Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 494/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 494/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 2063/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 494
Ședința publică din data de 15 mai 2015
Președinte – C. R.
Judecător - I. N.
Grefier - D. R. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. G. din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE LÂNGĂ I.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – S. TERITORIAL DÂMBOVIȚA și inculpatul T. A., fiul lui M. și al lui C., născut la data de 13 Noiembrie 1988, domiciliat în Târgoviște, ., nr. 96, județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 102 din data de 30 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 06 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor cauzei, a amânat deliberarea și pronunțarea pentru data de 15 mai 2015, când a adoptat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 102 din data de 31 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-au dispus următoarele:
În baza art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, art. 41 Cod penal de la 1968, art. 33 lit. a) Cod penal de la 1968 și art. 37 lit. a) Cod penal de la 1968, a fost condamnat inculpatul R. G. N. (fost MAGHIRAN), domiciliat în Târgoviște, .. 8, ., deținut în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal de la 1968, pentru o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, art. 41 Cod penal de la 1968, art. 33 lit. a) Cod penal de la 1968 și art. 37 lit. a Cod penal de la 1968, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
S-a constatat că cele două pedepse sunt săvârșite după liberarea condiționată din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 546/04.06.2008 a Judecătoriei Moreni, cu un rest de 531 zile și până la împlinirea duratei pedepsei respective.
Conform art. 61 Cod penal de la 1968, s-a dispus revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 546 din 04.06.2008 a Judecătoriei Moreni și contopirea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu restul rămas neexecutat din aceasta, de 531 zile închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a) și b) Cod penal din 1968, pentru o perioadă de 2 ani.
Potrivit art. 61 Cod penal din 1968 s-a dispus revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 546 din 04.06.2008 a Judecătoriei Moreni și contopirea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu restul rămas neexecutat din aceasta, de 531 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal de la 1968, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului R. G. N. prin prezenta, dispunând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) și b) Cod penal de la 1968, pentru o perioadă de 2 ani.
S-a dispus aplicarea art. 71 Cod penal din 1968 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal de la 1968, pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a luat act de faptul că inculpatul R. G. N. este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 16 alin.1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul R. G. N., a cantității de 1,92 g cannabis, aflată în Camera de corpuri delicte, predată prin dovada . nr._/29 februarie 2012.
Prin aceeași sentință, în baza art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 396 alin.10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, art. 41 Cod penal din 1968, art. 33 lit. a) Cod penal de la 1968 și art. 37 lit. a) Cod penal din 1968, a fost condamnat inculpatul T. A., domiciliat în Târgoviște, ., nr. 96, județul Dâmbovița, la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a) și b) Cod penal de la 1968 pentru o perioadă de 2 ani.
În baza art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, art. 41 Cod penal de la 1968, art. 33 lit. a) Cod penal de la 1968 și art. 37 lit. a) Cod penal de la 1968, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011, cu aplic. art. 396 alin.10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, art. 41 Cod penal de la 1968, art. 33 lit. a) Cod penal de la 1968 și art. 37 lit. a) Cod penal de la 1968, a fost condamnat inculpatul T. A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) Cod penal de la 1968, s-a dispus contopirea celor trei pedepse aplicate prin prezenta sentință, dispunându-se ca inculpatul T. A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a) și b) Cod penal din 1968 pe o perioadă de 2 ani.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul T. A. a fost condamnat prin prezenta sentință au fost săvârșite în termenul de încercare de 4 ani, stabilit prin sentința penală nr. 258 din 04.07.2011 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin neapelare.
Potrivit art. 83 Cod penal din 1968 s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a) teza a doua și lit. b) Cod penal de la 1968, aplicată inculpatului T. A. prin sentința penală nr. 258 din 04 iulie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin neapelare, și s-a dispus executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a) și b) Cod penal de la 1968 pentru o perioadă de 4 ani.
S-a dispus aplicarea disp. art. 71 Cod penal din 1968 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal din 1968, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 16 alin.1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul T. A., a cantității de 1,58 g cannabis, aflată în Camera de corpuri delicte, predată prin dovada . nr._/07 mai 2012.
În temeiul art. 118 alin.1 lit. f) Cod penal din 1968, s-a dispus confiscarea celor 8 cartușe identificate prin raportul de constatare criminalistică nr. 712.127/26 martie 2014, de către S. Criminalistic din cadrul I.P.J. Prahova, cu ocazia percheziției efectuate la locuința inculpatului T. A., din Municipiul Târgoviște, . nr. 96, jud. Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 5/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. S. Teritorial Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților T. N. domiciliat în Târgoviște, . E, Cămin 1, tronson A, ., Ș. Tinel E. domiciliat în comuna Gura Șuții, .. 4, județul Dâmbovița, R. G. N. (fost Maghiran) domiciliat în Târgoviște, .. 8, ., T. A. domiciliat în Târgoviște, . nr. 96, județul Dâmbovița, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 4 alin. 1 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cu aplic. art. 35 alin. 1 cod penal, art. 41 alin. 1 și art. 38 alin. 1 Cod penal.
