Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 53/2016. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 53/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 53/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:043._

DOSAR NR._

- ucidere din culpă (art.192 Cod penal)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 53

Ședința publică din data de 19.01.2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - M. M.

JUDECĂTOR - C.-G. T.

Grefier - M. G.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Huși împotriva Sentinței penale nr. 208/20.11.2015 pronunțate de Judecătoria Huși în dosarul nr._ .

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, la ședința de judecată participând procuror D. E. L. de la P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, când, în temeiul art. 391 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, instanța a stabilit pronunțarea pentru data de astăzi, 19.01.2016.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra apelului formulat în cauză, constată următoarele:

Prinsentința penală nr. 208/20.11.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Hușia dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. 1 și 2 C. penal a condamnat pe inculpatul C. G.-R., fiul lui V. și M., născut la data de 09.11.1996 în mun. Huși, cu domiciliul în satul Plotonești, .. V., CNP_, fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul V.:

- pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. ped. art. 192 alin. 1 și 2 C. penal, cu aplic. art. 375 și art. 396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

- pentru comiterea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. ped. art. 338 alin. 1 C. penal, cu aplic. art.375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza disp. art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b C. penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani și 4 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 24 luni – 8 luni), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.67 alin.1 C. penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b și i Cod penal, respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; i) dreptul de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin.1 și 3 C. penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b și i Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, pedeapsă accesorie ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 91 C. penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. 1 C. penal a obigat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b) C. penal a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 C. penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare la Primăria D. C./Școala D. C..

În baza art.94 alin. 1 C. penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probațiune V..

În baza art.94 alin.2 C.penal supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. 3 C. pen. se face de Serviciului de Probațiune V..

În baza art.404 alin. 2 C. pr. penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 C. penal, cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.399 alin.1 și art.241 alin.1 lit.b C. pr. penală, a constatat încetarea de drept a măsurii arestării preventive, dispusă cu privire la inculpatul C. G.-R., prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 187 C/08.09.2015.

În baza art. 404 alin. 4 lit.a C. pr. penală și art. 72 C. penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 07. 09. 2015 până la data punerii efective în libertate.

În baza art. 399 alin. 3 lit. b C. pr. penală, a dispus punerea de îndată în

libertate a inculpatului, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.

În baza art. 19 și art. 397C proc pen., rap. la art. 1357 și urm. C.civ., art. 55 alin. 1 din Legea nr.136/1995, Ordinul CSA nr. 14/2011 cu modif. ulterioare, a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B. T. (tatăl victimei), B. E. (mama victimei), B. F. R. și B. V. (frații victimei), R. G., Z. A. și B. V. (surorile victimei), toți cu domiciliul procesual ales la C.. Av. „F. M.-G.”, situat în mun. Iași, ., parter și, în consecință:

A obligat asigurătorul SOCIETATEA DE asigurare REASIGURARE ASTRA SA BUCUREȘTI, să achite părților civile, pentru inculpat, în limita culpei de 50% reținută în sarcina inculpatului, următoarele sume de bani:

- părților civile B. T. (tatăl victimei) și B. E. (mama victimei), suma de 5.000 lei, reprezentând daune materiale și suma de câte 15.000 EURO, fiecare, (în echivalent lei la cursul BNR de la data plății) reprezentând daune morale;

- părților civile B. F. R. și B. V. (frații victimei), R. G., Z. A. și B. V. (surorile victimei), suma de câte 10.000 EURO, fiecare, (în echivalent lei la cursul BNR de la data plății) reprezentând daune morale.

A respins ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de părțile civile.

În baza art.7 alin. 1 rap. la art.4 alin. 1 lit.b) din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.), a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. G.-R. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. după rămânerea definitivă a condamnării la pedeapsa închisorii.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.276 alin. 1 și 2 și 4 C. proc. penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile (contravaloarea onorariului avocațial), sumă care va fi achitata, in baza art. 50 alin.1 din Legea nr.136/1995, de asigurătorul de răspundere civilă SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA BUCUREȘTI.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Huși a reținut următoarele:

La data de 06.09.2015, ora 21.43, numitul C. M. din mun. Huși, a sesizat organele de poliție prin apelul telefonic de urgență 112, cu privire la faptul că pe șoseaua ce face legătura între satele Pădureni și Căpotești, se află o persoană întinsă pe o parte, ușor ghemuită, care sângera puternic în zona capului și care pare decedată.

