Luarea de mită (art.289 NCP). Decizia nr. 446/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 2745/83/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._ /P/2014
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DECIZIA PENALĂ NR.446/A/2015
Ședința publică din 19 iunie 2015
Complet de judecată compus din:
Președinte: S. L.
Judecător: C. A.
Grefier: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului penal declarat de inculpatul apelant IURIȘNIȚ P., împotriva sentinței penale nr. 59 din 01 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Satu M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 289 din Codul penal.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra apelului a avut loc la data de 02 iunie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se pentru data 09 iunie 2015 și 19 iunie 2015, zi în care s-a pronunțat hotărârea, după care:
CURTEA DE APEL
D E L I B E R Â ND:
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 59 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Satu M., în baza art.5 Cod penal, art.254 alin.1 Cod penal din 1969, art.74 alin.1 lit.a și alin.2, art.76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul Iurișniț P., fiul lui P. și V., născut la data de 19.07.1961 în loc. Maieru, jud. Bistrița Năsăud, CNP_, de cetățenie română, văduv, cu copii majori, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, profesia sau ocupația: șef Stație Halmeu („CFR” S.A., Divizia Trafic – Serviciul Reglementări Acces Infrastructură), domiciliat în loc. Halmeu, ., jud. Satu M., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, la pedeapsa de 3 luni închisoare;
În baza art.5 Cod penal, art.81 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 3 luni, conform art.82 Cod penal din 1969.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și c Cod penal, a căror executare o suspendă pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.404 alin.2 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.274 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M. emis în dosar cu număr 164/P/2013 al acestei unități de parchet și înregistrat pe rolul instanței sub dosar cu număr de mai sus la data de 12.11.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului Iurișniț P., având datele personale din dispozitivul prezentei sentințe, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
În cuprinsul rechizitoriului s-au reținut următoarele:
„La data de 12.03.2013 a fost înregistrată la Inspectoratul Județean de Poliție Satu M., sesizarea numitului M. A., proprietar al unui imobil situat în zona gării Halmeu, cu privire la faptul că inculpatul Iurișniț P., șeful gării Halmeu, jud. Satu M., percepe taxe și solicită foloase pentru a permite tranzitarea liniilor de cale ferată de către vagoanele cu marfă destinate unor agenți economici.
La data de 15.03.2013 M. C. Z., a formulat în fața organelor de poliție un denunț oral cu privire la Iurișniț P. arătând că acesta i-a solicitat, în mod repetat, de la numirea în funcția de șef infrastructură în gara Halmeu, sume de bani și diferite cantități de vin, pentru a-i înlesni desfășurarea activităților de încărcare/descărcare a vagoanelor cu marfă în gară.
La data de 19.03.2013 la I.P.J. Satu M. a fost înregistrat denunțul oral al numitului T. P. V. V., care reclamă faptul că Iurișniț P., în calitate de șef al stației CF Halmeu i-a solicitat în cursul anului 2012 să facă chete de la beneficiarii produselor pe care le descărca în gara Halmeu.
La data de 20.03.2013 D. G., operator comercial în gara CF Halmeu, a formulat un denunț în care arată că Iurișniț P. i-a solicitat în repetate rânduri bani și produse agricole pentru a-și putea desfășura activitatea de descărcare a vagoanelor în depozite.
Deoarece inculpatul i-a cerut lui M. C. Z. să se întâlnească în cursul zilei de 28.03.2013 în municipiul Satu M. pentru a discuta în legătură cu facilitarea tranzitării liniilor de cale ferată prin stația Halmeu, procurorul, prin ordonanța provizorie din data de 28.03.2013, a dispus înregistrarea audio video în mediul ambiental, cu titlu provizoriu, pe o durată de 48 ore, a discuțiilor purtate de cei doi. În data de 28.03.2013, în jurul orei 17:40, M. C. Z. s-a întâlnit cu inculpatul, iar din discuțiile interceptate și înregistrate rezultă faptul că acesta a acceptat promisiunea primirii unor sume de bani de la numitul M. C. pentru ca acesta să descarce cimentul care urma să sosească cu vagoanele în gara Halmeu.
Fiind audiat inculpatul nu recunoaște acuzațiile, declarând că nu intră în atribuțiile sale de serviciu primirea/expedierea trenurilor prin stația Halmeu, această activitate fiind în sarcina angajaților CFR Marfă și GFR SA. Această susținere este combătută de fișa postului și regulamentul de organizare și funcționare a stației Halmeu, care stabilește printre atribuțiile șefului stației Halmeu conducerea, coordonare, controlarea și răspunderea cu privire la întreaga activitate a stației. Totodată acesta desfășoară relații de colaborare cu operatorii de transport feroviar și agenții economici posesori de linii de transport feroviar. În această activitate îi are subordonați pe impiegații de mișcare, cei care aprobă planurile de manevră.
Cu privire la discuția purtată cu M. C. Z., convorbire înregistrată în mediul ambiental, în care se pomenește de o taxă de 10 lei pe care acesta i-o oferă, inculpatul declară că suma de bani îi era oferită pentru a-l anunța pe M. ., susținere neconfirmată de conținutul discuției”.
