Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 763/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 02-12-2015
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL O. |
Secția penală și pentru cauze cu minori |
Dosar nr._ Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DECIZIA PENALĂ NR. 763/A/2015
Ședința publică din data de 2 decembrie 2015
Complet constituit din:
Președinte: A. L. F.
Judecător: Țarcă G.
Grefier: S. A.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror T. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel O..
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul G. G. L., fiul lui G. și L., născut la data de 18.12.1987, deținut în Penitenciarul din O., împotriva deciziei penale nr. 525/A din 15 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel O. în dosarul nr._/271/2013.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 24 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 2 decembrie 2015, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra contestației în anulare de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /5015 din data de 28.09.2015, contestatorul G. G. L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 525/A din 15 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel O. în dosarul nr._/271/2013 solicitând admiterea acesteia, desființarea deciziei penale atacate și rejudecarea apelului cu consecința imediată a punerii în libertate a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.
În drept, contestatorul și-a fundamentat contestația în anulare pe prevederile art.426 lit. h Cod procedură penală susținând că instanța de apel în mod nelegal nu a procedat la ascultarea inculpatului și la luarea consimțământului acestuia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și art. 426 lit d Cod procedură penală referindu-se la incompatibilitatea unuia din membrii completului de judecată, respectiv a judecătorului S. L. cu privire la care arată că însăși aceasta și-a afirmat lipsa de imparțialitate.
În motivare s-a arătat că circumstanța neaudierii inculpatului apelant în fața instanței de apel, în prezent contestator, este dovedită în sensul cerut de art. 426 lit. h Cod procedură penală, făcându-se referire și la cauza I. T. împotriva României publicată în M.Of. 208/24.03.2014 prin care Curtea Europeană statuează în mod clar obligația instanței de control judiciar, atât timp cât în calea de atac (cea a apelului), aceasta poate și trebuie să statueze asupra tuturor circumstanțelor de fapt și drept inclusiv asupra vinovăției inculpatului apelant în contextul nerecunoașterii faptei, de a audia inculpatul, respectiv de a aprecia nemijlocit declarațiile persoanei care susține că nu a comis infracțiunea, motivat de echitatea procedurii raportat la dispozițiile art.6 din Convenție și de considerentele altor decizii similare pronunțate prin care Curtea consideră că pentru stabilirea temeiniciei acuzațiilor în materie penală ascultarea inculpatului în persoană trebuie să fie regula generală, orice derogare trebuind să fie excepțională și supusă unei interpretări restrictive.
Astfel, s-a arătat că, în speță, mențiunea din încheierea de ședință prin care se relevă că inculpatul nu mai dorește să facă alte declarații, nu poate, atât din punct de vedere procedural cât și logic, să echivaleze cu audierea acestuia în sensul și scopul stabilite de Curte, cu atât mai mult cu cât nici nu se încadrează în dispozițiile procedurale stricte ale legii interne, respectiv ale Codului de procedură penală cu referire la audierea inculpatului și modul în care aceasta se face, încheierea de ședință nefiind semnată de inculpatul apelant și apărătorul acestuia. În același sens, s-a menționat că dacă momentul ultimului cuvânt al inculpatului, moment procedural determinat și precizat de Codul de procedură penală nu poate echivala în accepțiunea Curții cu dreptul inculpatului și obligația corelativă a instanței de apel de a-l audia nemijlocit, cu atât mai puțin mențiunea dintr-o încheiere a fazei apelului cu privire la presupusa audiere a acestuia nu poate înlătura neajunsul procedural al inexistenței unei declarații clare - care să îndeplinească toate cerințele procedurale - a inculpatului apelant cu privire la ceea ce acesta declară și susține precum și își asumă prin semnătură. În speță, contestatorul ar fi vrut să mai facă unele declarații și să ofere unele lămuriri în fața instanței de apel, circumstanță ce în acest moment procedural nu poate fi combătută cu niciun mijloc de probă, la acel moment probabil din eroare sau neînțelegere efectivă instanța de apel neluându-i o declarație în acest sens apelantului. Instanța de apel, în lipsa îndeplinirii dispoziției articolului 378 alin. 3 Cod procedură penală și de către prima instanță, nu a remediat această încălcare flagrantă a prevederilor procedurale referitoare la luarea unei declarații inculpatului în vederea manifestării acordului acestuia la prestarea unei munci în folosul comunității, în condițiile în care limitele de pedeapsă prevăzută pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată permiteau posibilitatea ca acesta să fie obligat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, în aceste condiții în care audierea contestatorului nici măcar în fața primei instanțe nu este îndeplinită conform dispozițiilor imperative ale Codului de procedură penală, iar circumstanța neacoperirii acestui viciu de către instanța de apel echivalează pe de-o parte cu neaudierea inculpatului apelant în condiții procedurale iar pe de altă parte relevă logic că instanța de apel în mod subiectiv antepronunțându-se deja condamnase inculpatul la o pedeapsă cu închisoare în regim de detenție deși chiar modul de executare al pedepsei era un petit al apelului formulat în cauză de către inculpat. În concluzie s-a arătat că instanța de apel nu a respectat prevederile articolelor 109 și 110 din Codul de procedură penală și nici dispozițiile articolului 420 alineatul 4 din Codul de procedură penală care prevăd că instanța de apel procedează la audierea inculpatului când aceasta este posibilă, potrivit regulilor de la judecata în fond.