Ca urmare a acestei sesizări, organele de poliție s-au deplasat la fața locului și au constatat faptul că, victima respectivă decedase, fiind identificată în persoana numitului B. P., în vârstă de 37 de ani, din satul Ivănești, .> În urma efectuării cercetării la fața locului, nu au fost identificare urme de frânare, însă au fost ridicate următoarele probe materiale: bucăți de sticlă provenind de la un proiector al unui autoturism, precum și un capac de roată.

Fiind efectuate verificări, polițiștii au ajuns la locuința numitului G. I. din satul Davidești . căruia era parcat un autoturism Dacia 1310, de culoare albastră, cu nr. de înmatriculare_, autoturism care prezenta mai multe urme de avarii la partea din față, respectiv proiectorul din dreapta, era spart. S-a stabilit de asemenea că, această mașină aparține numitului C. G.-R., în vârstă de 18 ani, care locuiește în același imobil cu numitul G. I..

În urma examinării criminalistice a autoturismului menționat, au fost identificate mai multe urme biologice (pete de culoare brun-roșcată), constatându-se de asemenea că mașina prezintă o . avarii și s-a stabilit că, proiectorul și capacul de roată identificate la locul accidentului, provin de la aceasta, mașină fiind implicată în accidentul ce a avut ca urmare moartea numitului B. P..

Inculpatul C. G. – R., este posesor al unui permis de conducere categoria B, din luna aprilie 2015 și are în proprietate un autoturism cu nr._ . În după-amiaza zilei de 06.09.2015, inculpatul s-a deplasat la volanul acestei mașini de la locul său de muncă din mun. Huși, spre domiciliul din satul Davidești. Aici s-a schimbat de haine și a plecat cu mașina la festivalul organizat în localitatea Pădureni, unde s-a întâlnit cu unchiul și mătușa sa G. I. și G. T., persoane în imobilul cărora inculpatul locuiește. În jurul orei 21,00 inculpatul s-a hotărât să revină acasă singur, s-a urcat la volanul mașinii sale, îndreptându-se spre localitatea Davidești.

În momentul în care circula pe DC 51 pe raza localității Pădureni, aproape de ieșirea din această localitate (la o distanță de 1 km și 150 m de intersecția cu DJ 244 C), afară fiind întuneric iar zona nu era iluminată public, inculpatul care avea în funcțiune doar luminile de întâlnire, a observat prezența pe partea carosabilă, pe sensul său de mers, a unui obstacol. În momentul în care s-a apropiat de acel obstacol, la o distanță de circa 4 m, potrivit propriei sale declarații, inculpatul a observat că acel obstacol este de fapt un bărbat întins pe partea carosabilă, cu picioarele orientate spre marginea drumului și capul spre axul drumului, cu fata în sus.

Deși și-a dat seama de faptul că pe partea carosabilă se află o persoană, realizând chiar că este vorba de un bărbat, inculpatul a trecut cu mașina peste acesta, mai exact l-a călcat cu ambele roți din partea dreaptă peste partea de sus a corpului, în zona pieptului. Inculpatul declară că, după ce a observat prezența acelui bărbat, a virat spre stânga și a redus viteza de deplasare, pe care a apreciat-o cam la 60-70 km/h.

La fața locului, cu ocazia efectuării cercetărilor, nu au fost identificate urme de frânare. Inculpatul mai declară că, a simțit cum a trecut cu roțile peste victimă, a simțit cum spatele mașinii a alunecat spre dreapta ca urmare a acestui impact și tot ca urmare a accidentului, a pierdut la fața locului proiectorul din dreapta și capacul de la una dintre roți. Cu toate că nu a avut nici un fel de dubii că, a trecut cu mașina peste victima aflată pe partea carosabilă, inculpatul și-a continuat deplasarea, fără să oprească la locul accidentului și să anunțe producerea lui. Și-a motivat această atitudine prin faptul că, i-a fost teamă de consecințele legale ce urma să le suporte.