Trecând la soluționarea cauzei, pe baza actelor și lucrărilor aflate în dosarul de urmărire penală nr. 164/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M., precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța a reținut următoarele:
1. Inculpatul Iurișniț P. deține, începând cu anul 2006, funcția de șef Stație Halmeu, jud.Satu M., anterior deținând aceeași funcție la Stația S., jud.S.. De menționat că inculpatul este angajat al C.N.C.F. „CFR” S.A., și deține funcția de șef stație în cadrul Diviziei Trafic – Serviciul Reglementări Acces Infrastructură, prin urmare este „șef stație trafic – infrastructură”. Distincția este importantă pentru că în cadrul Stației Halmeu, mai există o funcție de șef stație, deținută de martorul S. C. Z., în cadrul S.N.T.F.M „CFR Marfă” S.A., acesta din urmă deținând astfel funcția de „șef stație – marfă”.
2. Conform fișei postului, inculpatul Iurișniț P. „conduce, controlează, coordonează și răspunde de întreaga activitate de trafic a stației”, având relații de colaborare cu „operatori de transport feroviar și agenți economici posesori de linii cf industriale și de garaj, alți agenți economici ce solicită servicii specifice”.
Spre deosebire de acesta, șeful stației – marfă, „conduce, controlează, coordonează și răspunde de întreaga activitate marfă – comercială și de manevră”, respectiv „ia măsuri pentru satisfacerea cererilor de transport ale clienților, realizarea programului de circulație și manevră în condiții de siguranță a circulației, …”.
3. În calitate de șef de stație trafic, inculpatul Iurișniț P. întocmește și răspunde de reglementările necesare specifice stației (Planul Tehnic de Exploatare - PTE) și are în subordine personalul de trafic (impiegați de mișcare, acari, etc.).
Impiegatul de mișcare este persoana responsabilă de organizarea, coordonarea, și executarea operațiilor legate de circulația trenurilor și executarea manevrelor vehiculelor feroviare din stațiile de cale ferată, în condiții de siguranța feroviară, iar acarul execută toate operațiile legate de circulația trenurilor și executarea manevrei vehiculelor feroviare specifice posturilor de macazuri, conform comenzilor, ordinelor și dispozițiilor primite de la impiegatul de mișcare, manipulând instalațiile de siguranța circulației din dotarea postului, semnalele pentru circulație și manevră, respectiv manevrarea macazurilor.
4. La data de 28.03.2013, inculpatul Iurișniț P. se întâlnește cu martorul M. C. Z., într-un local din municipiul Satu M. și petrec împreună mai mult de o oră. Discuțiile purtate între cei doi cu această ocazie au fost interceptate și înregistrate audio.
O parte a discuțiilor vizează activitatea economică desfășurată de către martor în zona Stației CF Halmeu, unde împreună cu familia, deține o rampă de încărcare-descărcare și un depozit, pe care le operează prin intermediul unei societăți comerciale.
În cadrul discuțiilor, la un moment dat, martorul îi promite inculpatului o sumă de bani pentru ca acesta din urmă să-i faciliteze desfășurarea activității comerciale în zona stației cf, mai exact îi promite suma de 10 lei/vagon descărcat la rampa pe care o deține în zona Stației CF Halmeu.
Promisiunea făcută de martorul M. C. Z. a fost acceptată tacit de către inculpatul Iurișniț P..
5. Fapta inculpatului Iurișniț P., care în calitate de șef stație trafic Halmeu, jud.Satu M., la data de 28.03.2013 a acceptat promisiunea făcută de către martorul M. C. Z. privind obținerea unor foloase materiale în legătură cu îndeplinirea de către inculpat a îndatoririlor de serviciu, mai exact inculpatul a acceptat promisiunea primirii, pe viitor a sumei de 10 lei/vagon descărcat, în schimbul facilitării de către inculpat a desfășurării activității economice de către martor în zona Stației CF Halmeu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 254 Cod penal din 1969 (la data săvârșirii faptei).
6. Este nefondată apărarea inculpatului prin care acesta tinde la achitarea sa, în temeiul art.396 alin.5 raportat la art.16 alin.1 lit.a Cod procedură penală (fapta nu există), pe motiv că nu intră în atribuțiile de serviciu ale inculpatului activitățile legate de manipularea, încărcarea-descărcarea mărfurilor transportate pe căile ferate (I) și că nu există probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii imputate de către inculpat (II).
7. În ce privește prima apărare (I), se va reține că prin prima atribuțiilor de serviciu ale inculpatului și ale personalului din subordine, astfel cum au fost detaliate mai sus, sub punctul 3, inculpatul putea să înlesnească desfășurarea activității economice de către martorul denunțător, respectiv putea să ușureze această activitate prin executarea promptă și cu bună credință a atribuțiilor de serviciu de către personalul din subordine, după cum putea să îngreuneze desfășurarea acestei activități. Astfel, deși nu se putea refuza primirea unui tren cu marfă în stație (decât prin încălcarea brutală a atribuțiilor de serviciu, ceea ce echivala cu un abuz în serviciu), activitatea de manevrare a acestor vagoane cu marfă în stație, putea fi îngreunată. Sub acest aspect, se va reține că deși activitatea de manevră a trenurilor de marfă în stație este sub controlul și coordonarea Șefului stație – marfă, această activitate este strâns legată de activitatea impiegatului de mișcare și a acarului (aflați în subordinea inculpatului), întrucât programul/activitatea de manevră se execută numai după ce impiegații de mișcare întocmesc și aprobă planul de manevră și dau dispoziții acarului pentru manevrarea macazurilor. În plus, are o relevanță deosebită dacă vagoanele cu marfă sunt manevrate și trase la o linie apropiată de locul unde agentul economic are rampa de încărcare-descărcare și depozitul sau la o altă linie mai îndepărtată, aspecte care depind, chiar și indirect, de modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către șeful stației și personalul pe care îl conduce și coordonează.
