Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 22/2016. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 22/2016 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 22/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru

cauze cu minori

Dosar nr._

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 22/A/2016

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016

Complet constituit din:

Președinte: Țarcă G.

Judecător: A. L. F.

Grefier: S. A.

Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror T. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de inculpații apelanți P. R. I. și partea civilă apelantă ., împotriva sentinței penale nr. 1097 din 28 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e C.pen. din 1968.

Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 12 ianuarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 15 ianuarie 2016, respectiv pentru data de 20 ianuarie 2016, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1097 din 28 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 5 C. penal s-a reținut că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea penală nouă, respectiv Noul Cod penal.

În baza art. 228 alin. 1 C. penal ( art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. e C. penal din 1969) cu aplic. art. 5 C. penal cu reținerea art. 396 alin. 10 C. penal a fost condamnat inculpatul P. R. I., fiul lui T. și E. M., ns. la 26.01.1988 în Beiuș, județ Bihor, CNP_, dom. în com. Câmpani, . Bihor, cetățenie română, conducător auto, fără antecedente penale, la pedeapsa de1 an închisoare.

În baza art. 12 din Legea 187/2012 cu ref. al art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 s-a interzis inculpatului P. R. I. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Beiuș sau în cadrul Primăriei Câmpani pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 397 C.p.p. rap. la art. 25 alin. 1 C.p.p. și art. 1357 C. civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă . și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4002 lei cu titlu de despăgubiri materiale și respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.

În baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 10.06.2015, dosar nr. 6397/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. R. I. pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, reținându-se că în data de 18.09.2013, pe timp de zi, a sustras din rezervoarele autotrenului Volvo FH cu nr. de înmatriculare_, 667 l motorină.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei.

Din conținutul dosarului, examinând probele administrate în faza de urmărire penală, în raport de declarația inculpatului de recunoaștere a învinuirii, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 18.09.2013, numitul C. G. în calitate de reprezentant a persoanei vătămate ., a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în data de 17.09.2013, între orele 15,0-16,00, a fost sustrasă o cantitate de motorină în timp ce autotrenul se afla în utilizarea inculpatului. Inculpatul trebuia să efectueze o cursă de transport internațional și anterior camionul a fost alimentat de către reprezentantul persoanei vătămate cu cantitatea de 1050 l motorină, după care i l-a dat inculpatului P. R. I.. Același administrator a declarat că în jurul orei 15,00, l-a contactat pe inculpat pentru a verifica situația cu pana de cauciuc pe care trebuia inculpatul să o rezolve la o vulcanizare de la Calea Borșului, acesta comunicându-i că autotrenul prezintă defecțiuni la cutia de viteze, respectiv nu intră în trepte mai mici de viteze și prin urmare nu poate efectua cursa (fila 8 dosar u.p.), în sesizarea făcută administratorul persoanei vătămate arătând că l-a îndrumat pe inculpat să ducă camionul la un service. Ajuns în service, inculpatul a abandonat autotrenul, comunicându-i reprezentantului persoanei vătămate că el nu poate pleca în cursă cu 50 lei și că pleacă acasă, ceea ce a și făcut, părăsind autotrenul în parcarea service-ului, cu cheile în contact.

Verificând programul GPS, administratorul persoanei vătămate a constatat că există o extragere de motorină de 497 l din camion în timp ce acesta se afla pe Șoseaua Borșului, ulterior constatându-se că și din rezervorul semiremorcii lipsește cantitatea de 170 l motorină, fapt confirmat de martorul H. D..

Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că autotrenul nu prezintă urme de forțare la sistemul de închidere al ușilor sau al rezervoarelor acestea funcționând normal. De asemenea, rezervoarele de motorină nu au fost sparte sau găurite, iar sistemul de alimentare și furtunurile au fost intacte. Martorul H. D. a confirmat că autotrenul a fost alimentat cu motorină, fiind umplute cele 2 rezervoare ale camionului, precum și rezervorul de la camion (filele 80-82 dosar u.p.).

