Traficul de migranţi (art.263 NCP). Decizia nr. 46/2015. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 46/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 2322/111/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru

cauze cu minori

Dosar nr._

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 46/A/2015

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2015

Complet constituit din:

Președinte: A. L. F.

Judecător: Țarcă G.

Grefier: S. A.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant G. I. A. M., fiul lui I. și F., născut la data de 14.03.1972, împotriva sentinței penale nr. 339 din data de 12 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul apelant fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 263 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 41 alin.1 Cod penal.

Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 20 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data 26 ianuarie 2015, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 339 din data de 12 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art 386 C.pr.pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor fiecărui inculpat prin rechizitoriu, potrivit legii noi, din art. 263 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 41 alin.1 C.pen., în: infracțiunea prev de art 263 alin 1 și 2 lit a C.pen. cu aplic art 41 alin. 1 C.pen. față de inculpatul Z. P.; infracțiunea prev de art 263 alin 1 și 2 lit a C.pen. față de inculpatul G. A. M..

În baza art 5 C.pen., cu aplicarea deciziei nr 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, s-a reținut că pentru fiecare inculpat este mai favorabilă legea veche, în vigoare până la data de 31.01.2014, cu încadrarea juridică prev de art 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 cu aplic art 37 lit b C.pen. din 1968 față de inculpatul Z. P. și cu încadrarea juridică prev de art 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 față de inculpatul G. A. M.

A fost condamnat inculpatul Z. P., la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prev de art 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 cu aplic art 37 lit b C.pen. din 1968.

În temeiul art 65 C.pen. cu aplic art 12 din Legea nr 187/2012, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit a teza II și lit b C.pen. din 1968 cu titlu de pedeapsă accesorie.

A fost condamnat inculpatul G. A. M., cu antecedente penale care nu constituie recidivă, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prev de art 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 cu aplic art 396 alin 10 C.pr.pen.

În temeiul art 65 C.pen. cu aplic art 12 din Legea nr 187/2012, i-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit a teza II și lit b C.pen. din 1968 cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 și art. 35 C.pen. din 1968 a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.pen. nr 602/26.04.2013 a Judecătoriei Oradea. def prin d.pen. nr 628/R/24.09.2013 a Curții de Apel Oradea, în pedeapsa cea mai grea, la care a adaugat un spor de 3 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare.

În temeiul art 88 C.pen. din 1968 s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 22.01.2009 și perioada executată de la 08.01.2014 la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr 909/2013 emis de Judecătoria Oradea și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în baza prezentei hotărâri.

În baza art. 112 lit. e C.pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 900 euro de la inculpatul Z. P. și a sumei de 1000 euro de la inculpatul G. A. M., bani dobândiți de aceștia prin săvârșirea faptelor.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen., a obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art 272 C.pr.pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bihor a câte 200 lei cu titlu de onorarii, pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, av. C. D. și Ștei M., conform delegațiilor pentru asistență judiciară obligatorie nr 2358 și nr 2363 din 09.05.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Oradea emis la data de 06.05.2014 în dosar penal nr.39/D/P/2009 și înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor la data de 07.05.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Z. P. și G. A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 263 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 41 alin.1 Cod penal.

Inculpații Z. P. și G. A. M. au fost cercetați în cursul urmăririi penale și judecați în stare de libertate., inculpatul G. A. M. fiind în prezent încarcerat în vederea executării unei pedepse de 3 ani inchisoare aplicată prin Sentința penală ntr.602/2013 pronunțată de Judecătoria Oradea.

La termenul de judecată din 29.10.2014 inculpatul G. A. M. a solicitat aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii, iar instanța a admis cererea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 375 alin.1 C.pr.pen.

Inculpatul Z. P. nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, deși a fost legal citat de la adresa cunoscută și prin afișare la ușa instanței. De asemenea, s-au întreprins demersuri la A.N.P. și I.G.P.R. pentru identificarea locului unde se află inculpatul, comunicându-se faptul că acesta nu figurează în stare de reținere sau detenție.

La termenul de judecată din 29.10.2014 apărătorul inculpatului G. A. M. a comunicat faptul că nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală, instanța făcând aplicarea art 374 alin 7 C.pr.pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, inculpatul Z. P. i-a propus inculpatului G. A. M. ca împreună să se ocupe de tot ceea ce înseamnă transportul, cazarea și trecerea peste frontiera de stat a unor transfugi de etnie turcă.