Referitor la celălalt motiv al contestației în anulare prev. de art. 426 lit.d cu referire la dispozițiile art.13 din Convenție raportat la articolul 11 alin. 2 din Constituție, prin care orice persoană are dreptul la un remediu efectiv în cazul în care pretinde că este victima încălcării drepturilor sale s-a arătat că deși încheierile prin care se pronunță instanța cu privire la abținere nu sunt atacabile, în prezenta procedură a contestației în anulare, fiind întemeiată chiar pe un motiv de incompatibilitate fără ca norma internă respectiv Codul de procedură penală să facă diferența între o incompatibilitate „rezolvată” anterior, s-a apreciat că se poate analiza temeinicia și legalitatea încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de abținere formulată de către un membru al completului de judecată din apel, oferindu-se astfel posibilitatea contestatorului de a beneficia de un act ce are putere să remedieze și să înlăture efectiv respectivele violări ale drepturilor sale, în speță de a fi judecat de o instanță asupra căreia să nu planeze nicio îndoială legitimă asupra imparțialități sale.
Examinând cauza în raport de motivele contestației în anulare formulate, Curtea constată:
Prin sentința penală nr. 399 din 26 martie 2015 pronunțată de Judecătoria O., în baza art. 5 Cod penal s-a reținut că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea penală nouă.
În baza art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. G.-L., fiul lui G. și L., ns. la 18.12.1987 în O., jud. Bihor, cetățenie română, cu antecedente penale, dom. în O., ., jud. Bihor, C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, față de persoana vătămată B. F., la o pedeapsă de: 2 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 19, 20 și 397 Cod procedură penală, raportat la art. 998 cod civil vechi, a fost obligat inculpatul G. G.-L. să plătească părții civile B. F., CNP_, sumele de 5.000 lei, cu titlu de daune materiale și 35.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale.
S-au respins ca nedovedite, respectiv ca nejustificate restul daunelor materiale și morale solicitate de partea civilă B. F..
În baza art. 19 și 397 Cod procedură penală, rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificat prin pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul G. G.-L. să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență O. suma de 4.429,88 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, dobânzi și penalități de întârziere, sumă la care s-au mai adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data de 17.01.2014 și până la data plății efective.
În baza art. 19 și 397 Cod procedură penală, rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificat prin pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul G. G.-L. să plătească părții civile S. C. de Recuperare Medicală Băile F. suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli îngrijiri medicale-recuperare, sumă la care s-au mai adăugat majorările de întârziere calculate conform legii de la data de 13.12.2010 și până la data plății efective.
În baza art. 272 Cod procedură penală cu referire la art. 6 din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., s-a stabilit onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu av. L. A., până la prezentarea avocatului ales, la suma de 80 lei, onorariu parțial care va fi plătit din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor, în baza delegației nr. 3989/10.09.2013.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.600 lei cheltuieli judiciare.
În fapt, s-a reținut că în data de 15.07.2010 inculpatul G. G. L. l-a lovit pe B. F. în zona capului, a spatelui și a membrelor cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70 zile de îngrijiri medicale și o infirmitate fizică permanentă (membru inferior drept mai scurt cu 3 cm).
