Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 137/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 137/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 137/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2015:042._
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI - NCPP
SENTINȚA PENALĂ Nr. 137/2015
Ședința din camera de consiliu de la 18 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind plângerea formulată de petenții L. E. și L. Ș. împotriva Ordonanței de clasare nr.755/P/2015 din data de 06.10.2015 a procurorului Parchetului de pe lângă C. de A. Iași și a Ordonanței din data de 30.10.2015 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași în dosarul nr.341/II/2/2015, intimat fiind A. L..
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 10.12.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta sentință. La acel termen de judecată Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. I., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a stabilit termen de pronunțare pentru azi, s, 18.12.2015, când:
C. DE A.
Asupra plângerii penale de față,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ petenții L. E. și L. Ș. au formulat plângere împotriva Ordonanței de clasare nr. 755/P/2015 din 06.10.2015 a Procurorului Parchetului de pe lângă C. de A. Iași și a Ordonanței nr. 341/II/2/2015 din 30.10.2015 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea plângerii petenții L. E. și L. Ș. arată că soluțiile pronunțate de procurori sunt netemeinice, întrucât executorul judecătoresc A. L. a săvârșit faptele reclamate, de abuz în serviciu, prin activitățile întreprinse și ei nu și-au recuperat daunele datorită vinovăției executorului, înstrăinându-se imobilul sechestrat prin activitatea defectuoasă desfășurată de acesta.
S-a atașat la prezenta cauză lucrarea Parchetului de pe lângă C. de A. Iași în care s-a dispus ordonanța nr. 341/II/2/2015 din 30.10.2015 și dosarul penal nr. 755/P/2015 al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
Prin Ordonanța de clasare nr. 755/P/2015 din data de 06.10.2015 s-a dispus clasarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de numiții L. E. și L. Ș. împotriva executorului judecătoresc A. L. sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:
„Prezenta cauză are ca obiect un număr de trei plângeri penale prin care numiții L. E. și L. Ș. au solicitat efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc A. L., pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, persoanele vătămate susținând că executorul judecătoresc nu a întreprins demersurile legale în dosarul de executare silită nr. 36/2012, în care acestea au calitate de creditori, datorită actelor defectuoase ale executorului debitorul I. C. reușind să înstrăineze un imobil ce trebuia valorificat prin vânzare la licitație publică.
În cauză s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 06.08.2014, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, iar verificările efectuate au relevat următoarele aspecte:
La data de 19.03.2012 s-a înregistrat la Biroul executorului judecătoresc A. L., sub nr. 36/2012, cererea de executare silită formulată de creditoarea L. E. prin care s-a solicitat obligarea debitorilor I. C. și S. N. la plata sumei de 45.000 lei. Titlul executoriu l-a constituit sentința penală nr. 33/19.01.2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, prin care s-a dispus condamnarea inculpaților I. C. și S. N. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1 – art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, victima acestei infracțiuni fiind numitul L. M., fiul persoanelor vătămate din prezenta cauză. Instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de numita L. E. și a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata în favoarea acesteia a sumei de 5.000 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale.
În baza art. 163 din Codul de procedură penală, s-a instituit sechestru asigurător asupra următoarelor bunuri:
- casa de locuit în suprafață de 56 m.p. construită în anul 1967 și grajd în suprafață de 28 m.p., situate pe raza ., proprietatea inculpatului S. T.
- clădire în suprafață de 106 m.p., teren în suprafață de 0,16 ha situate pe raza comunei Dagâța, jud. Iași, proprietatea inculpatului I. C.
La data formulări cererii de executare silită ambii debitori erau arestați în vederea executării pedepselor cu închisoarea.
După încuviințarea executării silite de către Judecătoria Iași, executorul judecătoresc A. L. a început formalitățile de urmărire silită a celor două imobile asupra cărora era instituită măsura sechestrului asigurător din dispoziția Tribunalului Iași, constatând că imobilele urmărite nu erau înscrise în evidența OCPI Iași, nu aveau deschise cărți funciare și nici numere cadastrale atribuite (procese-verbale de situație din 11.05.2012).
Prin încheierea nr._/05.06.2012 a BCPI Iași s-a admis cererea executorului de înscriere în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare a somației de plată emise la data de 16.05.2012 față de debitorul I. C. cu privire la imobilul acestuia din .> La data de 06.07.2012 executorul a numit un expert tehnic pentru evaluarea imobilului aparținând debitorului I. C., situat în . suprafață de 106 m.p., teren în suprafață de 0,16 ha). Prin adresa din data de 23.07.2012, expertul tehnic L. Liliean a comunicat faptul că în urma verificărilor efectuate la Primăria . că acest debitor nu este înscris cu bunuri mobile sau imobile și a precizat că nu poate efectua evaluarea imobilului până nu se clarifică situația juridică a acestuia (fila 49 din dosarul de executare). De altfel, prin adresa nr. 1994/18.07.2012, Primăria . de executare faptul că debitorul I. C. nu este înscris în evidențele instituției cu bunuri mobile sau imobile (fila 48 dosar de executare).