8. În legătură cu a doua apărare a inculpatului (II), se va reține că activitatea inculpatului de acceptare tacită a promisiunii făcute de martor privind obținerea unor foloase materiale în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale inculpatului, rezultă fără echivoc din conținutul înregistrării ambientale efectuate cu ocazia întâlnirii dintre cei doi din data de 28.03.2013. Inculpatul nu a contestat împrejurarea că întâlnirea ar fi avut loc și nici conținutul discuțiilor purtate cu martorul M. C..
Relevante sub aspectul îndeplinirii elementului material al infracțiunii de luare de mită, sub forma acceptării promisiunii, îl reprezintă pasaje din conținutul discuțiilor purtate între inculpat și martor (cu o durată de aproximativ o oră și 15 minute), respectiv inculpatul îi spune martorului: „Ți-am fixat io vreodată dreptu ? Am zis: mă, dă-mi atâta? Nu! Tu ai venit și mi-ai zis, pot să-ți dau atâta! Nu așa o fost?” (minutul 43,28) și ulterior, inculpatul îi cere martorului: „No zi-i, avansează!” iar martorul răspunde: „Cu zece lei! Îi cantitate foarte mare…” după care accentuează „Zece lei pe vagon!” (la 1 oră 4 minute și 50 secunde).
Din primul pasaj mai sus redat rezultă că inculpatul a acceptat și în trecut astfel de promisiuni și chiar a primit foloase, cu mențiunea că această activitate anterioară nu face obiectul sesizării instanței, respectiv inculpatului nu i se reține și fapta săvârșită în trecut.
Din cel de-al doilea pasaj, rezultă fără echivoc acceptarea tacită a inculpatului cu privire la promisiunea făcută.
Afirmațiile inculpatului, potrivit cărora suma oferită de către martor viza anunțarea acestuia din urmă de către inculpat, cu privire la momentul și numărul de vagoane sosite în stație, nu sunt în corelație/nu se coroborează cu probele ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză.
9. S-a constatat că nefondată apărarea inculpatului potrivit căreia, actul de sesizare al instanței este neregulamentar întocmit, cât timp nu poartă semnătura șefului ierarhic superior, privind verificarea legalității și temeiniciei acestuia, în condițiile art.328 Cod procedură penală.
Din examinarea rechizitoriului ce a stat la baza sesizării instanței, cusut și aflat în dosarul de urmărire penală (primele 8 file ale dosarului de urmărire penală) rezultă că acesta a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim procurorul parchetului, purtând semnătura și ștampila acestuia, datat 12.11.2014.
Este posibil ca exemplarul comunicat inculpatului, în procedura de cameră preliminară, să nu poarte semnătura șefului ierarhic superior, dar acest aspect nu poate duce la reținerea neregularității rechizitoriului cât timp acest exemplar nu cuprinde mențiuni diferite (nu se invocă astfel de aspecte) decât exemplarul cu care a fost sesizată instanța și care a fost regulamentar întocmit și contrasemnat, așa cum s-a arătat mai sus.
De altfel, verificarea legalității sesizării instanței, inclusiv a regularității rechizitoriului face obiectul camerei preliminare, iar în cadrul acestei proceduri inculpatul nu a invocat această neregularitate, deși a formulat alte cereri și excepții.
10. În legătură cu legalitatea administrării probelor s-a reținut că interceptarea și înregistrarea audio în mediu ambiental efectuată la data de 28.03.2013 și care a avut ca rezultat obținerea probelor principale din care rezultă vinovăția inculpatului în ce privește săvârșirea infracțiunii de luare de mită, a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, la acel moment, 28.03.2013, orele 17,30 era începută urmărirea penală față de Iurișniț P., iar această activitate a fost autorizată în mod provizoriu de către procuror, după care ordonanța procurorului a fost confirmată de către judecător. De asemenea s-a constatat că nu se poate reține că obținerea probelor s-ar fi realizat cu încălcarea dispozițiilor art.68 Cod procedură penală anterior cât timp, la acel moment martorul M. C., împreună cu tatăl său M. A., denunțase faptele inculpatului organelor de poliție (la 15.03.2013) după ce au depus reclamații și la Instituția prefectului (la 07.03.2013).
11. Probele administrate pe parcursul procesului, mai exact declarațiile martorilor audiați în cauză (parte din ei atât în cursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești), scot în evidență faptul că inculpatul Iurișniț P., a pretins și primit, în trecut, bani și alte foloase și de la alte persoane care își desfășoară activitățile comerciale în zona Stației CF Halmeu, jud.Satu M.. Astfel, martorii P. V. V. și D. G. V. (ginere și socru) au arătat că inculpatul le-a pretins și a primit atât produse agricole de la ferma pe care aceștia o dețin fără să le plătească cât și suma de 100 lei pentru fiecare vagon pe care l-au descărcat prin intermediul societății Certezanul SRL, în stația Halmeu; martorul H. I., angajat al . ce prestează servicii de transbordare a mărfurilor din/în vagoane-auto, arată că „pe parcursul timpului, începând cu 2008, solicita ajutorul nostru pentru orice, de la ajutor cu personal, la repararea diverselor bunuri, sponsorizări ale zilei ceferistului, în caz contrar amenințându-ne că ne va restricționa activitatea, nu va lăsa gararea vagoanelor la liniile pe care trebuia să se facă transbordarea”; în fine martorii denunțători M. A. și M. C. Z. au arătat că, în repetate rânduri i-au dat inculpatului, la solicitarea acestuia, diferite cantități de vin pentru consumul propriu sau cu ocazia unor protocoale pe care inculpatul le organiza la serviciu la sosirea șefilor acestuia, fără ca inculpatul să plătească vinul. Cu privire la toate aceste fapte nu au fost formulate acuzații împotriva inculpatului și prin urmare nu au făcut obiectul judecății, în sensul art. 371 Cod procedură penală.
