Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 475/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 18938/200/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 475
Ședința publică din data de 08 mai 2015
Președinte – F. T.
Judecător – L. C.
Grefier – R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul V. D., fiul lui G. și A., născut la data de 02 noiembrie 1976, domiciliat în . Băjani, ..7, jud. B., împotriva sentinței penale nr.71/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria B., prin care în baza art.378 alin.1 lit.c Cod penasl, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.396 alin.10 Cod procedură penală cu ref. la art.3 Cod penal, inculpatul V. D. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie (luna martie 2013- prezent).
În temeiul art.86 ind. 4 cu referire la art.83 Cod penal din 1969 și art.16 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.534/22.05.2012 în dosarul nr._/200/2012 a Judecătoriei B., definitivă la data de 06.06.2012 prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunilor de prev. de art.86 alin.2 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002 pedeapsă ce se va executa împreună cu pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat în total o pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.
Conform art.10 și 12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal în referire la art.65 alin.1 Cod penal, nu s-au aplicat pedepse accesorii.
Potrivit art.19 și art.397 Cod procedură penală, s-a respins acțiunea civilă promovată de părțile civile V. B. M., V. E. D. și V. N. O., prin reprezentant legal M. V., domiciliată în municipiul B., cart. D. 1, ., ., fără forme legale în comuna Vadu Pașii, ., județul B., în contradictoriu cu inculpatul V. D., ca inadmisibilă.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
În temeiul art.274 alin.1 teza finală, cheltuielile reprezentând onorariu apărători din oficiu din cursul urmăririi penale și din cursul judecății, au rămas în sarcina statului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul legal al intimaților părți civile V. B. M., V. E. D. și V. N. O., respectiv M. V., pentru intimații părți civile răspunzând avocat din oficiu M. I., potrivit delegației de asistență juridică obligatorie nr._ din data de 29 martie 2015, lipsă fiind apelantul inculpat V. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul legal al intimaților părți civile V. B. M., V. E. D. și V. N. O., respectiv M. V., arată că apelantul inculpat V. D. nu a achitat nicio sumă de bani.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat în cauză, în raport de susținerile reprezentantului legal al intimaților părți civile.
Avocat din oficiu M. I. arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de susținerile reprezentantului legal al intimaților părți civile, în sensul că apelantul inculpat nu a achitat nicio sumă de bani din pensia alimentară restantă, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 Cod proc. penală.
Avocat din oficiu M. I., pentru intimații părți civile, lasă la aprecierea instanței cu privire la apelul formulat de inculpat, cu mențiunea că interesul părților civile este acela de a avea banii necesari creșterii și educării lor, și nicidecum starea de detenție a inculpatului.
Reprezentantul legal al intimaților părți civile V. B. M., V. E. D. și V. N. O., respectiv M. V. arată că l-a mai iertat de suma de 56 milioane lei vechi pe inculpat, dar de data aceasta nu-l mai iartă, întrucât copii cresc și are nevoie de bani pentru creșterea și educarea lor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria B. ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr.71/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria B., s-au dispus următoarele:
În baza art.378 alin.1 lit.c Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.396 alin.10 Cod procedură penală cu ref. la art.3 Cod penal, inculpatul V. D. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie (luna martie 2013-prezent).
În baza art.86 ind.4 cu referire la art.83 Cod penal din 1969 și art.16 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.534/22.05.2012 în dosarul nr._/200/2012 al Judecătoriei B., definitivă la data de 06.06.2012 prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunilor de prev. de art.86 alin.2 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002, pedeapsă ce s-a dispus a se executa împreună cu pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat în total o pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.
Conform art.10 și 12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal în referire la art.65 alin.1 noul Cod penal, nu s-au aplicat pedepse accesorii.
În baza art.19 și art.397 Cod procedură penală, s-a respins acțiunea civilă promovată de părțile civile V. B. M., V. E. D. și V. N. O., prin reprezentant legal M. V., domiciliată în municipiul B., cart. D. 1, ., ., fără forme legale în comuna Vadu Pașii, ., județul B., în contradictoriu cu inculpatul V. D., ca inadmisibilă.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
În temeiul art.274 alin.1 teza finală, onorariile apărătorilor din oficiu din cursul urmăririi penale și din cursul judecății au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu nr.3969/P/2014 din data de 02.09.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 alin.1 lit.c Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal (în vechea reglementare art.305 alin.1 lit.c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal).
P. actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul, începând cu luna martie 2013 până în prezent, cu rea credință, nu a achitat pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr.827/28.01.2011 a Judecătoriei B. în favoarea minorilor V. B. M., V. E. D. și V. N. O., în cuantum de 100 lei/lună pentru fiecare minor, acumulând o restanță de 4600 lei la data sesizării instanței.
P. încheierea din data de 06.10.2014, în procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.3969/P/2014 din 02.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., privind pe inculpatul V. D., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art.378 alin.1 lit.c Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul V. D..
La termenul din data de 07.11.2014, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art.374 alin.4 Cod procedură penală, recunoscând săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
La același termen de judecată, fiind întrebată de către instanță, reprezentantul legal al celor 3 persoane vătămate minore, M. V., a precizat că nu dorește să își retragă plângerea prealabilă, întrucât nu este prima dată când inculpatul nu își îndeplinește obligația de plată a pensiei de întreținere.
Totodată, reprezentantul legal al persoanelor vătămate minore s-a constituit parte civilă cu suma de bani reprezentând pensia de întreținere restantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și în fața instanței, declarația reprezentantului legal al persoanelor vătămate, declarația martorului V. A. audiată în cursul urmăririi penale, sentința civilă nr.827/28.01.2011 a Judecătoriei B., instanța de fond a reținut că, din căsătoria inculpatului V. D. cu numita M. V., au rezultat minorii V. B. M., născut la data de 13.06.2002, V. E. D., născută la data de 28.06.2004 și V. N. O., născută la data de 23.07.2005.
Ca urmare a desfacerii căsătoriei dintre inculpatul V. D. și M. V., prin sentința civilă nr.827 din 28.01.2011 pronunțată de Judecătoria B., inculpatul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 100 lei lunar în favoarea fiecărui minor.
Inculpatul a avut cunoștință de obligațiile sale ce decurg din sentința civilă sus menționată. Cu toate acestea, inculpatul nu a achitat cu rea credință pensia de întreținere în perioada martie 2013 – ianuarie 2015, acumulând o restanță de 5.800 lei
Situația de fapt astfel reținută s-a stabilit prin coroborarea declarațiilor inculpatului cu declarațiile reprezentantului legal al persoanelor vătămate și cu toate celelalte probe administrate în cauză în cursul urmăririi penale.
Deși inculpatul a invocat faptul că o perioadă de timp nu a putut să se angajeze ca urmare a faptului că a suferit un accident în luna aprilie a anului 2013, prima instanța a constatat din actele medicale aflate la dosarul cauzei că leziunile suferite de acesta nu au fost atât de grave încât acesta să fie în incapacitate de muncă (filele 43-50 din dosarul de urmărire penală). Mai mult, însuși inculpatul a declarat în timpul urmăririi penale că începând cu luna iulie a anului 2013 a început din nou să lucreze ca zilier, aceleași susțineri fiind făcute și în fața instanței de către acesta.
Totodată, prin adresa nr.6023/16.07.2013 Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B. a comunicat că inculpatul nu figurează ca beneficiar de ajutor de șomaj și nu a solicitat o recomandare pentru ocuparea unui loc de muncă (fila 36 dosar de urmărire penală).
Inspectoratul Teritorial de Muncă B. a comunicat prin adresa nr._ din 17.07.2013 că inculpatul nu figurează angajat cu contract individual de muncă (fila 38 dosar de urmărire penală). Primăria comunei Vadu Pașii a comunicat că inculpatul nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri urmăribile (fila 40 dosar de urmărire penală).
De asemenea, din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul inculpatului a rezultat că acesta nu are loc de muncă, dar își câștigă existența lucrând ocazional în construcții.
A mai constatat instanța de fond că, în drept, fapta inculpatului V. D., constând în aceea că începând cu luna martie 2013 și până în prezent, cu rea credință, nu a achitat pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr.827/28.01.2011 a Judecătoriei B. în favoarea minorilor V. B. M., V. E. D. și V. N. O., în cuantum de 100 lei/lună pentru fiecare minor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 al.1 lit.c Cod penal (fost art.305 al.1 lit.c Cod penal anterior).