În fapt, s-au reținut în actul de sesizare al instanței, următoarele:
1. Inculpatul T. N., zis “S.” fiul lui N. și G., născut la data de 04 septembrie 1987 în Târgoviște, CNP_, domiciliat în Târgoviște, . E, Cămin 1, tronson A, ., cetățean roman, necăsătorit, fără copii, 2 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, recidivist, a săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de risc, faptă prev. și pedepsită de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 1 și art. 35 alin. 1 Cod penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2012-2013, în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu Ș. Tinel E., T. A. și R. G. N., fost Maghiran, T. N. a intermediat pe raza județului Dâmbovița (acesta trimițându-le celorlalți inculpați mai mulți consumatori de droguri), numeroase tranzacții cu droguri de risc, respectiv cannabis, între diverși consumatori și inculpații T. A., Ș. Tinel E. și R. G., ultimii trei având și calitatea de dealeri.
2. Inculpatul R. G. N. (fost Maghiran), fiul lui N. și V., născut la 23 februarie 1985 în Târgoviște, CNP_, domiciliat în Târgoviște, .. 8, ., cetățenie română, căsătorit, fără copii, 8 clase, stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupație, recidivist, a săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 1 și art. 35 alin. 1 Cod penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 35 alin. 1 și aplic. final a art. 38 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2012-2013, în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu Ș. Tinel E., T. A. și T. N., R. G. a comercializat pe raza județului Dâmbovița, droguri de risc respective cannabis, droguri care erau aprovizionate de la inculpatul Ș. Tinel E.. Printre consumatorii care s-au aprovizionat de la acesta fiind identificați “M.”, D. F. D. A. și T. A., ultimul având și calitatea de dealer.
3. Inculpatul Ș. Tinel E., fiul lui C. și N. - N., născut la 22 iunie 1984 în Târgoviște, CNP_, domiciliat în comuna Gura Șuții, .. 4, județul Dâmbovița, cetățenie română, necăsătorit, fără copii, 11 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, recidivist, a săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de risc, faptă prev. și pedepsită de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 1 și art. 35 alin. 1 Cod penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2012-2013, în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu T. N., R. G. N. și T. Alexabdru, Ș. Tinel E. a intermediat în aproximativ 10 rânduri pentru inculpatul T. A. și în aproximativ 5 rânduri pentru inculpatul T. N. (cei doi trimițându-i diverși consumatori) tranzacții cu droguri de risc, respectiv cannabis, droguri cu care se aproviziona de la diverse surse printre care și T. A., acesta din urmă având și calitatea de dealer. De asemenea, inculpatul Ș. Tinel a comercializat droguri de risc pe raza județului Dâmbovița către diverși consumatori, în mai multe rânduri, printre cei care s-au aprovizionat de la el fiind stabilit și R. G. N., acesta având și calitatea de leader.
4. Inculpatul T. A., fiul lui M. și C., născut la 13 noiembrie 1988 în Târgoviște, CNP_, cetățenie română, necăsătorit, un copil minor, 12 clase, stagiu militar nesatisfăcut, conducător auto la A. CO Impex 94 București, recidivist, domiciliat în Târgoviște, ., nr. 96, județul Dâmbovița, a săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 1 și art. 35 alin. 1 Cod penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal și efectuare cu știință de operațiuni cu produse susceptibile de a produce efecte psihoactive, fără a deține autorizație în condițiile prevăzute de Legea nr. 194/2011, faptă prev. și pedepsită de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal și aplic. final a art. 38 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2012-2013, în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu Ș. Tinel E., R. G. N. și T. N., (acesta trimițându-i în mai multe rÂnduri consumatori inculpatului T. A.), T. A. a comercializat pe raza județului Dâmbovița droguri de risc, respectiv cannabis și produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, printre consumatorii care s-au aprovizionat de la acesta fiind identificați M. C., zis „R.”, T. B. A., zis „A.”, Ș. Tinel E., R. G. N. și T. N., ultimii trei având și calitatea de dealeri.
S-a reținut în rechizitoriu că situația de fapt mai sus menționată a rezultat din următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu, declarație colaborator al investigatorului sub acoperire, procesele verbale întocmite de investigator sub acoperire „V. N.”, planșe fotografice reprezentând materia vegetală procurată autorizat în data de 09 ianuarie 2012 de la T. N. și Ș. Tinel E., raport de constatare tehnico-științifică, procese verbale de redare convorbiri telefonice și SMS-uri, proces verbal de investigator sub acoperite „M. V.”, procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare la inculpații T. N., T. A. și Ș. Tinel E., declarațiile inculpaților și declarațiile suspecților B. I. C., M. V., D. F. D. A., H. A. D..
S-a reținut că prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 24 iunie 2014, s-a constatat competența materială și teritorială a primei instanțe, legalitatea sesizării, a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor, și s-a dispus începerea judecății.
Verificând actele și lucrările dosarului de urmărire penală s-a constatat că potrivit art. 328 Cod procedură penală, rechizitoriul cuprinde datele prevăzute de art. 286 alin. 2 Cod procedură penală, datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, probele și mijloacele de probă, la profilul moral și de personalitate ale inculpaților, la actele de urmărire penală efectuate, dispoziția de trimitere în judecată și cheltuielile judiciare și este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior.
Cu privire la legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor, s-a constatat că acestea s-au realizat sub imperiul Codului de procedură penală anterior, urmărirea penală fiind începută la data de 12 februarie 2014, pentru inculpatul T. N. și la data de 13 februarie 2014, pentru inculpații R. G. N., T. Aleandru și Ș. Tinel E..
Punerea în mișcare a acțiunii penale s-a efectuat prin ordonanță la data de 12 martie 2014, pentru inculpații T. N., R. G. N., Ș. Tinel-E. și la data de 13 martie 2014, pentru inculpatul T. A..
