Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 34/2016. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2016 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 34/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CAIAS:2016:043._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 34/2016
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2016
Completul compus din:
Președinte M. C.
Judecător M. M.
Grefier L. R.-C.
Pe rol pronunțarea apelului formulat de inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 3472/26.10.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._, având ca obiect refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP).
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 05.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când în baza dispozițiilor art. 391 alin. 1 Cod procedură penală instanța a stabilit termenul de pronunțare azi, când,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față:
Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 3472/2015 din 26.10.2015 a dispus următoarele:
”Condamnă pe inculpatul M. C., fiul lui C. și Z., născut la data de 26.11.1986, CNP_, cu domiciliul în mun. Rădăuți, ., ., cetățean român, agent de poliție de frontieră, fără antecedente penale, cu aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de refuz sau sustragere de la recoltarea de probe biologice, prevăzută de art. 337 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 67 alin. 2 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a conduce autovehicule) Cod penal, pe o perioadă de un an.
În temeiul dispozițiilor art. 66 alin. 1 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a conduce autovehicule) Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 91 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an și 3 luni închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, în cursul căruia, potrivit art. 93 alin. 1 Cod penal, acesta va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta;
-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență,
iar potrivit art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal va avea obligația să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Suceava.
Potrivit art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, până cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea duratei acestuia, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, cu durata de 70 de zile, în cadrul unei unități din subordinea Primăriei Sighetu Marmației sau în cadrul unei unități din subordinea Primăriei Rădăuți, la alegerea consilierului de probațiune.
Atrage atenția inculpatului că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere sau al nerespectării măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor impuse se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul M. C. să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 700 de lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.”
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 7.07.2014, ora 23,26, inculpatul M. C., agent de poliție în cadrul I.T.P.F. Sighetul Marmației, S.P.F. Brodina, conducea autoturismul Alfa R. cu nr. de înmatriculare_ pe .. Iași, venind dinspre Centrul de Perfecționare a Agenților de Poliție de Frontieră Iași și îndreptându-se spre zona Gării, avându-l ca pasager pe martorul A. B. I., din cauza unei manevre greșite pierzând controlul autoturismului și ieșind în afara carosabilului, intrând în coliziune cu peretele blocului 93A. Inculpatul M. C. a refuzat testarea sa alcoolscopică, pe considerentul că nu avea încredere în concluziile aparatului, dar a acceptat să fie condus la Spitalul Sf. S. în vederea stabilirii îmbibației de alcool din sânge.
La unitatea medicală, deși i s-a pus în vedere că refuzul de a se supune recoltării de probe biologice constituie infracțiune, în prezența organelor de poliție, a personalului medical și a martorului G. A. inculpatul M. C. a refuzat să se supună recoltării mostrelor biologice, motivându-și refuzul prin frica de instrumentarul de prelevare.
În cursul cercetărilor inculpatul a declarat că refuzase testarea cu alcoolscopul întrucât la fața locului se afla un reprezentant mass-media, iar în cursul judecății a susținut că refuzul se datorase stării de șoc provocată de accident, anterior el neconsumând alcool sau alte substanțe. Martorii Tarcan V. V., G. A. și C. M. au declarat cu ocazia cercetărilor că inculpatul părea a se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Această situație de fapt a fost reținută în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, enumerate anterior, coroborate cu poziția procesuală adoptată de inculpat în cursul judecății, pe care instanța a apreciat-o ca fiind sinceră și susținută de ansamblul probatoriului.
În drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 Cod penal.
Instanța a reținut că fapta inculpatului, prin raportare la pericolul abstract dedus din limitele de pedeapsă, la atitudinea sa concretă față de regulile care disciplinează circulația rutieră și asigură posibilitatea organelor de autoritate statală de a verifica și sancționa încălcarea acestor reguli, la împrejurările în care a fost depistat conducând autoturismul și la starea în care acesta se afla, atât la volan, cât și în momentul refuzului recoltării, reclamă în sancționare aplicarea afectivă a unei pedepse.
Pe de altă parte, instanța nu a identificat elemente care să determine, în acest caz concret, o apreciere cu privire la periculozitatea și gravitatea faptei diferită de cea care rezultă din textul de lege care o prevede ca infracțiune. Din acest punct de vedere, susținerile inculpatului referitoare la specificul activității pe care o desfășoară sunt departe de a justifica un tratament sancționator mai blând în ceea ce îl privește, dimpotrivă calitatea sa de agent de poliție de frontieră sporind gravitatea faptei și ecoul acesteia în rândul comunității. Societatea trebuie să aibă încredere că măcar persoanele care, în virtutea profesiei sau a funcției, au obligația de a veghea la respectarea legii și la sancționarea încălcării dispozițiilor acesteia respectă ele însele aceste dispoziții, în lipsa încrederii în persoanele ce compun aparatul organelor statale de autoritate și ordine fenomenul infracțional putându-se agrava progresiv, în dauna tuturor cetățenilor onești.