Acțiunea inculpatului, astfel cum a fost reținută, realizează elementul material al infracțiunii de abandon de familie, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul familiei, valoare socială ocrotită de legea penală. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
Reaua-credință a inculpatului rezultă și din faptul că din luna martie 2013 și până la momentul formulării plângerii prealabile acesta nu a fost încarcerat, fiind apt de muncă și realizând venituri, fiind angajat ca zilier o perioadă de timp pe raza localității Vadu Pașii, astfel cum acesta a recunoscut prin declarația dată în fața instanței, cât și în declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Totodată, reaua credință de care a dat dovadă inculpatul rezultă și din pasivitatea manifestată de acesta începând cu luna martie 2013, deoarece acesta a avut posibilitatea să plătească pensia de întreținere, însă nu a făcut acest lucru. Acest lucru rezultă din faptul că ulterior depunerii plângerii, inculpatul a achitat o parte din suma restantă, respectiv a plătit în luna martie suma de 300 lei, aferentă întreținerii din luna februarie 2013 și suma de 500 lei în luna august 2013.
În cursul judecății inculpatul nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care rezultă plata sumelor restante, deși instanța, la solicitarea acestuia, a amânat de două ori cauza, tocmai în acest scop, al achitării pensiei de întreținere restante.
Mai mult, inculpatul a arătat că deține animale pe care urmează să le vândă în perioada sărbătorilor de iarnă pentru a achita pensia de întreținere restantă, lucru pe care nu l-a făcut deși s-a angajat în fața instanței că le va vinde în scopul obținerii de bani pentru plata sumei restante.
De asemenea, inculpatul a declarat în fața instanței la termenul din data de 05.12.2014, că și-a găsit un loc de muncă, însă nici până la termenul de judecată din data de 30.01.2015 nu a plătit nicio sumă de bani persoanelor vătămate minore, astfel cum acesta a recunoscut în fața instanței, fapt confirmat și de reprezentantul legal al persoanelor vătămate minore.
Prima instanță a reținut că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală. În mod generic, identificarea legii mai favorabile în cursul procesului, până la judecarea definitivă a cauzei, se realizează conform Deciziei Curții Constituționale nr.265 din 06.05.2014 publicată în Monitorul oficial nr.372 din 20.05.2014, prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii penale mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.
Astfel, infracțiunea prevăzută de art.305 alin.1 lit.c din Codul penal din 1969 este prevăzută în actuala reglementare de art.378 alin.1 lit.c Cod penal, limitele de pedeapsă fiind în Cod penal anterior închisoarea de la 1 la 3 ani sau amenda, respectiv de la 6 luni la 3 ani sau amenda în actualul Cod penal. Se observă că minimul legal este mai redus în actualul Cod penal, iar din această perspectivă ar apărea ca favorabilă noua reglementare. De asemenea, în actuala reglementare, fapta constituie infracțiune în momentul împlinirii unui termen de 3 luni de neplată, cu rea credință, a pensiei de întreținere, spre deosebire de vechea reglementare, unde neplata, cu rea credință, timp de 2 luni a pensiei de întreținere constituia infracțiune.
Instanța de fond a mai reținut că, pe de altă parte însă, trebuie avută în vedere Decizia nr.1/1987 a fostului Tribunal Suprem, potrivit căreia în cazul unei infracțiuni continue - cum este și abandonul de familie - data săvârșirii faptei este aceea a încetării acțiunii sau inacțiunii, în raport de această dată producându-se consecințele juridice referitoare la aplicarea legii penale în timp. Infracțiunea de abandon de familie, în modalitatea normativă analizată, se epuizează când se pune capăt inacțiunii, fie prin plata din nou a pensiei de întreținere, fie prin condamnarea făptuitorului. Aceasta ar însemna că în cazul acestei infracțiuni nu se mai pune problema legii penale mai favorabile, fiind incidentă norma în vigoare la data epuizării activității infracționale.
Astfel, în drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. de art.378 alin.1 lit.c Cod penal.
Față de situația de fapt și de drept reținute, instanța de fond, reținând vinovăția inculpatului V. D., l-a condamnat pe acesta așa cum s-a arătat mai sus.
La dozarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.74 Cod penal și anume: gravitatea faptei relevată de starea de pericol creată pentru interesul superior al minorilor, precum și persoana inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei și a achitat pe parcursul urmăririi penale o parte din suma restantă.
A reținut că fapta inculpatului a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât acesta, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an (sentința penală nr.534 din data de 22.05.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 06.06.2012 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002 prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani) și până la reabilitare sau până la împlinirea termenului de reabilitare a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Așadar, inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.534 din data de 22.05.2012 a Judecătoriei B..
Cu toate acestea, chiar dacă inculpatul are statutul de recidivist conform legii noi, este obligatorie reținerea dispozițiilor art.864 Cod penal anterior cu referire la art.83 Cod penal anterior, o asemenea situație fiind prevăzută de dispozițiile art.16 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, care stabilesc la alineatul 1 că ,,măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare”.