Inculpații au beneficiat de asistență juridică prin avocați din oficiu, pe parcursul urmăririi penale și le-au fost aduse la cunoștință toate drepturile legale, încheindu-se procese-verbale, conform art. 83, 108 CPP (vol. II d.u.p.).
Aceștia, fiind audiați, atât în calitate de suspecți cât și de inculpați, au recunoscut faptele de care au fost acuzați.
Cu ocazia audierii de către judecătorul fondului, inculpații R. G. N. (fost Maghiran) și T. A., și-au menținut declarațiile de recunoaștere a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și au solicitat să fie judecați în procedura simplificată, prev. de art. 374 Cod procedură penală.
După punerea în discuția procurorului și a părților, conform art. 375 Cod procedură penală, instanța de fond a încuviințat cererile formulate de inculpați, neexistând impedimente în acest sens.
Întrucât, conform art. 374 alin.7 Cod procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a supus dezbaterii contradictorii a părților aceste probe, ținând cont de ele la deliberare.
În ceea ce privește pe ceilalți doi inculpați, care nu au recunoscut săvârșirea faptelor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar, pentru continuarea cercetării judecătorești.
În urma examinării actelor și lucrărilor cauzei, cu privire la inculpații R. G. N. Și T. A., prima instanță a constatat următoarele:
În cursul anului 2012, inculpatul R. G. N. (fost Maghiran), a deținut droguri de risc (cannabis) pentru consumul propriu și a fost implicat în activități de vânzare de cannabis, către mai multe persoane – colaboratorul „Ș. B.”, T. A. și D. F., fiind printre aceștia.
Astfel, la data de 09 ianuarie 2012, colaboratorul cu nume de cod „Ș. B.”, a procurat, de la inculpatul R. G. N. (fost Maghiran), o cantitate de materie vegetală cu aspect specific plantei de cannabis, cu suma de 300 lei. Materia vegetală respectivă s-a dovedit a fi cannabis, conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică cu nr._ din 27 ianuarie 2012, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul I.G.P.R.
Situația de fapt a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpatului, de recunoaștere a faptelor, cu raportul de constatare tehnico-științifică cu nr._ din 27 ianuarie 2012, declarațiile de coinculpați, date în cursul urmăririi penale, procesele verbale întocmite de investigator sub acoperire „V. N.”, planșe fotografice reprezentând materia vegetală procurată autorizat în data de 09 ianuarie 2012, raport de constatare tehnico-științifică, procese verbale de redare convorbiri telefonice și SMS-uri.
De asemenea, în cursul anului 2012, inculpatul T. A. a deținut droguri de risc (cannabis) pentru consumul propriu și a fost implicat în activități de vânzare de cannabis, dar și a unei substanțe psihoactive noi, regăsită în anexa nr. 1 la Legea nr. 143/2000, făcând parte din clasa cathinone.
Astfel, la data de 16 noiembrie 2012, colaboratorul cu nume de cod „M.” al investigatorului sub acoperire cu nume de cod „A.”, a cumpărat de la inculpatul T. A., două plicuri ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă, în unul dintre plicuri fiind pusă în evidență alpha PVP, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/05 decembrie 2012.
În data de 28 aprilie 2012, colaboratorul cu nume de cod „Ș. B.” a procurat de la T. A., o cantitate de materie vegetală care s-a dovedit a fi cannabis, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/09 mai 2012.
Și inculpatul T. A. a recunoscut că a deținut pentru consumul propriu și a vândut diverse cantități de cannabis, pe parcursul anului 2012, după cum recunoaște și fapta prev. de art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011.
S-a motivat că situația de fapt a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpatului, de recunoaștere a faptelor cu raportul de constatare tehnico-științifică cu nr._ din 27 ianuarie 2012, declarațiile de coinculpați, date în cursul urmăririi penale, procesele verbale întocmite de investigator sub acoperire cu nume de cod „A.”, procesele verbale întocmite de investigator sub acoperire „V. N.”, planșe fotografice reprezentând materia vegetală procurată autorizat în data de 28 aprilie 2012, raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 05 decembrie 2012 și raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 09 mai 2012.
Conform art. 2 alin.1 din legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea, ori ale operațiuni privind circulația drogurilor de risc se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.”
Conform art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sa deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.”.
Potrivit art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, „(1) Fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.”
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța de fond a constatat că faptele inculpaților R. G. și T. A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată, sens în care a dispus condamnarea acestora.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, prima instanță a avut în vedere, limitele legale ale pedepselor, astfel cum au fost redate în paragrafele anterioare, reduse cu o treime, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Având în vedere că faptele au fost săvârșite înainte de . Codului penal actual, în aplicarea art. 5 Cod penal, tribunalul a constatat că legea penală mai favorabilă, în cazul ambilor inculpați, este Codul penal din 1968 (anterior), dat fiind că regimul sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut de art. 34 din acest cod, este unul mai blând față de cel prevăzut de noul Cod penal, ce impune un cumul aritmetic al sancțiunilor aplicate pentru fiecare faptă.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului T. A. de a i se aplica o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei, prima instanță a constatat că acesta a mai fost condamnat prin sentința nr. 258 din 04 iulie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin neapelare, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin.1 lit. a), teza a doua și lit. b) Cod penal de la 1968, pentru săvârșirea a patru infracțiuni - una prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și încă trei infracțiuni prevăzute de Legea nr. 356/2002.