În stabilirea cuantumului pedepsei închisorii, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, atitudinea generală față de respectarea legii și față de locul organelor de poliție în societate pe care comiterea faptei o relevă, explicațiile diferite oferite de inculpat pentru refuzul de testare alcoolscopică, respectiv de recoltare a mostrelor biologice, starea în care se găsea inculpatul la momentul opririi în trafic, respectiv la unitatea medicală, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale vizibil sub influența băuturilor alcoolice, ceea ce denotă pericolul grav în care acesta a pus siguranța circulației rutiere și pietonale anterior opririi în trafic, cazierul rutier, care conține date privind alte abateri la regimul circulației, în favoarea sa instanța putând reține lipsa antecedentelor penale, înscrisurile în circumstanțiere și atitudinea sinceră adoptată în cursul procesului. Astfel instanța a stabilit va stabili o pedeapsă situată peste nivelul minimului special redus cu o treime, anume un an și 3 luni închisoare, care să corespundă gravității faptei, dar și persoanei inculpatului, care ar fi trebuit să cunoască mai bine decât alți cetățeni importanța respectării dispozițiilor legale și consecințele încălcării acestora.
Față de împrejurările de loc, de timp în care inculpatul a fost depistat conducând autoturismul, de starea vizibilă de ebrietate în care se afla, precum și de motivația oferită pentru refuzul de a se supune recoltării mostrelor biologice, față de împrejurarea că în societatea în care trăim tot mai multe persoane aleg să conducă în stare de ebrietate, punând viața altora în pericol și apoi refuzând să își asume responsabilitatea pentru această atitudine prin recoltarea de mostre biologice, instanța a apreciat că se impune, în cazul său, aplicarea efectivă a pedepsei.
Faptele de conducere în stare de ebrietate reprezintă un fenomen infracțional îngrijorător pentru toți membrii responsabili ai societății și duc adesea la consecințe dintre cele mai grave. Cu toate că riscurile și consecințele conducerii autovehiculelor în stare de ebrietate sunt mediatizate și cunoscute, numărul acestor fapte rămâne unul foarte mare, cel mai elocvent exemplu în acest sens fiind rolul instanțelor și al unităților de parchet. Instanța a considerat că este, de asemenea, de notorietate și împrejurarea că, în multe cazuri, un conducător auto aflat sub influența băuturilor alcoolice care se vede pus în fața alegerii de a se urca sau nu la volan, analizează în primul rând probabilitatea de a fi oprit de un echipaj de poliție și de a-și pierde dreptul de a conduce, și mai puțin consecințele tragice pe care le poate avea o astfel de faptă.
De asemenea, instanța este conștientă că, în multe cazuri, conducătorii auto nu sunt depistați de poliție în stare de ebrietate la volan decât după ce un eveniment tragic a avut loc. Cu atât mai mult, reacția organelor judiciare trebuie să fie fermă în cazul persoanelor care încearcă să eludeze controalele organelor de poliție și să se sustragă răspunderii penale pentru conducerea în stare de ebrietate, invocând pretexte dintre cele mai diverse, obligația impusă de lege conducătorului auto în acest sens având drept finalitate asigurarea responsabilității celor care au încălcat dispozițiile legii și protejarea drepturilor fundamentale al oricărui cetățean la viață, integritate corporală, sănătate și siguranța patrimoniului. Din acest punct de vedere, pedeapsa, atât prin durată, cât și prin modalitatea de executare, trebuie să aibă și rolul de a descuraja alte persoane să acționeze într-o manieră similară.
În temeiul dispozițiilor art. 67 alin. 2 Cod penal, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a conduce autovehicule) Cod penal, pe o perioadă de un an.
În temeiul dispozițiilor art. 66 alin. 1 Cod penal, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a conduce autovehicule) Cod penal.
În aplicarea pedepselor complementare și accesorii, instanța a avut în vedere natura și gravitatea încălcării de către inculpat a normelor legale, atitudinea față de respectarea legii și a organelor de autoritate ale statului, motivația faptei.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, față de lipsa antecedentelor penale și de atitudinea procesuală responsabilă adoptată, precum și față de celelalte circumstanțe personale, instanța a considerat că încarcerarea efectivă a acestui inculpat bine integrat în familie și în societate și fără un trecut infracțional, raportat la gravitatea și conținutul faptei, ar fi inoportună și excesivă.
În temeiul dispozițiilor art. 91 Cod penal instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an și trei luni închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, în cursul căruia, potrivit art. 93 alin. 1 Cod penal, acesta va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență, iar potrivit art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal va avea obligația să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune.
