Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 3/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 3/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:052._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
DECIZIE Nr. 3/2016
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Grefier C. B.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. M. A.
La ordine fiind judecarea contestației formulate de inculpatul C. E.-C., împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă avocat S. S. ce substituie pe avocat M. F., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul contestatorul C. E. – C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că a fost atașată la dosarul cauzei o copie de pe dispozitivul Deciziei penale nr. 134/25.12.2015 prin care a fost soluționată contestația formulată de inculpatul C. E.-C. împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 4 și că, în prezent, inculpatul se află încarcerat în Penitenciarul Spital Tg Ocna, că s-a depus la dosar adresa nr._/11.01.2016, prin care inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității contestației formulate de inculpatul C. E.-C..
Avocat S. S. apreciază că prezenta contestație este inadmisibilă și solicită instanței a dispune în consecință.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea contestației ca inadmisibilă.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare,
Ulterior deliberării,
CURTEA,
Asupra contestației penale de față,
Prin încheierea de ședință din data de 22.12.2015 Tribunalul Iași a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. E. – C., pe care a menținut-o.
Pentru a dispune astfel judecătorul de la prima instanță a constatat că, în speță, continuă să subziste toate temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat, în cauză neapărând elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării inițiale au încetat sau că, cel puțin, s-au schimbat.
A apreciat că în cauză există indicii temeinice care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii de omor pentru care este cercetat și indicii concrete care relevă necesitatea protejării ordinii publice, care prevalează în raport de regula judecării unei persoane, în stare de libertate.
Pentru a ajunge la această concluzie judecătorul de la prima instanță a considerat măsura arestării preventive a inculpaților continuă să se circumscrie criteriilor prev. de art.223 alin.2 în coroborare cu art.202 C.proc.pen. atât din perspectiva gravității faptelor de care inculpații sunt acuzați – reținându-se presupunerea rezonabilă că aceștia ar putea fi autorii infracțiunilor privitoare la încălcarea libertății și inviolabilității sexuale, dar și la încălcarea libertății de mișcare cercetate în cauză, infracțiuni pedepsite de legiuitor cu pedepse mai mari de 5 ani, gravitatea faptelor rezultând atât din sancțiunile pe care le riscă inculpații dar mai ales din modul și împrejurările în care se presupune că acestea au fost comise - pe o durată relativ mare de timp, în mod repetat, fapt de natură să imprime unora dintre infracțiunile pentru care aceștia sun cercetați un caracter continuat, asupra unor persoane vulnerabile – o victimă minoră și una cu evidente deficiente intelective și de adaptare socială – profitând de vulnerabilitatea acestora victime, ținând seama și de faptul că infracțiunile de viol și lipsire de libertate în mod nelegal au ca si urmări pe lângă încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei și traume psihice profunde asupra victimelor, în sensul că trauma psihica produsa de . sexuală de cele mai multe ori este iremediabila, iar efectele sale sunt pe timp îndelungat, putând genera fenomene și trăiri dintre cele mai negative, faptele de genul celor cercetate în cauză fiind de natură să producă o tulburare socială însemnată în societate în general și cu atât mai mult în comunitatea din care atât inculpații și persoanele vătămate provin.
Sub acest din urmă aspect, instanța a mai reținut că din analiza datelor cauzei rezultă că inculpatul C. E. C. nu este la primul contact cu legea penală, unele dintre faptele de care acesta este acuzat în cauza de față apărând ca fiind presupus săvârșite în perioada termenului de încercare al suspendării condiționate de 2 ani și 8 luni închisoare stabilit prin sentința penală nr.609 din 28.02.2013 a Judecătoriei Iași – iar din raportul de evaluare psihosocială rezultă că există un dezechilibru între factorii protectivi și factorii predispozanți, fiind necesară o intervenție specializată de tip instituțional pentru a putea fi corectat deficitul sever de socializare, că inculpatul are tendința de a se asocia persoanelor și mediilor cu potențial criminogen, în condițiile în care resursele personale și/sau familiale ale acestuia au fost și sunt insuficiente, iar sancțiunile aplicate până în prezent au fost ineficiente.
Instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților este de natură să conducă la o tulburare însemnată în societate în general și cu atât mai mult în comunitatea din care atât inculpații cât și persoanele vătămate provin ( comunitate care potrivit susținerilor unora dintre martori resimte în mod negativ conduita și comportamentul unora dintre inculpați), considerând că lăsarea în libertate a inculpaților continuă să prezinte un pericol social concret și actual, menținerea măsurii preventive celei mai severe fiind necesară tocmai Instanța de fond a considerat, raportându-se la specificul presupusei activități infracționale, la valorile sociale presupus a fi lezate prin activitatea inculpatului că ecoul infracțiunilor presupus comise de inculpat este actual.
Încheierea a fost contestată de inculpatul C. E.-C..
Curtea, verificând din oficiu încheierea contestată și actele și lucrările dosarului, constată că este inadmisibilă contestația promovată, excepție pusă în discuția părților.
Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art.129 din Constituție cu referire la art.21 din Constituție pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective de natură a satisface exigențele art.1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În consecință, revine părții interesate, obligația de a alege și a exercita, în condițiile legii, calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că în cauză încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Iași și contestată de inculpat este definitivă.
Calea de atac ce poate fi exercitată împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare, cum este și încheierea supusă analizei de față, este potrivit art.205 alin.1 Cod procedură penală, contestația ce se soluționează de judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară.
Inculpatul C. E.-C. și-a exercitat deja dreptul la contestație, contestația promovată fiind soluționată prin Încheierea penală nr.134 din 25 decembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ 4/a14.
Ca atare, o nouă contestație împotriva aceleiași încheieri nu este admisibilă întrucât încalcă principiul unicității acestei căi de atac și nu este admisibil potrivit dreptului comun.
Ori, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Așa fiind, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va fi respinsă ca inadmisibilă contestația promovată de inculpatul C. E.-C., în prezent aflat în Penitenciarul Spital Tg. Ocna, împotriva încheierii din data de 22 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 4.
Potrivit art.275 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă contestația formulată de inculpatul-contestator C. E.-C., fiul lui G. și A., ns. la data de 17.12.1994, în prezent deținut în Penitenciarul Spital Tg. Ocna, împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 4, încheiere pe care o menține.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul-contestator la plata sumei de 230 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, în care a fost inclus onorariul de 130 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2016.
Președinte,
G. S.
Grefier,
C. B.
Red. G.S.
Tehnored C.B.
4 ex. 29 Ianuarie 2016
Tribunalul Iași
Judecător S. L.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 5/2016.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 9/2016. Curtea de... → |
|---|