S-a motivat că deși inculpatului i s-a acordat șansa îndreptării comportamentului antisocial și reabilitării prin aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, rezultă că aceasta nu și-a atins scopul educativ. De asemenea, s-a reținut că deși inculpatul a invocat, drept circumstanță atenuantă, decesul propriului frate, s-a apreciat că această împrejurare, regretabilă, nu justifică comportamentul antisocial, îndreptat nu numai împotriva propriei persoane, ci a altora – cumpărătorii de droguri sau de alte substanțe psihoactive.
Totodată, recunoașterea faptei nu a mai putut fi reținută ca o circumstanță atenuantă specială, dat fiind că această recunoaștere a condus la micșorarea limitelor de pedeapsă cu o treime, prin aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală.
Nici faptul că inculpatul are familie și copil minor nu au fost reținute de tribunal ca și circumstanțe atenuante, cu motivarea că aceasta este o situație normală de viață pentru majoritatea cetățenilor și nu justifică sau scuză comportamente nelegale, deși, ulterior săvârșirii faptelor penale, atrage o . consecințe nefavorabile asupra membrilor familiei.
Față de aceste considerente, tribunalul a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins, în privința inculpatului T. A., decât prin executarea efectivă a pedepselor la care a fost condamnat, în cauză impunându-se aplicarea art. 83 Cod penal din 1968, respectiv revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a doua și lit. b) Cod penal de la 1968, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 258 din 04 iulie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin neapelare.
D. urmare, în baza disp. art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, art. 41 Cod penal de la 1968, art. 33 lit. a) Cod penal de la 1968 și art. 37 lit. a) Cod penal de la 1968, a fost condamnat inculpatul R. G. N. (fost MAGHIRAN), domiciliat în Târgoviște, .. 8, ., ., deținut în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a) și b) Cod penal de la 1968 pentru o perioadă de 2 ani.
În baza art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, art. 41 Cod penal de la 1968, art. 33 lit. a) Cod penal de la 1968 și art. 37 lit. a) Cod penal de la 1968, a fost același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
S-a constatat că cele două pedepse sunt săvârșite după liberarea condiționată din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 546 din 04 iunie 2008 a Judecătoriei Moreni, cu un rest de 531 zile și până la împlinirea duratei pedepsei respective.
În temeiul disp. art. 61 Cod penal de la 1968, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 546 din 04 iunie 2008 a Judecătoriei Moreni și contopirea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu restul rămas neexecutat din aceasta, de 531 zile închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal de la 1968 pentru o perioadă de 2 ani.
Potrivit art. 61 Cod penal de la 1968, s-a dispus revocarea liberării condiționate din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 546 din 04 iunie 2008 a Judecătoriei Moreni și contopirea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu restul rămas neexecutat din aceasta, de 531 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal din 1968, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului R. G. N. prin prezenta, în final, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a) și b) Cod penal de la 1968 pentru o perioadă de 2 ani.
S-a dispus aplicarea art. 71 Cod penal de la 1968 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal de la 1968, pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a luat act de faptul că inculpatul R. G. N. este arestat în altă cauză.
Conform art. 16 alin.1 in Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul R. G. N., a cantității de 1,92 g cannabis, aflată în Camera de corpuri delicte, predată prin dovada . nr._/29 februarie 2012.
Totodată, în baza art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, art. 41 Cod penal de la 1968, art. 33 lit. a) Cod penal de la 1968 și art. 37 lit. a) Cod penal de la 1968, a fost condamnat inculpatul T. A., domiciliat în Târgoviște, . nr. 96, județul Dâmbovița, la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal de la 1968 pentru o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, art. 41 Cod penal de la 1968, art. 33 lit. a) Cod penal de la 1968 și art. 37 lit. a) Cod penal de la 1968, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Potrivit art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, art. 41 Cod penal de la 1968, art. 33 lit. a) Cod penal de la 1968 și art. 37 lit. a) Cod penal de la 1968, a fost condamnat inculpatul T. A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) Cod penal de la 1968, s-a dispus contopirea celor trei pedepse aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul T. A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) și b) Cod penal de la 1968, pentru o perioadă de 2 ani.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul T. A. a fost condamnat prin prezenta sentință au fost săvârșite în termenul de încercare de 4 ani, stabilit prin sentința penală nr. 258 din 04 iulie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin neapelare.
D. urmare, în temeiul disp. art. 83 Cod penal de la 1968, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a doua și lit. b) Cod penal de la 1968, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 258 din 04 iulie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin neapelare și executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință,, în final, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) și b) Cod penal de la 1968 pe o perioadă de 4 ani.
S-a dispus aplic. disp. art. 71 Cod penal de la 1968 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) și ) Cod penal de la 1968, pe durata executării pedepsei închisorii.
Conform art. 16 alin.1 in Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul T. A., a cantității de 1,58 g cannabis, aflată în Camera de corpuri delicte, predată prin dovada . nr._/07.05.2012.
Conform art. 118 alin.1 lit. f) Cod penal de la 1968, s-a dispus confiscarea celor 8 cartușe identificate prin raportul de constatare criminalistică nr. 712.127/26 martie 2014, de către S. Criminalistic din cadrul I.P.J. Prahova, cu ocazia percheziției efectuate la locuința inculpatului T. A., din Municipiul Târgoviște, . nr. 96, jud. Dâmbovița.