După ce a ajuns acasă în jurul orei 21.30, a parcat mașina în curte și a observat absența proiectorului. S-a schimbat de haine și deplasându-se pe jos, pe un drum care ocolea locul producerii accidentului, s-a întors la festivalul de la Pădureni. Aici a fost sunat la un moment dat de către unchiul său G. I., care ajunsese între timp acasă și care l-a întrebat ce este cu proiectorul lipsă de la autoturism. Inculpatul i-a spus acestuia că nu știe nimic în legătură cu împrejurările în care l-a pierdut.

A doua zi, fiind efectuate verificări, polițiștii au ajuns la locuința inculpatului constatând prezența avariilor pe autoturismul aparținând acestuia și au stabilit că el este autorul accidentului ce a avut ca rezultat moartea numitului B. P..

Din concluziile raportului de necropsie existent în dosar, rezultă că moartea numitului B. P. a fost violentă, s-a putut instala în seara zilei de 06.09.2015 și a avut drept cauză o hemoragie masivă internă și externă, urmare a unui politraumatism. Politraumatismul tanato-generator a avut o componentă cranio-cerebrală, o componentă cervicală, una abdominală, precum și fracturi de bazin, existând o legătură de cauzalitate directă și necondiționată între traumatism și moarte .

În urma analizei probelor de sânge s-a constatat că, victima B. P. avea o îmbibație alcoolică de 3,5 gr./l alcool pur în sânge.

Leziunile s-au produs prin loviri cu și de corp dur, precum și prin comprimare, foarte probabil în circumstanțele unui accident rutier. S-a apreciat că în momentul producerii accidentului, victima se afla în decubit, cel mai probabil decubit dorsal – fiind vorba de o poziție a corpului alungit pe un plan orizontal, pe spate, cu fața în sus. Victima a fost lovită din partea dreaptă, la nivelul extremității cefalice și regiunii cervicale, iar apoi comprimată toraco-abdominal. Medicul legist a stabilit inexistența unor seturi diferite de leziuni din punct de vedere cronologic și toate leziunile inventariate la examenul necroptic, apar a fi produse în cadrul aceluiași eveniment rutier.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, accidentul s-a produs pe DC 51, în localitatea Pădureni, la o distanță de 1.15 km de intersecția dintre DC 31 și DJ 244 C. Circulația se desfășoară pe două sensuri, fiecare sens fiind prevăzut cu o singură bandă de circulație, drumul este drept, în aliniament și nu este semnalizat prin indicatoare sau marcaje rutiere. La locul producerii accidentului, drumul nu este prevăzut cu iluminat stradal pentru vizibilitate pe timp de noapte. Suprafața părții carosabile este formată din covor asfaltic, nu este prevăzută cu acostament, iar la momentul efectuării cercetărilor, drumul este uscat. Totodată, în procesul-verbal se precizează că, la locul producerii accidentului nu au fost identificate urme de frânare sau de rulare-derapare, pe suprafața părții carosabile. în schimb au fost identificate și ridicate mai multe bucăți de sticlă provenind de la un proiector al unui autoturism, precum și bucăți de material plastic, ce fac parte dintr-un capac ornamental pentru roți, stabilindu-se în urma constatării criminalistice efectuată în cauză, faptul că acestea provin de la autoturismul inculpatului marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ .

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice, din concluziile căreia rezultă următoarele:

- viteza de impact a autoturismului a fost de circa 55 km/h și întrucât victima a fost observată tardiv, expertul a opinat că anterior impactului, autoturismul nu a avut o pierdere de viteză substanțială, rezultând că viteza inițială a fost de circa 50-60 km/h;

- expertul a mai stabilit că, în ipoteza în care inculpatul avea în funcțiune faza scurtă, ambele faruri fiind aprinse, ar fi putut evita producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de cel mult 32-39 km/h;

- în ipoteza în care s-ar fi deplasat cu faza scurtă în funcțiune, numai farul din dreapta aprins, inculpatul putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de cel mult 32-32 km/h;

- în ipoteza în care s-ar fi deplasat cu faza lungă în funcțiune (obligație pe care inculpatul ar fi avut-o ținând cont de condițiile reale de drum potrivit art. 114 lit.b din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, rep.), ambele faruri fiind aprinse, inculpatul putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de cel mult 63-73 km/h, valoare superioară celei legale, de 50 km/h, rezultând că în această situație, inculpatul a reacționat tardiv și neadecvat condițiilor reale de trafic;

De asemenea, expertul a precizat că, victima ar fi putut preveni la rândul său producerea accidentului, dacă nu s-ar fi culcat pe partea carosabilă.