Inculpatul G. A. M., fiind din . antecedente în ce privește traficul de migranți, avea rolul de a găsi persoana care să treacă fraudulos frontiera de stat împreună cu transfugii, pe raza comunei Roșiori.

Inculpatul G. A. M. a fost de acord cu propunerea, cei doi luând astfel hotărârea infracțională de a facilita trecerea ilegală a frontierei de stat a transfugilor de etnie turcă.

În acest scop, inculpatul G. A. M. a luat legătura cu martorul Bragea G. T., la sfârșitul lunii aprilie 2009, cunoscându-l pe acesta ca fost polițist de frontieră în cadrul SPF Diosig, căruia i-a cerut să joace rolul de șofer antemergător al grupului de transfugi, pentru a comunica inculpatului dacă sunt probleme pe șosele.

La data de 26.04.2009, martorul Bragea G. T. a formulat un denunț, în care a arătat că în aceeași zi a fost contactat de inculpatul G. A. M., care i-a propus acestuia să adere la un grup infracțional specializat în traficul de migranți, solicitându-i-se acestuia ca în schimbul unor sume de bani să joace rolul unui șofer antemergător, care să constate eventualele probleme ce pot apărea pe traseu din partea autorităților, cu prilejul preocupării grupării de a trece în mod fraudulos frontiera de stat a mai multor transfugi de etnie turcă.

Subsecvent acestui moment, la data de 29.04.2009, inculpații Z. P. și G. A. M. s-au deplasat în București cu taximetrul condus de martorul L. A. L., cu scopul de a se întâlni cu diferiți cetățeni turci implicați în activități de trafic de migranți, pentru stabilirea condițiilor, inclusiv financiare, în care cei doi inculpați urmau să faciliteze activitatea de trecere ilegală a frontierei de stat a opt transfugi de etnie turcă.

Martorul L. A. L., persoana care i-a însoțit pe cei doi în București, a confirmat atât întâlnirile celor doi cu diferitele persoane, cât și prezența transfugilor a căror trecere ilegală urma să o faciliteze cei doi, dar și faptul că, deși se dorea ca cei doi să revină în Oradea cu o parte din transfugi, nu s-a ajuns la o înțelegere între persoanele implicate, motiv pentru care, a doua zi s-au întors singuri la Oradea.

În a doua jumătate a lunii mai 2009, inculpatul G. A. M. i-a solicitat din nou martorului L. A. L. serviciile.

Fiind de acord, în jurul datei de 19.05.2009, cei doi inculpați s-au deplasat cu taximetrul condus de martorul L. A. L. în mun D. unde inculpatul Z. P. s-a întâlnit cu doi bărbați, pentru stabilirea detaliilor legate de trecerea ilegală a frontierei de stat de către cei opt cetățeni turci.

După discuțiile purtate, inculpatul G. A. M. a rămas în D. împreună cu doi cetățeni de etnie turcă, de acolo cei trei plecând în București, inculpatul G. A. M. urmând să primească de la cei doi sumele de bani ce li se cuveneau inculpaților în schimbul trecerii ilegale a celor opt transfugi turci, sume care urmau să fie primite dacă cei opt urmau să fie trecuți fără probleme frontiera de stat în Ungaria.

Din D., inculpatul Z. P. s-a întors în Oradea cu taxiul condus de martorul L. A. L.. Cu acel prilej în D. inculpatul Z. P. a primit în avans suma de 900 euro, din care 100 euro i-a înmânat martorului L. A. L. pentru cursa efectuată.

După despărțirea celor doi inculpați, inculpatul Z. P. i-a spus martorului L. A. L. că trebuie să ajungă din urmă un autoturism marca Volkswagen Sharan, de culoare verde cu număr de București, pe care îl vor conduce până în Oradea. În apropierea loc. B., jud. Hunedoara, cei doi au ajuns din urmă autoturismul marca Volkswagen, au trecut în fața acestuia și și-au continuat drumul în această ordine până în Băile 1 Mai, unde transfugii au fost cazați la Pensiunea ALB. Cu acest prilej martorul L. A. L. a constatat că cei opt transfugi de etnie turcă sunt aceiași pe care i-a văzut în cadrul primei deplasări în București, efectuată la data de 29.04.2009.