Împotriva sentinței penale nr. 102 din data de 30 ianuarie 2015 pronunțată de Tirbunalul Dâmbovița, în termen legal au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T - B. Teritorial Dâmbovița și inculpatul T. A., care au criticat soluția instanței de fond de nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele arătate în scris, filele 10-17, și susținute cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt consemnate pe larg în încheierea de ședință din 06 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta.
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T - B. Teritorial Dâmbovița a criticat sentința pronunțată de tribunal de nelegalitate și netemeinicie, susținând, sub un prim aspect, că atât în privința inculpatului R. G. N. cât și a inculpatului T. A. instanța de fond a stabilit greșit legea penală mai favorabilă ca fiind Codul penal din 1969 raportat doar la regimul sancționator al concursului de infracțiuni fără a da eficiență celor statuate prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, în sensul analizei globale a tuturor elementelor ce concură la determinarea legii penale mai favorabile din legile penale succesive, cum ar fi limitele de pedeapsă, starea de recidivă, concursul de infracțiuni, caracterul continuat al infracțiunii.
În opinia acestui apelant, comparând limitele de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății, cu reținerea cauzei legale de reducere prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală dar și regimul sancționator prev. de art. 41 alin.1 Cod penal, respectiv, art. 61 Cod penal, s-ar fi obținut, în cazul inculpatului R. G. N., ca urmare a aplicării globale a legii vechi la pedeapsa de 20 ani închisoare, în timp ce potrivit legii noi, acest inculpat ar fi avut de executat o pedeapsă maximă de 13 ani 9 luni și 27 de zile.
Și în privința inculpatului T. A., s-a susținut că legea penală mai favorabilă este legea nouă, întrucât pedeapsa maximă rezultantă la care s-ar putea ajunge ar fi aceea de 14 ani închisoare, spre deosebire de legea veche unde maximul de pedeapsă ce s-ar fi putut aplica inculpatului ar fi de 17 ani închisoare.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și să se dea eficiență dip. art. 5 Cod penal privind legea penală mai favorabilă, în sensul celor anterior enunțate.
O altă critică invocată de unitatea de parchet a vizat nelegalitatea sentinței susținându-se că instanța de fond a interzis ambilor inculpați, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior, inclusiv interzicerea dreptului de a alege, ceea ce este nelegal.
De asemenea, în cazul inculpatului R. Geprge N., instanța de fond a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 546/2008 a Judecătoriei Moreni iar atunci când a dispus contopirea restului neexecutat de 531 zile închisoare, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în temeiul disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/200, în mod greșit a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 6 luni închisoare, deși aceasta era de 531 zile închisoare.
Ultima critică invocată de unitatea de parchet îl vizează pe inculpatul T. A., susținându-se că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 la o pedeapsă de 6 luni închisoare, ce se situează în alte limite decât cele legale, motiv pentru care a solicitat reformarea sentinței și sub acest aspect.
Apelantul inculpat T. A. a criticat sentința de netemeinicie, din perspectiva cuantumului sancțiuni9i dar și a modalității de executare, susținând în esență că în raport de poziția procesuală adoptată și circumstanțe concrete în care a comis faptele, solicitând admiterea căii de atac formulate, desființarea în parte a sentinței, reducerea cuantumului pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Curtea, examinând sentința primei instanțe în raport de criticile invocate, pe baza actelor și lucrărilor cauzei și din oficiu, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că aceasta este afectată parțial de nelegalitate și netemeinicie, iar apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.I.I.C.O.T – S. Teritorial Dâmbovița și inculpatul T. A., sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor probatorii administrate pe parcursul urmăririi penale constând în: procesul verbal de sesizare din oficiu, declarație colaborator al investigatorului sub acoperire, procesele verbale întocmite de investigator sub acoperire „V. N.”, planșe fotografice reprezentând materia vegetală procurată autorizat în data de 09 ianuarie 2012 de la T. N. și Ș. Tinel E., raport de constatare tehnico-științifică, procese verbale de redare convorbiri telefonice și SMS-uri, proces verbal de investigator sub acoperite „M. V.”, procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare la inculpații T. N., T. A. și Ș. Tinel E., declarațiile inculpaților și declarațiile suspecților B. I. C., M. V., D. F. D. A., H. A. D., ce se coroborează cu declarațiile date de inculapații R. G. N. și T. A., în procedura prev. de art. 374 alin. 6, art. 375 și art. 377 Cod procedură penală, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior și necontestată de vreunul dintre inculpați.
Printr-o justă evaluare și interpretare a acestora, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 103 Cod procedură penală, și, reținând că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, cu vinovăția cerută de lege, respectiv intenție directă, conform art. 16 alin. 3 lit. a) Cod penal, condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc și consum de droguri de risc, fără drept, iar a inculpatului T. A. și pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, este justă.
Așa cum rezultă din probatorii și s-a reținut și în considerentele sentinței, de la data comiterii infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și până la judecarea definitivă a cauzei, au intrat în vigoare Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, și, totodată, dispozițiile incidente cuprinse în legile speciale respectiv, Legea nr. 143/2000 și Legea nr. 194/_, au fost modificate prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, așa încât, în mod temeinic și legal s-a apreciat de către tribunal asupra necesității identificării legii penale mai favorabile.