Ca atare, atâta timp cât este cert că inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății în prezenta cauză, în cursul termenului de încercare al unei pedepse suspendate sub supraveghere sub imperiul legii vechi, instanța de fond a dispus revocarea suspendării în condițiile aceluiași Cod penal, în sensul că pedeapsa din condamnarea anterioară se va alătura celei aplicate pentru noua infracțiune, iar rezultanta se va executa efectiv în regim privativ de libertate, în baza art.864 cu referire la art.83 Cod penal anterior și art.16 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal.
Art.10 din Legea nr.187/2012 prevede că tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.
De asemenea, conform art.12 alin.1 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal prevede că „în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”.
Cum legea nouă prevede la art.65 că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a, b și d - o, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, și cum instanța de fond nu a aplicat o pedeapsă complementară pentru că nu este prevăzută de lege pentru infracțiunea de abandon de familie săvârșită de inculpat și nici nu este necesară față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, nu a aplicat nici pedeapsa accesorie.
Astfel, având în vedere că inculpatul a fost condamnat în raport de dispozițiile noului Cod penal, iar pedepsei principale stabilită pentru infracțiunea care a atras revocarea suspendării sub supraveghere nu i s-au adăugat pedepse complementare și accesorii, cu referire la art.65 alin.1 noul Cod penal, prima instanță nu a aplicat pedepse accesorii nici alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că reprezentantul legal al persoanelor vătămate V. B. M., V. E. D. și V. N. O., numita M. V., s-a constituit parte civilă, cu suma de bani reprezentând contravaloarea pensiei de întreținere neplătite de către inculpat.
În baza art.19 și art.397 Cod procedură penală, prima instanță a respins acțiunea civilă promovată de părțile civile vătămate V. B. M., V. E. D. și V. N. O., prin reprezentant legal M. V., în contradictoriu cu inculpatul V. D., ca inadmisibilă. A constatat instanța de fond că reprezentatul legal al persoanelor vătămate a solicitat obligarea inculpatului la plata unei sume reprezentând pensia de întreținere restantă, neplătită până în prezent.
În privința sumelor pretinse, prima instanță a constatat că părțile civile au deja titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr.827/28.01.2011 a Judecătoriei B., prin care inculpatul a fost deja obligat să plătească sumele reprezentând pensie de întreținere. În acest sens, apare ca inadmisibilă acțiunea civilă promovată în cauză de persoanele vătămate, prin reprezentant legal, întrucât prin aceasta se tinde la obținerea unui alt titlu executoriu pentru aceeași obligație, respectiv obligația de a plăti pensie de întreținere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul V. D., arătând că sentința atacată este neîntemeiată și se impune încetarea procesului penal, fără a arăta însă motivele pentru care o consideră neîntemeiată.
Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, așa cum a fost expusă pe larg mai sus, pe baza probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale, așa cum acestea au fost prezentate.
Cu ocazia audierii la instanța de fond, inculpatul a declarat că au cunoștință de fapta pentru care a fost trimis în judecată, pe care o recunoaște și a solicitat să fie judecat potrivit procedurii simplificate.
Curtea mai reține că inculpatul s-a prezentat la instanța de apel la termenul din 23.03.2015, solicitând amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător ales și precizând că s-a angajat din luna februarie a acestui an și că este de acord să achite sumele de bani reprezentantei legale a minorilor - părți civile.
După acest termen inculpatul nu s-a mai prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte că a achitat pensia către minori. De altfel, reprezentantul legal al părților civile minore a arătat că inculpatul V. D. nu a achitat nicio sumă de bani.
În aceste condiții, Curtea reține că în cauză nu au fost constatate motive din care să rezulte că sentința atacată este afectată de melegalitate sau netemeinicie, chiar inculpatul prezent la primul termen în fața instanței de apel arătând că este de acord să achite pensia restantă reprezentantei legale a minorilor.
Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarate de inculpatul V. D. împotriva sentinței penale nr.71/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria B..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. D., fiul lui G. și A., născut la data de 02.11.1976, CNP:_, domiciliat în comuna Vadu Pașii, ., împotriva sentinței penale nr.71/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria B..
Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08.05.2015.
Președinte, Judecător,
F. T. L. C.
Grefier,
R. E. B.
Red./Th.-LC/BER
12 ex./26.05.2015
Dosar fond –_ Judecătoria B.
Judecător fond – F. I.
Operator de date cu character personal;
Notificare nr. 3113/2006
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 520/2015. Curtea... | Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 494/2015.... → |
|---|