Cei opt transfugi (Arslan A., Cetinkaya Ozehir, Kaplan Lokman, Celik Zeki, Sulun Erdal, Kaya Servet, Calan Huseyin și Aslanoglu Yilmaz) au fost cazați peste noapte la Pensiunea Alb din Băile 1 Mai.

Din declarația martorului Bragea G. T., rezultă că după ce inculpatul G. A. M. i-a propus implicarea sa în activitatea infracțională, a luat legătura cu M. F. (tot din . fiind una dintre cele mai active călăuze din zonă).

Potrivit aceluiași martor, la data de 20.05.2009, împreună cu M. F. s-a deplasat în mun. Oradea, pentru a însoți, ca antemergători, autoturismul în care urmau să fie transportați transfugii.

În continuare, în noaptea de 20/21.05.2009, cei opt au fost transportați cu un autoturism de teren marca Nissan până pe raza . T. și M. F. însoțind, fiind antemergători, autoturismul marca Nissan, până pe raza loc. I., jud. Bihor, unde cei 8 transfugi au coborât din autoturismul de teren. Întrucât M. F. nu primise sumele de bani convenite cu inculpatul G. A. M. în schimbul serviciilor sale, i-a abandonat acolo pe cei opt transfugi. Martorul Bragea G. T.

În acel loc au fost descoperiți de lucrătorii poliției de frontieră din cadrul SPF Diosig.

Acest aspect este confirmat de procesul-verbal de constatare întocmit la data de 21.05.2009 de către agenții din cadrul STF Diosig care, în urma unui anunț primit de la o persoană care au observat cele opt persoane coborând dintr-un autoturism în zona localității I., jud Bihor, s-au deplasat la fața locului, descoperind și reținând cele opt persoane, aflate la circa 3000 metri de linia de frontieră.

Martorul Bragea G. T. a mai arătat că el a fost cel care a anunțat organele poliției de frontieră.

În urma verificării documentelor avute asupra lor, au fost identificați cei opt cetățeni turic ca fiind: Arslan A., Cetinkaya Ozehir, Kaplan Lokman, Celik Zeki, Sulun Erdal, Kaya Servet, Calan Huseyin și Aslanoglu Yilmaz.

Potrivit declarațiilor transfugilor, aceștia au intrat în România fiind deja stabilită din Turcia modalitatea prin care aceștia vor ajunge în mod fraudulos în țările din spațiul Schengen, operațiune pentru care au plătit încă din Turcia sume cuprinse între 4.000 și 6.500 de euro. Ajunși în România, au fost cazați o perioadă de timp în București sau Timișoara, până când traficanții de migranți au reușit să pună la cale modalitatea de trecere a acestora, în mod fraudulos peste frontiera de stat.

Transfugii au fost duși de poliția de frontieră în Gara din Oradea, de unde 6 dintre ei au plecat cu trenul în București, iar doi au plecat cu un microbuz în Timișoara.

Cu privire la abandonarea celor opt transfugi, M. F. a arătat că niciodată nu a înțeles să îi călăuzească pe aceștia peste frontiera de stat pentru a trece fraudulos în Ungaria, ci doar la inițiativa și rugămintea lui Bragea G. T. (care la acea dată era cercetat tot pentru trafic de migranți în dosarul nr. 58/D/P/2009 al D. S. Teritorial Oradea), pentru ca acesta să-și asigure reducerea la jumătate a pedepsei în dosarul în care era cercetat, a fost de acord să creeze aparența că este de acord să-i călăuzească peste frontieră pe turci, chiar dacă nu aceasta era realitatea.

Dată fiind nereușita trecerii peste frontiera de stat a transfugilor, inculpatul G. A. M., s-a întors din București fără banii promiși.

Întrucât operațiunea de trecere ilegală a frontierei de stat a celor opt cetățeni turci eșuase, deși aceștia plătiseră încă din Turcia pentru acest serviciu, traficanții de migranți din București cu care inculpații purtaseră discuțiile, au început să facă presiuni asupra inculpatului Z. P., căruia îi plătiseră în avans suma de 900 euro.

Întrucât la un moment dat, traficanții de migranți din București nu au mai putut lua legătura cu inculpatul Z. P., l-au contactat pe inculpatul G. A. M. și i s-a cerut să se ocupe el de trecerea peste frontieră a transfugilor, propunere cu care acesta a fost de acord.

