Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 132/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 132/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 132/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 132/2015

Ședința publică de la 24 Februarie 2015

Completul compus din:

Președinte I. E. C.

Judecător A. G. O. M.

Grefier C.-M. Ș.

Ministerul Public reprezentat de procuror L. D.

din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul M. I. G. împotriva sentinței penale nr. 494/22.12.2014 pronunțate de Tribunalul V..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat L. B., apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Avocat B. L. pentru inculpatul apelant precizează că în urma verificărilor efectuate și constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond a rămas definitivă la data de 13.01.2014, apreciază că apelul declarat de inculpat este tardiv. Precizează că a luat legătura cu inculpatul apelant, care a precizat că înțelege să-și retragă apelul declarat.

Instanța procedează la audierea inculpatului apelant, depoziția acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosar, din conținutul căruia rezultă că își retrage apelul formulat.

Avocat R. L. pentru inculpatul apelant, solicită a se lua act de manifestarea de voință a inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită a se lua act de manifestarea de voință a inculpatului apelant.

Inculpatul apelant solicită a se lua act de depoziția sa.

C. DE A.

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 494/22.12.2014 pronunțată de Tribunalul V., s-au dispus următoarele:

„ În baza art. 386 Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului M. I.-G. prin rechizitoriul nr. 346/P/2013 din 12 mai 2014 al Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul V. din tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 Noul Cod penal combinat cu art. 199 alin. 1 Noul Cod penal în tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 Cod penal din 1969 raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

Condamnă pe inculpatul M. I.-G., fiul lui natural și I., născut la data de 10.03.1977 în municipiul C., județ B., cetățenie română, C.N.P._, posesor al C.I. . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. Huși, domiciliat în .-Epureni, jud. V., studii medii, de profesie mașinist universal în prelucrarea lemnului, în prezent agricultor, concubinaj, un copil minor, stagiu militar îndeplinit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni de închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal din 1969 pe o perioadă de 2 (doi) ani pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 20 Cod penal din 1969 raportat la art. 174 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală

Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului M. I.-G. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal din 1969, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969.

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, admite acțiunea civilă și obligă pe inculpatul M. I.-G. la plata sumei de 3163,345 lei, cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă S. Municipal „D. C.” Huși.

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă și obligă pe inculpatul M. I.-G. la plata sumei de 373,2 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă S. de Ambulanță Județean V..

Ia act că M. L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 118 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969, dispune confiscarea de la inculpatul M. I.-G. a unui ciocan cu coada din lemn, în lungime de 34 de cm, aflat la Camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat la poziția nr. 131/2014 din Registrul de corpuri delicte al Tribunalului V..

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. I. G. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 272 și art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul M. I. G. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 decembrie 2014.”

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„Pe rolul Tribunalului V., în data de 12 mai 2014, sub nr._, a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 346/P/2013 din data de 12 mai 2014, prin care s-a trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. I.-G. pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 Noul Cod penal combinat cu art. 199 alin. 1 Noul Cod penal.

În fapt, prin actul de sesizare, s-a reținut, în esență, că inculpatul M. I.-G., în ziua de 12 decembrie 2013, a agresat-o pe partea vătămată M. L., lovind-o cu un ciocan în zona spatelui, cu o damigeană de sticlă în cap, precum și cu pumnii în zona taraco-abdominală, urmată de cădere pe pardoseală, suferind leziuni traumatice grave, cu ruptură de splină, care au pus în primejdie viața acesteia.

Prin Încheierea de ședință din Camera de consiliu din data de 12 iunie 2014, definitivă la data de 12.06.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 346/P/2013 din 12.05.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. privind pe inculpatul M. I.-G., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 Noul Cod penal combinat cu art. 199 alin. 1 Noul Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Totodată, s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul M. I.-G..

La data de 05.11.2014, la primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior prezentării succinte, în baza art. 374 Cod de procedură penală, a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpatul M. I.-G. dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, iar, în urma răspunsului afirmativ al acestuia a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin. 1 Cod de procedură penală (fila 39).

Interpelat de instanță, conform art. 375 alin. 2 Cod de procedură penală, inculpatul M. I.-G. a învederat că dorește administrarea probei cu înscrisuri.

La solicitarea instanței, s-au atașat – sentința penală nr. 458/28.09.2000 pronunțată de Judecătoria Huși, sentința penală nr. 13/11.01.2002 pronunțată de Judecătoria Huși (filele 15-20), fișa de cazier judiciar a inculpatului M. I.-G. (filele 21-22).