Prin decizia penală nr. 525 din 15 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel O., în baza art. 421 pct. 2 lit. " a " Cod procedură penală s-a admis apelul penal declarat de inculpatul G. G. L. împotriva sentinței penale nr. 399/26.03.2015 care a fost desființată în sensul că s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului G. G. L. pentru comiterea infracțiunii prev. si ped. de art.194 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal de la 2 ani și 8 luni închisoare până la 2 ani închisoare.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Potrivit dispozițiilor art. 426 Cod procedură penală împotriva hotărârilor definitive se poate face contestație în anulare, printre altele, în următoarele cazuri: d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
Cu privire la cazul de contestație prevăzut de art. 426 lit. h Cod procedură penală, se reține că acesta este incident în situația în care instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă. Sigur că acest caz are rolul de a garanta respectarea prevederilor art. 378 și 420 alin. 4 Cod procedură penală referitoare la ascultarea inculpatului în primă instanță și în apel și implicit respectarea dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Inculpatul care, întrebat fiind de instanța de apel, nu a dorit să dea o declarație apreciem că nu poate invoca pe calea contestației în anulare faptul că nu a fost audiat în primă instanță cu privire la împrejurarea dacă își dă acordul la a presta o muncă neremunerată. Neîndeplinirea obligației de ascultare conform dispozițiilor legale se suplinește de către instanța de apel, dar acest lucru este posibil numai în măsura în care inculpatul dorește să dea o declarație în fața acesteia, nu și atunci când acesta refuză, cum s-a întâmplat în speță. Inculpatul, asistat fiind de un apărător ales și-a exercitat dreptul său de a nu mai face declarații în fața instanței de apel. Pe de altă parte instanței nu-i incumbă obligația de a întreba la fiecare termen dacă inculpatul dorește să dea declarații în cauză, cu atât mai mult cu cât în cauză apărarea inculpatului a fost asigurată prin apărător ales.
Din actele dosarului rezultă că în ședință publică din 23.06.2015, instanța de apel l-a întrebat pe inculpat dacă dorește să de o declarație, iar acesta ,,arată că își menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de control judiciar” (fila 31 din dosarul instanței de apel).
Nici cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. d Cod procedură penală nu este incident în cauză, întrucât instanța nu este compusă potrivit legii în condițiile în care sunt încălcate dispozițiile privind organizarea judiciară sau din legile speciale referitoare la compunerea completului de judecată, ceea ce nu este cazul în speță. Totodată, având în vedere că nu se constată un caz de incompatibilitate a judecătorilor care au compus completul nu pot deveni incidente dispozițiile art. 426 lit. d Cod procedură penală. Incompatibilitea invocată a judecătorului S. L. din compunerea completului de judecată în apel a fost supusă analizei instanței statuându-se cu autoritate de lucru judecat că nu există cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 lit. f Cod procedură penală.
Prin urmare, față de cele arătate, curtea, în baza articolului 432 Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G. G. L. fiul lui G. și L., născut la data de 18.12.1987, deținut în Penitenciarul O. împotriva deciziei penale nr. 525/A din 15.09.2015 pronunțată în dosarul penal nr._/271/2013 al Curții de Apel O..
Conform art. 275 alineat 2 Codul de procedură penală va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 432 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G. G. L. fiul lui G. și L., născut la data de 18.12.1987, deținut în Penitenciarul O. împotriva deciziei penale nr. 525/A din 15.09.2015 pronunțată în dosarul penal nr._/271/2013 al Curții de Apel O..
Conform art. 275 alineat 2 Codul de procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2015.
Președinte, Judecător,
A. L. F. Țarcă G. Grefier,
S. A.
Red. dec. Țarcă G./07.12.2015/
Red. jud. apel S. L.
Tehn.red. S.A./07.12.2015 /6 exemplare/
Emise 4 comunicări cu:
- P. de pe lângă Curtea de Apel O.
- Contestatorul G. G. L. – din Penitenciarul din O.
- Partea civilă apelantă B. F.
- Partea civilă intimată S. C. Județean de Urgență O.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 797/2015. Curtea de Apel... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 94/2015. Curtea de... → |
|---|
