Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 97/2016. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 97/2016 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 97/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru

cauze cu minori

Dosar nr._

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 97/A/2016

Ședința publică din data de 17 februarie 2016

Complet constituit din:

Președinte: A. L. F.

Judecător: Țarcă G.

Grefier: S. A.

Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror T. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CAREI, partea civilă apelantă S. M. și partea responsabilă civilmente apelantă . SA, împotriva sentinței penale nr. 137 din data de 9 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Carei, inculpatul intimat A. I. D. fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 184 alineatul 2 și 4 din Codul penal de la 1969 cu aplicarea articolului 5 raportat la articolul 4196 alineatul 2 și 3 din Codul penal.

Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 2 februarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 4 februarie 2016, respectiv pentru data de 17 februarie 2016, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra apelurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 137 din data de 9 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Carei, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de „vătămare corporală din culpă”, fapta prev. și ped de art. 184 alin.2 și 4 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 rap. la art. 196 alin.2 și 3 C.pen. în fapta de „ vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art. 184 alin.2 și 4 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.

În baza art. 184 alin.2 și 4 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. rap. la art. 396 alin.10 C.pr.pen. „vătămare corporală din culpă”, faptă din data de 18.08.2013, persoană vătămată S. M., a fost condamnat inculpatul A. I. D., CNP_, născut la data de 01.06.1974, în Șimlelul Silvaniei, județ S., posesor CI . nr._, fiul lui A. I. și A. E., cetățenia română, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii 10 clase și școala profesională, ocupația zugrav, loc de muncă ., cu domiciliul efectiv în Șimlelul Silvaniei, . B, județ S., fără antecedente penale, la 9 ( nouă) luni închisoare.

I s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C.pen. din 1969.

În baza art. 81 C.pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C.pen. din 1969 termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

În baza rt. 83 C.pen. din 1969 i s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendări condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în perioada termenului de încercare.

În baza art. 71 a.alin.5 C.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu Societatea de A. . - Reasigurare SA ( fostă . reprezentanții săi legali, cu sediul în voluntari, Șoseaua București Nord, nr. 10, Glogal City Business Park, județ Ilfov, înmatriculată la RC sub nr. J_, CUI_, să achite părții civile S. M., domiciliată în Z., ., ., ., județ S., despăgubiri materiale în sumă de 27.200 lei și daune morale în sumă de 15.000 euro.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu Societatea de A. . - Reasigurare SA ( fostă . reprezentanții săi legali, să achite furnizorului de servicii medicale Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-N., suma de_, 17 lei, reprezentând costuri internare privind persoana vătămată Ș. M..

A fost obligat inculpatul să achite părții civile S. M. suma de 63 lei cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloarea raportului de expertiză medico-legală, restul cheltuielilor judiciare nefiind dovedite.

A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei din 13.11.2014 din dosar nr. 1127/P/2013 și înregistrat la această instanță sub dosar nr._ /17.11.2014, a fost trimis în judecată inculpatul A. I. D., pentru săvârșirea infracțiunii de „ vătămare corporală din culpă”, fapta prev. și ped de art. 184 alin.2 și 4 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 rap. la art. 196 alin.2 și 3 C.pen.

În fapt, s-a arătat că la data de 18.08.2013, în jurul orei 10.00, la intersecția străzilor Lăcrămioarei și Câmpului, din Tășnad, inculpatul A. I. D., din Șimleul Silvaniei, conducând autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe fondul neacordării priorității de trecere, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, condus regulamentar de către numitul S. V. A. A., domiciliat în Z., . 11, .. Ulterior impactului, conducătorul auto S. V. A. A. a pierdut controlul direcției de deplasare, iar autoturismul a fost proiectat într-un stâlp de susținere a rețelei electrice.

În urma evenimentului rutier, a rezultat rănirea ușoară a conducătorului auto S. V. A. A. și rănirea gravă a soției acestuia, S. M..

Celor doi conducători auto le-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 701 din 21.08.2013, conducătorul auto A. I. D. avea în sânge o îmbibație alcoolică de 0.00 g ‰, iar conducătorul auto S. V. A. A., conform buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 683 din 19.08.2013, avea în sânge o îmbibație alcoolică de 0.00 g ‰.