Potrivit declarațiilor inculpatului G. A. M., a fost de acord cu propunerea după ce s-a consulat cu inculpatul Z. P., care însă nu a mai confirmat dar nici nu a infirmat intenția sa de a încerca din nou trecerea ilegală a migranților, după care inculpatul Z. P. nu a mai putut fi contactat.

Potrivit inculpatului G. A. M., a plecat la București pentru a purta noi discuții în acest scop.

În București, inculpatului G. A. M. i s-a promis suma de 1.000 euro pentru fiecare transfug, plătibilă în momentul în care aceștia vor ajunge în Ungaria, sumă de bani cu care inculpatul a fost de acord, sens în care a și primit în avans o sumă de 1.000 euro.

Din această sumă de bani, inculpatul G. A. M. a trimis 200 euro prin intermediul serviciului de transfer de bani Western Union, la data de 26.05.2009, numitului B. G..

Recipisa aflată la fila 254 vol. II din dosarul de urmărire penală confirmă această operațiune.

Primirea acestei sume este confirmată și de B. G., care a arătat în cursul urmăririi penale, că, fiind la acea dată coleg de serviciu cu G. A. M., a primit suma de 200 euro în data de 26.05.2009, din care 100 euro era o datorie mai veche, iar 100 euro a primit-o pentru a plăti câteva camere la o pensiune din Băile 1 Mai, unde G. A. M. urma să cazeze transfugii în cea de-a doua încercare a sa de a-i scoate în mod fraudulos din țară.

În data de 26.05.2009, inculpatul G. A. M. a plecat din București cu un autoturism marca Mercedes Vito, în care se aflau 5 transfugi de etnie turcă (toți făcând parte din grupul care a încercat să treacă fraudulos frontiera de stat în data de 21.05.2009), respectiv numiții Celik Zeki, Sulun Erdal, Kaplan Lokman, Cetinkaya Ozehir și Arslan A..

Odată ajunși în cartierul Nufărul, din Oradea, s-au întâlnit cu B. G. și împreună s-au deplasat în Băile 1 Mai, unde cei 5 transfugi au fost cazați în Pensiunea C., camerele 3, 4 și 5, rezervate pe numele lui B. G..

La data de 28.05.2009 transfugii Aslanoglu Yilmaz și Kaya Servet au ajuns în Oradea cu un microbuz din Timișoara și au fost transportați cu un taxi în Băile 1 Mai, unde au fost cazați în aceeași Pensiune C., unde deja erau cazați ceilalți 5 transfugi.

În zilele ce a urmat, transfugii au fost vizitați în repetate rânduri de B. G. care le-a adus la pensiune alimente.

Deoarece, suma de 1.000 de euro primită de inculpatul G. A. M. la București, fusese cheltuită, G. A. M. a solicitat traficanților de migranți din București o altă sumă de bani, dar i s-a transmis că diferența de 6.000 de euro urmează să o primească în București, doar după ce cei 7 transfugi vor fi ajuns cu bine în Budapesta.

În condițiile în care inculpatul G. A. M. nu a avut nicio garanție în acest sens, l-a sunat pe martorul L. - T. F. - G., polițist de frontieră în cadrul SPF Diosig, pe care l-a informat că în Gara CFR Oradea se găsesc cei 7 transfugi, locație în care i-a și abandonat și unde transfugii au fost găsiți de organele de poliție la data de 30.05.2009.

Aceste aspecte sunt confirmate și de procesul-verbal de constatare întocmit la data de 30.05.2009.

Această stare de fapt a fost confirmată și de recunoașterile după planșe foto efectuate de transfugi, care i-au recunoscut pe inculpatul G. A. M., pe martorul L. A. L., dar și pe M. F. și B. G..

Această stare de fapt a fost confirmată și de procesul verbal de conducere în teren și planșa fotografică din data de 30.05.2009, din cuprinsul căruia rezultă că la aceeași dată, cetățenii turci Kaya Servet și Aslanoglu Yilmaz au indicat Pensiunea C. unde au fost cazați în perioada 26-29.05.2009 și respectiv Pensiunea Alb, la care au fost cazați în perioada 18-20.05.2009.

Implicarea inculpaților în săvârșirea acestor fapte este confirmată și de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de G. A. M., Z. P., M. F. și B. G., interceptate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Bihor, din discuțiile purtate de aceștia rezultând inclusiv reproșurile și nemulțumirile traficanților turci implicați în aceste activități în legătură cu eșecul inițial al trecerii ilegale a frontierei de stat a celor opt cetățeni turci, în care au fost implicați G. A. M. și Z. P..