Din adresa emisă de WebEye Internationat nr.063/11.11.2014 a rezultat că extragerea de motorină s-a efectuat în data de 17.09.2013, între orele 14.38.01-15.01.48, când autotrenul se afla în spatele Parcării M., situată pe .-55 dosar u.p.).

În cauză au fost audiați în cursul urmăririi penale și martorii Pentea Gerge S. și Mențea R. A., ambii angajați ca mecanici auto la . S., care au declarat că în cursul lunii septembrie au fost contactați de către Chebeu G. - administratorul persoanei vătămate, care i-a rugat să efectueze reparații la un camion care trebuia să plece în Belgia, după ora 15,00, inculpatul prezentându-se la atelierul de reparații cu autotrenul marca Volvo FH care era condus de inculpat, martorii solicitându-i să scoată camionul din curtea firmei și să-l parcheze în față, lângă poarta de acces. După 15-20 de minute martorul Pentea G. S. susține că a fost contactat de către reprezentantul persoanei vătămate care i-a solicitat să verifice rezervoarele autotrenului, ocazie cu care a constatat lipsa combustibilului, dar și faptul că șoferul plecase, lăsând cheile în contact.

Persoana vătămată S.C. A.&G. S.R.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4002 lei, reprezentând contravaloarea combustibilului sustras, 1164 euro, reprezentând prejudiciul nerealizat prin neefectuarea cursei de transport internațional și cu suma de 10.000 euro în echivalent lei la data plății cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul de imagine adus prin neonorarea comenzii de transport.

Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești (fila 20), inculpatul a recunoscut comiterea faptei, astfel cum este ea reținută în rechizitoriu, motivându-și fapta prin aceea că a fost nemulțumit că a fost trimis în cursă cu 100 lei, deși persoana vătămată îi datora 580 euro pentru o cursă anterioară efectuată (aspect confirmat de către reprezentantul persoanei vătămate - fila 9 verso dosar u.p. și fila 126 dosar u.p.), bani din care a mai avut de achitat și spălatul autotrenului și mașina prezenta și defecțiuni la cutia de viteze și a fost nevoit să ducă camionul în service.

Starea de fapt reținută de către instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv declarația de recunoaștere dată de către inculpat în fața instanței, care s-a coroborat cu probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile reprezentantului persoanei vătămate, declarația martorului H. D., care confirmă, atât alimentarea cu combustibil a autotrenului, cât și extragerea motorinei din rezervoare, cu adresa WebEye International, cu declarațiile martorilor Pertea G. S. și Mențea R. A., care confirmă faptul că inculpatul a abandonat camionul în parcarea service-ului cu cheile în contact.

Fapta inculpatului P. R. I. care în data de 17.09.2013, între orele 14.38.01-15.01.48, a sustras cantitatea de 667 l motorină din autotrenul cu nr. de înmatriculare_, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. și ped. de art. 228 alin. 1 C. penal, cu aplic. art. 5 C. penal și cu reținerea art. 396 alin. 10 C.p.p., text în baza căruia îl va condamna pe inculpatul P. R. I., la pedeapsa de: 1 an închisoare.

Întrucât de la momentul comiterii faptei și până în prezent, în legislația penală au survenit modificări, se pune problema aplicării legii penale mai favorabile.

Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi penale succesive (art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e C. penal din 1969, respectiv art. 228 alin. 1 C. penal), situația personală a inculpatului (fără antecedente penale), în aplicarea art.5 Cod penal din 1969, instanța de fond a reținut ca lege mai favorabilă inculpatului prevederile Noului cod penal care, în cauză, au condus în ansamblu la o situație mai favorabilă pentru inculpat, întrucât minimul special al pedepsei este mai redus în noua reglementare, iar instanța față de toate circumstanțele cauzei se orientează spre o pedeapsă minimă, situație ce îl avantajează pe inculpat chiar dacă Noul cod penal nu mai prevede posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.penal, reținând gradul de pericol social al infracțiunii, atitudinea manifestată de inculpat, circumstanțele comiterii faptei, respectiv pe fondul nemulțumirilor create de condițiile în care își desfășura activitatea, acesta recurgând la această modalitate de rezolvare a problemelor, deși ar fi trebuit să apeleze la calea legală pe care ar fi avut-o la dispoziție pentru a-și recupera banii neîncasați pentru munca prestată.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, instanța de fond, în baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că persoana vătămată . s-a constituit parte civilă în cauză, suma de 4002 lei, reprezentând contravaloarea combustibilului sustras, suma de 1164 euro, reprezentând prejudiciul nerealizat prin neefectuarea cursei de transport internațional și cu suma de 10.000 euro în echivalent lei la data plății cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul de imagine adus prin neonorarea comenzii de transport.

Cu privire la pretențiile părții civile, instanța de fond a reținut că acestea nu au fost în totalitate justificate, singura suma care se cuvine părții civile pentru recuperarea unui prejudiciu cert cauzat exclusiv prin fapta inculpatului este contravaloarea motorinei sustrase din autotrenul cu nr. de înmatriculare_, respectiv suma de 4.002 lei, sumă la plata căreia îl va obliga pe inculpat.

În ceea ce privește suma de 1164 euro cu titlu de prejudiciu nerealizat ca urmare a neefectuării cursei, instanța de fond a reținut că această pierdere suferită de societate se datorează modului defectuos în care și-a organizat activitatea, respectiv nu a pus la dispoziția inculpatului un autovehicul în perfectă stare de funcționare care să-i permită efectuarea în siguranță a unei curse internaționale (a trimis inculpatul la vulcanizare, după care l-a trimis la un service existând suspiciuni cu privire la defecțiuni la cutia de viteză) și nu i-a dat acestuia o sumă de bani care să îi asigure suportarea unor cheltuieli minime inerente unei deplasări de lungă durată, inculpatul nefiind obligat să dispună de resursele financiare necesare acoperii unor astfel de cheltuieli (mâncare, parcare, taxe de drum, spălat autovehicul și cheltuieli inopinate, etc). În plus, o firmă de transport internațional trebuie să prevadă posibilitatea ca din diverse motive un șofer să nu fie disponibil pentru o anumită cursă, situație în care apelează la soluția de rezervă, fără ca acest lucru să i se impute șoferului, fiind un aspect ce ține de managementul societății.

În ceea ce privește suma de 10.000 euro solicitată cu titlu de daune morale pentru prejudiciul de imagine adus prin neonorarea comenzii de transport, instanța de fond a reținut că dacă imaginea părții civile a fost clădită prin multă muncă și seriozitate, numai la fel poate fi și menținută, neonorarea unei comenzi de transport putând să se întâmple la orice firmă de transport care nu dispune de o bază materială adecvată (camioane în perfectă stare de funcționare) și de resurse umane pe măsură (șoferi motivați), prin urmare instanța urmează să respingă, atât pretențiile privind suma de 1.164 euro, cât și suma de 10.000 euro ca neîntemeiate.

Astfel, instanța de fond, în baza art. 397 C.p.p. rap. la art. 25 alin. 1 C.p.p. și art. 1357 C. civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă . și a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4002 lei cu titlu de despăgubiri materiale și va respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.

În baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile, având în vedere că pretențiile au fost admise doar în parte și prin urmare nu s-a justificat obligarea inculpatului la plata integrală a onorariului avocațial plătit de către partea civilă.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel partea civilă S.C. A. & G. S.R.L și inculpatul P. R. I., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Partea civilă S.C. A. & G. S.R.L. a solicitat, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând cauza, să se dispună cu privire la latura penală a cauzei, majorarea pedepsei aplicate inculpatului P. R. I., iar cu privire la latura civilă a cauzei, admiterea constituirii de parte civilă formulată în fața primei instanțe și, pe cale de consecință, acordarea în plus față de suma de 4002 lei acordată de către prima instanță și acordarea următoarelor sume de bani: a) suma de 1164 Euro cu titlu de daune materiale (reprezentând prejudiciul nerealizat de partea civilă); b) suma de 10.000 Euro în echivalent în lei la data plății, constând în daune morale; c) cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea cauzei în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe, în cuantum de 3.000 lei;