Conducătorul auto S. V. A. A., conform Raportului constatator Medico - Legal nr. 1202/II/b/313/2013, a suferit TCCA cu amnezie retrogradă, excoriații faciale și plagă contuză mentonieră (suturată), iar leziunile traumatice suferite necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii lor, dar nu dorește să depună plângere pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

În urma evenimentului rutier, pasagera S. M., conform Raportului constatator Medico - Legal nr. 1203/II/b/314/2013 a suferit TCCA cu plagă contuză frontală suturată, fractură cominutivă a ambelor oase ale gambei stângi deschisă tip I cu dislocare ½ inferioară (operată), fractură ⅓ superioară diafiză tibie dreapta și col peronier drept, . coastelor III-IV-V-VI-VII stg., fractură cominutivă ⅓ inferioară diafiză radius stâng și . epifizei distale a radiusului stâng, plagă contuză picior drept. Leziunile traumatice suferite necesită 140-150 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii.

Din procesul-verbal de sesizare din oficiu, rezultă că inculpatul A. I. D., conducând autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_, pe fondul neacordării priorității de trecere, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, condus regulamentar de către numitul S. V. A. A..

În cursul cercetărilor, inculpatul A. I. D. a recunoscut faptul că este vinovat de producerea evenimentului rutier

În cauză s-au administrat probatori cu acte, s-a audiat inculpatul, partea civilă, martori și s-a efectuat raport expertiză medico-legală.

La termenul de judecată din 05.03.2015, partea civilă a depus în scris constituire de parte civilă, prin care solicită instanței să fie obligat în solidar inculpatul și societatea de asigurări la plata daunelor materiale, reprezentând contravaloarea serviciilor de menaj, curățenie, igienă corporală, atât acasă, cât și pentru perioada spitalizărilor, pentru intervențiile chirurgicale suferite, în cuantum de 25.000 lei, începând cu data de 18.08.2013 și până în prezent, împreună cu medicamentația, transportul la control, hrana suplimentară în spital și daune morale în sumă de 30.000 euro, pentru suferința cauzată ( filele 30-31 dosar).

La data de 06.03.2015, partea civilă a depus o completare și precizare de acțiune, menționând că pe lângă suma de 25.000 lei mai solicită despăgubiri materiale în sumă de 7200 lei reprezentând suma acordată pentru perioada de îngrijire din 01.09.2013 până în 30.05.2014 ( 800 lei pe lună pentru menaj, igienă personală, curățenie și cumpărături, iar după data de 30.05.2014, partea civilă a fost îngrijită efectiv de nora și fiul său, astfel că despăgubirile materiale se ridică la suma de 10.000 lei ( fila 10 dosar).

La termenul de judecată din 02.04.2015, partea civilă a formulat o nouă precizare de acțiune prin care își modifică cuantumul daunelor morale de la suma de 30.000 euro la suma de 50.000 euro ( fila 57 dosar).

La data de 01.04.2015 Societatea de asigurări a depus note de ședință ( filele 38-56 dosar), iar la data de 30.04.2015 a mai depus alte note de ședință( filele 72-90 dosar).

Prin adresa nr. 5690/25.05.2015 furnizorul de servicii medicale, Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-N. s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma totală de_,17 lei, reprezentând costurile internării persoanei vătămate Ș. M. ( fila 91 dosar).

Deși legal citat furnizorul de servicii medicale Spitalul Județean de Urgență Satu M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că la data de 18.08.2013, în jurul orei 10.00, la intersecția străzilor Lăcrămioarei și Câmpului, din Tășnad, inculpatul A. I. D., din Șimleul Silvaniei, conducând autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe fondul neacordării priorității de trecere, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, condus regulamentar de către numitul S. V. A. A., domiciliat în Z., .. Ulterior impactului, conducătorul auto S. V. A. A. a pierdut controlul direcției de deplasare, iar autoturismul a fost proiectat într-un stâlp de susținere a rețelei electrice.