12. Pe baza celor mai sus arătate, instanța a reținut că probele legal administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești sunt suficiente pentru a reține, dincolo de orice îndoială, că fapta reținută în sarcina inculpatului IURIȘNIȚ P. există, constituie infracțiune și a fost comisă de acesta cu vinovăție, motiv pentru care va dispune, conform dispozițiilor art.396 alin.2 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
13. Odată cu . data de 01.02.2014 a noului cod penal s-a reținut că fapta comisă de inculpatul Iurișniț P. are corespondent în dispozițiile art.289 alin.1 Cod penal (încadrare juridică reținută în actul de sesizare al instanței, cu aplicarea dispozițiilor art.5 alin.1 Cod penal).
Având în vedere succesiunea de legi penale în timp și analizând comparativ cele două legi penale sub aspectul legii penale mai favorabile, s-a reținut că în ansamblu, în cazul inculpatului Iurișniț P., legea penală mai favorabilă este legea veche. Astfel, deși limitele de pedeapsă prevăzute în legea veche sunt mai mari (de la 3 la 12 ani comparativ cu 3 la 10 ani în legea nouă), reținerea și aplicarea dispozițiilor privind circumstanțele atenuante din legea veche au ca efect posibilitatea reducerii pedepsei aplicate sub minimul special de 3 ani prevăzut în ambele legi penale (cu posibilitatea reducerii pedepsei aplicate până la 3 luni în cazul legii vechi, respectiv a reducerii cu o treime a minimului special în cazul legii noi).
14. În cazul inculpatului Iurișniț P., conduita bună a acestuia anterior săvârșirii infracțiunii deduse judecății, decurgând din lipsa antecedentelor penale, dar și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii de luare de mită, în modalitatea acceptării promisiunii, vor fi reținute ca circumstanțe atenuante, conform art.74 alin.1 lit.a și alin.2 Cod penal din 1969 cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile art.76 alin.1 lit.c din Codul penal din 1969.
15. În consecință, s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art.254 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, în această situație vechile dispoziții din Codul penal (în prezent abrogate), ultraactivând.
Aplicând criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal din 1969, și cu reținerea, în favoarea inculpatului, a circumstanțelor atenuante mai sus arătate, va aplica acestuia, pedeapsa de 3 luni închisoare.
16. În ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța a apreciat că scopul preventiv și punitiv al pedepsei, astfel cum acesta rezultă din prevederile art.52 Cod penal din 1969, poate fi atins în cazul inculpatului Iurișniț P. și fără privare de libertate.
Fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art.81 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, în condițiile art.82 Cod penal din 1969. În acest sens instanța a avut în vedere și concluziile „raportului de evaluare” a inculpatului întocmit de către Serviciul de Probațiune Satu M. din cuprinsul căruia rezultă că au fost identificați suficienți factori inhibitori ai comportamentului infracțional/factori protectivi.
Instanța a făcut și aplicarea dispozițiilor privind pedepsele accesorii și a interzis acestuia drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și c Cod penal, iar urmare a suspendării executării pedepsei principale, au fost suspendate și pedepsele accesorii mai sus indicate.
Conform dispozițiilor art.404 alin.2 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969, privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni pe durata termenului de încercare stabilit.
17. Conform dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat atât în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia judecății pe fond a cauzei, care au fost stabilite în cuantum de 600 lei.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate a formulat apel inculpatul Iurișniț P. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și achitarea lui pentru infracțiunea de luare de mită.
În motivarea apelului s-a arătat că în cauză nu au fost administrate și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi comis fapta de care este acuzat. Astfel, martorul M. A., audiat în instanță a declarat că era în relații de prietenie cu inculpatul și că acesta nu ia-a cerut, pretins s-au condiționat executarea activităților pe care le-a desfășurat în Stația CFR Halmeu privind descărcarea unor mărfuri de primirea de bani ori alte foloase materiale, precizând că știa faptul că inculpatul nu avea nicio atribuție în ceea ce privește manevrarea, încărcarea și descărcarea vagoanelor în Stația Halmeu.
Singura așa zisă probă pe care se bazează întregul act de acuzare constă în interceptarea unei convorbiri ambientale între inculpat și martorul M. C. Z.. Din examinarea înregistrării se constată că la un moment dat martorul, aflat n stare avansată de ebrietate, i-a promis inculpatului că într-un viitor neprecizat va primi cantități importante de marfă și s-a oferit să-i dea inculpatului 10 lei pe vagon.
A arătat inculpatul că, văzând starea avansată de ebrietate a martorului nu a refuzat expres propunerea ce i-a spus că vor discuta peste o săptămână când se va întoarce din străinătate.
Martorul M. C. Z. nu i-a spus inculpatului ce ar fi trebuit să facă pentru a primi banii, recunoscând însă că știa și el că inculpatul nu are atribuții în ceea ce privește transportul încărcarea și descărcarea de mărfuri.
S-a arătat că din probele administrate în cursul judecății a rezultat faptul că martorii M. A., M. C. Z. și D. G. nu au primit vagoane cu mărfuri în Stația Halmeu în ultimii 4 ani astfel că nu a existat vreun motiv pentru ca inculpatul să le pretindă vreun folos material.