În motivare, cu privire la latura penală a cauzei, s-a arătat că prima instanță a reținut în mod nejustificat atitudinea sinceră a inculpatului la individualizarea pedepsei, în condițiile în care acesta nu a recunoscut fapta în faza de urmărire penală. S-a solicitat a se observa că într-o primă fază, în cursul urmăririi penale, s-a adoptat o soluție de clasare față de inculpat, doar pe baza poziției acestuia privind nerecunoașterea faptei, soluție infirmată însă de către instanța de judecată ca urmare a admiterii plângerii formulate de partea civilă. S-a mai arătat că în mod nejustificat s-a reținut de către prima instanță că inculpatul a încercat să își facă singur dreptate, pe fondul nemulțumirilor acestuia legate de condițiile în care își desfășura activitatea. Prima instanță a acceptat ca reale susținerile inculpatului, susțineri nedovedite și care nu justifică săvârșirea acestei infracțiuni, motiv pentru care se impune înlăturarea acestora. Pe cale de consecință, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul majorării acesteia.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a solicitat admiterea constituirii de parte civilă formulată în fața primei instanțe. Referitor la suma de 1164 Euro în echivalent lei de la data plății de către suspect, reprezentând beneficiul nerealizat de către partea civilă, s-a arătat că acest beneficiu nerealizat constă în aceea că inculpatul, având calitatea de șofer al părții civile, după ce a sustras cantitatea de motorină, a refuzat să efectueze cursa pe care trebuia să o facă pentru partea civilă, a abandonat autotrenul și remorca și a fugit de la locul faptei, deși a preluat autotrenul alimentat cu motorină de la reprezentantul parții civile pentru a efectua o deplasare în Ungaria, unde trebuia să încarce autotrenul și apoi trebuia să efectueze un transport din Ungaria până în Belgia, conform comenzii de transport și a actelor depuse la dosarul cauzei, acte din care rezultă și contravaloarea transportului în cuantum de 1164 Euro. Astfel, neefectuându-se cursa pentru care partea civilă a fost angajată în calitate de firmă de transport, s-a pierdut contravaloarea sumei de 1164 Euro, adică contravaloarea transportului, conform comenzii de transport și a actelor depuse la dosarul cauzei.

Referitor la daunele morale solicitate în cuantum de 10.000 de Euro în echivalent lei, s-a arătat că acestea reprezintă prejudiciul de imagine adus părții civile prin neonorarea comenzii de transport pe care a avut-o ca urmare a infracțiunii săvârșite de inculpat. Partea civilă apelantă S.C. A. & G. S.R.L. are ca obiect de activitate transportul intern și internațional de mărfuri, fiind o societate de renume internațional cu activitate vastă în domeniu la acea dată axată pe transportul internațional de mărfuri. Imaginea acesteia a fost clădită prin multă muncă și seriozitate, iar prin neonorarea comenzii de transport în cauză (conform actelor depuse la dosar) ca urmare a infracțiunii, săvârșite de inculpat s-a creat o știrbire a acestei imagini a părții civile pe planul relațiilor cu alte societăți comerciale străine care apelau la serviciile acesteia de transport, creându-se un grav prejudiciu de imagine, care a afectat activitatea ulterioară a societății.

În ce privește acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea cauzei în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe în cuantum de 3.000 lei, s-a arătat că într-o primă fază, în cursul urmăririi penale, s-a adoptat o soluție de clasare față de inculpat, doar pe baza poziției acestuia privind nerecunoașterea faptei, soluție infirmată însă de către instanța de judecată ca urmare a admiterii plângerii formulate de partea civilă prin avocat.

