Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 370/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 370/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 8460/105/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR.370

Ședința publică din data de 06 aprilie 2015,

Președinte: - C. G.

Judecător: - M. D.

Grefier: - M. M.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul Z. M. V., fiul lui D. și F., născut la data de 03 ianuarie 1957, domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.30/29 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Prin această sentință în baza art.485 alin.1 lit. a Cod proc. penală, s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Tribunalul Prahova cu inculpatul Z. M. V., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.de art. 291 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal și art. 308 alin.1 Cod penal și a fost condamnat, după cum urmează:

- în baza art. 291 alin.1 Cod penal, infracțiunea de trafic de influență, faptă din cursul lunii iulie 2012, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art.66 alin.1 lit. a Cod penal, inculpatului i s-a interzis ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe

- în baza art. 244 alin.1, 2 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune, faptă din cursul lunii iulie 2012 a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

- în baza art. 323 Cod penal cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal, infracțiunea de uz de fals în formă continuată, faptă din cursul lunii iulie 2012 a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare .

În baza art. 38 alin.1 Cod penal, 39 alin.1 lit. b Cod penal și art. 45 alin.1 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultând în final 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a Cod penal pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe .

În baza art.91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se un termen de supraveghere de 3 ani conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, inculpatului i s-a impus să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 91 alin.4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere, a neexecutării obligațiilor stabilite, sau a săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

Conform art. 112 cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 Euro și a în baza art. 274 alin.1 Cod proc. penală, a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: apelantul-inculpat Z. M. V. personal, asistat de avocat ales L. Ș. din cadrul Baroului Prahova (împuternicire avocațială nr.2/06.04.2015)

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apelantul-inculpat Z. M. V. a fost legitimat cu CI . nr._ eliberat de Serviciul Public Comunitar Ploiești.

Avocat L. Ș. depune la dosar un contract individual de muncă nr.494/29.07.2014 din registrul general de evidență al ., act adițional nr.27/28.01.2015 la contractul individual de muncă nr.647/28.01.2015 și contractul individual de muncă nr.647/28.01.2015 și declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public și avocat L. Ș. pentru apelantul-inculpat Z. M. V. având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea, ia act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat de inculpat.

Avocat L. Ș. având cuvântul pentru apelantul-inculpat Z. M. V. critică sentința pronunțată de instanța de fond prin care a fost confirmat acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat cu procurorul.

Pe scurt, din acordul e vinovăție rezultă clar că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru cele 3 infracțiuni reținute și ca măsuri de supraveghere cele prevăzute la art.93 alin.1 și art.92 alin.2 lit.d. C.pr.penală.

La instanța de fond s-a reținut și atrt.93 alin.3, respectiv obligația de a presta pe o durată de 60 de zile o muncă în folosul comunității.

Consideră că această ultimă dispoziție este contrară art.485 alin.1 lit.c C.pr.penală, în sensul că inculpatului nu i se poate crea o situație mai gravă decât cea prevăzută prin acordul de recunoaștere a vinovăției. Prin impunerea în plus a unei măsuri i s-a agravat situația inculpatului.

Mai mult, așa cum a făcut dovada, inculpatul este angajat cu normă întreagă și se află în imposibilitatea de a presta munca în folosul comunității, mai ales că această activitate trebuie să se desfășoare tot într-un program normal.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond pronunțarea unei noi hotărâri.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că prin acordul încheiat între parchet și inculpat, ca urmare a recunoașterii vinovăției de către acesta și punerii în mișcare a acțiunii penale față de acesta, s-a stabilit să i se aplice pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de influență.

Instanța de fond prin hotărârea atacată a admis acordul încheiat între parchet și inculpat apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.485 alin.1 și următoarele cod procedură penală, însă hotărârea este nelegală pentru alte motive decât cele indicate de inculpat prin apărător.

Astfel, deși s-a convenit asupra aplicării a 3 pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare, cu o rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de trafic de influență, în minuta sentinței în mod corect au fost stabilite pedepsele de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru 3 infracțiuni de trafic de influență, însă minuta vine în contradicție cu dispozitivul, în sensul că s-a stabilit condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, a infracțiunii de înșelăciune și a infracțiunii de uz de fals, aceste două ultime infracțiuni nefăcând obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției.