În urma evenimentului rutier, a rezultat rănirea ușoară a conducătorului auto S. V. A. A. și rănirea gravă a soției acestuia, S. M..

Situația de fapt, relatată pe larg mai sus, este recunoscută și regretată de inculpat ( filele 33-41 dosar Up și 99 dosar); recunoaștere ce se coroborează cu întreg ansamblul probator administrat în cauză ( proces-verbal de cercetare la fața locului: filele 11-12 dosar UP, planșe foto: filele 13-31 dosar UP, raport verificare auto: filele 44-45, 55 dosar UP, raport constatator medico-legal privind numitul Ș. V. A.: file 53 dosar UP, raport constatator medico-legal privind numitul Ș. M.: file 61 dosar UP, buletin analiză toxicologică: filele 64-65 dosar, buletin analiză toxicologică: filele 68, 69, dosar UP, declarații persoană vătămată: filele 47, 50, 57- 59 dosar UP, 100 dosar)

Astfel, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Din raportul constatator medico-legal nr. 1202/II/b/313/2013, întocmit de Serviciul medico-legal Satu M., rezultă că numitul Ș. Valetin A. A. ( soțul persoanei vătămate Ș. M. ), a suferit TCCA cu amnezie retrogradă, excoriații faciale și plagă contuză mentonieră (suturată), iar leziunile traumatice suferite necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii lor ( fila 53 dosar UP), dar nu a dorit să depună plângere pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

Din raportului constatator Medico - Legal nr. 1203/II/b/314/2013rezultă că persoana vătămată Ș. M. a suferit TCCA cu plagă contuză frontală suturată, fractură cominutivă a ambelor oase ale gambei stângi deschisă tip I cu dislocare ½ inferioară (operată), fractură ⅓ superioară diafiză tibie dreapta și col peronier drept, . coastelor III-IV-V-VI-VII stg., fractură cominutivă ⅓ inferioară diafiză radius stâng și . epifizei distale a radiusului stâng, plagă contuză picior drept. Leziunile traumatice suferite necesită 140-150 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii ( fila 61 dosarUP).

În cadrul urmăririi penale, persoana vătămată Ș. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 25.000 lei despăgubiri materiale,_ euro dane morale și 400 lei lunar despăgubiri periodice ( fila 60 dosar).

În fața instanței de judecată, persoana vătămată a depus constituire de parte civilă, completată, modificată și precizată ( filele 30, 34, 57 dosar).

În cadrul cercetării judecătorești partea civilă a depus înscrisuri medicale noi, respectiv scrisori medicale și bilet ieșire din spital ( filele 35, 58-60, 67-68 și 115 dosar).

În acest sens, instanța, din oficiu, la termenul de judecată din 18.06.2015 a pus în discuția părților necesitatea efectuării unui raport de expertiză medico-legală ( fila 102 dosar).

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 3851/II/b/90/05.10.2015, întocmit de IML Cluj-N., rezultă că persoana vătămată Ș. M. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, iar aceste leziuni au necesitat 170-180 zile îngrijiri medicale în totalitate, iar restul afecțiunilor descrise în actele medicale sunt cronice degenerative și nu au legătură de cauzalitate cu accidentul rutier din 18.08.2013 ( filele 112-114 dosar).

La termenul de judecată din 18.06.2015 a fost audiată partea civilă Ș. M., care a menționat că a fost internată în mai multe rânduri la spital, inclusiv pentru recuperare, precizând că a fost îngrijită de martora S. I., din septembrie 2013 până în luna mai 2014, plătindu-o cu suma de 800 lei lunar, iar după aceea a fost ajutată de copiii săi, datorită durerilor foarte mari a cumpărat medicamente, precizând că a fost profesoară 22 de ani, predând limba română, iar după aceea a predat la clasele I-IV, a mai precizat că era o femeie foarte activă, lucra și în grădină, iar după accident nu mai este bună de nimic și o deranjează această situație ( fila 100 dosar).

Din declarația martorei S. I., reiese aceeași stare de fapt, relatată de partea civilă, martora precizând că îi dădea de mâncare părții civile, îi făcea curățenie, cumpărături, o ajuta chiar să meargă la toaletă, deoarece nu putea merge singură.