Această stare de fapt a fost confirmată și de inculpatul G. A. M. care a dat declarații prin care a descris și lămurit starea de fapt, în cursul urmăririi penale.

Inculpatul G. A. M. a recunoscut și în fața instanței, în totalitate faptele, astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare, acesta solicitând aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii, prev de art 375 C.pr.pen.

Fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev de art 349 alin 2 C.pr.pen., urmează a fi admisă cererea sa, condiții în care inculpatul G. A. M. va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, conform art 396 alin 10 C.pr.pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Z. P., acesta s-a sustras de la urmărire penală și judecată, nefiind posibilă audierea sa, cu toate demersurile efectuate atât de organul de urmărire penală cât și de instanță, demersuri în urma cărora a rezultat că inculpatul figurează cu același domiciliu și nu este încarcerat.

În aceste condiții, având în vedere că apărătorul din oficiu al inculpatului Z. P. a arătat că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a făcut aplicarea art 374 alin 7 C.pr.pen.

În drept

Faptele inculpaților G. A. M. și Z. P., care în baza unei înțelegeri prealabile, în schimbul unor sume de bani, au organizat activitățile de trecere frauduloasă a frontierei de stat a opt transfugi de origine turcă (Arslan A., Cetinkaya Ozehir, Kaplan Lokman, Celik Zeki, Sulun Erdal, Kaya Servet, Calan Huseyin și Aslanoglu Yilmaz) asigurând transportul acestora din București până în Oradea, cazarea și transportul acestora până pe raza loc. I., jud. Bihor unde au fost depistați în noaptea de 20/21.05.2009 în apropierea liniei de frontieră, urmate, în cazul inculpatului G. A. M. de fapte similare prin care a organizat trecerea frauduloasă a frontierei de stat a șapte (Celik Zeki, Sulun Erdal, Kaplan Lokman, Cetinkaya Ozehir, Arslan A. Aslanoglu Yilmaz și Kaya Servet) din cei opt transfugi de origine turcă a căror trecere ilegală eșuase inițial, transfugi depistați în Gara CFR Oradea la data de 30.05.2009, realizează pentru fiecare inculpat, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de migranți.

Față de inculpatul Z. P. urmează a fi reținută starea de recidivă postexecutorie. Din cuprinsul copiei cazierului judiciar rezultă că primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.pen. nr. 1429/22.06.2004 de Judecătoria Oradea, din executarea căreia a fost eliberat la data de 21.09.2005 cu un rest de 340 zile, durata pedepsei împlinindu-se la momentul săvârșirii noii infracțiuni nu și termenul de reabilitare judecătorească.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Gavirș A. M., din cuprinsul copiei cazierului judiciar rezultă că acesta a fost anterior condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art 81-82 C.pen., pedeapsă aplicată prin s.pen. nr. 1026/14.06.2002 a Judecătoriei Oradea în dosarul nr. 7295/2002. Prin aceeași hotărâre, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului arestat, acesta fiind eliberat la data de 14.06.2002. Același inculpat este încarcerat în Penitenciarul Oradea, în executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin s.pen. nr 602/26.04.2013 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin d.pen. nr. 628/R/24.09.2013 a Curții de Apel Oradea, pentru o faptă concurentă.

Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor inculpaților prin rechizitoriu, se reține că au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de trafic de migranți prevăzută de legea nouă în încadrarea juridică prev de art. 263 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 41 alin.1 C.pen., față de ambii în stare de recidivă.

Din cuprinsul probelor administrate în cauză, inclusiv din cuprinsul declarațiilor inculpatului G. A. M. a rezultat că cei doi inculpați au săvârșit faptele în scopul obținerii unor sume de bani în schimbul facilitării trecerii ilegale a frontierei de stat a transfugilor de origine turcă.

În aceste condiții, în raport de încadrarea juridică reținută de procuror potrivit legii noi, este aplicabilă forma agravată prev de art 263 alin 2 lit a C.pen., conform căreia, când fapta a fost săvârșită în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Prin urmare, potrivit legii noi, se impune a se schimba încadrarea juridică dată faptelor fiecărui inculpat prin rechizitoriu, în sensul reținerii formei agravate, prev de art 263 alin 1 și 2 lit a C.pen., cu reținerea stării de recidivă prev de art 41 alin. 1 C.pen. față de inculpatul Z. P. dar cu înlăturarea aceleiași stări față de inculpatul G. A. M..