Pe cale de consecință, sub acest aspect, hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală.

Referitor la critica aplicării art.93 alin.3 C.penal, vizând obligațiile ce îi revin inculpatului pe parcursul termenului de supraveghere, urmează a se constata că în mod corect instanța de fond le-a aplicat, deoarece aceste măsuri de supraveghere sunt obligatorii și nu pot fi cenzurate nici de procuror prin acordul de recunoaștere a vinovăției și nici de către instanța de judecată.

În final, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii, în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului la pedepsele convenite prin acord și corect menționate în minută, respectiv pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de influență prevăzute de art.291 alin.1 C.penal, cu o rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și aplicarea art.91 C.penal.

Apelantul-inculpat Z. M. V. având personal ultimul cuvânt declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare apelului. Susține că nu știa că este obligatorie munca în folosul comunității. Este angajat din 2014, la început a fost pe o perioadă determinată de 6 luni, după care a fost angajat pe durată nedeterminată.

CURTEA:

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.30/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.485 alin.1 lit. a Cod proc. penală, s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Tribunalul Prahova cu inculpatul Z. M. V., fiul lui D. și F., născut la data de 03.01.1957 în Ploiești, județul Prahova, domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, CNP:_, fără antecedente penale, cercetatîn stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.de art. 291 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal și art. 308 alin.1 Cod penal.

Inculpatul Z. M. V., a fost condamnat după cum urmează:

- în baza art. 291 alin.1 Cod penal, infracțiunea de trafic de influență, faptă din cursul lunii iulie 2012, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 66 alin.1 lit. a Cod penal inculpatului i s-a interzis ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe

- în baza art. 244 alin.1, 2 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune, faptă din cursul lunii iulie 2012 la pedeapsa de 1 an închisoare .

- în baza art. 323 Cod penal cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal, infracțiunea de uz de fals în formă continuată, faptă din cursul lunii iulie 2012 la pedeapsa de 3 luni închisoare .

În baza art. 38 alin.1 Cod penal, 39 alin.1 lit. b Cod penal și art. 45 alin.1 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultând în final 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a Cod penal pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe .

În baza art.91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.93 alin.2 lit.b Cod penal, inculpatului i s-a impus să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 91 alin.4 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere, a neexecutării obligațiilor stabilite, sau a săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

Conform art. 112 cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 Euro, iar în conformitate cu art. 274 alin.1 Cod proc. penală, acesta a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 2.12.2014 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ acordul de recunoaștere încheiat de P. de pe lângă Tribunalul Prahova cu inculpatul Z. M. V. cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.de art. 291 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal și art. 308 alin.1 Cod penal.

S-a reținut în esență prin actul de sesizare al instanței că în perioada 2010-2014, în calitate de inginer la .. inculpatul a primit de la 3 persoane, muncitori la aceeași unitate economică, sume de bani și bunuri alimentare pentru a-i propune să plece la muncă, delegați în Germania, directorul general R. C. asupra căruia pretindea că ar avea influentă.

Inculpatul a primit bani și bunuri de la trei persoane după cum urmează:de la I. I. F.: 500 Euro și un porc în valoare de 1000 lei;de la S. C.: 900 Euro;de la C. M.: 900 Euro. Acestea au fost primite în mai multe rânduri (tranșe) însă având în vedere că a existat de fiecare dată o unică înțelegere cu cumpărătorii de influență s-a reținut în cauză comiterea a trei infracțiuni.

S-a apreciat că toate aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii „Traficul de influență" prev. de art.291 al.l Cp. cu art al.1 Cp. și art.308 al.l Cp.

Totodată, s-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile martorilor R. C., I. I. F., S. Costini C. M., înregistrarea convorbirii proprie a martorului C. M. cu Z. M. V..

În plus, au fost menționate felul și cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa și cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat, respectiv:

- aplicarea unei pedepse de 1,6 ani pentru fiecare din cele 3 infracțiuni comise, conform prev. art.39 al.l lit.b C.p.p. se aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni, la care se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate astfel încât s-a ajuns la un cuantum de 2,6 ani, pedeapsă rezultantă.

Având în vedere vârsta inculpatului și faptul că nu are antecedente penale s-a considerat că executarea pedepsei în condițiile art.91 Cp. este suficientă.