Din perspectiva concluziilor formulate de către expert rezultă că, pe de o parte inculpatul a circulat pe raza localității Pădureni cu o viteză nelegală, limita maximă fiind de 50 km/h și în condițiile în care sectorul de drum pe care se deplasa nu era iluminat public, ar fi trebuit să aibă în funcțiune luminile de drum (faza lungă), ceea ce i-ar fi permis să evite producerea accidentului, chiar la o viteză superioară celei cu care se deplasa. In plus, inculpatul a precizat în declarația sa că, distanța de la care a observat existența obstacolului pe drum, i-a permis în același timp să-și dea seama că este vorba de un om, mai mult a realizat că este un bărbat, însă cu toate că a virat spre stânga nu a putut evita accidentarea acestuia.

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, proces-verbal de examinare criminalistică a autovehiculului, raport de constatare tehnico-științifică, raport de expertiză criminalistică, raport de expertiză medico-legală necropsie, acte în circumstanțiere, alte acte.

În drept, faptele inculpatului C. G.-R., care în seara zilei de 06.09.2015, ora 21.43, în timp ce se deplasa pe DC 51, pe raza comunei Pădureni, la volanul autoturismului marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, l-a accidentat mortal pe numitul B. P., în vârstă de 37 de ani și a părăsit locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, fapte prev. și ped. de art. 192 alin.1 și 2 C. penal și art. 338 alin.1 C. penal, cu aplic. art. 38 alin.1 C. penal.

Instanța a reținut că inculpatul a încălcat prev. art. 35, 48 și 49 din OUG 195/2002 republ., precum și prev. art. 114 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 republ. Mai exact, potrivit art.35 din OUG 195/2002 participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.

Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h aspecte care rezultă din art.48 și 49 din OUG 195/2002 republ.

De asemenea, potrivit art. 114 lit,. b din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republ., conducătorii de autovehicule sunt obligați să folosească luminile de întâlnire sau de drum, în mers, atât în localități, cât și în afara acestora, după gradul de iluminare al drumului public.

Pe de altă parte, victima B. P., care avea o îmbibație alcoolică de 3,5 gr./l alcool pur în sânge, ar fi putut preveni la rândul său producerea accidentului, dacă nu s-ar fi culcat pe partea carosabilă.

Având în vedere toate împrejurările de fapt ale accidentului, acțiunile concrete ale victimei și ale inculpatului, motivele care au determinat prezența fiecăruia dintre ei în exact același loc și la exact același timp, instanța apreciază că este vorba de o culpă concurentă atât a victimei cât și a inculpatului, culpă concurentă care se materializează în proporții egale, de 50% fiecare.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fond a ținut cont de criteriile enumerate de art.74 alin. 1 C. penal, pornind de la limitele reduse cu o treime, potrivit art.396 alin. 10 C. pr. penală, urmare a recurgerii, de către inculpat, la procedura recunoașterii învinuirii.

Prin urmare, instanța a aplicat inculpatului pentru fiecare din cele două infracțiuni câte o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.74 alin. 1 Cod penal, vârsta inculpatului, starea de sănătate psihică fragilă determinată de împrejurările în care a survenit decesul mamei sale, atitudinea responsabilă și în cea mai mare parte sinceră adoptată pe parcursul procesului penal, conștientizarea, de către acesta, a gravității conduitei adoptate la 06.09.2014 și a consecințelor acesteia, atât în privința propriei persoane, cât și a victimei și a membrilor familiei acesteia.