A mai precizat că partea civilă era agitată în acea perioadă, plângea foarte mult, lua medicamente, iar pentru că a efectuat aceste servicii, martora a fost plătită lunar, din septembrie 2013, până în luna mai 2014, iar după aceea nu au mai fost posibilități materiale să fie plătită, fiind ajutată de familie, partea civilă avea și o grădină, dar nu mai putea sp lucreze, când mergea la spital a angajat pe cineva cu mașina să o ducă, făcea și injecții, pe care le cumpăra pe cheltuiala sa, plătea și asistenta., pentru toate acestea cheltuind aproximativ suma de 20.000 lei. În final, mai arată că la acel moment, partea civilă a fost operată de două ori și urmează a treia operație, iar în prezent se deplasează foarte greu și numai cu cârjele, obosind ( fila 101 dosar).

La momentul producerii accidentului, inculpatul avea încheiată poliță de asigurare la . - Reasigurare SA ( fostă . RO/16/H16, DV nr._/06.08.2013, valabilă de la 09.08.2013 până la 08.02.2014 ( fila 43 dosar UP).

Pe latura civilă, potrivit art. 14 C.pr.pen., atunci când, prin săvârșirea unei infracțiuni se produce o pagubă persoanei vătămate, repararea acesteia se face de către inculpat prin plata unei despăgubiri bănești, potrivit dispozițiilor legii civile.

Despăgubirea vizează și folosul de care a fost lipsită partea civilă, dar și repararea daunelor.

În cauză au fost aplicabile și normele aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor Privind Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autovehicule.

Asiguratorul RCA a fost obligat la despăgubiri în baza contractului de asigurare RCA.

În art. 49 din Ordinul nr. 14 din 29.10.2011 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la data producerii accidentului, se prevede în mod expres că „la stabilirea despăgubirilor, în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: 1. în caz de vătămare corporală: (…) d. eventualele cheltuieli prilejuite de accident-cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurării sociale prevăzute de reglementările în vigoare, ( …) f. daunele morale:în conformitate cu legislația și jurisprudența din România”.

La art.74 alin.1 din același ordin se arată că „în cazul în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA va acorda despăgubiri în baza hotărârii judecătorești rămasă definitivă”.

Din întreg ansamblul probator administrat în cauză (înscrisuri medicale, raport constatator medico-legal, raport de expertiză medico-legală, declarație parte civilă și declarație martori) a rezultat cu certitudine că partea civilă, în urma accidentului rutier cauzat de inculpat a suferit politraumatism, iar aceste leziuni traumatice au necesitat 170-180 de zile de îngrijiri medicale în totalitate.

Martora a descris starea de șoc în care s-a aflat partea civilă imediat după accident și starea de depresie care a urmat pe fondul imobilității corporale, care nu-i permitea să aibă o viață normală. Depoziția martorei a subliniat neputința părții civile în fața durerilor insuportabile, care o determinau să plângă de durere și să recurgă la calmante.

Instanța de fond a constatat că partea civilă s-a confruntat cu probleme medicale semnificative, care i-au afectat viața sub toate aspectele, atât în plan personal, familial, cât și social. S-a relevat că suferințele fizice sunt inerente în cazul unor fracturi, care presupun imobilizare corporală, dependență de asistența și ajutorul altora pentru nevoile fiziologice specifice, iar întregul curs firesc al activităților acesteia a fost întrerupt.

Suferința psihică a fost de altfel, inerentă statutului de victimă a oricărei agresiuni ( chiar neintenționată, cum este în cauza de față), cu atât mai mult cu cât consecințele în planul integrității si sănătății corporale sunt grave și îndelungate, presupun imobilizare, spitalizare, investigații medicale numeroase, efort și durere fizică intensă, izolarea de familie, neputința obiectivă de a funcționa normal sub toate aspectele.

Pentru toate argumentele expus, instanța de fond a apreciat că partea civilă este îndreptățită să obțină o despăgubire pecuniară, care să compenseze suferința fizică și psihică îndurată.