S-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani cu impunerea măsurilor de supraveghere prev. de art.93 al. 1 și art.93 al.2 lit.d Cp. S-au adus la cunoștință prev. art.96 Cp.

Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 112 Cp. privind confiscarea specială (suma de 300 Euro primită de la C. M. a fost consemnată) conform recipisei și chitanței ce vor fi atașate la dosar în copie conform cu originalul.

Totodată, a fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr.473/P/2014.

În fața instanței de fond s-a procedat la audierea inculpatului Z. M. V..

Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă Tribunalul Prahova, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.480 - 482 Cod proc. penală.

Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada 2010-2014, în calitate de inginer la .. inculpatul a primit de la 3 persoane, muncitori la aceeași unitate economică, sume de bani și bunuri alimentare pentru a-i propune să plece la muncă, delegați în Germania, directorul general R. C. asupra căruia pretindea că ar avea influentă.

Inculpatul a primit bani și bunuri de la trei persoane după cum urmează:de la I. I. F.: 500 Euro și un porc în valoare de 1000 lei;de la S. C.: 900 Euro;de la C. M.: 900 Euro.

Inculpatul a primit bani și bunuri de la persoanele arătate în mai multe rânduri(tranșe) însă având în vedere că a existat de fiecare dată o unică înțelegere cu cumpărătorii de influență s-a reținut în cauză comiterea a trei infracțiuni.

Situația de fapt descrisă anterior a rezultat în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi, respectiv: declarațiile martorilor R. C., I. I. F., S. Costini C. M., înregistrarea convorbirii proprie a martorului C. M. cu Z. M. V..

În drept, prima instanță a apreciat că, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev.de art. 291 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal și art. 308 alin.1 Cod penal.

În consecință, s-a constatat faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prev. de art.482 Cod proc. penală, iar cu ocazia încheierii acestuia inculpata a fost asistat de avocat ales Serbăniuc L. cu delegație pentru asistență juridică obligatorie nr._ depusă la dosarul de urmărire penală.

Față de aceste considerente, și apreciind cuantumul pedepselor cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei, în baza art.485 alin.1 lit.a Cod proc. penală, tribunalul a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu inculpatul Z. M. V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.de art. 291 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal și art. 308 alin.1 Cod penal.

În consecință, în baza acordului de recunoaștere a vinovăției, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului acestuia, după cum urmează:

- în baza art.291 alin.1 Cod penal, infracțiunea de trafic de influență, faptă din cursul lunii iulie 2012, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 66 alin.1 lit. a Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe

- în baza art. 244 alin.1, 2 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune, faptă din cursul lunii iulie 2012 la pedeapsa de 1 an închisoare .

- în baza art. 323 Cod penal cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal, infracțiunea de uz de fals în formă continuată, faptă din cursul lunii iulie 2012 la pedeapsa de 3 luni închisoare .

În baza art. 38 alin.1 Cod penal, 39 alin.1 lit. b Cod penal și art. 45 alin.1 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultând în final 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a Cod penal pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe .

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a fost stabilit un termen de supraveghere de 3 ani conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

Conform art. 93 alin. 1 Cod penal, inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 91 alin.4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere, a neexecutării obligațiilor stabilite sau a săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

Conform art. 112 cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 Euro.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul Z. M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în principal că în sarcina sa a fost dispusă o obligație care nu constituie obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției și anume aceea de prestare a unei munci neremunerate pe parcursul termenului de supraveghere în cadrul unei instituții administrative, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

S-a susținut, așadar că atât timp cât această obligație nu a fost prevăzută în cadrul acordului de recunoaștere a vinovăției, instanța de fond nu putea să stabilească suplimentar în sarcina inculpatului această obligație, deoarece potrivit art.485 alin.1 lit.a C.pr.penală, se stipulează în mod expres că soluția admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției nu poate crea pentru inculpat o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord.

În plus, s-a mai invocat și împrejurarea că inculpatul se află în imposibilitate de a presta o astfel de muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece este angajat cu contract individual de muncă, inițial pe o durată determinată apoi pe durată nedeterminată, sens în care au fost depuse la dosar copiile contractului de muncă înregistrat sub nr.499/29.07.2014 și al actului adițional nr.27/28.02.2015 ambele emise de . Ploiești, precum și contractul individual de muncă înregistrat sub nr.647/28.01.2015 eliberat de același angajator.