La stabilirea cuantumului concret al pedepselor instanța de fond a reținut conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, conduită care nu trebuie raportată doar la cazierul inculpatului care nu are antecedente penale, ci la comportamentul general al acestuia așa cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, care relevă faptul că inculpatul nu este stăpânit de vicii, este sociabil și apreciat la locul de muncă și în societate. Instanța va avea în vedere și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, mai ales faptul că, cu toate că nu a avut nici un fel de dubii că, a trecut cu mașina peste victima aflată pe partea carosabilă, inculpatul și-a continuat deplasarea, fără să oprească la locul accidentului și să anunțe producerea lui. Instanța a reținut și gradul de pericol social concret al faptei raportat la cauzele concrete ale producerii accidentului și la urmarea gravă care s-a produs. Față de considerentele sus-menționate instanța apreciază că nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului.

În consecință, instanța de fond a aplicat inculpatului C. G.-R. pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 192 alin.1 și 2 C. penal și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. și ped. de art. 338 alin.1 C. penal, ambele cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 C. pr. penală.

Instanța de fond a reținut că aceste infracțiuni au fost săvârșite în concurs real de infracțiuni și prin urmare, întrucât pedepsele stabilite în sarcina inculpatului pentru infracțiunile concurente sunt ambele pedepse cu închisoarea, în baza disp. art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b C. penal, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani și 4 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 24 luni – 8 luni), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin.1 C. penal, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b și i Cod penal, respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; i) dreptul de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin.1 și 3 C.penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b și i Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, pedeapsă accesorie ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate, instanța a reținut dispozițiile art.91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanța de fond a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 3 ani închisoare iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

Față de aceste considerente, instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate, convingere fundamentată îndeosebi pe lipsa antecedentelor penale și a celorlalte circumstanțe personale ale inculpatului. Astfel, instanța consideră că pedeapsa aplicată poate fi executată în afara regimului de detenție, sub forma suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru cele ce preced, în baza art.91 C. penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art.93 alin. 1 C. penal a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.93 alin. 2 lit. b) C. penal, a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art.93 alin.3 C. penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare la Primăria D. C. / Școala D. C..

În baza art.94 alin.1 C. penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.93 alin.1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probațiune V..

În baza art.94 alin.2 C.penal supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. 3 C. pen. se face de Serviciului de Probațiune V..

În baza art. 404 alin. 2 C. pr. penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 C. penal, cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.399 alin.1 și art.241 alin.1 lit.b C. pr. penală, instanța a constatat încetarea de drept a măsurii arestării preventive, dispusă cu privire la inculpatul C. G.-R., prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 187 C/08.09.2015.

În baza art.404 alin.4 lit.a C. pr. penală și art.72 C. penal, instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 07. 09. 2015 până la data punerii efective în libertate.

În baza art.399 alin.3 lit. b C. pr.penală, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.

Sub aspectul laturii civile: B. T. (tatăl victimei) și B. E. (mama victimei), s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 5000 EURO cu titlu de daune materiale reprezentând ansamblul cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și praznicele ulterioare, și suma de câte 200.000 EURO, cu titlu de daune morale constând în suferințele psihice generate de dispariția intempestivă a fiului lor; B. F. R. și B. V. (frații victimei), R. G., Z. A. și B. V. (surorile victimei) s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 100.000 EURO, cu titlu de daune morale constând în suferințele psihice generate de pierderea fratelui lor în accidentul de circulație produs de inculpat.

În dovedirea pretențiilor civile, părțile civile au solicitat proba cu înscrisuri și martorul Parvana N..

Având în vedere dispozițiile art.397 Cod procedură penală, instanța, în caz de condamnare se va pronunța și asupra acțiunii civile, repararea pagubei urmând a se realiza potrivit dispozițiilor legii civile în conformitate cu prevederile art. 19 Cod procedură penală.

Instanța de fond a constatat că din probele administrate în cauză a rezultat întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale a inculpatului și că, în baza art. 19 alin.5 Cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor materiale și morale, potrivit legii civile.

În acest sens, s-a constatat că, acțiunea civilă exercitată în procesul penal este mijlocul procesual prevăzut de lege prin care persoana vătămată prin săvârșirea unei infracțiuni ori succesorii acesteia solicită tragerea la răspundere civilă a inculpatului, a părții responsabile civilmente ori a succesorilor în drepturi ai acestora care au acceptat succesiunea, în vederea reparării integrale, în natură sau prin echivalent a prejudiciului direct, material sau moral produs prin activitatea infracțională.