Potrivit art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, până cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea duratei acestuia, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, cu durata de 70 de zile, în cadrul unei unități din subordinea Primăriei Sighetu Marmației, localitatea unde își desfășoară activitatea, sau a Primăriei Rădăuți, localitatea de domiciliu, la alegerea consilierului de probațiune.
Instanța i-a atras atenția inculpatului că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere sau al nerespectării măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor impuse se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală instanța l-a obligat pe inculpat să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 700 de lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termenul legal prevăzut de art. 410 Cod procedură penală, inculpatul M. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, inculpatul M. C. arată că modalitatea de executare a pedepsei aplicate de instanța de fond este prea aspră și solicită ca instanța de apel să dispună o soluție de amânare a aplicării pedepsei, cuantumul pedepsei putând fi și maxim, conform art. 83 alin. 1 lit. a Cod penal.
Arată inculpatul-apelant M. C. că el îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru stabilirea amânării aplicării pedepsei, întrucât lucrează la ITPF Satu M., unde desfășoară o muncă ce implică riscuri și a avut o conduită bună până în acest moment, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar și ar putea fi îndreptat și fără a i se aplica efectiv o pedeapsă în acest moment, pedeapsa aplicată de instanța de fond fiind aspră și se repercutează negativ asupra familiei sale, fiind singurul întreținător și orice condamnare ar primi, l-ar lăsa fără loc de muncă.
Inculpatul-apelant M. C. precizează că nu are antecedente penale, a recunoscut și regretă săvârșirea faptei și aceste circumstanțe pot fi avute în vedere de instanța de apel în favoarea sa, întrucât el poate fi îndreptat și fără aplicarea unei pedepse.
În dovedirea apelului inculpatul M. C. nu depune la dosar alte probe.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, instanța apreciază ca nefondat apelul, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză și însușit de inculpat, care a recunoscut săvârșirea faptei și a înțeles să acceseze procedura simplificată, instanța de fond a reținut că inculpatul M. C. a comis o infracțiune de refuz sau sustragere de la recoltarea de probe biologice, prevăzută de art. 337 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.
La data de 07.07.2014, ora 23:26, inculpatul M. C. conducea autoturismul marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare_ pe .. Iași, venind dinspre Centrul de Perfecționare a Agenților de Poliție de Frontieră Iași și îndreptându-se spre zona Gării, din cauza unei manevre greșite a pierdut controlul autoturismului ieșind în afara carosabilului și intrând în coliziune cu peretele blocului 93 A. Când s-a încercat testarea sa alcoolscopică acesta a refuzat pe motiv că nu are încredere în concluziile aparatului iar ulterior a fost condus la Spitalul Sf. S. în vederea stabilirii îmbibației de alcool din sânge, unde a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, deși i-a fost adusă la cunoștință că această faptă constituie infracțiune.
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpatul M. C. și s-a reținut în mod temeinic și legal vinovăția acestuia.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M. C. s-a făcut în mod temeinic și legal de instanța de fond, care a ținut cont atât de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, de modalitatea comiterii, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, a recunoscut și regretă săvârșirea faptei, dându-se eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală privind reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru fapta comisă.
În cauză, instanța de fond a apreciat și a motivat în concret de ce scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins în cazul inculpatului M. C. decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, situată peste nivelul minimului special redus, față de gravitatea deosebită a faptei comise și de persoana inculpatului care, deși este infractor primar și a recunoscut fapta, nu ar putea fi îndreptat decât prin aplicarea unei pedepse.
Împrejurările personale invocate de inculpatul M. C. în apel au fost susținute și în fața instanței de fond, având la bază aceleași înscrisuri și nu sunt de natura a determina o schimbare a situației reținute în cauză de instanța de fond, fiind necesară aplicarea unei pedepse inculpatului care a nesocotit dispozițiile legale, deși are o calitate specială de agent de poliție și ar fi trebuit să constituie un exemplu de respectare a legii.
Instanța de apel apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului M. C. de instanța de fond și modalitatea de executare, suspendarea sub supraveghere a executării, prin obligațiile și măsurile de supraveghere impuse, este în măsură să ducă la reeducarea inculpatului și la prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni, în vederea formării unei atitudini corecte a inculpatului față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefundat apelul inculpatului M. C. împotriva sentinței penale nr. 3472/2015 din 26.10.2015 a Judecătoriei Iași, pe care o va menține.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga inculpatul-apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit. b Cod de procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul M. C. împotriva Sentinței penale nr.3472/2015 din 26.10.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, in dosarul nr._ , pe care o menține.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelantul sa plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat in apel.
Definitiva.
Pronunțată in ședința publică, astăzi, 18.01.2016.
Președinte, Judecător,
M. C. M. M.
Grefier,
L. R.-C.
Red jud. C,M,_
Tehnored gref RCL
4 exemplare
Jud fond M. M. A.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 45/2016. Curtea de Apel... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 54/2016.... → |
|---|