S-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței, în parte și înlăturarea din cadrul obligațiilor impuse inculpatului, pe aceea de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 de zile lucrătoare.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul declarat este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate de apelant, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a validat în mod corect acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între inculpat și procuror, observând că acesta se circumscrie disp. art.478 – 480 C.pr.penală și conține integral mențiunile stipulate în art.482 C.pr.penală, acest acord fiind avizat de procurorul ierarhic superior, potrivit art.478 alin.2 C.pr.penală.

Verificând îndeplinirea în cauză a disp. art.478 – 482 C.pr.penală, curtea constată că, într-adevăr, acestea sunt în mod cumulativ îndeplinite în cauză, astfel încât la primul grad de jurisdicție în mod corect s-a procedat la admiterea acordului de recunoaștere vinovăției privind pe inculpatul-apelant Z. M. V..

Cu toate acestea, curtea constată sub un prim aspect că, deși există diferențe semnificative între minuta întocmită cu prilejul deliberărilor și dispozitivul hotărârii, care impun soluția desființării sentinței atacate, după cum se va expune în cele ce succed, totuși acest aspect nu poate fi în măsură să atragă reluarea judecății la primul grad de jurisdicție, câtă vreme, pe de o parte, soluția admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției este corectă, iar pe de altă parte, aceasta nu constituie una dintre soluțiile expres și limitativ reglementate de art.421 C.pr.penală privitor la soluțiile dispuse la judecata în apel.

Din acest punct de vedere se observă că soluția rejudecării cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată intervine, conform art.421 alin.2 lit.b C.pr.penală, numai pentru ipoteza judecării în lipsa unei părți nelegal citate și atunci când există vreunul din cazurile de nulitate absolută, însă niciuna din aceste situații nu este incidentă în speță, nefiind vorba despre nelegala citare a inculpatului întrucât acesta a fost prezent la judecata în primă instanță, în egală măsură neexistând în speță niciunul din cauzele de nulitate absolută, expres și limitativ reglementate de art.281 alin.1 lit.a-f C.pr.penală.

Așa fiind, curtea constată că soluția dispusă la judecata prezentului apel poate fi numai cea prevăzută de art.421 alin.2 lit.a C.pr.penală, mai exact cea a desființării sentinței primei instanțe și pronunțării unei noi hotărâri.

În această ordine de idei, curtea reține că, în minuta întocmită cu ocazia deliberărilor se menționează că inculpatul este condamnat pentru 3 infracțiuni de trafic de influență, prev. de art.291 alin.11 cod penal, cu aplicarea art.308 alin.1 C.penal, așa cum se prevede și în acordul de recunoaștere a vinovăției, pentru care însă instanța de fond nu a aplicat câte o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, astfel cum s-a stabilit prin acordul de recunoaștere a vinovăției ci s-a aplicat câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, diferite așadar de pedepsele convenite cu privire la fiecare infracțiune concurentă, prin acordul de recunoaștere a vinovăției, chiar dacă pedeapsa rezultantă finală este cea de 2 ani și 6 luni convenită prin acord.

Curtea mai constată, în plus, că în minuta întocmită cu prilejul deliberării este menționată într-adevăr obligația impusă inculpatului ca în conformitate cu art.93 alin.3 cod penal să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani și 6 luni.

Spre deosebire de minuta întocmită cu prilejul deliberării, în dispozitivul hotărârii atacate există deosebiri esențiale în sensul că: sunt reținute alte infracțiuni decât cele săvârșite și asupra cărora a fost încheiat acordul, pentru care au fost aplicate alte pedepse decât cele convenite, chiar dacă pedeapsa rezultantă finală este cea de 2 ani și 6 luni închisoare convenită, însă termenul de supraveghere este de 3 ani, altul decât cel de 2 ani și 6 luni închisoare, menționat în minută, și în plus nu se mai menționează obligația inculpatului, inserată în minută, de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

Astfel, se constată că în dispozitivul hotărârii se menționează condamnarea inculpatului pentru o infracțiune de trafic de influență pentru care însă nu se face raportarea la disp. art.308 alin.1 C.penal și pentru care se aplică o altă pedeapsă decât cea de 1 an și 6 luni închisoare convenită, și anume se aplică pedeapsa de 2 ani închisoare.