Întrucât cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate. În același sens sunt și reglementările Consiliului Europei referitoare la repararea daunelor morale, adoptate cu ocazia Colocviului de la Londra, dintre care semnificative sunt următoarele: „1.dauna morală constă în prejudiciul care nu se pretează unei evaluări pecuniare. 2. principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut și în cazul leziunilor corporale ( … ) 5. despăgubirea are ca scop de a da o compensare sau satisfacție victimei, cuantumul compensației putându-se determina și în funcție de gravitatea faptei autorului care a cauzat dauna”.

Instanța a constatat că este indubitabil că partea civilă a suferit un prejudiciu moral, generat de suferințe fizice, psihice, ca urmare a faptei inculpatului, fiindu-i cauzate leziuni care au necesitat 170-180 zile îngrijiri medicale, inclusiv internare medicală, motiv pentru care s-a impus obligarea inculpatului la plata daunelor morale, însă acordarea despăgubirilor nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză, așa cum s-a pronunțat ICCJ- Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală prin Decizia nr. 1179/11.02.2011, în care statuează principiul acordării daunelor morale în mod echitabil.

Față de constituirea de parte civilă, instanța a constatat că doar suma de 27.200 lei a fost dovedită pentru a putea fi acordate despăgubiri civile (20.000 lei reprezentând contravaloarea transport, medicamentație etc. și 7200 lei reprezentând contravaloarea sumei de 800 lei achitate lunar perioada septembrie 2013-mai 2014, pentru activitatea prestată de martora S. I.).

În ceea ce privesc daunele morale, instanța de fond a constatat că suma de 15 000 euro este o sumă rezonabilă, de natură a constitui o reparație echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă, suma de 50.000 euro fiind excesiv de mare în acest caz, raportat la argumentele menționate mai sus.

Pe latură penală, instanța de fond a constatat că fapta a fost săvârșită la data de 18.08.2013, cu mult înainte de . noului cod penal.

Astfel, . noului cod penal a generat o . probleme referitoare la modalitatea de individualizare a executării pedepsei pentru faptele comise sub vechiul cod penal și care sunt judecate sub noul cod penal.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procesului penal, conform jurisprudenței în domeniu, instanța remarcă următoarele ipoteze de aplicare a legii penale mai favorabile pentru faptele comise înainte de . noului cod penal.

Între instituția suspendării condiționate din vechiul cod penal și cea a renunțării la aplicarea pedepsei din noul cod penal, este mai favorabilă aceasta din urmă, având în vedere condițiile în care poate fi dispusă și efectele pe care le produce.

Între instituția suspendării condiționate din vechiul cod penal și cea a amânării aplicării pedepsei din noul cod penal, este mai favorabilă instituția suspendării condiționate, având în vedere condițiile în care poate fi dispusă, care prevalează față de durata mai redusă a termenului de supraveghere.

Între instituția suspendării condiționate din vechiul cod penal și cea a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei din noul cod penal, este mai favorabilă instituția suspendării condiționate, având în vedere condițiile în care poate fi dispusă și efectele pe care acesta le produce.

Între instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei din vechiul cod penal și instituția similară din noul cod penal, este mai favorabilă instituția din vechiul cod penal, care nu implică obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității și are ca efect reabilitarea de drept; deopotrivă, potrivit art. 16 alin.2 din legea de punere în aplicare a noului cod penal, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 5 din noul cod penal, instanța de fond a avut în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării, potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Așadar, instanța trebuie să compare nu numai limitele de pedeapsă, dar și modalitatea de executare a pedepsei, pentru a putea stabili care lege penală este mai favorabilă.

Comparând instituția suspendării condiționate din vechiul cod penal cu noile instituții din noul cod penal, respectiv renunțarea, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei, instanța constată că doar renunțarea la aplicarea pedepsei este mai favorabilă, în rest doar instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute în vechiul cod penal, este, cu siguranță, cea mai favorabilă.

Mai mult, comparând instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii din vechiul cod penal cu instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii din noul cod penal, instanța constată că și în acest caz este mai favorabilă instituția suspendării sub supraveghere din vechiul cod pena.