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și materialul probatoriu administrat, Tribunalul reține următoarea situație de fapt:

Inculpatul M. I.-G. locuiește în satul Epureni, .. V. și, la începutul anului 2013, a cunoscut-o pe persoana vătămată M. L., cu care a început să trăiască în concubinaj, însă cu întreruperi repetate, având în vedere că aceasta obișnuia să plece de acasă și să întrețină raporturi sexuale cu alți bărbați.

Astfel, la începutul anului 2013, persoana vătămată a fost plecată aproape două luni în jud. C. și, când a revenit acasă, i-a spus inculpatului că este însărcinată.

Mai mult decât atât, periodic, aceasta pleca la un bărbat în Huși, unde zăbovea scurte perioade, după care revenea acasă la inculpat.

Pe acest fond, între inculpat și persoana vătămată au avut loc dese conflicte, cu altercații, aspecte care au fost cunoscute inclusiv de către organele poliției judiciare locale.

În ziua de 12.12.2013, fiind sub influența băuturilor alcoolice, între inculpat și concubina sa M. L. a izbucnit din nou un conflict, în locuința comună din Epureni, pentru că aceasta a fost sunată pe telefonul mobil de către o cunoștință a sa din municipiul Huși, pe nume P. L..

După amiaza, inculpatul M. I.-G. a lovit-o cu pumnii în zona feței pe aceasta, iar, după cădere, pe pardoseala unei camere, i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în zona toraco-abdominală, precum și cu partea metalică a unui ciocan în zona spatelui, cauzându-i leziuni traumatice grave, fapte ce au necesitat transportarea acesteia cu o ambulanță la S. Municipal „D. C.” Huși, în cursul zilei de 13.12.2013, unde i s-a intervenit chirurgical.

În aceleași împrejurări, inculpatul M. I.-G. a lovit-o și cu o damigeană de sticlă în cap, cauzându-i leziuni traumatice care au fost, de asemenea, individualizate medico-legal.

Din concluziile de specialitate a rezultat că M. L. a prezentat leziuni traumatice de tipul rupturii de splină cu hemperitoneu masiv și anemie consecutivă, fracturii costale C 11 stânga, tumefacției și echimozei, acestea putându-se produce prin lovire cu mijloace contondente, cu și de obiecte contondente.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, cu și de obiecte contondente, pot data din 12 decembrie 2013, au necesitat un număr de 24-26 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor, au pus în primejdie viața acesteia, iar urmare a traumatismului, persoana vătămată rămâne cu infirmitate fizică permanentă prin lipsă de organ – splenectomie (Raportul de expertiză medico-legală nr. 51/E din 11 aprilie întocmit de către S. Medico-Legal Județean V.).

După cum se poate observa, inculpatul M. I.-G. a lovit-o pe concubina sa în mod repetat, cu obiecte contondente diferite (pumni, picioare, o damigeană, un ciocan), urmate de căderea pe pardoseala camerei, având intenția definită de a îi cauza leziuni cel puțin grave, iar rezultatele s-au văzut în actul medico-legal și în urmările traumatismului (ruptură de splină cu extirparea ei, fractură costală, alte leziuni), iar, în plus de acest fapt, este vorba despre pierderea unui organ.

Mai mult decât atât, inculpatul M. I.-G. a persistat în atitudinea sa agresivă față de concubină.

Conform art. 103 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor celor administrate, in scopul aflării adevărului. Relativ la aprecierea probelor se impune a se reține că aceasta este operațiunea finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor celor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecății. Mai mult, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecății.

Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție, astfel cum este reglementată și în dispozițiile art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, produce, în principal, două categorii de consecințe:

a) în privința organelor judiciare, care trebuie să manifeste prudență în examinarea actului de trimitere în judecată și să analizeze, în mod obiectiv, argumentele în favoarea și în defavoarea inculpatului;

b) în privința inculpatului, prezumția de nevinovăție implică dreptul său de a propune probe în apărarea sa și acela de a nu depune mărturie contra lui însuși.

În sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție – astfel cum este reglementată prin disp. art. 4 Cod de procedură penală și art. 99 Cod de procedură penală – îmbracă două coordonate: administrarea probelor și interpretarea acestora.

