Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Decizia nr. 133/2015. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 133/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 3718/111/2012*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL O.

-Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 133/A/2015

Ședința publică din 18 februarie 2015

Președinte: R. A. – președintele instanței

Judecător: P. M. – președintele secției

Grefier: P. C.

Pe rol se află pronunțarea hotărârii asupra apelurilor penale declarat de inculpatul C. D. și de numita C. I. împotriva sentinței penale nr. 218 din 15 aprilie 2014 a Tribunalului Bihor, sub aspectul laturii civile.

Se constată că apelurile au fost dezbătute în ședința publică din 3 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea din acea dată – încheiere care face integrantă din prezenta – și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru 17 februarie 2015, iar apoi pentru azi, 18 februarie 2015.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial O. întocmit în dosar nr. 181 D/P/2009 și înregistrat la instanță în data de 12.04.2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. D., zis „C.” sau „G.”, C. G. F., zis „C.”, P. T., zis „T.”, B. I. T., zis „T.”, D. B. A., zis „B.”, E. A. S., zis „A.”, S. S. S., zis „Ț.” sau „Ț.”, M. N. R., zis „R. Blondu”, P. D., zis „M.”, P. A. G., zis „M.”, U. I. F., zis „C.”, cercetați, pentru săvârșirea infracțiunilor de inițierea, constituirea și aderarea la un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, cu caracter transnațional, comise pe teritoriul României, Suediei, Ungariei, Germaniei, Olandei, Austriei, Statelor Unite ale Americii, Italiei și Sloveniei, respectiv, falsificarea instrumentelor de plată electronică, deținerea și punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate, deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, fals material în înscrisuri oficiale, comise în diferite forme ale participației penale, fals privind identitatea, tăinuire, infracțiuni contra confidențialității datelor și sistemelor informatice, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și trafic ilicit de droguri de risc și de mare risc, fapte prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 288 alin. 1 Cod penal 1969, art. 293 alin. 1 Cod penal 1969, art. 221 alin. 1 Cod penal 1969, art. 44 alin. 3 și art. 46 alin. 3 din Legea nr. 161/2003, art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002, art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată, și art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 modificată.

Ca urmare a înregistrării rechizitoriului, la Tribunalul Bihor s-a format dosarul penal nr._ în care, prin sentința penală nr. 95/P/2012, s-a dispus condamnarea inculpaților C. D., C. G. F., P. T., B. I. T., D. B. A., S. S. S., U. I. F., dispunându-se totodată disjungerea cauzei sub aspectul laturii penale și laturii civile față de inculpații E. A., P. D., M. N. și P. A., cât și disjungerea cauzei sub aspectul laturii civile față de inculpații C. D., C. G. F., P. T., B. I. T., D. B. A., S. S. S., U. I. F..

Sentința penală nr. 95/P/2012 a Tribunalului Bihor a rămas definitivă privind latura penală față de inculpații C. D., C. G. F., P. T., B. I. T., D. B. A., S. S. S., U. I. F..

În urma disjungerii cauzei, la Tribunalul Bihor s-a format dosarul nr._, dosar soluționat prin sentința penală nr. 218 din 15 aprilie 2014 a Tribunalului Bihor, prin care s-a dispus condamnarea inculpaților P. D., E. A. Ș., P. A., M. N. R. și s-a soluționat latura civilă a cauzei.

Astfel, s-a admis constituirea de parte civilă și, în baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998 și următoarele cod civil în forma anterioară Legii nr. 287/2009 au fost obligați în solidar pe inculpații M. N. R., P. A. G., C. D., P. T., D. B. A., C. G. F., B. I. T., S. S. S., E. A. S. și P. D. la plata pretențiilor civile în favoarea părții civile A. E. Europe Ltd., respectiv a sumei de 15.096,10 USD, la cursul valutar actualizat la data plății. De asemenea, a fost obligat inculpatul U. I. F. la plata pretențiilor civile în favoarea părții civile A. E. Europe Ltd., respectiv a sumei de 1.780 USD, la cursul valutar actualizat la data plății.

În baza art. 397 Cod procedură penală s-a menținut sechestrul asigurator dispus prin Ordonanța D. Bihor – Serviciul Teritorial O. din 09.03.2011, și instituit prin Încheierile nr._ din 10.03.2011 și_ din 23.03.2011 ale OCPI Bihor.

S-a respins cererea petentei C. I. pentru ridicarea sechestrului asigurator privind imobilul situat în O., ., înscris în CF nr._ O., cu nr. topo 4951/5/8.

Împotriva acestei din urmă sentințe au declarat apel D. – Serviciul Teritorial O. și inculpații P. D., P. A. G., E. A. Ș. și M. N. R. și inculpații C. G., P. T., sub aspectul laturii civile a cauzei.