Temeiul de drept al acțiunii civile îl constituie încălcarea normei de drept ce îndrituiește la tragerea la răspundere civilă, iar temeiul de fapt reprezintă fapta ilicită concretă cauzatoare de prejudiciu.

Cu privire la toate aceste constituiri de parte civilă în procesul penal instanța de fond a reținut că s-au realizat în conformitate cu dispozițiile legale, constituirea ca parte civilă putându-se face în scris sau oral, în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.

Pe de altă parte, în mod corect, părțile vătămate au indicat clar în cererile de constituire de parte civilă, cuantumul determinat al prejudiciului și felul acestuia, material sau moral.

Răspunderea delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material-ce se dovedește prin probe, precum și a prejudiciului moral-stabilit de instanță prin evaluare, în așa fel încât să nu fie pur subiectivă sau să tindă la către o îmbogățire fără just temei.

Acțiunea civilă, ca acțiune privată, facultativă, patrimonială, divizibilă și disponibilă, alăturată acțiunii penale în procesul penal având un caracter accesoriu, soluțiile pronunțate de instanță cu privire la latura penală au o influență hotărâtoare cu privire la modul de rezolvare a acțiunii civile.

Astfel, potrivit art.1357 alin.1 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, condițiile existenței răspunderii civile delictuale fiind: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, existența unei fapte ilicite care în cazul de față este reprezentată de săvârșirea de către inculpat a infracțiunii individualizate mai sus, fiind dovedită vinovăția acestuia și de asemenea legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptele ilicite săvârșite.

De altfel, necesitatea raportului de cauzalitate este implicată în însăși definiția dată faptei ilicite, ca element al răspunderii civile, în condițiile în care însuși caracterul ilicit al acesteia este dat de împrejurarea că prin ea a fost încălcată norma dreptului obiectiv și a fost cauzat un prejudiciu dreptului subiectiv al unei persoane.

În acest sens, în soluționarea acțiunii civile, instanța de fond a avut în vedere soluția pronunțată cu privire la latura penală a cauzei.

Din înscrisurile justificative depuse la dosar coroborate cu declarația martorului audiat, rezultă că în cauză au fost efectuate cheltuieli reprezentând daune materiale cauzate prin infracțiune în cuantum de 10.000 lei, pe care instanța le va avea în vedere în totalitate. În plus, la stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor materiale către părțile civile, instanța va avea în considerare culpa comună a inculpatului și a victimei în producerea accidentului rutier, în cuantumul anterior menționat.

Suma solicitată cu titlul de daune materiale de către părinții victimei este apreciată de către instanță ca fiind nerezonabilă și urmează a fi redusă, având în vedere următoarele aspecte: în primul rând, părțile civile au dovedit doar efectuarea unor cheltuieli în cuantum de 10.000 lei, deși potrivit art.249 C.pr.civ. sarcina probei le revenea. Instanța de fond a luat în considerare și faptul că preconstituirea de dovezi privind cheltuielile nu reprezenta o preocupare firească a părților civile după moartea fiului lor, în caz contrar s-ar stabili în sarcina lor o obligație nerealizabilă și disproporționată.

Pe de altă parte, s-a reținut că acele cheltuieli cu înmormântarea și pomenile ulterioare nu trebuie să fie excesive, orice cheltuieli exorbitante realizate de moștenitori, reprezentând dorința acestora, nu pot fi imputate inculpatului, apreciindu-se că sumele cheltuite cu astfel de evenimente trebuie să fie rezonabile și potrivite, raportat la condiția defunctului și obiceiul locului.

Față de cele menționate, s-a constatat drept dovedite cert cheltuielile efectuate pentru achiziționarea produselor alimentare și nealimentare, în cuantum de 10.000 lei, dovedite cu înscrisuri și depoziția martorului menționat.