În cursul urmăririi penale, avocatul părții civile apelante a asistat la marea majoritate a actelor de urmărire penală, iar munca acestuia nu s-a rezumat doar la redactarea constituirii de parte civilă. Prin urmare, este întemeiată acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea cauzei în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe în cuantum de 3.000 lei.

Inculpatul P. R. I. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar în urma rejudecării cauzei, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună în principal, în temeiul art. 80 Cod penal renunțarea la aplicarea pedepsei, fiind îndeplinite toate condițiile legale în acest sens, iar în subsidiar, în situația în care se va considera că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 80 Cod penal să se dispună aplicarea unei pedepse cu amenda penală în limite reduse cu 1/4 ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală și aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la amânarea aplicării pedepsei, iar, în cu totul subsidiar, o pedeapsă orientată către minimul special și aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal.

În motivare s-a arătat că în speță sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 80 Cod penal referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei. Astfel, s-a arătat că infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și că raportat la persoana inculpatului, la eforturile depuse de inculpat pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii și raportat la posibilitățile acestuia de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia. S-a mai arătat că inculpatul a fost angajat al părții civile în funcția de șofer profesionist. În data de 17.09.2013 inculpatul a alimentat autotrenul cu combustibilul necesar efectuării unui transport de mărfuri pe ruta Ungaria-Belgia, iar ulterior alimentării autotrenului, inculpatul a sunat pe reprezentatul legal al părții civile și i-a comunicat că mașina este defectă, iar acesta l-a îndrumat la un service auto pentru remedierea defecțiunilor. S-a arătat că inculpatul a primit cu titlu de avans cursă suma de 100 lei, sumă care nu îi era suficientă pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de efectuarea transportului. S-a învederat, de asemenea, că angajatorul îi era dator cu suma de 580 Euro dintr-un transport anterior de mărfuri pe care îl efectuase, acesta fiind și motivul pentru care i-a venit ideea inculpatului de a sustrage din rezervorul autotrenului pe care îl conducea o cantitate de motorină, și anume pentru a-și recupera suma de bani ce-i era datorată de partea civilă.

S-a învederat, de asemenea, că inculpatul a avut o atitudine procesuală corectă, a recunoscut săvârșirea faptei și o regretă. A încercat inclusiv să se împace cu partea vătămată, însă acest lucru nu s-a putut realiza motivat de faptul că partea vătămată i-a solicitat o sumă de 10.000 Euro pentru un prejudiciu de imagine pe care l-ar fi suferit. S-a arătat că în aceste condiții aplicarea unei pedepse ar fi inoportună motivat de faptul că inculpatul este o persoană tânără, bine integrată social, o persoană care urmează să se căsătorească în luna martie 2016, cu un loc de muncă stabil, ca șofer profesionist angajat la o firmă care se ocupă cu transport internațional de mărfuri.

Referitor la cererea subsidiară, s-a arătat că raportat la împrejurările cauzei, la motivul săvârșirii infracțiunii, la prejudiciul foarte mic cauzat părții civile, la atitudinea procesuală corectă a inculpatului care a înțeles să solicite ca judecata să se facă în baza procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii, se poate aplica o pedeapsă cu amenda penală, fiind îndeplinite toate condițiile legale prevăzute de art. 83 Cod penal, aplicarea imediată a unei pedepse nefiind necesară, fiind suficientă supravegherea conduitei inculpatei pe durata termenului de încercare de 2 ani întrucât inculpatul este o persoană bine integrată social, cu loc de muncă stabil, o persoană care are sprijinul familiei și care a înțeles consecințele faptei pe care a săvârșit-o, dovadă în acest sens fiind atât faptul că a încercat să se împace cu partea vătămată, cât și faptul că a avut o atitudine procesuală corectă în cauză.