Apelurile au fost înregistrate sub dosarul nr._ al acestei curți de apel, dosar în care, prin încheierea din 2 decembrie 2014, s-a dispus disjungerea cauzei având ca obiect apelurile formulate de C. I. și inculpatul C. D., formându-se, prin versionare, prezentul dosar.

Prin apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 218 din 15 aprilie 2014, inculpatul C. D. și apelanta C. I., au solicitat desființarea acesteia sub aspectul laturii civile.

Inculpatul C. I. a solicitat să se desființeze ca nelegală sentința în sensul de a se înlătura dispoziția de obligare a sa la plata despăgubirilor civile în favoarea A. Expres Europe Ltd.

Precizează inculpatul apelant că, prin sentința penală nr. 95 din 7 mai 2012, prin care a fost condamnat, s-a dispus, în ceea ce-l privește, în temeiul art. 118 lit. d și e Cod penal, confiscarea specială de la a sumei de 77.000 euro, echivalent în lei, sumă ce cuprinde, printre altele, bunurile care ar fi fost procurate prin folosirea cardurilor falsificate. În condițiile în care s-a dispus, cu caracter definitiv, măsura confiscării, este nelegală obligarea sa la plata despăgubirilor pentru că, în aceste condiții, ar fi obligat de două ori, la plata aceleași sume. În acest sens, a făcut referire inculpatul apelant și la motivele de apel formulate de D. – Serviciul Teritorial O. împotriva sentinței penale nr. 95 din 7 mai 2012.

Apelanta C. I. a solicitat să se desființeze sentința în sensul de a se ridica măsura sechestrului asigurător instituit asupra imobilului, precizând că, prin sentința civilă nr. 2855 din 9 martie 2011 a Judecătoriei O., s-a încuviințat acordul de mediere din 28 februarie 2011, pe care l-a încheiat cu inculpatul apelant C. D., s-a dispus partajarea bunurilor comune și atribuirea în favoarea sa, în deplină proprietate, a imobilului asupra căruia s-a înscris sechestrul asigurător, sentință prin care s-a dispus și întabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară cu titlul de partaj.

S-a făcut referire la dispozițiile art. 48 alin. 4 din Legea nr. 7/1996 și s-a precizat că imobilul a fost dobândit de apelantă și de inculpatul apelant în anul 2005 și a format obiectul partajului sub imperiul vechiului Cod civil.

S-a precizat că, potrivit art. 786 din Codul civil din 1864, atât convenția de partaj, cât și hotărârea judecătorească de partaj are efect declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, condiții în care terții care au dobândit drepturi pe temeiul actelor juridice de administrare sau de dispoziție încheiate de un singur coproprietar înainte de partaj cu privire la întregul bun păstrează sau pierd aceste drepturi drept urmare a efectului declarativ al partajului, în funcție de cum bunul comun a fost atribuit în urma partajării bunurilor între coproprietari.

Câtă vreme, retroactiv, dreptul de proprietate comună se transformă în drept exclusiv, atribuirea imobilului, cu titlu de partaj în proprietate exclusivă a apelantei, a determinat dobândirea dreptului de proprietate al acesteia asupra imobilului cu efect retroactiv, încă de la data la care s-a născut starea de coproprietate, respectiv din anul 2005.

S-a susținut că, 9 martie 2011, când s-a instituit sechestrul asigurător, inculpatul apelant nu mai era proprietarul imobilului, condiții în care sechestrul trebuia instituit asupra sultei primite de acesta în urma partajului, iar nu asupra imobilului.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea va constata că aceasta este legală și temeinică, iar apelul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.

Astfel, printre altele, prin sentința penală nr. 95 din 7 mai 2012 a Tribunalului Bihor, inculpatul apelant C. D., zis „C.” sau „G.” - cetățean român, fiul lui C. și M., ns. la 16.05.1977 în O., jud. Bihor, CNP_, studii 10 clase, fără ocupație și loc de muncă, căsătorit, doi copii minori, stagiu militar - satisfăcut, domiciliat în O., ., .. 8, jud. Bihor, cu antecedente penale, a fost condamnat, în baza art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală 1968, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup.

În baza art. 65 alin. 1, rap. la art. 64 lit. a teza II și b și art. 66 Cod penal 1969, i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modif., cu aplic. art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 a fost condamnat inculpatul a o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969 pentru săvârșirea infracțiunii continuate privind circulația drogurilor de risc, fără drept.

În baza art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modif., cu aplic. art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969 pentru săvârșirea infracțiunii continuate privind circulația drogurilor de mare risc, fără drept.