Inculpatul a precizat că solicită achitarea deoarece nu are atribuții în ceea ce privește niciuna din activitățile referitoare la transportul, încărcarea sau descărcarea vagoanelor în Stația CFR Halmeu, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită. Potricvit Codului penal pentru existența infracțiounii de luare de mită este necesar ca banii ori foloasele pretinse, primite sau acceptate să fie în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrat acestor îndatoriri.
În cauză răspunzător de întreaga activitate de transport, manevre, încărcare și descărcare a vagoanelor este șeful Stației CFR Marfă Halmeu, martorul S. C. Z..
A mai arătat inculpatul că acest dosar a fost inițiat din cauza faptului că denunțătorii au pe rolul Tribunalului Satu M. o cauză privind anularea unui titlu de proprietate asupra unei suprafețe de 4 hectare de teren care aparține C.F.R, cauză ce a fost pornită după ce inculpatul a sesizat Regionala CFR Cluj.
Examinând sentința apelată, din oficiu și prin prisma motivelor invocate, curtea va reține următoarele:
La data de 7.03.2013 la registratura Instituției Prefectului Satu M. s-a înregistrat sesizarea martorului M. A. în care acesta reclamă faptul că inculpatul Iurișniț P., în calitate șef infrastructură Gară Halmeu, percepe o . taxe (taxe intrare vagon, taxă descărcare vagon, taxă descărcare linie) solicită bani de concediu și-l amenință cu exproprierea dacă martorul nu acceptă ca anumite societăți comerciale de la care inculpatul percepe taxe și foloase necuvenite să își desfășoare activitatea pe proprietatea sa.
La data de 15.03.2013 organele de poliție din cadrul I.P.J Satu M. – Servicviul de Investigare a Fraudelor, au consemnat denunțul numitului M. C. Z. în care acesta a arătat că inculpatul, în calitate șef infrastructură Gara Halmeu, i-a solicitat în mod repetat sume de bani și cantități de vin pentru ca martorul să-și poată desfășura activitatea la depozitul pe care în deține în zona Gării Halmeu și pentru a putea descărca vagoanele cu marfă.
Întrucât existau informații din care rezulta faptul că inculpatul Iurișniț P. i-a solicitat martorului M. C. Z. să se întâlnească în cursul zilei de 20.03.2013 în Satu M., pentru a discuta în legătură cu facilitarea tranzitării liniilor de cale ferată prin Stația Halemei de către vagoanele cu marfă destinată unor agenți economici, s-a dispus prin ordonanță, autorizarea înregistrării audio în mediu ambiental cu titlu provizoriu pe o durată de 48 de ore a discuțiilor purtate de către numitul M. C. Z. cu Iurișniț P..
Audiat fiind în cursul urmăririi penale și în fața primei instanțe, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei de luare de mită apreciind că prezentul dosar a fost constituit ca urmare a denunțurilor martorilor M. A. și M. C., care în prezent au pe rolul instanței civile o acțiune formulată de Regionala CFR Cluj N. cu privire la un teren de aproximativ 4900 de metri deținut în zona Gării Halmeu.
Curtea reține că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul Iurișniț P. este șeful Stației Halmeu încă din anul 2006, acesta având relații bune, de prietenie chiar cu martorul M. A., împrejurare ce rezultă din declarațiile inculpatului și ale martorului M. A..
Astfel, inculpatul a arătat că îi cunoștea pe M. A. și pe fiul acestuia M. C. de mai mulți ani și că, nu de puține ori martorul M. C. A. venea la ell a birou dimineața și își bea cafeaua împreună.
Martorul M. A. a arătat că de-a lungul timpului l-a servit pe inculpat de mai multe ori cu vin din producție proprie ca și prieten, martorul arătând totodată că nu poate să zică că este în relații de dușmănie cu acesta deși la data de 7.03.2013 a depus împotriva lui o reclamație la Instituția Prefectului Satu M..
Martorul M. C. Z. a arătat la rândul său că îl cunoaște pe inculpatul Iurișniț P. la momentul la care acesta a venit cu locul de muncă la Gara Halmeu precizând că era în relații foarte bune cu acesta până în momentul în care tatăl său și apoi el au reclamat anumite fapte săvârșite de acesta.
De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat că martorul M. A. deține o suprafață de aproximativ 4000 de metri pătrați în zona Gării Halmeu, iar în prezent pe rolul Judecătoriei Satu M. se desfășoară un litigiu civil între acesta și C.F.R Cluj care face obiectul dosarului_ .
Deși martorii M. A. și M. C. Z. au arătat că inculpatul Iurișniț P. i-a amenințat cu exproprierea din adresa întocmită de Compania Națională de Căi Ferate S.A București – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF Cluj – rezultă că ,în fapt, inculpatul a sesizat prin serviciile de specialitate acționarea în instanță a acestuia pentru reglementarea juridică a terenului în suprafață de 4390 metrii pătrați considerând că acest teren este proprietatea statului (fila 133 din dosarul de urmărire penală).
Conținutul adresei mai sus menționate se coroborează cu declarația inculpatului Iurișniț P. în care acesta arată că la începutul anului 2013 el personal a înaintat către Regionala CFR Cluj o reclamație depusă de mai mulți operatori care nu se puteau deplasa la locul lor de muncă din cauză că M. C. montase o barieră de acces pe terenul pe care acesta l-a intabulat în anul 2006. A mai arătat inculpatul că înainte de a trimite această reclamație a purtat discuții cu M. C., căruia i-a explicat că este obligat să înainteze această reclamație, martorul răspunzând că nu-l interesează întrucât este trenul său.
Referitor la fapta de luare de mită ce face obiectul prezentei cauze curtea reține că, în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond au fost audiați martorii M. C. Z., M. A., H. I., D. G., T. P. V., T. D. C., Navrău C. M., M. V. și S. Z. C..
In declaratia olografa data in 15.03.2013 martorul M. A. doar a dat informatii cu privire la cocietatea administarata de el si de fii sai,aratand ca activitatea de descarcare a marfurilor se efectueaza in Gara Halmeu,pe lini 21,marfa descarcata trebuind sa ajunga pe linia de cale ferata care apartine TVM Bucurest,sens in care trece pe liniile CFR,pentru folosirea caroara se percepe o taxa de manevra.Martorul a aratat ca fiul sau M. C. Z. este cel care se ocupa de toate activitatile din Gara Halmeu.
In declaratia data in 25.02.2013 martorul M. A. a aratat ca isi mentine declaratiile din 15.03.2013,precizand ca ,de cand s-a pensionat nu a mai avut nici o relatie de serviciu cu inculpatul ,ca ca nu a fost amenintat de acesta,ca nu i-a dat nici o suma de bani sau bauturi alcoolice ,vin,cu diferite ocazii.
În declarația dată în cursul urmării penale la data de 27 octombrie 2014 martorul M. A. a precizat că a primit amenințări de la inculpat că va bloca liniile feroviare și nu va introduce vagoanele pentru descărcare, iar dacă acestea nu sunt descărcate la timp îi va fixa o taxă suplimentară de staționare pe oră fără să poată preciza suma însă arătând că aceasta era o sumă relativ mare.
A arătat martorul că în urma acestor amenințări a fost nevoit să îi dea în repetate rânduri diferite cantități de vin în mod gratuit pentru a-și putea desfășura activitatea în continuare.
De asemenea martorul a fost amenințat de către inculpat că îi va anula extrasul CF dobândit de aproximativ 10 ani astfel că s-a hotărât împreună cu fii săi să nu-i mai dea nicio cantitate de vin.
În fața instanței de fond martorul M. A. a arătat că își menține în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală însă a precizat, în mod expres, că inculpatul nu l-a amenințat în mod direct că nu își va mai putea desfășura activitatea în Gara Halmeu, martorul arătând că din discuțiile purtate cu acesta inculpatul a lăsat să se înțeleagă că activitatea sa ar putea fi îngreunată. Martorul a precizat în mod expres că în nici o situație inculpatul nu i-a cerut lui personal bani sau alte bunuri și foloase pentru a condiționa descărcarea vreunui vagon pe rampa de descărcare de la depozitul pe care îl deține în zona Gării Halmeu. A arătat că este adevărat că l-a servit pe inculpat de-a lungul timpului, de mai multe ori cu vin din producție proprie întrucât erau prieteni.
Martorul a arătat că în primăvara anului 2013 inculpatul i-a spus că îi va anula extrasul de carte funciară cu privire la proprietățile deținute de el în preajma Gării Halmeu.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, la data de 15.03.2013, M. C. Z. a arătat că administrează o societate care are ca obiect de activitate prestări de servicii constând în descărcarea, depozitarea și încărcarea unor mărfuri importate de alte societăți comerciale și care au loc în Stația Halmeu iar inculpatul Iurișniț P. periodic i-a atras atenția că cele două linii de cale ferată unde își desfășoară activitatea (numărul 19 și 20) sunt la dispoziția lui, îi dă de înțeles că pretinde taxe pentru folosirea acestor două linii cu toate că din câte știe martorul aceste linii aparțin G.F.R, unde inculpatul nu are nicio calitate.
Totodată, martorul a arătat că inculpatul se folosește de funcția sa pentru a face mai multe abuzuri sens în care a precizat că în repetate rânduri a luat de la partenerul său de afaceri D. G. diferite produse agricole pentru animalele pe care le crește în gospodăria lui.
În declarația dată în data de 27 octombrie 2013 a arătat martorul că împreună cu tatăl său și cu fratele lui M. Ș. a înființat S.C FRUCTUS PROD SRL Halmeu ce are ca obiect de activitate prestări de servicii constând în descărcarea, depozitarea și încărcarea unor mărfuri importate de alte societăți comerciale, servicii care le desfășura în depozitul proprietate personală situat în Gara Halmeu ori în depozitele proprietate privată a unor alte societăți.
A arătat martorul că inculpatul Iurișniț P. l-a amenințat că blochează liniile feroviare și nu introduce vagoanele pentru descărcare, iar dacă nu reușește să descarce la timp îi va fixa o taxă de staționare pe oră fără să poată preciza ce sumă i-a comunicat.
Martorul a arătat că în repetate rânduri i-a solicitat cantități mari de vin, precizând că a înțeles că dacă i le va da își va putea desfășura mai ușor activitatea în continuare.
Martorul a arătat că a fost amenințat cu anularea extrasului CF dobândit de tatăl său motiv pentru care au hotărât împreună să nu-i mai dea nicio cantitate cu vin, relațiile cu inculpatul răcindu-se ulterior.
În declarația dată în fața instanței martorul M. C. Z. a arătat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală precizând că, momentul ce a declanșat demersul său și al tatălui său împotriva inculpatului are la bază opresiunile pe care inculpatul le-a făcut asupra tatălui său cu privire la anularea înscrierilor din cartea funciară privind anumite imobile – o rampă încărcare descărcare și un depozit – deținute în preajma Stației Halmeu.
Martorul a precizat că după ce a aflat de la tatăl său despre aceste presiuni a început să-l evite pe inculpat, în sensul că nu mai trecea pe la locul de muncă al acestuia, așa cum îi era obiceiul înainte, motiv pentru care inculpatul l-a sunat și i-a „ordonat” să se prezinte a doua zi la ora 10.00 la biroul lui, amenințându-l în mod direct că-i poate bloca activitatea în ceea ce privește folosirea liniei de cale ferată nr. 19.
Martorul a declarat că de-a lungul timpului, încă de la sosirea inculpatului la Stația CFR Halmeu acesta i-a cerut în repetate rânduri să-l ajute cu bani sau vin în momentul în care acesta avea diferite protocoale, respectiv pentru șefii lui.
Din coroborarea declarațiilor inculpatului și ale celor doi martori curtea reține că între aceștia a existat anterior o relație de prietenie sens în care se reține că părțile au recunoscut că se întâlneau pentru a-și bea cafeaua împreună și că și-au oferit diverse produse – în speță, vin – tocmai în virtutea acestei relații existente între ei.
De asemenea, s-a stabilit că relațiile de prietenie dintre aceștia s-au răcit în momentul în care inculpatul Iurișniț P. a sesizat Regionala CFR Cluj cu privire la posibilitatea de acționare în instanță a martorului M. A. pentru reglementarea situației juridice a ternului în suprafață de 4390 metri pătrați, sesizare despre care inculpatul i-a spus martorului M. C..
Referitor la convorbirile ambientale interceptate între inculpat și martorul M. C. Z. curtea constată că, deși organele de urmărire penală au arătat că această întâlnire a fost cerută de către inculpatul Iurișniț P., în realitate așa cum a arătat și inculpatul, întâlnirea s-a desfășurat la propunerea martorului M. C. Z..
În acest sens, curtea reține că în declarația dată în 24.02.2015 în fața instaței de fond martorul M. C. Z. a făcut precizarea că după ce inculpatul i-a cerut telefonic și pe un ton imperativ să meargă la el la birou, el a plecat în Ungaria unde a avut contacte și întâlniri cu comercianți în legătură cu aducerea în țară a unor cantități însemnate de materiale de construcții.
A arătat martorul că după ce s-a întors în țară l-a sunat pe inculpat și i-a propus să se întâlnească să discute, precizând că la acel moment depusese denunțul la organele de poliție și purta tehnica de înregistrare ambientală (microfon) sub coordonarea organelor de poliție.
Tot în legătură cu întâlnirea ce a fost înregistrată a arătat martorul că partea de final a discuției legată de o anumită sumă de bani se referă la o sumă de bani, pe care credea că inculpatul i-o va cere deoarece urma să plece în concediu în perioada următoare. A precizat martorul că la acea întâlnire inculpatul nu i-a cerut banii însă acesta îi ceruse cu o zi înainte când l-a chemat telefonic la birou.
Referitor la aceste afirmații ale martorului M. C. Z. curtea le apreciază ca fiind nedovedite, în condițiile în care inculpatul a arătat că martorul îi datora suma de 700 de lei, iar în cursul urmăririi penale martorul M. C. Z. nu a adus la cunoștința organelor de urmărire penală împrejurarea că inculpatul i-a pretins o anumită sumă de bani pentru efectuarea concediului deși dacă ar fi făcut acest lucru și susținerea lui ar fi fost reală s-ar fi putut realiza cu ușurință prinderea î n flagrant a inculpatului Iurișniț P..
Curtea reține totodată că din conținutul proceselor verbale de redare a înregistrărilor ambientale rezultă că martorul M. C. Z. i-a spus inculpatului că va primi o cantitate importantă de marfă de la „niște ucrainieni” oferindu-i acestuia 10 lei pe vagon.
Nu rezultă din conținutul înregistrării ce trebuia să facă inculpatul în schimbul acestei sume de bani, la dosarul cauzei fiind avansate două variante total diferite, respectiv inculpatul arătând că trebuia să-l anunțe dacă vin trenuri dinspre Ucraina sau vin vagoane cu marfă pentru Ucraina iar martorul M. C. Z. a susținut că suma era dată pentru ca inculpatul să-i faciliteze tranzitarea liniilor de cale ferată prin Gara Halmeu a vagoanelor ce urmau să intre la descărcare.
Curtea reține însă că la fila 90 a dosarului instanței de fond se găsește adresa nr. 227 din 09.03.2005 emisă de S.NT.F.M –C.F.R Marfă SA București – Sucursala Transilvania – din cuprinsul căreia rezultă că în numele și pentru destinatarii M. A. și M. C. Z. nu au intrat vagoane în perioada 2006 -2015, dar s-au efectuat de către aceștia descărcări de vagoane pe numele altor beneficiari de transport. Astfel, pentru societatea S.C MMT BAU SRL – 631 vagoane încărcate cu ciment provenite din Ucraina, 322 vagoane în anul 2006, 276 vagoane în anul 2007 și 33 de vagoane în anul 2008.
S-a precizat totodată că din anul 2009 aceștia nu au mai desfășurat activități de transport și descărcare la Stația CFR Marfă Halmeu.
Coroborând probele mai sus arătate curtea reține că la data de 28.03.2013 când se presupune că inculpatul ar fi acceptat promisiunea unor sume de bani din partea numitului M. C. Z. pentru a facilita tranzitarea liniilor de cale ferată în Gara Halmeu a vagoanelor ce urma să vină din Ucraina la descărcare, acesta nu mai desfășurase activități de transport și descărcare la Stația CFR Marfă Halmeu din anul 2009 și nici ulterior nu a mai desfășurat astfel de activități, cel puțin până la data de 09.03.2015, dată la care a fost emisă adresa menționată mai sus.