Având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei și conținutul fiecărei instituții analizate anterior, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este în mod clar și sigur codul penal din 1969 și, în nici un caz noul cod penal.

Cu privire la renunțarea aplicării pedepsei, prevăzută de noul cod penal și care ar putea reprezenta legea penală mai favorabilă, instanța a constatat că această pedeapsă ar fi mult prea blândă față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, numărul foarte mare de zile de îngrijiri medicale și suferința produsă părții civile, care a fost cadru didactic, o persoană activă și are o vârstă înaintată, chiar în fața instanței de judecată deplasându-se în cârje și acuzând dureri.

Față de încadrarea juridică a faptei din actul de sesizare (fiind consemnate ca și încadrare atât dispozițiile penale din codul penal vechi, cât și dispozițiile legale din codul penal nou), instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de „vătămare corporală din culpă”, fapta prev. și ped de art. 184 alin.2 și 4 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 rap. la art. 196 alin.2 și 3 C.pen. în fapta de „ vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art. 184 alin.2 și 4 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.

Ca un corolar al celor arătate mai sus, instanța de fond, în baza art. 184 alin.2 și 4 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. rap. la art. 396 alin.10 C.pr.pen. „ vătămare corporală din culpă”, faptă din data de 18.08.2013, persoană vătămată S. M., l-a condamnat pe inculpatul A. I. D., la 9 ( nouă) luni închisoare, texte de lege enunțate în ședința publică.

I s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal din 1969 pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C.pen. din 1969.

În baza art. 81 C.pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C.pen. din 1969 termenul de încercare se va compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În baza rt. 83 C.pen. din 1969 i s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendări condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în perioada termenului de încercare.

În baza art. 71 a.alin.5 C.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată acestui inculpat, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 72 cod penal din 1969, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Scopul preventiv educativ poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special revăzut de lege, fiind aplicabile disp. art. 396 alin.10 C.pr.pen. inculpatul recunoscând fapta comisă. De asemenea instanța a constatat că inculpatul s-a prezentat în cursul procesului penal pentru a putea fi audiat, arătând că regretă fapta comisă, inculpat care nu este cunoscut cu antecedente penale.

În baza art. 276 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să achite părții civile S. M. suma de 63 lei cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloarea raportului de expertiză medico-legală, restul cheltuielilor judiciare nefiind dovedite ( onorariu avocat)

Prin apelul declarat în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Carei a solicitat desființarea sentinței penale atacate pentru motive de nelegalitate și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se constate că legea penală mai favorabilă o constituie noul Cod penal atât sub aspectul limitelor de pedeapsă, cât și a regimului de executare a pedepsei.

S-a mai arătat că, hotărârea pronunțată de către prima instanță este nelegală și sub aspectul operării prin minută a schimbării de încadrare juridică fără a fi pusă în prealabil în discuția părților și a procurorului și că instanța de fond a omis să oblige partea responsabilă civilmente apelantă în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Partea civilă apelantă S. M. prin apelul declarat în termen legal, a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale acordate în primă instanță având în vedere suferințele cauzate.

Partea responsabilă civilmente apelantă E. A. Reasigurare SA prin apelul declarat în termen legal, a solicitat diminuarea daunelor materiale și morale acordate în primă instanță, precum și respingerea despăgubirilor acordate unității spitalicești având în vedere lipsa unui temei legal în acest sens.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.417 rap. la art. 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală parțial, astfel că apelurile declarate de către Ministerul Public și partea civilă vor fi admise, spre deosebire de apelul declarat de către terțul asigurător care va fi respins potrivit considerentelor de mai jos.

În mod corect a reținut instanța de fond starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Fără a relua integral starea de fapt descrisă corect de către prima instanță, raportat la probatoriul administrat în cauză și la procedura recunoașterii învinuirii urmată de către inculpat se reține că, la data de 18.08.2013, în jurul orei 10.00, la intersecția străzilor Lăcrămioarei și Câmpului, din Tășnad, inculpatul A. I. D., din Șimleul Silvaniei, conducând autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe fondul neacordării priorității de trecere, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, condus regulamentar de către numitul S. V. A. A., domiciliat în Z., . 11, .. Ulterior impactului, conducătorul auto S. V. A. A. a pierdut controlul direcției de deplasare, iar autoturismul a fost proiectat într-un stâlp de susținere a rețelei electrice.