Însă, potrivit aceluiași dispozitiv se dispune condamnarea inculpatului pentru alte două infracțiuni care nu au fot săvârșite de acesta și nu au constituit obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției și anume: infracțiunea de înșelăciune prev. de art.244 alin.1 și 2 C.penal și infracțiunea de uz de fals în formă continuată, prev. de art.323 C.penal cu aplicarea art.35 lain.1 C.penal, pentru care se aplică pedepse ce nu au făcut obiectul acordului și anume pedepse de câte 1 an închisoare și respectiv de 3 luni închisoare.

Pornind de la argumentule esențial că minuta reprezintă rezultatul deliberării, coroborat cu împrejurarea că inculpatul nu a înțeles să conteste, în propria cale de atac, niciunul dintre aceste aspecte, dar ele reprezintă elemente de legalitate și conformitate a hotărârii atacate cu situația de fapt și obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției, curtea apreciază că remedierea acestor deficiențe în propria cale de atac a inculpatului nu este în măsură să atragă înrăutățirea situației acestuia, ci numai punerea în acord a dispozitivului hotărârii cu cel convenite prin acordul de recunoaștere a vinovăției, nefiind necesară și nici legală o reluare a judecății în raport de raționamentul anterior expus, potrivit art.421 alin.2 C.pr.penală.

În consecință, curtea constată că prezenta cale de atac este în mod evident fondată întrucât se impune valorificarea acordului de recunoaștere a vinovăției în mod corect, prin condamnarea inculpatului pentru fiecare din cele 3 infracțiuni de trafic de influență care au constituit obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției, urmând a fi stabilite pedepsele de câte 1 an și 6 luni închisoare, pentru fiecare dintre aceste infracțiuni de trafic de influență comise, urmând a se stabili pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare convenită prin acordul de recunoaștere a vinovăției, corect determinată în raport de art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b C.penal și a se preciza în mod corect termenul de supraveghere ca fiind cel de 3 ani convenit de titularii acordului .

În ceea ce privește modalitatea de executare a acestei pedepse, curtea constatând că disp. art.91 C.penal privitor la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sunt imperative, va observa că potrivit art.482 alin.1 lit.h C.pr.penală, conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției privește numai „felul și cuantumul precum și forma de executare a pedepsei” astfel încât nu poate constitui obiect al acordului de recunoaștere a vinovăției, aplicarea unor dispoziții legale imperative cum sunt cele care privesc măsuri de supraveghere sau obligații impuse de lege pe parcursul termenului de supraveghere.

Cu alte cuvinte, curtea constată că deși în acordul de recunoaștere a vinovăției nu au fost convenite o . aspecte care reprezintă obiect al deliberării, cu toate acestea, în mod judicios instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legale care reglementează aplicarea altor instituții de drept penal, incidente în cazul antrenării răspunderii penale și care sunt imperative, astfel că nu pot constitui obiect al convențiilor intervenite în cadrul unui acord de recunoaștere a vinovăției.

Este vorba atât despre aplicarea pedepselor complementare, care nu au fost convenite prin acordul de recunoaștere a vinovăției, însă acestea au fost în mod corect aplicate la primul grad de jurisdicție, cât și, în egală măsură, despre obligația impusă inculpatului potrivit aart.93 alin.3 C.penal, de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, care, deși nu a constituit nici ea obiect al acordului de recunoaștere a vinovăției, totuși în mod judicios a fost aplicată de primă instanță întrucât reprezintă o obligație imperativă de la care nu se poate deroga, și nu o obligație facultativă.

Așa fiind, curtea constată că această critică formulată de inculpat nu poate fi primită, întrucât obligația de prestare a unei munci neremunerate în folosul comunității, stabilită de altfel, pe perioada minimă de 60 de zile prevăzută de lege, nu poate constitui obiectul acordului de recunoaștere a vinovăției întrucât nu face parte dintre mențiunile exprese ce constituie obiectul acesteia, conform art.482 C.pr.penală, și mai mult decât atât reprezintă o obligație imperativă impusă de lege pe parcursul termenului de încercare, astfel încât convenirea a acestei modalități de executare a pedepsei a suspendării sub supraveghere, antrenează, în puterea legii, și impunerea obligației de prestare a unei munci neremunerate în folosul comunității, definită de art.93 alin.3 C.penal, care stabilește că „condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile”.

