data de 07.03.2016.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-condamnat M. Nicușor-O., fiul lui C. și C., născut la data de 22.09.1991 în mun. G., jud. G., C.N.P._, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 3039 din data de 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosar nr._, sentință pe care o va menține.
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru contestatorul-condamnat M. Nicușor-O., în sumă de 130 lei (av. D. M.-delegația nr._/17.12.2015), se va achita inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedura penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, ca urmare a reținerii culpei procesuale a contestatorului condamnat în determinarea acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-condamnat M. Nicușor-O., fiul lui C. și C., născut la data de 22.09.1991 în mun. G., jud. G., C.N.P._, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 3039 din data de 17.09.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosar nr._, sentință pe care o menține.
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru contestatorul-condamnat M. Nicușor-O., în sumă de 130 lei (av. D. M.-delegația nr._/17.12.2015), se va achita inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul-condamnat M. Nicușor-O. la plata sumei de 330 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, în cuantumul acestei sume fiind inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.01.2016.
Președinte,
M. M.
Grefier,
L. R.-C.
Red și tehnored jud. M.M.
4 exemplare/20.01.2016
Jud fond: V. C. G.
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 53/2016. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 4/2016.... → |
|---|