În baza art. 65 alin. 1, rap. la art. 64 lit. a teza II și b și art. 66 Cod penal 1969 i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 24 al. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală 1968 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 24 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală 1968, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de deținere a instrumentelor de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, și de punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 Cod penal 1969, cu aplic. art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală 1968 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 288 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 42 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală 1968 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal 1969, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 33 lit. a Cod penal 1969, art. 34 lit. b Cod penal 1969 și art. 35 Cod penal 1969 au fost contopite pedepsele mai sus stabilite și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultanta de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 71 Cod penal 1969 i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 al. 1 teza II Cod procedură penală 1968, rap. la art. 140 al. 3 Cod procedură penală 1968, ținând seama de dispozițiile Deciziei nr. 76/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – recurs în interesul legii, s-a constatat încetată de drept, la data sesizării instanței, măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara, dispusă în cursul urmăririi penale prin ordonanța din 28.02.2011 a D. – Serviciul Teritorial O..

În baza art. 118 alin. 1 lit. d și e și alin. 4 Cod penal 1969, cu referire la art. 13 din Legea nr. 39/2003, s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, a sumei de 77.000 euro – echivalent în lei de la inculpatul C. D., bani dobândiți de acesta ca urmare a valorificării drogurilor, a echipamentelor de falsificat card-uri bancare, a numerelor de cont aferente și a bunurilor procurate prin folosirea card-urilor bancare falsificate; a sumei de 92.000 euro – echivalent în lei de la inculpatul P. T., bani dobândiți de acesta ca urmare a valorificării bunurilor procurate prin folosirea card-urilor bancare falsificate; a sumei de 14.800 euro – echivalent în lei și 200 lei de la inculpatul B. I. T., bani dobândiți de acesta ca urmare a valorificării bunurilor procurate prin folosirea card-urilor bancare falsificate, respectiv obținuți ca răsplată pentru actele materiale ilicite comise în favoarea inculpaților P. T. și C. D.; a sumei relative de 3.350 euro – echivalent în lei de la inculpatul C. G. F., bani dobândiți de acesta ca urmare a valorificării bunurilor procurate prin folosirea card-urilor bancare falsificate, respectiv obținuți ca răsplată pentru actele materiale ilicite comise în favoarea inculpatului C. D. și a sumei relative de 1.000 euro – echivalent în lei de la inculpatul D. B. A., bani dobândiți de acesta ca urmare a valorificării bunurilor procurate prin folosirea card-urilor bancare falsificate, respectiv obținuți ca răsplată pentru actele materiale ilicite comise în favoarea inculpaților P. T. și C. D..

Așa cum s-a arătat mai sus, latura civilă a cauzei a fost disjunsă, fiind soluționată prin sentința penală nr. 218 din 15 aprilie 2014 a Tribunalului Bihor, în sensul că s-a admis constituirea de parte civilă și, în baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998 și următoarele Cod civil în forma anterioară Legii 287/2009 au fost obligați în solidar pe inculpații M. N. R., P. A. G., C. D., P. T., D. B. A., C. G. F., B. I. T., S. S. S., E. A. S. și P. D. la plata pretențiilor civile în favoarea părții civile A. E. Europe Ltd., respectiv a sumei de 15.096,10 USD, la cursul valutar actualizat la data plății. De asemenea, a fost obligat inculpatul U. I. F. la plata pretențiilor civile în favoarea părții civile A. E. Europe Ltd., respectiv a sumei de 1.780 USD, la cursul valutar actualizat la data plății.

În baza art. 397 Cod procedură penală s-a menținut sechestrul asigurator dispus prin ordonanța D. Bihor – Serviciul Teritorial O. din 09.03.2011, și instituit prin Încheierile nr._ din 10.03.2011 și_ din 23.03.2011 ale OCPI Bihor.

S-a respins cererea petentei C. I. pentru ridicarea sechestrului asigurator privind imobilul situat în O., ., înscris în CF nr._ O., cu nr. topo 4951/5/8.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului apelant C. D., de a se înlătura obligarea, în solidar cu inculpații M. N. R., P. A. G., P. T., D. B. A., C. G. F., B. I. T., S. S. S., E. A. S. și P. D., de la plata pretențiilor civile în favoarea părții civile A. E. Europe Ltd., respectiv a sumei de 15.096,10 USD, la cursul valutar actualizat la data plății, se va reține că, așa cum s-a arătat și în considerentele deciziei penale nr. 683/A din 18 decembrie 2014 a acestei curți de apel, în raport de situația de fapt reținută atât prin sentința penală nr. 218 din 15 aprilie 2014, cât și prin sentința penală nr. 95 din 7 mai 2012 a Tribunalului Bihor, sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina inculpatului apelant.

Astfel, din probele administrate a rezultat o contribuție efectivă a fiecărui inculpat la comiterea unor fapte ilicite care, în mod conjugat, au condus la prejudicierea părții civile, fiind astfel întrunite condițiile existenței unei fapte ilicite, a vinovăției și respectiv a legăturii de cauzalitate între acestea și prejudiciul cauzat.