În urma evenimentului rutier, a rezultat rănirea ușoară a conducătorului auto S. V. A. A. și rănirea gravă a soției acestuia, S. M..

Conducătorul auto S. V. A. A., conform Raportului constatator Medico - Legal nr. 1202/II/b/313/2013, a suferit TCCA cu amnezie retrogradă, excoriații faciale și plagă contuză mentonieră (suturată), iar leziunile traumatice suferite necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii lor, dar nu a depus plângere pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

Trebuie arătat că, omisiunea primei instanțe de a pune în discuția părților schimbarea de încadrare juridică nu poate atrage trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere pe de o parte că dispozițiile legale nu permit acest lucru, iar pe de altă parte vechile dispoziții de natură penală au fost apreciate în mod corect ca fiind mai favorabile.

O soluție contrară nu ar face altceva decât să repună în discuția părților la prima instanță o chestiune de drept care a fost dezlegată în mod corect de către aceasta și asupra cărora părțile au avut posibilitatea de a a-și exprima punctul de vedere odată cu judecarea apelului.

Dimpotrivă, Ministerul Public a precizat în apel ca fiind legea mai favorabilă codul penal nou, instanța apreciind că aplicarea legii penale mai favorabile nu presupune schimbarea de încadrare juridică, ci mai degrabă o recalificare a faptei.

Revenind la aspectul privind aplicarea legii penale mai favorabile, curtea reține suplimentar că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu presupune îndeplinirea nici unei obligații spre deosebire de instituția amânării pedepsei care presupune respectarea unor obligații și măsuri de supraveghere de către persoana condamnată pe parcursul termenului de încercare. De altfel, în jurisprudență în mod constant a fost apreciat ca fiind mai favorabilă vechile dispoziții penale față de codul penal din 2014 în această materie, cu unele excepții cum ar fi pierderea sau menținerea în profesie în funcție de regimul de individualizare a executării pedepsei, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Întrucât Ministerul Public a criticat hotărârea judecătorească în ceea ce privește consecințele care se produc în cazul obligării părților în solidar la pretenții civile, instanța apreciază că înainte de dezlegarea acestei probleme, trebuie văzut în ce măsură se aplică în speță regulile privind obligațiile solidare ale părților.

Astfel, în ceea ce privește celelalte 2 aspecte invocate de către Ministerul Public se reține că art.49 alin.1 din legea nr.136/1995 prevede că, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, iar despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămări corporale sau deces-art.50 alin.1 din aceeași lege.

Din moment ce prin contractul de asigurare de răspundere civilă auto, asiguratul preia riscurile accidentelor de autovehicule, constând în prejudiciile cauzate direct terților prin fapta asiguratului, iar limitele despăgubirilor solicitate și acordate nu depășesc plafonul maxim aprobat de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA), în conformitate cu jurisprudența actuală, instanța apreciază că inculpatul nu poate fi obligat în solidar sau de o altă natură cu asiguratul la plata de despăgubiri către părțile civile, altminteri nu s-ar justifica sau ar deveni ineficiente clauzele contractului de asigurare de răspundere civilă auto, dându-se prioritate în mod eronat răspunderii civile delictuale în defavoarea celei contractuale care în speța de față primează fără alte discuții.

Odată ce inculpatul nu este obligat în solidar cu asiguratul la plata de despăgubiri civile, acesta din urmă nu poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat întrucât obiectul și limitele contractului de asigurare obligatorie auto vizează doar latura civilă a cauzei penale.

Într-adevăr, art. 313 alin.1 din legea nr.95/2006 prevede că, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Însă, curtea nu poate fi de acord cu susținerea terțului asigurător care a arătat că, cheltuielile de spitalizare nu reprezintă un prejudiciu direct cauzat prin accidentul de circulație, dimpotrivă instanța apreciază că asiguratul este obligat să plătească unității spitalicești toate cheltuielile efectuate cu asistența și îngrijirile medicale acordate victimelor accidentelor de circulație, în caz contrar s-ar realiza nejustificat o limitare a răspunderii civile contractuale.