În conformitate cu art. 5 alin. 1 Cod penal „ în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 Curtea Constituțională, fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală în dosarul nr._, a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
La adoptarea acestei decizii, instanța de contencios constituțional a reținut că în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile „ aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o „lex tertia” care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” ( Decizia nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 853 din 23 decembrie 2011). Prin urmare, orice altă interpretare pe care practica judecătorească o atribuie textului conferă acestuia vicii de neconstituționalitate.
Așa după cum rezultă din sentință și s-a susținut și prin motivele de apel, Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri a fost modificată prin art. 81 din Legea nr. 187/2012, în sensul că infracțiunea prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 se sancționează, în prezent, cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani și interzicerea unor drepturi, comparativ cu legea anterioară, care prevedea că aceeași faptă se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar infracțiunea prev. de art. 4 alin.1 din același act normativ, se sancționează cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă, spre deosebire de vechea reglementare, ce prevedea închisoarea de la 6 luni la 2 ani închisoare sau amendă, astfel că, în cazul ambelor infracțiuni, limitele de pedeapsă fiind inferioare celor din vechea lege, califică legea nouă ca fiind mai favorabilă.
De asemenea, se constată că prin art. 232 din Legea nr. 187/2012 a fost modificată și Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative, în sensul că fapta incriminată sub art. 16 alin. 1 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă, spre deosebire de regimul anterior, respectiv închisoarea de la 2 la 8 ani, astfel că și în privința acestei infracțiuni, din perspectiva regimului sancționator, legea nouă este mai favorabilă.
După cum a reținut și judecătorul fondului, ambii inculpați au fost trimiși în judecată pentru comiterea unei pluralități de infracțiuni, ceea ce impune, în identificarea legii penale mai favorabile, compararea regimului sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut în legile penale succesive, constatându-se, după cum rezultă și din considerentele sentinței, că din această perspectivă, legea penală mai favorabilă este reprezentată de Codul penal din 1969.
În egală măsură însă, instanța de fond era datoare să ia în considerare, în cazul fiecărui inculpat și alte elemente cum sunt cele vizând tratamentul sancționator în cazul infracțiunii continuate, efectele recunoașterii învinuirii, pedeapsa în caz de recidivă, pornind de la natura pedepsei și cuantumul concret al acesteia în fiecare caz în parte, pentru a se putea stabili, în mod global, în concret, care din legile penale succesive reprezintă legea penală mai favorabilă.
Se observă că instanța de fond a considerat că în cazul ambilor inculpați, Codul penal din 1969 și legile speciale în vigoare anterior datei de 01 februarie 2014 sunt mai favorabile, sens în care a aplicat acestora sancțiuni situate la limita minimă prevăzută de textele de lege incriminatoare, după reducerea acestora cu o treime (exceptând pe inculpatul T. A. în privința căruia a fost aplicată o pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011, în afara limitelor legale), așa încât, în final, a dispus ca inculpatul R. G. N. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare iar inculpatul T. A., pedeapsa de 4 ani închisoare, aceasta din urmă ca efect al revocării beneficiului suspendării condiționate cu privire la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 258 din 04 iulie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, față de împrejurarea că infracțiunile deduse judecății au fost comise înlăuntrul termenului de încercare stabilit prin această hotărâre.
Prin motivele de apel formulate de unitatea de parchet s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a stabilit că legea penală mai favorabilă este, în cazul ambilor inculpați, legea penală veche, în opinia apelantului, legea penală nouă fiind identificată ca fiind mai favorabilă ambilor inculpați.
Examinând critica invocată, Curtea constată că aceasta este fondată doar în privința inculpatului T. A. dar nu în considerarea argumentelor susținute pe calea apelului, ci datorită faptului că prin calea de atac formulată nu au fost invocate critici de netemeinicie a pedepselor aplicate acestui inculpat, ceea ce conduce la concluzia că, în aplicarea disp. art. 5 alin. 1 Cod penal, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265/2014, trebuie pornit de la pedepsele minime aplicabile, în cazul fiecăreia din legile penale succesive, urmând ca după aplicarea regulilor de la tratamentul infracțiunii continuate, respectiv, al recidivei și al concursului real de infracțiuni, să se stabilească, în concret, legea penală mai favorabilă.
Așa fiind, rezultă, într-adevăr, că în cazul inculpatului T. A., dat fiind că prin Legea nr. 187/2012, au fost modificate atât dispozițiile cuprinse în Legea nr. 143/200 cât și cele din Legea nr. 194/2011, limitele de pedeapsă fiind reduse în mod substanțial, astfel că, chiar și în cazul concursului de infracțiuni prev. de art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, în vigoare de la 01 februarie 2014, pedeapsa de executat de 1 an și 6 luni închisoare, este inferioară celei stabilite de instanța de fond, la 2 ani închisoare potrivit legii penale vechi, și din acest motiv, apelul declarat de unitatea de parchet este fondat și urmează a fi admis.
În ceea ce privește instituția revocării beneficiului suspendării executării pedepsei, conform art. 83 Cod penal anterior, consecințele unei asemenea măsuri sunt similare celor cuprinse în art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, în sensul că în acest caz, pedeapsa revocată se execută în întregime alături de pedeapsa rezultantă aplicată în cauză.