Din probele administrate în cauză rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de părțile civile, au existat și prejudicii morale, decurgând din traumele psihice suferite, sechelele post-traumatice care afectează negativ participarea părților civile la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația lor anterioară accidentului rutier produs de inculpat.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de către părțile civile, instanța a reținut că suferințele psihice pe care le încearcă rudele apropiate prin moartea a unui membru de familie, acestea rămânând lipsite de bucuriile și mulțumirile firești procurate de defunct și, nu în ultimul rând, de suportul moral și afecțiunea reciprocă pe care și-o datorau în virtutea relațiilor de rudenie, impun remedii efective din perspectivă juridică, remediul fiind tocmai daunele morale.

Evaluarea bănească a suferințelor părții civile este însă dificil de realizat, mai ales în lipsa unor minime criterii legale și în contextul unei jurisprudențe variate. De altfel, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.

În cauză, părțile civile au făcut dovada existenței acestor relații apropiate, strânse, armonioase, de afecțiune față de victimă. În final, se va reține că la analiza acestui prejudiciu va fi constatată incidența cauzală a faptei culpabile a victimei și care produce consecințe asupra cuantumului reparației, ce va fi redusă proporțional cu gradul ei, potrivit dispozițiilor de mai sus, referitor la analiza proporției culpei concurente a inculpatului și a victimei.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că daunele morale acordate trebuie să fie proporționale cu prejudiciul de agrement suferit de victimă, să nu se transforme în adevărate „amenzi civile”, sursă de îmbogățire a uneia din părți în detrimentul celeilalte. De aceea, la stabilirea sumei acordate, instanța va statua în echitate și va ține seama de circumstanțele concrete ale speței.

Din perspectiva instanței, o sumă de câte 15.000 EURO, pentru părinții victimei și câte 10.000 EURO, pentru frații și surorile victimei, cu titlu de daune morale, este de natură să aline suferința părților civile, fiind echitabilă în raport de toate circumstanțele speței.

Așa fiind, în baza art. 19 și art. 397C proc pen., rap. la art. 1357 și urm. C.civ., art.55 alin. 1 din Legea nr.136/1995, Ordinul CSA nr. 14/2011 cu modif. ulterioare, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B. T. (tatăl victimei), B. E. (mama victimei), B. F. R. și B. V. (frații victimei), R. G., Z. A. și B. V. (surorile victimei) și, în consecință va obliga asigurătorul SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA BUCUREȘTI, să achite părților civile, pentru inculpat, în limita culpei de 50% reținută în sarcina inculpatului, următoarele sume de bani:

Instanța de fond a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de părțile civile.

În baza art.7 alin.1 rap. la art. 4 alin.1 lit.b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.), a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. G.-R. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. după rămânerea definitivă a condamnării la pedeapsa închisorii.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. 1 și 2 și 4 C. proc. penală, instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile (contravaloarea onorariului avocațial), sumă care va fi achitata, in baza art. 50 alin. 1 din Legea nr.136/1995, de asigurătorul de răspundere civilă SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA BUCUREȘTI, conform dispozitivului sentinței.

Împotriva sentinței penale nr. 208/20.11.2015 pronunțate de Judecătoria Huși în dosarul nr._ a formulat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Hușicriticând sentința sub aspectul nelegalității acesteia.

Astfel, potrivit art. 91 Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și a stabilit termen de supraveghere de 2 ani.

Conform art. 91 Cod penal, termenul de supraveghere este cuprins între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mic decât durata pedepsei aplicate.

În condițiile în care durata pedepsei aplicate este de 3 ani închisoare iar termenul de supraveghere a fost stabilit la 2 ani, rezultă că nu au fost respectate dispozițiile art. 92 alin. 1 Cod penal, iar sentința penală pronunțată nu este legală.

Judecata în apel

Inculpatul C. G. R. a arătat că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală (încheierea de ședință din data de 12.01.2016, fila 24).