S-a mai arătat că în situația în care se va considera că pedeapsa just stabilită pentru infracțiunea săvârșită de inculpat nu este amenda penală, ci pedeapsa cu închisoarea, să se dispună aplicarea unei pedepse îndreptate către minimul special al infracțiunii săvârșite, minim redus cu 1/3 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală și să se facă aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile s-a solicitat a se lăsa nesoluționată acțiunea civilă, aceasta fiind de altfel și o soluție de echitate cu atât mai mult cu cât între inculpat și partea civilă există datorii reciproce certe, lichide și exigibile, datorii recunoscute de altfel de ambele părți.

Curtea, examinând hotărârea atacată, conform articolului 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept potrivit articolului 417 din Codul de procedură penală, constată următoarele:

Referitor la apelul declarat de inculpat, curtea constată următoarele:

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar rezultă că instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt în deplină concordanță cu probele administrate în cauză. De altfel, inculpatul în fața primei instanțe a declarat că recunoaște fapta și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitând să i se aplice procedura prevăzută de art. 375 din Codul de procedură penală, cerere admisă de către instanță.

Se reține că inculpatul P. R. I., în data de 17.09.2013, între orele 14.38.01-15.01.48, a sustras cantitatea de 667 l motorină din autotrenul cu nr. de înmatriculare_, faptă ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. și ped. de art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu reținerea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

La individualizarea pedepsei, având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, limitele de pedeapsă, prevăzute de lege, împrejurările concrete și modul de săvârșire a acesteia, valoarea prejudiciului cauzat, poziția procesuală sinceră, faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii, că își câștigă existența prin muncă, este integrat social, este tânăr cu posibilități de îndreptare, a manifestat disponibilitate în a recupera prejudiciul reprezentând contravaloarea motorinei sustrase și reținută în rechizitoriu, curtea urmează a stabili în sarcina inculpatului P. R. I. o pedeapsă de 8 luni închisoare, apreciată ca fiind aptă să răspundă scopului sancționator și educativ al pedepsei, iar ca modalitate de executare, constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, amânarea aplicării pedepsei. În cazul dat, instanța constată că nu este necesară aplicarea imediată a unei pedepse, însă apreciază că se impune aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal, respectiv amânarea alicării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte o . măsuri menite să conducă la reeducarea acestuia.

Numai o pedeapsă cu închisoarea este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al inculpatului, pedeapsa cu amenda, așa cum s-a solicitat, nefiind în măsură să asigure realizarea acestor deziderate. Pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale.

Nici solicitarea inculpatului privind aplicarea dispozițiilor art. 80 din Codul penal, respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei, nu este întemeiată. În cazul inculpatului nu este aplicabilă această dispoziție legală întrucât nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru a putea fi aplicată. Astfel, curtea reține că față de împrejurările și modalitatea comiterii faptei și urmările produse nu se justifică aprecierea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Sub aspectul laturii civile, curtea constată că în mod corect s-a reținut că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale - fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul suferit de natură materială, acesta este cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită si prejudiciul produs, vinovăția sub forma intenției directe și s-a dispus obligarea inculpatului la contravaloarea motorinei sustrase în sumă de 4.002 lei.

Curtea constată însă că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul aplicării pedepselor accesorii inculpatului constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege penală mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Or, în speță se constată că s-a reținut ca lege penală mai favorabilă dispozițiile art. 228 alin. 1 Cod penal, însă s-au aplicat inculpatului în ce privește pedepsele accesorii dispozițiile Codului penal din 1969, combinându-se astfel prevederile din două legi penale succesive, contrar Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

Se reține că în privința pedepselor accesorii și complementare, potrivit art. 65 alin. 1 Cod Penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit a), b) și d) - o) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Totodată, conform art. 67 alin. 1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța a constatat că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Prin urmare, aplicarea unei pedepse accesorii poate fi dispusă numai dacă, în raport de criteriile prev. de art. 67 alin. 1 Cod penal, instanța a dispus aplicarea unei pedepse complementare.