Prin urmare, constatând, în aplicarea globală a disp. art. 5 alin. 1 Cod penal, că în cazul inculpatului T. A., legea penală mai favorabilă este reprezentată de Codul penal în vigoare și legile speciale, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 187/2012, în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, Curtea, urmează să admită apelurile declarate de unitatea de parchet și inculpat, să desființeze în parte sentința, iar în rejudecare, în aplicarea disp. art. 5 Cod penal, după descontopirea pedepsei rezultante în componentele sale, se va dispune schimbarea încadrării juridice a tuturor infracțiunilor, potrivit legii penale noi, urmând a se dispune condamnarea inculpatului la pedepse situate la limita inferioară a fiecăruia din textele de lege incriminatoare.
Dispunând astfel, critica de nelegalitate a pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin.1 din Legea nr. 194/2011 nu se mai justifică a fi examinată.
În egală măsură, nici critica privind nelegalitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a alege nu se mai impune a fi suspusă controlului ierarhic, însă aceasta va fi avută în vedere cu ocazia stabilirii pedepselor complementare și accesorii, potrivit noi legii.
Astfel, potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal „ pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit.a), lit. b) și lit. d) - o) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară” iar în conformitate cu art. 66 alin. 1 din același cod, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la 1 la 5 ani a unuia sau mai multora dintre drepturile prevăzute la lit. a) – o).
Constatând că pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, legiuitorul a prevăzut, pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, Curtea, luând în considerare natura faptei, pedepsele aplicate și persoana inculpatului, constată că se impune aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, așa cum s-a stabilit prin încheierea din 20 mai 2015, prin care a fost înlăturată omisiunea vădită strecurată în minută.
Totodată, în temeiul disp. art. 65 alin. 1 Cod penal, se va aplica aceluiași inculpat și pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, ce urmează a fi executată, potrivit art. 65 alin. 3 Cod penal.
Referitor la criticile de netemeinicie invocate de apelantul inculpat T. A., constată, raportat la soluția dispusă, în urma admiterii apelului declarat de unitatea de parchet, ce profită acestuia, că aplicarea de sancțiuni sub limita minimă prevăzută de textele de lege incriminatoare, nu se impune, neexistând nici un temei legal în acest sens, toate circumstanțele reale și personale fiind avute în vedere de instanța de fond și valorificate de instanța de control judiciar din perspectiva stabilirii legii penale mai favorabile potrivit art. 5 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, se constată, așa cum a reținut și judecătorul fondului, că cea prev. de art. 60 Cod penal este unica legală, având în vedere incidența disp. art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 83 Cod penal anterior, potrivit cărora, pedeapsa revocată se execută în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză, cele statuate prin Decizia nr. 1/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, date în recurs în interesul legii, păstrându-și valabilitatea și în prezent.
D. urmare, solicitarea inculpatului T. A. de a se face aplicarea disp. art. 91 Cod penal nu poate fi primită, apelul declarat de inculpat fiind, și sub acest aspect, nefondat.
În ceea ce privește critica invocată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – S. Teritorial Dâmbovița privind greșita stabilire a legii penale mai favorabile în cazul inculpatului R. G. N., aceasta nu se justifică, pentru considerentele ce urmează:
În determinarea legii penale noi ca fiind legea penală mai favorabilă, apelantul a pornit de la constatarea că în urma aplicării mecanismelor referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, a dispozițiilor privind caracterul continuat al infracțiunilor, sancționarea concursului de infracțiuni și tratamentul recidivei, în cazul inculpatului R. G. N. pedeapsa maximă ce ar fi putut fi dispusă pentru această infracțiune ar fi fost de 9 ani, o lună și 16 zile închisoare, comparativ cu cea de 13 ani, 9 luni și 27 de zile închisoare, ce ar rezulta din aplicarea acelorași criterii potrivit legii penale vechi.
Or, în condițiile în care apelantul nu a formulat critici privind greșita individualizare a pedepselor, în opinia instanței de control judiciar, este greșit să se pornească la stabilirea legii penale mai favorabile de la maximul special al pedepselor prevăzute de lege, cu atât mai mult cu cât, raportat la gravitatea concretă a infracțiunilor imputate ambilor inculpați, nu se impunea aplicare unor sancțiuni mai aspre.
Pornind de la constatarea că și în cazul acestui inculpat, instanța de fond a aplicat pedepse situate la limita inferioară a fiecăruia din textele de lege incriminatoare, după reducerea acestora cu o treime, potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, Curtea conchide, contrar criticii de netemeinicie invocată de unitatea de parchet, că în cazul inculpatului R. G. N., legea veche reprezintă legea penală mai favorabilă, întrucât, deși limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă sunt mai reduse, restul neexecutat din pedeapsa 8 ani închisoare, respectiv 531 zile închisoare, urmează a fi adăugat aritmetic, potrivit art. 43 alin.2 Cod penal, după efectuarea concursului, potrivit. art. 39 alin.1 lit.b) Cod penal, ceea ce ar conduce la o pedeapsă de 2 ani, o lună, 10 zile și 531 zile închisoare, prin urmare, superioară celei stabilite de prima instanță.
Pentru a remedia însă celelalte nelegalități invocate pe calea apelului, respectiv cea referitoare la aplicarea disp. art. 61 Codul penal din 1969 și a pedepselor accesorii și complementare prev. de art. 64 lit. a) teza întâi din 1969, în privința cărora criticile sunt fondate, în temeiul art. disp. art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.I.I.C.O.T – S. Teritorial Dâmbovița, va desființa în parte sentința și în privința inculpatului R. G. N., și în rejudecare, în aplicarea disp. art. 5 Cod penal, se va descontopi pedeapsa rezultantă în componentele sale, vor fi menținute pedepsele aplicate de instanța de fond precum și dispoziția privind revocarea beneficiului liberării condiționate conform art. 61 Cod penal din 1969, privind restul de 531 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 546 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei Moreni.