Nu s-au formulat solicitări de probe noi în faza de judecată a apelului.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, în raport de criticile formulate de apelant, dar și din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului și al limitelor sale, în conformitate cu dispozițiile art. 417 și art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Prin sentința penală apelată instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza corectă și completă a probelor administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpat în faza judecății în primă instanță, ajungând în final la concluzia că inculpatul C. G. R. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și alin. 2 C. penal și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. 1 C. penal, constând în aceea că în seara zilei de 06.09.2015, ora 21:43, în timp ce se deplasa pe DC 51, pe raza comunei Pădureni, la volanul autoturismului marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, l-a accidentat mortal pe numitul B. P., în vârstă de 37 de ani și a părăsit locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție, judecata desfășurându-se potrivit procedurii simplificate prev. de art. 374 alin. 4 și art. 375 Cod procedură penală, limitele speciale ale pedepselor principale fiind astfel reduse cu 1/3 potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Curtea nu va relua argumentația stării de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate, argumentație pe care și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO (Helle împotriva Finlandei), apreciind că acest lucru nu se impune, neexistând niciun element de noutate în cauză care să fi apărut în fața instanței de apel care să necesite o nouă analiză.

De asemenea, Curtea constată că instanța de fond a realizat atât o corectă individualizare judiciară a pedepselor aplicate, cât și a modalității concrete de executare a pedepsei apreciind că, față de toate circumstanțele de fapt și personale, reeducare inculpatului C. G. R. poate fi realizată eficient prin plasarea aceastuia în supravegherea unui serviciu specializat, în speță Serviciului de Probațiune V..

Și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a adoptat soluțiile corecte cu privire la acțiunile civile formulate de părțile civile B. T. (tatăl victimei), B. E. (mama victimei), B. F. R. și B. V. (frații victimei), R. G., Z. A. și B. V. (surorile victimei).

Cu privire la motivul de apel formulat de P. de pe lângă Judecătoria Huși redat mai sus, Curte apreciază că acesta este întemeiat pentru următoarele motive:

Instanța de fond a aplicat inculpatului C. G. R. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru concursul de infracțiuni reținut în sarcina sa - ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și alin. 2 C. penal și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. 1 C. penal – făcând aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 și art. 39 alin.1 lit. b C. penal, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani și 4 luni închisoare, la care a adaugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă de 2 ani închisoare (1/3 din 24 luni = 8 luni).

Apreciind justificată individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare prin modalitatea suspendării executării sub supraveghere, în condițiile art. 91 Cod penal, instanța de fond a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani.

Curtea constată însă că, potrivit dispozițiilor art. 92 alin.1 Cod penal, durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate.

Or, aplicând un cuantum de pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, instanța de fond a încălcat dispoziția legală precitată prin stabilirea unui termen de supraveghere pe o durată de timp inferioară cuantumului pedepsei.

În aceste condiții, instanța de control judiciar apreciază că față de circumstanțele cauzei, de gravitatea faptelor săvârșite de inculpatul C. G. R. și de consecințele ireversibile provocate, se impune majorarea durata termenului de supraveghere stabilit pentru acesta de la 2 ani la 4 ani, cu menținerea tuturor măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina sa de instanța de fond.

Examinând cauza și din oficiu, Curtea, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că nu sunt date alte motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale sentinței penale apelate.

Față de ansamblul considerentelor prezentate, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Huși împotriva sentinței penale nr. 208/20.11.2015 pronunțate de Judecătoria Huși în dosarul nr._ .

În temeiul art. 423 alin. 1 Cod procedură penală, va desființa în parte sentința penală apelată, pe latura penală, și rejudecând:

Va majora durata termenului de supraveghere stabilit pentru inculpatul C. G. R., C.N.P._, de la 2 ani la 4 ani.

Totodată va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului parchetului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Huși împotriva sentinței penale nr. 208/20.11.2015 pronunțate de Judecătoria Huși în dosarul nr._ .

În temeiul art. 423 alin. 1 Cod procedură penală, desființează în parte, pe latură penală, sentința apelată și, în rejudecare:

Majorează durata termenului de supraveghere stabilit pentru inculpatul C. G. R., C.N.P._, de la 2 ani la 4 ani.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2016.

Președinte Judecător

M. M. C. G. T.

Grefier

M. G.

Red., tehnored. M.M.

4ex/25.01.2016

Judecătoria Huși – judecător I. B.

Două comunicări emise:

- inculpat – intimat,

- P. de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Data comunicării:

← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 172/2016. Curtea de Apel IAŞI		Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1/2016.... →

Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 53/2016. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 53/2016. Curtea de Apel IAŞI