Executorul a efectuat verificări și la Primăria . adresa nr. 1740/06.08.2012 i s-a comunicat că debitorul I. C. figurează cu bunuri imobile în proprietate în Registrul agricol, însă cu privire la aceste bunuri este anexat un act de adjudecare, încheiat la data de 25.06.2007 de executorul bancar U. Z. D., în cadrul dosarului de executare nr. 406/RG/2001 al BANKOOP – B.G.C.P. – S.A., conform căruia imobilul compus din locuință și teren în suprafață de 600 m.p., aparținând soților I. C. și I. D. a fost adjudecat de numitul Telentin I. O., cu suma de 2370,2 USD (fila 59 din dosarul de executare).
Prin adresa nr. 825/21.05.2012, Primăria . că debitorul S. T. nu este proprietar al imobilului urmărit, acesta aparținându-i de fapt mamei sale, S. A., în prezent decedată. Debitorul a locuit în imobilul respectiv după ce s-a căsătorit și bunul a fost trecut pe numele său în registrul agricol doar pentru a putea fi achitate impozitele (fila 34 dosar de executare).
La fila 65 a dosarului de executare este anexată cererea prin care creditoarea L. E. a solicitat la data de 01.11.2012 restituirea titlului executoriu.
La data de 12.11.2012, executorul a dispus încetarea executării silite în dosarul nr. 36/2012, în temeiul art. 371 indice 5 lit. c din vechiul Cod de procedură civilă (creditorul a renunțat la executare).
Din cele arătate rezultă că executorul judecătoresc A. L. a efectuat demersuri pentru scoaterea la vânzare prin licitație a imobilelor aparținând debitorilor, însă a constatat că situația juridică a imobilelor asupra cărora instanța penală a dispus măsura sechestrului asigurător nu era clară, în sensul că nu exista nici un act din care să rezulte fără echivoc dreptul de proprietate al debitorilor asupra bunurilor urmărite. Această situație a constituit un impediment real care l-a împiedicat pe executor să asigure recuperarea creanței cu celeritate, mai ales că bunurile urmărite nu erau înscrise nici în evidențele cadastrale și nu se poate reține că executorul ar fi rămas în pasivitate cu rea-credință, cu scopul fraudării intereselor legale ale creditoarei.
Debitoarea este cea care ar fi trebuit să promoveze acțiunile civile pentru lămurirea situației juridice a bunurilor care în fapt erau stăpânite de debitori, dar nu exista nici un titlu care să le ateste dreptul de proprietate. Art. 974 din vechiul cod civil reglementează acțiunea oblică, prin intermediul căreia creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor (în afară de cele cu caracter exclusiv personal) pentru valorificarea unui drept ce aparține debitorului în ipoteza în care debitorul, din neglijență sau cu rea-credință nu-și exercită anumite drepturi pe care le are împotriva unor terțe persoane, putând fi promovate pe această cale inclusiv acțiunea de partaj succesoral și acțiunea de constatare a dreptului de proprietate. Executorul nu poate promova o astfel de acțiune întrucât nu are atribuții care să îi confere calitatea de reprezentant al creditorului.
Trebuie avut în vedere și faptul că art. 60 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și art. 100 din regulamentul pentru punerea în aplicare a Legii nr. 188/2000 prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse controlului instanțelor judecătorești, iar art. 399 din codul de procedură civilă prevede dreptul oricărei persoane interesate sau vătămate prin executare de a formula contestație la executare împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare. În plus, art. 56 din Legea nr. 188/2000 prevede și o procedură specială de obligare a executorilor judecătorești la efectuarea actelor de urmărire silită pe care aceștia le refuză, instanța de executare putând dispune prin hotărâre obligarea executorului la efectuarea unui act concret de executare solicitat de creditor.
Organele de urmărire penală nu se pot substitui instanței de judecată și nu pot cenzura activitatea organelor de executare pentru orice viciu invocat pe calea unei plângeri penale, persoanele interesate având posibilitatea de a sesiza instanța de executare, în termenul prevăzut de lege.
Împotriva acestei ordonanțe au formulat plângere petenții L. E. și L. Ș. arătând că faptele imputabile executorului judecătoresc există și soluția de clasare este netemeinică întrucât nu s-a soluționat și clarificat efectiv modalitatea de înstrăinare a imobilului grevat de sarcini.