Cum în calea de atac a inculpatului nu se poate agrava situația acestuia, iar partea civilă prin apelul declarat nu a criticat hotărârea sub acest aspect, inculpatului nu-i pot fi aplicate pedepse complementare și accesorii. Însă, chiar și în situația în care s-ar fi solicitat acest lucru, față de natura și gravitatea infracțiunii, astfel cum a fost reținută, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, se apreciază nu este necesară aplicarea de pedepse accesorii și complementare.

Prin urmare, inculpatului nu îi vor fi aplicate pedepse accesorii și complementare potrivit legii care a fost identificată ca lege penală mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, iar cele aplicate potrivit Codului penal din 1969 vor fi înlăturate.

În ce privește apelul declarat de partea civilă se rețin următoarele:

Referitor la critica privind individualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul majorării acesteia, curtea, pentru argumentele expuse cu ocazia analizării apelului declarat de inculpat, constată că nu se poate da curs solicitării părții civile. Pedeapsa de 8 luni închisoare în condițiile art. 83 Cod penal este adaptată gravității concrete a infracțiunii și a persoanei și conduitei inculpatului, în așa fel încât pedeapsa să-și poată îndeplini, cu maximă eficiență, funcțiile și scopurile înscrise în lege. Prin urmare, criticile formulate de partea civilă sub aspectul soluționării laturii penale sunt nefondate.

În ce privește latura civilă a cauzei, curtea constată că aceasta a fost corect soluționată de către prima instanță pe baza actelor și lucrărilor dosarului.

Referitor la solicitarea de acordare a sumei de 1164 Euro cu titlu de daune materiale (reprezentând prejudiciul nerealizat de partea civilă), așa cum a reținut și prima instanță, această pierdere suferită de societate se datorează modului defectuos în care și-a organizat activitatea și nu poate fi imputată inculpatului. Partea civilă nu a pus la dispoziția inculpatului un autovehicul în perfectă stare de funcționare care să-i permită efectuarea în siguranță a unei curse internaționale (a trimis inculpatul la vulcanizare, după care l-a trimis la un service existând suspiciuni cu privire la defecțiuni la cutia de viteză) și nu i-a dat acestuia o sumă de bani care să îi asigure suportarea unor cheltuieli minime inerente unei deplasări de lungă durată, inculpatul nefiind obligat să dispună de resursele financiare necesare acoperii unor astfel de cheltuieli (mâncare, parcare, taxe de drum, spălat autovehicul și cheltuieli inopinate, etc.).

În ce privesc daunele morale solicitate, curtea reține că în mod corect s-a dispus și respingerea acestora, neonorarea comenzii de transport, ce ar fi adus un prejudiciu părții civile, nedatorându-se inculpatului, ci părții civile care nu a dispus de o bază tehnico - materială a adecvată desfășurării în bune condițiuni a activității de transport cu autovehicule în perfectă stare de funcționare.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, reprezentând onorariu de avocat, ocazionate cu soluționarea cauzei în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe, în cuantum de 3.000 lei, curtea reține următoarele:

Instanța de fond, în baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile, pe motiv că pretențiile au fost admise doar în parte și prin urmare nu se justifică obligarea inculpatului la plata integrală a onorariului de avocat plătit de partea civilă.

Curtea reține că suma de bani reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial trebuie să reflecte și munca ce a precedat redactarea actelor procedurale și prezența avocatului la audieri în cursul urmăririi penale, dar și la termenele de judecată fiind activități absolut necesare pentru a se putea realiza susținerea unei cauze.

Prin urmare, chiar dacă complexitatea cauzei este una medie, față de munca depusă de avocat în cauză se justifică acordarea unor cheltuieli de judecată într-un cuantum mai ridicat, însă nu în cuantumul solicitat de partea civilă, având în vedere și faptul că acțiunea civilă a fost admisă în parte.