În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi operantă prezumția de nevinovăție, este necesar ca instanța să înlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximațiile, pentru că atunci când infracțiunea nu este dovedită cu certitudine, prezumția de nevinovăție împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

În cauza dedusă judecății, Tribunalul constată că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată în privința inculpatului M. I.-G., probele administrate de organele judiciare demonstrând, fără echivoc, vinovăția acestuia.

Astfel, instanța de judecată a coroborat:

- procesul verbal de sesizare din oficiu din 14.12.2013 întocmit de către Poliția Municipiului Huși (fila 7 dosar de urmărire penală);

- procesul verbal din 14.12.2013 de consemnare a diagnosticului persoanei vătămate la internarea în spital (fila 8 dosar de urmărire penală);

- procesul verbal de cercetare la fața locului din 16.12.2013 (filele 9-10 dosar de urmărire penală) și planșa foto anexă privind aspectele fixate, urmele și mijloacele materiale de probă ridicate, cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, efectuată la data de 14.12.2013 (filele 13-19 dosar de urmărire penală);

- procesul verbal de examinare criminalistică a unui ciocan cu coada din lemn - corp delict, din 16.12.2013 (fila 20 dosar de urmărire penală);

- declarațiile persoanei vătămate M. L. (filele 21-23 și 25-28 dosar de urmărire penală);

- Raportul de expertiză medico-legală nr. 51/E din 11.04.2013 întocmit de către S. Medico-Legal Județean V. (fila 39 dosar de urmărire penală);

- F.O. nr._ din 13.12.2013 întocmită de S. Municipal „D. C." Huși și protocolul operator anexă la aceasta (filele 61-67 dosar de urmărire penală);

- declarațiile martorilor F. G. și D. I. (filele 97-100 dosar de urmărire penală);

- declarațiile și recunoașterile inculpatului date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată (filele 102-109 și 112-115 dosar de urmărire penală și fila 39 dosar instanță).

Stabilirea legii penale mai favorabile

Conform art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Prin Decizia nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale a României, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, în dosarul nr._ și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Tentativei la săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 Noul Cod penal combinat cu art. 199 alin. 1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală este pedepsită cu închisoare de la 3 ani și 4 luni de închisoare la 8 ani și 4 luni de închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi.

Acestei infracțiuni îi corespunde, în Codul penal din 1969, tentativa la săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 20 Cod penal din 1969 raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală (pedepsită cu închisoare de la 3 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni și interzicerea exercitării unor drepturi).

În lumina acestor argumente, în baza art. 386 Cod de procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului M. I.-G. prin rechizitoriul nr. 346/P/2013 din 12 mai 2014 al Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul V. din tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 Noul Cod penal combinat cu art. 199 alin. 1 Noul Cod penal în tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 Cod penal din 1969 raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

Inculpatul M. I. G. are vârsta de 37 ani, studii medii, de profesie mașinist universal în prelucrarea lemnului, în prezent agricultor, concubinaj, un copil minor, stagiu militar îndeplinit.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 458/2000 a Judecătoriei Huși la pedeapsa de 1 (un) an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 81 Cod penal din 1969.

Prin sentința penală nr. 13/11.01.2002 a Judecătoriei Huși, M. I. G. a fost condamnat la pedeapsa cumulată de 3 (trei) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat.

A fost arestat la data de 11.11.2001 și eliberat la data de 15.10.2003, cu un rest rămas de executat de 392 zile de închisoare, fiind împlinit, la data săvârșirii faptei din prezenta cauză, termenul de reabilitare judecătorească.

Inculpatul a avut o atitudine sinceră atât în fața organelor de urmărire penală, cât și a instanței de judecată, recunoscându-și fapta și nu s-a sustras urmăririi penale.

Având în vedere calificarea juridică inițială în cauză, inculpatul M. I.-G. a fost expertizat psihiatric (filele 42-43 dosar de urmărire penală), rezultând din concluziile de specialitate că, acesta prezintă tulburare de personalitate emoțional-instabilă, este orientat din punct de vedere allo-psihic și temporo-spațial și a comis fapta de care este învinuit, cu discernământ (Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3/PA din 31 ianuarie 2014 întocmit de S. Medico-Legal Județean V.).

Reținând vinovăția inculpatului M. I.-G. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii sus-menționate, instanța îl va condamna la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textul incriminator.