În aceste condiții curtea reține că nu s-a făcut dovada existenței vreunui motiv pentru care martorul M. C. Z. să-i promită inculpatului Iurișniț P. vreo sumă de bani și inculpatul să accepte, chiar și tacit,primirea acesteia.
În cauză a fost audiat în calitate de martor și numitul D. G. V. care însă nu a făcut nicio relatare cu privire la infracțiunea de luare de mită ce face obiectul prezentului dosar, ci doar a relatat că inculpatul i-ar fi cerut lui și ginerelui lui, numitul T. P. V. V., sume de bani și produse agricole pentru a-i lăsa să-și desfășoare activitatea în Gara Halmeu.
Cu privire la această declarație curtea reține că nu este relevantă în raport de obiectul probațiunii din cauză, cu atât mai mult cu cât prin rechizitoriul întocmit s-a dispus în temeiul art. 315 alineatul 1 litera b raportat la art. 16 alineatul 1 litera c din Codul de procedură penală clasarea cu privire la infracțiunea de luare de mită pentru care a fost cercetat inculpatul raportat la actele materiale denunțate de D. G. V. și T. P. V. V..
Potrivit art.4 din Codul de procedură penala orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
De asemenea, potrivit art.103 Cod procedură penală probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Raportat la textele legale mai sus menționate apreciem că în cauză nu au fost administrate probe care să convingă instanța de apel, mai presus de orice îndoială rezonabilă că inculpatul Iurișniț P. a săvârșit infracțiunea de luare de mită în forma descrisă în actul de acuzare.
Astfel, reținem că între declarațiile date de martorii M. Alexandu și M. C. în cursul urmăririi penale și cele date în fața instanței de fond există o . contradicții, în sensul că, în timp ce în cursul urmăririi penale cei doi declară că inculpatul le-a solicitata bani si diverse produse pentru a-i lăsa să-și desfășoare activitățile comerciale, în cursul judecății aceștia au arătat că, în virtutea relațiilor de prietenie existente între aceștia și inculpat i-au dat acestuia diferite produse – vin, fără ca inculpatului să le fi pretins acest lucru în legătură cu obligațiile de serviciu ale acestuia.
De asemenea aceștia au recunoscut că au fost deranjați de faptul că inculpatul a sesizat Regionala CFR Cluj în legătură cu situația juridică a unui teren pe care-l dețin în apropierea gării ceea ce a generat un litigiu civil aflat și în prezent pe rolul Judecătoriei Satu M..
Cu privire la conținutul înregistrării ambientale a discuției purtate între inculpat și martorul M. C. Z. în data de 28.03.2013, invocată ca probă în dovedirea vinovăției inculpatului, curtea reține că, deși aceasta conține elemente care să conducă la existenta unei activități cu caracter infracțional, aceasta nu este coroborată și cu alte mijloace de probă care să susțină acuzația. Simpla existență a unor discuții cu conotații ilegale care nu sunt concretizate prin administrarea și a altor mijloace de probă care să le confirme nu este suficientă pentru stabilirea existenței faptei și vinovăției inculpatului.
Ori, în speță, nu există dovezi că anterior datei presupusei fapte din prezenta cauză inculpatul ar fi pretins, primit sau acceptat primirea de bani sau alte foloase de la cei doi martori, iar discuțiile purtate de cei doi nu s-au concretizat prin administrarea altor probe care să le confirme.
Vom reține în acest sens că, așa cum a rezultat din adresa nr. 227 din 09.03.2005 emisă de S.NT.F.M –C.F.R Marfă SA București – Sucursala Transilvania – societatea administrata de cei doi martori din anul 2009 aceștia nu a mai desfășurat activități de transport și descărcare la Stația CFR Marfă Halmeu încă din anul 2009 astfel că nu s-a dovedit existența vreunui motiv pentru care aceștia să fie interesați sau nevoiți să cumpere bunăvoința inculpatului Iurișniț P..
De asemenea s-au avut în vedere și declarațiile martorilor M. V. și S. C. Z. care, audiați de instanța de fond, au arătat că au fost sau sunt colegi cu inculpatul și nu cunosc ca acesta să fi încercat să îngreuneze activitatea unor agenți economici care își desfășurau activitatea în Gara Halmeu.
Față de starea de fapt și de considerentele expuse anterior curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. " a " Cod procedură penală, va admite apelul penal declarat de inculpatul Iurișniț P. împotriva sentinței penale nr.59/1.04.2015 pronunțată de Tribunalul Satu M. pe care o va desființa în totalitate și, în consecință:
În baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 litera c Cod procedură penală va achită pe inculpatul Iurișniț P., fiul lui P. și V., născut la 19.07.1961 în localitatea Maieru, județul Bistrița Năsăud pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art.289 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. " a " Cod procedură penală,
ADMITE apelul penal declarat de inculpatul IURIȘNIȚ P. împotriva sentinței penale nr.59/1.04.2015 pronunțată de Tribunalul Satu M. pe care o desființează în totalitate și, în consecință:
În baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 litera c Cod procedură penală achită pe inculpatul IURIȘNIȚ P., fiul lui P. și V., născut la 19.07.1961 în localitatea Maieru, județul Bistrița Năsăud pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art.289 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. L. C. A. C. M.
În concediu de odihnă,
Semnează președintele completului
S. L.
Redactat decizie – SL./17.07.2015,
Judecător fond – C. M.
Tehnoredactat 4 ex./17.07.2015,C.M.
2 comunicări – inculpat apelant Iurișniț P.
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
| ← Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Decizia nr. 436/2015.... | Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 483/2015. Curtea de... → |
|---|