Astfel, curtea va majora cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul P. R. I. în favoarea părții civile ., de la suma de 1.000 lei la suma de 2.000 lei, justificată cu chitanțele . nr._ din 13.07.2015 și respectiv . nr._ din 22.05.2015 aflate la filele 22 și 23 din dosarul instanței de fond. Această dispoziție însă nu are niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

Totodată, conform art. 276 Cod procedură penală, în raport de faptul că apelul părții civile a vizat și latura penală a cauzei, sub acest aspect criticile părții civile fiind nefondate, curtea va obliga inculpatul la plata parțială a cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă, în cuantum de 100 lei conform chitanței . nr._ din 12.01.2016 (fila 12 dosar).

Pentru toate aceste considerente, curtea, în baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală va admite apelurile declarate de inculpatul P. R. I. și partea civilă . împotriva sentinței penale nr. 1097 din 28.09.2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o va desființa în parte și, în rejudecare, va înlătura condamnarea inculpatului P. R. I. la pedeapsa de 1 an închisoare, precum și dispozițiile art. 91 Cod penal, art. 92 Cod penal, art. 93 alin. 1 Cod penal, art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal, art. 93 alin. 3 Cod penal.

Va înlătura dispoziția instanței de fond privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În condițiile art. 396 alin. 1 și alin. 4 Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 83 și următ. Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu reținerea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală va stabili în sarcina inculpatului P. R. I. o pedeapsă de 8 luni închisoare. În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit conform prevederilor art. 84 Cod penal și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bihor, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c-e (schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea, schimbarea locului de muncă, informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență) se comunică Serviciului de Probațiune Bihor.

În temeiul art. 404 alin. 3 Cod procedură penală îi va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea beneficiului amânării pedepsei închisorii și executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Îi va pune în vedere inculpatului că potrivit art. 85 alin. 5 Cod penal obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre trebuie îndeplinite cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Îi va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 88 alin. 2 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei închisorii și executarea acesteia în regim privativ de libertate în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

Va majora cuantumul cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe, la care a fost obligat inculpatul P. R. I. în favoarea părții civile ., de la suma de 1.000 lei la suma de 2.000 lei.

Conform art. 276 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata parțială a cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă în apel, în cuantum de 100 lei conform chitanței . nr._ din 12.01.2016.

Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală admite apelurile declarate de inculpatul P. R. I. și partea civilă . împotriva sentinței penale nr. 1097 din 28.09.2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o desființează în parte și în rejudecare:

Înlătură condamnarea inculpatului P. R. I. la pedeapsa de 1 an închisoare, precum și dispozițiile art. 91 Cod penal, art. 92 Cod penal, art. 93 alin. 1 Cod penal, art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal, art. 93 alin. 3 Cod penal.

Înlătură dispoziția instanței de fond privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În condițiile art. 396 alin. 1 și alin. 4 Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 83 și următ. Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu reținerea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală stabilește în sarcina inculpatului P. R. I. o pedeapsă de 8 luni închisoare. În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit conform prevederilor art. 84 Cod penal și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bihor, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 404 alin. 3 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea beneficiului amânării pedepsei închisorii și executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Pune în vedere inculpatului că potrivit art. 85 alin. 5 Cod penal obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre trebuie îndeplinite cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 88 alin. 2 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei închisorii și executarea acesteia în regim privativ de libertate în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

Majorează cuantumul cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe, la care a fost obligat inculpatul P. R. I. în favoarea părții civile ., de la suma de 1.000 lei la suma de 2.000 lei.

Conform art. 276 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata parțială a cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă în apel, în cuantum de 100 lei conform chitanței . nr._ din 12.01.2016.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi 20.01.2016.

Președinte, Judecător,

Țarcă G. A. L. F. Grefier,

S. A.

Red. dec. Țarcă G./21.01.2016/

Red. jud. fond. C. C.J.

Tehn.red. S.A./ 21.01.2016/ 5 exemplare/

Emise 3 comunicări cu:

- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea

- Inculpatul apelant P. R. I.

- Partea civilă apelantă .

← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 107/2016. Curtea de Apel...		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 22/2016. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 22/2016. Curtea de Apel ORADEA