Întrucât alte aspecte privind latura penală a cauzei nu au fost criticate și constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.74 c.penal, instanța nu va mai insista asupra acestui lucru.

Se apreciază că, latura civilă a cauzei sub aspectul daunelor materiale și a limitelor apelurilor formulate în cauză, a fost corect soluționată de către prima instanță, partea civilă nereușind să dovedească prin probe totalul pretențiilor materiale solicitate. Totodată, se reține că celelalte aspecte care formează obiectul apelului se înglobează în noțiunea de daune morale care urmează să fie examinate mai jos.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală, partea civilă S. M., a suferit TCCA cu plagă contuză frontală suturată, fractură cominutivă a ambelor oase ale gambei stângi deschisă tip I cu dislocare ½ inferioară (operată), fractură ⅓ superioară diafiză tibie dreapta și col peronier drept, . coastelor III-IV-V-VI-VII stg., fractură cominutivă ⅓ inferioară diafiză radius stâng și . epifizei distale a radiusului stâng, plagă contuză picior drept. Leziunile traumatice suferite necesită 170-180 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Se constată că victima a fost internată în spital în perioadele 18.08-02.09.2013; 29.01-07.02.2014; 05.05-06.05.2014; 02.12-19.12.2014 și a beneficiat de tratament medical la Centrul de Recuperare, Tratament și Îngrijire ,,Acasă,, Z. în perioada 15.04-29.04.2015.

Totodată, la prima externare s-a recomandat acesteia evitarea eforturilor și traumatismelor locale, mers cu cadrul fără sprijin pe membrul inferior drept timp de 6 săptămâni, recomandări care s-au menținut cu ocazia externărilor medicale succesive care au avut loc, adăugându-se suplimentar tratament recuperator și kinetoterapie la domiciliu.

În acord cu principiile echității, a îmbogățirii fără justă cauză și a compensării relative a suferințelor cauzate și văzând jurisprudența în materie, precum și conduita victimei care deși este înaintată în vârstă a încercat și încearcă din răsputeri să revină la starea de sănătate anterioară producerii accidentului rutier, instanța va majora daunele morale acordate părții civile Ș. M. de la 15.000 euro la 20.000 euro.

D. urmare, instanța va dispune potrivit dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Carei și partea civilă Ș. M. împotriva sentinței penale nr. 137/09.11.2015 pronunțată de Judecătoria Carei pe care o desființează și în rejudecare înlătură obligația solidară a inculpatului A. I. D. de la plata de daune materiale și morale, inclusiv cheltuieli de spitalizare care se plătesc doar de către partea responsabilă civilmente .-Reasigurare SA și majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile Ș. M. de la 15.000 euro la 20.000 euro.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de către partea responsabilă civilmente .-Reasigurare SA împotriva aceleași sentințe.

În baza art.275 alin.2 c.pr.penală, obligă partea responsabilă civilmente .-Reasigurare SA la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 276 Cod procedură penală, obligă partea responsabilă civilmente .-Reasigurare SA să plătească părții civile Ș. M. 500 lei reprezentând cheltuielile de judecată în apel, respectiv onorariu avocațial potrivit chitanței nr.11/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică 17.02.2016.

Președinte, Judecător,

A. L. F. Țarcă G. Grefier,

S. A.

Red. dec. ALF/17.02.2016

Red. jud. fond. S. C.A.

Tehn.red. S.A./17.02.2016/ 7 exemplare/

Emise 5 comunicări cu:

- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea

- Inculpatul intimat A. I. M.

- Partea civilă apelantă S. M.

- Partea responsabilă civilmente apelantă E. A. Reasigurare SA

- Partea civilă intimată F. de servicii medicale Spitalul Clinic de Recuperare Cluk N.

← Mandat european de arestare. Sentința nr. 18/2016. Curtea de...		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 97/2016. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 97/2016. Curtea de Apel ORADEA