La alegerea și individualizarea pedepsei, care urmează a fi aplicată, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969 și anume dispozițiile părții generale a Codului penal din 1969, limitele pedepsei prevăzute de 174 Cod penal din 1969, reduse conform art. 20 Cod penal din 1969 și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, gradul concret de pericol social, persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Se va avea în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, gradul de pericol social al acesteia, pe de o parte, dar, pe de altă parte, și faptul că . exercitată de inculpat asupra persoanei vătămate nu a constituit un accident în relația dintre cele două persoane.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul s-a manifestat, extrem de violent, față de concubina sa și anterior, respectiv la data de 25 iunie 2013, cauzându-i persoanei vătămate leziuni destul de grave și care au necesitat spitalizarea o perioadă destul de mare de timp, însă pentru care persoana vătămată M. L. a înțeles să își retragă plângerea.

La individualizarea pedepsei, Tribunalul va avea în vedere și vârsta inculpatului și atitudinea de recunoaștere a faptei.

De asemenea, urmează ca instanța să aibă în vedere faptul că inculpatul a fost expertizat psihiatric și că acesta prezintă o tulburare de personalitate emoțional-instabilă, însă este orientat din punct de vedere fizic și temporo-spațial și a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată cu discernământ.

Tribunalul apreciază, astfel, că o pedeapsă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni de închisoare, cu executare în regim de detenție, este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal din 1969.

Față de considerentele anterior expuse, va condamna pe inculpatul M. I.-G. la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni de închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal din 1969 pe o perioadă de 2 (doi) ani pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 20 Cod penal din 1969 raportat la art. 174 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală

Pe durata executării pedepsei, va interzice inculpatului M. I.-G. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal din 1969, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969.

Sub aspectul laturii civile

S. Municipal D. C. Huși s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3163,345 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate M. L., depunând înscrisuri doveditoare în acest sens (filele 29-30 dosar de urmărire penală).

În baza art. 19 Cod procedură penală raportat la art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și urm. din Codul civil, Tribunalul va admite acțiunea civilă și va obliga pe inculpatul M. I.-G. la plata sumei de 3163,345 lei, cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă S. Municipal „D. C.” Huși, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

S. de Ambulanță Județean V. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 373,2 lei reprezentând cheltuieli aferente deplasării echipajului medical (ambulanța înmatriculată sub nr._ ) la fața locului, în data de 13.12.2013, și transportării părții vătămate la spital, depunând înscrisuri doveditoare în acest sens (filele 31-32 dosar de urmărire penală).

Tribunalul va lua act că M. L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal (fila 40 dosar instanță).

Conform art. 118 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969, sunt supuse confiscării speciale: bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

În baza art. 118 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969, va dispune confiscarea de la inculpatul M. I.-G. a unui ciocan cu coada din lemn, în lungime de 34 de cm, aflat la Camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat la poziția nr. 131/2014 din Registrul de corpuri delicte al Tribunalului V..

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008, va dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. I. G. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Constatând culpa procesuală a inculpatului, față de soluția de condamnare a acestuia, în baza art. 272 Cod de procedură penală și art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul M. I. G. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.”

În termen legal hotărârea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul M. I. G., fiind criticată pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, apreciind că, în cauză, raportat la persoana sa pot fi reținute circumstanțe atenuante, cu reducerea pedepsei.

La termenul din 24.02.2015 inculpatul M. I. G. a declarat în fața instanței că înțelege să își retragă apelul formulat.

Potrivit art. 415 cod proc. pen., „până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămata si oricare dintre parți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie sa fie făcuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla in stare de deținere, printr-o declarație atestata sau consemnata . de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacata, fie la instanța de apel.”

Având în vedere dispozițiile menționate, care conferă părților disponibilitate cu privire la exercitarea căii de atac, C. urmează ca, în temeiul textelor de lege menționate, să ia act de manifestarea de voință a inculpatului apelant privind retragerea apelului formulat.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 cod proc. pen, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul M. I. G. împotriva sentinței penale nr. 494/22.12.2014 pronunțate de Tribunalul V..

Obligă pe apelant la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat inițial din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2015.

Președinte, Judecător,

I. E. C. A. G. O. M.

Grefier,

C.-M. Ș.

Ret./tehn. C.I.E

2 ex. – 16.03.2015

Trib. V. – jud. A. C.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Hotărâre din 26-02-2015, Curtea...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 155/2015. Curtea de... →

Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 132/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 132/2015. Curtea de Apel IAŞI