În aceeași ordine de idei, se mai constată că nici critica privitoare la imposibilitatea inculpatului de prestare a muncii neremunerate în folosul comunității nu este fondată deoarece, deși se dovedește încheierea și derularea unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu un angajator aflat în Ploiești, cu toate acestea, dispozițiile art.93 alin.3 C.penal exclud de la prestarea muncii în folosul comunității numai persoana aflată în imposibilitatea de a munci din cauza stării de sănătate.

Se constată așadar că existența unor raporturi de muncă legal încheiate, născute anterior sau ulterior încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, nu reprezintă un temei legal de înlăturare a obligației de prestare a muncii neremunerate în folosul comunității.

Pe cale de consecință, curtea constată că se impune menținerea obligației reglementată de art.93 alin.3 C.penal pe parcursul termenului de supraveghere, neexistând temeiuri legale pentru înlăturarea acesteia.

În raport de considerentele expuse, care se referă la valorificarea, în limitele legii, a acordului de recunoaștere a vinoăției, curtea admițând calea de atac declarată de inculpat, potrivit art.421 pct.2 lit.a C.pr.penală, va desființa în parte sentința și va pronunța o nouă hotărâre, în sensul că va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în componentele sale, pe care le va repune în individualitatea lor.

Se va înlătura condamnarea inculpatului pentru infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal și respectiv uz de fals, prev. de art. 323 cod penal și se va dispune condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. 1 cod penal cu aplic. art. 308 cod penal, la câte o pedeapsă principală de 1 an și 6 luni închisoare, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 66 alin. 1 lit. a cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), pe durata de 2 ani și 6 luni.

Se ca reduce pedeapsa principală aplicată prin sentința apelată pentru cea de a treia infracțiune de trafic de influență prev. de art. 291 alin. 1 cod penal cu aplic. art. 308 cod penal, de la 2 ani închisoare, la 1 an și 6 luni închisoare.

Conform art. 38 alin.1, art. 39 alin. 1 lit.b și art. 45 alin.1 cod penal se va aplica inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 66 alin. 1 lit. a cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), pe durata de 2 ani și 6 luni.

Se va menține aplicarea disp. art. 91 cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, precum și măsurile de supraveghere și obligațiile prev. de art. 93 alin. 1 lit. a-e cod penal și art. 93 alin. 2 lit. d cod penal.

În baza art. 93 alin. 3 cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere de 3 ani inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe durata de 60 zile lucrătoare, în cadrul . Urbană Ploiești SRL sau Administrației Parcului Memorial C. S..

Se va menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul Z. M. V., fiul lui D. și F., născut la 03 ianuarie1957, domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 30/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, desființează în parte sentința și pronunță o nouă hotărâre, în sensul că descontopește pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în componentele sale, pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură condamnarea inculpatului pentru infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 cod penal și respectiv uz de fals, prev. de art. 323 cod penal și dispune condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. 1 cod penal cu aplic. art. 308 cod penal, la câte o pedeapsă principală de 1 an și 6 luni închisoare, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 66 alin. 1 lit. a cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), pe durata de 2 ani și 6 luni.

Reduce pedeapsa principală aplicată prin sentința apelată pentru cea de a treia infracțiune de trafic de influență prev. de art. 291 alin. 1 cod penal cu aplic. art. 308 cod penal, de la 2 ani închisoare, la 1 an și 6 luni închisoare.

Conform art. 38 alin.1, art. 39 alin. 1 lit.b și art. 45 alin.1 cod penal aplică inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 66 alin. 1 lit. a cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), pe durata de 2 ani și 6 luni.

Menține aplicarea disp. art. 91 cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, precum și măsurile de supraveghere și obligațiile prev. de art. 93 alin. 1 lit. a-e cod penal și art. 93 alin. 2 lit. d cod penal.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 06 aprilie 2015.

Președinte, Judecător,

C. G. M. D.

Grefier,

M. M.

Red.CG/MM

5 ex./23.04.2015

d.f._, Tribunalul Prahova

j.f. N. C.

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3113/2006

← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr....		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 395/2015. Curtea de... →

Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 370/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 370/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI