Tâlhărie (art.211 C.p.). Decizia nr. 388/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2373/187/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. 2373/187/P/2014/a1
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 388/A/2015
Ședința publică din 02 iunie 2015
Complet de judecată compus din:
Președinte: S. L.
Judecător: C. A.
Grefier: C. M.
Ministerul Public este reprezentat de procuror B. R. - șef secție judiciară, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de revizuentul C. S. împotriva sentinței penale nr. 2 din 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru revizuentul apelant C. S., lipsă, avocat A. B. în substituirea avocatului din oficiu A. F. în baza delegației de substituire nr. 0525 din 25.05.2015 emisă de Baroul Bihor – Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra apelului.
Avocatul revizuentului apelant C. S. susține apelul, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii apelate și a se dispune admiterea cererii de revizuire. Arată că cererea de revizuire a fost formulată în termen.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelului declarat de revizuentul C. S. ca fiind nefondat și solicită a se menține ca legală și temeinică hotărârea atacată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2 din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Beiuș s-a respins cererea formulată de petentul condamnat C. S., CNP:_, aflat în prezent în Penitenciarul Mărgineni, jud. Dâmbovița, care a solicitat revizuirea Sentinței penale nr.18/18.01.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș rămasă definitivă prin Decizia penală nr.667/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
A fost obligat petentul condamnat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată la această instanță la 08.12.2014, petentul condamnat C. S., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, jud. Dâmbovița, a solicitat revizuirea Sentinței penale nr.18/18.01.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.667/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
În motivarea cererii petentul a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
Judecarea cauzei a început la data de 07.09.2010, înainte de . art.320 ind.1 din Codul de procedură penală și care a fost introdus prin Legea nr.202/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.714 din 25.11.2010.
Poziția sa procesuală a fost cea de recunoaștere a faptei, încă de la primul termen de judecată, respectiv de la citirea actului de sesizare al instanței.
După . art. 320 ind.1 din Codul de procedură penală a solicitat să beneficieze de prevederile noului text de lege, în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Această solicitare a fost respinsă de către Curtea de Apel Oradea cu motivarea că, deși a recunoscut fapta și a indicat în mod concret participarea sa și a celorlalți inculpați la săvârșirea infracțiunii, această recunoaștere s-a produs înainte de . art.320 ind.1 C.pr.pen. și prin urmare nu poate beneficia de prevederile acelui articol.
Hotărârea de condamnare și prin care s-a respins cererea de a beneficia de reducere de pedeapsă prev. de art. 320 ind.1 C.pr.pen., a rămas definitivă la data de 13.09.2011.
Ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv la data de 08.11.2011, Curtea Constituțională a pronunțat Deciziile nr.1470/2011 și nr.1483/2011, prin care prevederile art. 320 ind.1 C.pr.pen. au fost declarate neconstituționale, în măsura în care ele încalcă principiul constituțional al legii penale mai favorabile.
Prevederile art.320 ind.1 din Codul de procedură penală în virtutea principiului legii penale mai favorabile, retroactivează și sunt aplicabile și în cauza sa, a cărei judecată a început înainte ca art.320 ind.1 din Codul de procedură penală să intre în vigoare.
Pe de altă parte, prevederile cu caracter de normă de drept penal material din cuprinsul art.320 ind.1 C.pr.pen. se regăsește și în actuala reglementare de drept penal, atât material, cât și procesual, fiind cuprinse în art. 396 al.10 noul din Codul de procedură penală.
În motivarea cererii privind admisibilitatea în principiu petentul a arătat că, potrivit art. 457 al.1 teza finală din Codul de procedură penală, cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art.453 al.1 lit.f din Codul de procedură penală, poate fi formulată în termen de 1 an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Motivul de revizuire întemeiat pe declararea ca neconstituțională a unor prevederi legale, prevăzut în prezent de art.453 al.1 lit.f C.pr.pen. nu există în vechea reglementare procesuală penală, respectiv vechiul Cod de procedură penală, la art. 394 prevede doar 5 cazuri în care se poate face revizuirea, în vreme ce în noul Cod de procedură penală la art. 453, prevede 6 cazuri în care se poate cere revizuirea, al șaselea caz nou introdus în legislație, fiind tocmai cel prevăzut de la lit. f al art. 453, referitor la declararea neconstituționalității unui text de lege ce se regăsește în hotărârea de condamnare.
Chiar dacă cele două decizii al Curții Constituționale prin care art. 320 ind.1 C.pr.pen. a fost declarat neconstituțional în măsura în care încalcă principiul legii penale mai favorabile, au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I încă din luna decembrie 2011, în absența unei prevederi legale exprese, nu a fost posibilă formularea unei cereri de revizuire întemeiată pe cele două decizii ale Curții Constituționale.
O astfel de cerere a devenit legal și procesual posibilă de abia din data de 01.02.2014, când a intrat în vigoare noul C.pr.pen. și odată cu aceasta a apărut un nou caz de revizuire, respectiv cel prev. de art. 453 al.1 lit.f noul C.pr.pen.
Așa fiind, la o interpretare corectă a prevederilor art.457 al.1 C.pr.pen. urmează să se constate că termenul de 1 an referitor la noua procedură, a început să curgă de la data de 01.02.2014, dată la care a fost introdus acest nou caz de revizuire în sistemul românesc de drept penal procesual.
Atâta timp cât nu există motiv și cadrul procesual de revizuire, nu putea să curgă nici termenul de decădere din dreptul de a cere o revizuire întemeiată pe un motiv, care însă nu era prevăzut de legea procesual penală.
Acest termen de decădere nu poate să înceapă să curgă din momentul nașterii dreptului.
În cazul prevăzut de art.543 al.1 lit.f C.pr.pen. se reglementează un drept de a cere o revizuire pe motiv de neconstituționalitate, drept ce se naște de la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale.
În cazul de față, dreptul de a cere revizuirea s-a născut ulterior datei de publicare în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale, respectiv acest drept s-a născut la 01.02.2014, dată când a intrat în vigoare noul C.pr.pen.
Văzând și principiul ,,tempus raegit actum” care guvernează normele de procedură penală, un termen de decădere cum este cel prevăzut de art. 457 al.1 C.pr.pen. nu poate să înceapă să curgă înainte ca el să fie prev. de legea procesual penală. Ori, acest termen de decădere este prevăzut de o lege – noul cod de procedură penală -- care a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
Față de aceste considerente, atât din perspectiva momentului în care s-a născut dreptul de a cere o revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 al.1 lit.f C.pr.pen., cât și din perspectiva momentului în care a început să curgă termenul de decădere din acest drept, solicită ca instanța să constate că cererea este formulată în termen.
Observând că cererea este întemeiată pe unul din cazurile prevăzute de art. 453 C.pr.pen., este formulată de o persoană îndreptățită să formuleze o astfel de cerere, urmează ca instanța să constate să sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 459 C.pr.pen.
Pe fondul cererii, având în vedere dispozițiile statuate prin cele două decizii ale Curții Constituționale, prevederile art. 320 ind.1 vechiul C.pr.pen. trebuie aplicate cu respectarea principiului constituțional al legii penale mai favorabile, ceea ce înseamnă că ele au efect retroactiv – se aplică și cazurilor petrecute înainte de . textului de lege – dar, în același timp, ele și ultraactivează, adică se aplică și după ce au ieșit din vigoare, cazurilor ce s-au născut înainte sau în timp ce ele erau în vigoare. Totodată solicită admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei pe fond, făcându-se aplicarea prevederilor art.320 ind.1 vechiul C.pr.pen., ce se regăsește și în art.396 al.10 noul C.pr.pen., în sensul reducerii cu o treime a pedepsei ce i-a fost aplicată, menținând restul dispozițiilor din sentința penală.
Din actele de la dosar în cauză instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.18/2011 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, petentul a fost condamnat în baza art.211 al.1, al.2 lit.b și c, al.21 lit.a și b cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, la o pedeapsă de 9 ani de închisoare cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Așa cum a arătat și condamnatul, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv la data de 08.11.2011, Curtea Constituțională a pronunțat Deciziile nr.1470/2011 și nr.1483/2011, prin care prevederile art. 320 ind.1 C.pr.pen. au fost declarate neconstituționale, în măsura în care ele încalcă principiul constituțional al legii penale mai favorabile.
Însă prin Legea nr.177/2010, prin art.III pct.2 s-a introdus art.2082 Cod procedură penală prin care se prevede revizuirea hotărârilor în cazul deciziilor Curții Constituționale și care dispune Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
Cererea de revizuire se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă a cărei revizuire se cere.
Cererea de revizuire se poate face în termen de 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale.
Din simpla lecturarea a acestor dispoziții legale rezultă că susținerile condamnatului că nu a putut face cerere de revizuire decât după publicarea și . noului cod de procedură penală sunt lipsite de temei, acesta având posibilitatea ca în termen de 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale să facă cerea de revizuire.