Prin ordonanța nr. 341/II/2/2015 din 30.10.2015 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași a respins ca neîntemeiată plângerea petenților L. E. și L. Ș., reținând că ordonanța procurorului este temeinică și legală și nu se impune a fi infirmată.
Se arată că din probele administrate rezultă, așa cum a explicat și procurorul de caz, motivul pentru care executarea silită a bunurilor menționate în Sentința penală nr._ a Tribunalului Iași (dosar nr._ al Tribunalului Iași) nu a fost posibilă, deși executorul judecătoresc A. L. a stăruit până ce creditoarea a renunțat la executare.
Inculpatul I. C. nu deținea bunuri imobile pe raza comunei Dagâța, jud. Iași iar bunul imobil pe care l-a avut pe raza ., nu a făcut obiectul sechestrului stabilit prin sentința penală nr._ a Tribunalului Iași pentru că a fost adjudecat încă din anul 2007 în favoarea creditoarei BANKOOP – B.G.C.P. – S.A. (pentru un credit neachitat).
Inculpatul S. N. nu are proprietăți pe raza ., imobilul indicat în aceeași hotărâre judecătorească era proprietatea mamei sale, decedată dar succesiunea nu era dezbătută la data punerii în executare a titlului executoriu.
Niciunul din aspectele de mai sus nu-i este imputabil executorului judecătoresc în condițiile în care titlul executor avut în vedere și validat de instanța de judecată făcea trimitere explicită doar la imobilele acolo menționate.”
Împotriva acestor ordonanțe petenții L. E. și L. Ș. au formulat plângere la instanță în termenul prevăzut de art. 340 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor invocate de petenții L. E. și L. Ș. în plângere, dar și din oficiu, instanța apreciază că plângerea acestora împotriva ordonanțelor nr. 755/P/2015 din 06.10.2015 și nr. 341/II/2/2015 din 30.10.2015 emise de P. de pe lângă C. de A. Iași este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Codul de procedură penală stipulează în art. 314 alin. 1 lit. a că " (1) După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispozițiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluționează cauza prin ordonanță, dispunând: a) clasarea, când nu exercită acțiunea penală ori, după caz, stinge acțiunea penală exercitată, întrucât există unul din cazurile prevăzute de art. 16 alin. 1".
Potrivit art. 315 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, " clasarea se dispune când există unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. 1" .
Potrivit art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, dacă fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată.
Raportat faptelor reclamante de petenții L. E. și L. Ș. în plângerea adresată organelor de urmărire penală și la probele administrate în cauză de procuror, soluția adoptată în cauză, de clasare a cauzei penale față de persoana reclamată pentru fapta sesizată, este temeinică și legală, respectându-se dispozițiile legale.
Astfel, din lucrări rezultă fără echivoc că executorul judecătoresc A. L. a efectuat demersurile legale pentru urmărirea silită a debitorilor I. C. și S. N. în baza titlurilor executorii depuse de petenta creditoare L. E., iar nerecuperarea creanței acesteia de la debitori nu este rezultatul activității defectuoase a executorului care s-a împiedicat de impedimentul real al neclarificării situației juridice a imobilelor asupra cărora instanța penală a dispus măsura sechestrului asigurător și a celorlalte imobile identificate, nefiind clară situația juridică a bunurilor care în fapt erau stăpânite de debitori, fără vreun titlu de proprietate care să le ateste dreptului de proprietate.
Față de această situație, în mod corect s-a reținut că se impune clasarea cauzei penale cu privire la săvârșirea de către executorul judecătoresc A. L. a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Pentru aceste motive, soluția adoptată de Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași de respingere ca neîntemeiată a plângerii petenților L. E. și L. Ș. este legală și temeinică.
Față de cele elaborate, în baza art. 341 alin. 6 litera a teza a-II-a CPP se va respinge ca nefondată plângerea petenților L. E. și L. Ș. împotriva Ordonanțelor atacate, care vor fi menținute.
În baza art. 275 alin. 2 CPP, petenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul dispozițiilor art. 341 alin. 6 litera a teza a II a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții L. E. și L. Ș. împotriva Ordonanței de clasare nr.755/P/2015 din data de 06.10.2015 a procurorului Parchetului de pe lângă C. de A. Iași și a Ordonanței din data de 30.10.2015 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași în dosarul nr.341/II/2/2015, pe care le menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petenții la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 18.12.2015.
Președinte,
M. C.
Grefier,
C. B.
Red. C.M.
tehnored. A.C.
6 ex. – 14.01.2016
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 14/2015. Curtea... | Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 898/2015. Curtea de... → |
|---|