Totodată, potrivit art. 61 alin.1 teza a II-a Cod penal din 1969 raportat la art.33 lit.a) și art.34 lit.b) Cod penal din 1969, se va dispune contopirea fiecăreia dintre cele 2 pedepse, de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare, cu restul de 531 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 546 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei Moreni, rezultând pedepsele de 2 ani închisoare și 531 zile închisoare, pe care le va contopi și va dispune ca inculpatul R. G. N. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Vor fi înlăturate pedepsele accesorie și complementară prev. de art. 71 Cod penal din 1969, art.65 alin.2 Cod penal din 1969 raportat la art.64 lit.a) teza I Cod penal din 1969, respectiv dreptul de a alege.
Neexistând alte critici și nefiind constate nulități dintre cele prev. de art. 281 Cod procedură penală, vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
Raportat la soluția dispusă și având în vedere că în privința inculpatului R. G. N., asistența juridică este obligatorie, potrivit art. 90 alin. 1 lit.1) Cod procedură penală, în temeiul disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, se va dispune plata sumei de 300 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova, stabilit potrivit art. 5 alin. 1 lit. b) din Protocolul Comun nr._/2008 al Ministerul Justiției și nr. 1693/2008 al Uniunii Naționale a Barourilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.I.I.C.O.T –S. Teritorial Dâmbovița și inculpatul T. A. împotriva sentinței penale nr.102 din 30 ianuarie 2015 a Tribunalului Dâmbovița pe care o desființează în parte și rejudecând, în aplicarea disp. art.5 Cod penal:
1. Referitor la inculpatul R. G. N. – fiul lui N. și al lui V., născut la data de 23 Februarie 1985, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a) și b) Cod penal din 1969, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Menține pedepsele principale de 2 ani închisoare aplicată în temeiul disp. art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.396 alin.10 Cod procedură penală, art.41 Cod penal din 1969 și art.37 lit.a) Cod penal din 1969 și de 6 luni închisoare aplicată în temeiul disp. art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic. art.396 alin.10 Cod procedură penală, art.41 Cod penal din 1969 și art.37 lit.a) Cod penal din 1969, precum și revocarea beneficiului liberării condiționate, conform art.61 Cod penal din 1969, privind restul de 531 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.546 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei Moreni.
Conform art.61 alin.1 teza a II-a Cod penal din 1969 raportat la art.33 lit.a) și art.34 lit.b) Cod penal din 1969, contopește fiecare dintre cele 2 pedepse de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare, cu restul de 531 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.546 din 4 iunie 2008 a Judecătoriei Moreni, rezultând pedepsele de 2 ani închisoare și 531 zile închisoare, pe care le contopește și dispune ca inculpatul R. G. N. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Înlătură pedepsele accesorie și complementară prev. de art.71 Cod penal din 1969, art.65 alin.2 Cod penal din 1969 raportat la art.64 lit.a) teza I Cod penal din 1969, respectiv dreptul de a alege.
Constată că intimatul inculpat R. G. N. este arestat în altă cauză.
2. Referitor la inculpatul T. A. - fiul lui M. și al lui C., născut la data de 13 Noiembrie 1988, domiciliat în Târgoviște, . nr. 96, județul Dâmbovița.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) și b) Cod penal din 1969 în pedepsele componente de: 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) și b) Cod penal din 1969, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 258 din 4 iulie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, pedepse pe care le repune în individualitatea lor.
Conform art.386 alin.1 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.396 alin.10 Cod procedură penală, art.41 Cod penal din 1969 și art.37 lit.a) Cod penal din 1969 în infracțiunea prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, art.41 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul T. A. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
Conform art.386 alin.1 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.396 alin.10 Cod procedură penală, art.41 Cod penal din 1969 și art.37 lit.a) Cod penal din 1969 în infracțiunea prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată prin Legea nr.187/2012, cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, art.41 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul T. A. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Conform art.386 alin.1 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.16 alin.1 din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art.396 alin.10 Cod procedură penală, art.41 Cod penal din 1969 și art.37 lit.a) Cod penal din 1969 în infracțiunea prev. de art.16 alin.1 din Legea nr.194/2011, modificată prin Legea nr.187/2012, cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal, art.41 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul T. A. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b) Cod penal din 1969, contopește pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse ( de 2 luni închisoare și 4 luni închisoare), respectiv 2 luni închisoare, inculpatul executând pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Conform art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 cu referire la art.83 Cod penal din 1969, revocă beneficiul suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 258 din 4 iulie 2011 a Tribunalului Dâmbovița pe care o adaugă la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și dispune ca inculpatul T. A. să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul disp. art.65 alin.1și art.66 alin.1 lit. a) și b) Cod penal aplică inculpatului T. A. pedepsele accesorii și complementare a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Dispune plata sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu desemnat intimatului inculpat R. G. N. din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2015.
Președinte, Judecător,
C. R. I. N.
Grefier
D. R. D.
Tehnored. I.N./C.M.
5 ex./ 19.06.2015
Dosar fond_ Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond R. R.
Operator de date caracter personal
Notificare 3113/2006
| ← Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 475/2015. Curtea... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 499/2015. Curtea... → |
|---|