Se reține în ceea ce-l privește pe acesta din urmă că nici potrivit legii noi nici potrivit legii vechi, această stare de agravare nu subzistă. În condițiile în care prin s.pen. nr. 1026/14.06.2002 a Judecătoriei Oradea rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2002, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art 81-82 C.pen. iar din cuprinsul actelor dosarului nu rezultă ca inculpatul să fi săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare stabilit prin această hotărâre și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării acestei pedepse, inculpatul G. A. M. a fost reabilitat de drept la expirarea acestui termen, conform art 86 C.pen. din 1968. Se au în vedere și prev art 15 din Legea nr 187/2012, potrivit căruia regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza legii vechi se menține și după . noului cod, subzistând și efectul prevăzut de art 86 C.pen. din 1968, anume reabilitarea de drept la expirarea termenului de încercare. Altfel spus, acestei condamnări îi sunt aplicabile prev art 38 alin 2 C.pen. din 1968.

În raport de aceste încadrări juridice, în baza art 5 C.pen., cu aplicarea deciziei nr 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, instanța va reține că pentru inculpați este mai favorabilă legea veche, cu încadrarea juridică prev de art 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 cu aplic art 37 lit b C.pen. din 1968 față de inculpatul Z. P. și cu încadrarea juridică prev de art 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 față de inculpatul G. A. M..

Se au în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de trafic de migranți (închisoare de la 2 la 7 ani potrivit legii vechi, respectiv închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi potrivit legii noi), în cazul inculpatului Z. P. regimul sancționator al recidivei postexecutorii (art 37 alin 4 C.pen. din 1968 fiind mai favorabil decât art 43 alin 5 C.pen.) și în cazul inculpatului G. A. M. regimul sancționator al concursului de infracțiuni (mai favorabil potrivit legii vechi).

La stabilirea și individualizarea pedepselor, instanța urmează a avea în vedere perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat, elaborat și complex al activităților infracționale, numărul persoanelor traficate, dar și rezultatul faptelor săvârșite (nu s-a reușit trecerea ilegală a frontierei de stat a celor opt transfugi), scopul urmărit de fiecare din inculpați (obținerea de beneficii financiare substanțiale), antecedența penală a fiecăruia, dar și atitudinea procesuală a inculpaților (de recunoaștere a faptelor în cazul inculpatului G. A. M. și de indiferență față de procesul penal în cazul inculpatului Z. P. care s-a sustras de la urmărire penală și judecată), urmând ca în cazul inculpatului G. A. M. să se reducă limitele de pedeapsă cu 1/3 conform art 396 alin 10 C.pr.pen., acestuia fiindu-i admisă cererea de judecare potrivit procedurii simplificate.

Față de toate aceste criterii, instanța de fond a apreciat că se impune stabilirea unor pedepse care urmează a fi executate în regim privativ de libertate.

Față de considerentele expuse, instanța de fond a dispus după cum urmează:

În baza art 386 C.pr.pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor fiecărui inculpat prin rechizitoriu, potrivit legii noi, din art. 263 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 41 alin.1 C.pen., în: infracțiunea prev de art 263 alin 1 și 2 lit a C.pen. cu aplic art 41 alin. 1 C.pen. față de inculpatul Z. P.; infracțiunea prev de art 263 alin 1 și 2 lit a C.pen. față de inculpatul G. A. M..

A fost condamnat inculpatul Z. P., la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prev de art 71 alin 1 din OUG nr 105/2001 cu aplic art 37 lit b C.pen. din 1968.

În temeiul art 88 C.pen. din 1968 s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 22.01.2009 și perioada executată de la 08.01.2014 la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr 909/2013 emis de Judecătoria Oradea și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în baza prezentei hotărâri.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen., a obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul G. A. M. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, redus cu ¼ conform art. 386 alineatul 10 din Codul de procedură penală, precum și contopirea pedepsei aplicate în cauză cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința emisă de Tribunalul Graz în dosarul nr. 12 HV 116/9s, cu pedeapsa de 18 luni aplicată prin sentința Tribunalului Graz din 18.01.2011 în dosarul nr. 17 HV 131/09h care au fost contopite cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de Judecătoria Oradea prin sentința penală nr. 602/2013 pronunțată în dosarul penal nr._ definitivă prin decizia penală nr._ .