De asemenea, s-a ținut seama și de plângerea penală formulată de partea civilă intimată A. E. Europe (filele 151-152 din vol. V al dosarului de urmărire penală) din care rezultă că au fost compromise un număr de 95 conturi de card aparținând companiei A. E., conturi care au fost identificate în posesia grupului infracțional și că s-au înregistrat pierderi rezultate din tranzacții financiare frauduloase efectuate în mod ilegal din cele 14 conturi de card A. Expres.

Față de cele mai sus arătate, curtea apreciază că apelul declarat de inculpatul C. D. este nefondat și va fi respins ca atare.

În ceea ce privește apelul declarat de numita C. I., curtea va reține că, imobilul situat în O., ., ., este proprietatea numitului C. D. și al soției acestuia, C. I., fiind înscris în CF nr._ O., nr. top 4951/5. Din coala CF depusă la dosar, rezultă că la partea B – Sarcini, în data de 10 martie 2011, sub nr._, în baza ordonanței de aplicare a sechestrului asigurător emisă în dosarul nr. 181/D/P/2009 de D. – Serviciul Teritorial O., asupra imobilului înscris în această carte funciară, s-a notat sechestrul asigurător pentru suma de 50.000 euro.

În data de 25 martie 2011, sub nr._, s-a notat respingerea cererii cu privire la înscrierea dreptului de proprietate cu titlul de partaj, în baza sentinței civile nr. 2855/9.03.2011 a Judecătoriei O., asupra imobilului cu nr. top 4951/5/8 în favoarea numitei C. I..

Prin sentința civilă nr. 2855 din 9 martie 2011 a Judecătoriei O. s-a încuviințat acordul de mediere din data de 28 februarie 2011, încheiat între reclamanta C. I. și pârâtul C. D., s-a recunoscut ca făcând parte din masa bunurilor comune inclusiv imobilul mai sus arătat și s-au partajat bunurile comune, prin atribuirea lor către C. I., cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea pârâtului C. D., în sumă de 20.000 euro, achitată integral la data semnării acordului de mediere și suma de 10.000 euro – valoarea autoturismului WV, ce a fost vândut de pârâtul C. D..

Este adevărat că, între părți, actul juridic își produce toate efectele sale de îndată ce a fost valabil încheiat însă, potrivit Legii nr. 7/1996, drepturile reale imobiliare se dobândesc sau se modifică prin chiar consimțământul concordant al părților, însă ele devin opozabile terților doar prin înscrierea lor în cartea funciară.

Față de părți înscrierea în cartea funciară are numai un caracter conservator de drepturi, însă pentru terți ea este absolut necesară, deoarece asigură eficacitatea absolută a dreptului real imobiliar. Întrucât înscrierea este un mijloc de publicitate în favoarea terților, odată îndeplinită, ea face opozabil dreptul real tabular legal dobândit sau modificat, în timp ce neînscrierea atrage inopozabilitatea lui.

De asemenea, potrivit art. 1738 Cod civil 1864, în vigoare la data pronunțării sentinței, între creditori, privilegiile nu produs nici un efect, în privința imobilelor, decât atunci când ele s-au adus la cunoștință publică, prin inscripție, și numai de la data acestei inscripții.

Totodată, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară își vor produse efectele de la opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierii.

Acest principiu al priorității, asigură rezolvarea conflictului eventual dintre terții care au dobândit drepturi concurente asupra aceluiași bun în funcție nu de data dobândirii lor, ci de data înregistrării efective a cererii de înscriere a acestora în cartea funciară.

În raport de cele mai sus arătate, curtea va reține că nici apelul declarat de C. I. nu este fondat câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, ordonanța de aplicare a sechestrului a fost înregistrată la cartea funciară în data de 10 martie 2011, pe când cererea de înscriere a dreptului de proprietate cu titlu de partaj a fost înregistrată de apelanta C. I. abia în data de 25 martie 2011.

Față de cele ce preced, în baza 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. D. și de apelanta C. I. care, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefondate apelurile penale declarat de inculpatul C. D., deținut în Penitenciarul Landesgericht Platz 1, din localitatea Korneuburg, cod poștal 2100, Austria și de apelanta C. I., dom. în O., ., .. 8, jud. Bihor, împotriva sentinței penale nr. 218 din 15 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelanții la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare în apel.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 18 februarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R. A. P. M. P. C.

red. decizie P. M., 20.02.2015

jud. fond G. O.

tehnored. 5 ex., 20.02.2015, pc

← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice...		Traficul de migranţi (art.263 NCP). Decizia nr. 137/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Decizia nr. 133/2015. Curtea de Apel ORADEA