Cele două Decizii ale Curții Constituționale au fost pronunțate și publicate în anul 2011, an în care legea nr.177/2010 era în vigoare și ca urmare condamnatul avea posibilitatea legală să facă cerea de revizuire cu respectarea termenului prevăzut prin lege pentru această cerere.
Pentru aceste considerente în baza art.459 al.5 din Codul de procedură penală, instanța de fond a respinge cererea formulată de către petentul condamnat.
În baza art. 275 al.2 din Codul de procedură penală a fost obligat petentul să plătească statului suma de 50 de lei cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate a formulat apel revizuentul C. S. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată în cauză.
În motivarea apelului penal formulat s-a arătat că în mod greșit a apreciat instanța de fond că trebuia să facă cerere de revizuire în termen de 3 luni de la data declarării ca neconstituționale a dispozițiilor art.320/1 din Codul penal anterior deoarece a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală încă din luna martie 2012.
În acest sens a arătat că la data de 8.08.2012 Judecătoria Beiuș a pronunțat sentința penală nr.21/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr.953/R/2012 a Curții de Apel Oradea însă nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa de aplicare a dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală, astfel că se impune repunerea în drept și aplicarea acestor dispoziții legale în prezenta cerere de revizuire.
Examinând apelul penal formulat din oficiu și prin prisma motivelor invocate curtea va reține următoarele:
Revizuentul C. S. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
Judecarea cauzei a început la data de 07.09.2010, înainte de . art.320 ind.1 C.pr.pen. și care a fost introdus prin Legea nr.202/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.714 din 25.11.2010.
Poziția sa procesuală a fost cea de recunoaștere a faptei, încă de la primul termen de judecată, respectiv de la citirea actului de sesizare al instanței.
După . art.320 ind.1 Cod procedură penală a solicitat să beneficieze de prevederile noului text de lege, în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Această solicitare a fost respinsă de către Curtea de Apel Oradea cu motivarea că, deși a recunoscut fapta și a indicat în mod concret participarea sa și a celorlalți inculpați la săvârșirea infracțiunii, această recunoaștere s-a produs înainte de . art.320 ind.1 Cod procedură penală și prin urmare nu poate beneficia de prevederile acelui articol.
Hotărârea de condamnare și prin care s-a respins cererea de a beneficia de reducere de pedeapsă prev. de art. 320 ind.1 C.pr.pen., a rămas definitivă la data de 13.09.2011.
Ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv la data de 08.11.2011, Curtea Constituțională a pronunțat Deciziile nr.1470/2011 și nr.1483/2011, prin care prevederile art. 320 ind.1 C.pr.pen. au fost declarate neconstituționale, în măsura în care ele încalcă principiul constituțional al legii penale mai favorabile.
Raportat la starea de fapt mai sus expusă curtea constată că, în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă prezenta cerere de revizuire formulată de C. S. reținând că prin Legea nr.177/2010, prin art.III pct.2 s-a introdus art.2082 Cod procedură penală prin care se prevedea că hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare….
Conform textului legal mai sus menționat cererea de revizuire se putea face în termen de 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale.
Prin urmare, rezultă că susținerile condamnatului că nu a putut face cerere de revizuire decât după publicarea și . noului Cod de procedură penală sunt lipsite de temei, acesta având posibilitatea ca în termen de 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale să facă cerea de revizuire.
Cele două Decizii ale Curții Constituționale au fost pronunțate și publicate în anul 2011, an în care legea nr.177/2010 era în vigoare și ca urmare condamnatul avea posibilitatea legală să facă cerea de revizuire cu respectarea termenului prevăzut prin lege pentru această cerere.
Având în vedere motivele mai sus expuse, curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. " b " Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul penal declarat de revizuentul C. S. împotriva sentinței penale nr. 2/22.02.2015 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o va menține în întregime.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga revizuentul la plata sumei de 400 lei cheltuielile judiciare în favoarea statului, urmând ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat A. F., delegație nr.2616/20.04. 2015 să fie virată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. " b " Cod procedură penală.
Respinge ca nefondat apelul penal declarat de revizuentul C. S. împotriva sentinței penale nr. 2/22.02.2015 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o menține în întregime.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă revizuentul la plata sumei de 400 lei cheltuielile judiciare în favoarea statului, urmând ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat A. F., delegație nr.2616/20.04. 2015 să fie virată din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. L. C. A. C. M.
Redactat decizie – S.L./01.07.2015,
Judecător fond – E. V.
Tehnoredactat 4 ex./01.07.2015,C.M.
2 comunicări – revizuent apelant C. S.
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 648/2015. Curtea de... → |
|---|