În motivare s-a arătat că hotărârile judecătorești străine prin care au fost aplicate pedepsele mai sus menționate au fost recunoscute după pronunțarea hotărârii apelate, iar față de acest aspect, se impune contopirea tuturor pedepselor și emiterea unui singur mandat de executare a pedepsei.

Curtea, examinând hotărârea atacată, conform articolului 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept potrivit articolului 417 din Codul de procedură penală, constată următoarele:

Analizând obiectiv probele dosarului se constată justețea concluziei instanței de fond relativ la existența și vinovăția inculpatului căruia i s-a aplicat procedura instituită prin art. 396 alineat 10 din Codul de procedură penală și în egală măsură, evidențiază caracterul adecvat al pedepsei aplicate acestuia.

Curtea reține că instanța de fond în mod corect i-a aplicat inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa pedeapsa de 3 ani închisoare, valorificând corespunzător atât aspectele concrete care atribuie o periculozitate socială accentuată faptei, cât și aspectele și împrejurările care-l privesc pe inculpat, apreciindu-se în mod corect că aceasta este suficientă atât pentru reeducarea acestuia dar și pentru a evita reiterarea comportamentului infracțional al inculpatului.

În ce privește cererea inculpatului de contopire, formulată pentru prima dată în apel, curtea arată următoarele:

Articolul 36 alineatul 1 din Codul penal din 1969 stabilește că dacă inculpatul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile articolului 34 și 35 Cod penal privind pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni.

Din interpretarea acestui text de lege se deduce că se exclude posibilitatea legală de a se judeca cereri de contopire formulate pentru prima dată în apel. Aceasta cu atât mai mult cu o cerere de contopire a unei pedepse în baza articolului 36 alineatul 1 din Codul penal din 1969, implică în mod obligatoriu o nouă judecată cu privire la individualizarea pedepsei ulterioare și posibilitatea aplicării unui spor la pedeapsa rezultantă.

Or, dacă s-a accepta că această nouă judecată s-ar putea face direct în apel, inculpatul ar fi lipsit de dreptul său fundamental de a fi apărat, prin posibilitatea promovării unei căi ordinare de atac, cu privire la soluționarea cererii de contopire.

Orice cerere de contopire care are ca obiect o pedeapsă definitivă este privită de Codul de procedură penală ca o cerere principală, independentă, de modificare a pedepsei căruia trebuie să i se acorde importanța cuvenită unei judecăți de fond, cu posibilitatea pronunțării unei căi ordinare de atac.

De altfel, în acest sens este și decizia numărul 70/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin recursul în interesul legii, care stabilea că „instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță”.

Prin urmare, articolul 36 alineatul 1 din Codul penal din 1969 trebuie interpretat ca putând să fie aplicat doar în faza judecății în primă instanță, motiv pentru care inculpatul trebuie să promoveze cererea de contopire, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pentru cele arătate, curtea, în baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant G. A. M., fiul lui I. și F., născut la data de 14.03.1972, împotriva sentinței penale nr. 339 din 12 noiembrie 2014 a Tribunalului Bihor, pe care o va menține în întregime.

Conform articolului 275 alineat 2 din Codul de procedură penală, îl va obliga pe inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Matea R. conform delegației nr. 5351 din 08.12.2014 emisă de Baroul Bihor se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant G. A. M., fiul lui I. și F., născut la data de 14.03.1972, împotriva sentinței penale nr. 339 din 12 noiembrie 2014 a Tribunalului Bihor, pe care o menține în întregime.

Conform articolului 275 alineat 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Matea R. conform delegației nr. 5351 din 08.12.2014 emisă de Baroul Bihor se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 ianuarie 2015.

Președinte, Judecător,

Țarcă GabrielaAntik L. F.

Grefier,

S. A.

Red. dec. Ț.G./29.01.2015/

Red. jud. fond. M. O.

Tehn.red. S.A./29.01.2015/4 exemplare/

Emise comunicări cu:

- D. – S. Teritorial Oradea

- Inculpatul apelant G. A. M. din Penitenciarul din Oradea

← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr....		Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... →

Traficul de migranţi (art.263 NCP). Decizia nr. 46/2015. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Traficul de migranţi (art.263 NCP). Decizia nr. 46/2015. Curtea de Apel ORADEA