Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 395/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 395/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 24007/281/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 395

Ședința publică din data de 16 aprilie 2015

Președinte – F. T.

Judecător – L. C.

Grefier – E. R. B.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul D. D., fiul lui G. și Niculihna, născut la data de 18 martie 1973, domiciliat în comuna Mănești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr.3482 din data de 28 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în baza art.228 alin.1 - art.229 alin.1 lit.b și d noul Cod penal cu aplic art.77 alin.1 lit.a noul Cod penal, cu aplic art.5 noul Cod penal, cu aplic art. 41 alin 1 rap. la art.43 alin.5 noul Cod penal și cu aplic art.396 alin.10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul D. D., fiul lui G. și N., născut la 18.03.1973 în corn. Mănești, jud. Prahova, domiciliat în com. Mănești, ., jud. Prahova, CNP_ starea civilă - căsătorit, studii 6 clase, recidivist, fără loc de muncă, la pedeapsa de 1 (un) an si 4 (patru) luni închisoare, în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidiva postexecutorie faptă din data de 18.12.2009, persoane vătămate Ș. A. și ..

În baza art.66 alin.1 lit.a, b C.pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei.

Conform art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul inculpat D. D., pentru care a răspuns avocat din oficiu Bărdac E., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr._ eliberată de Baroul Prahova, și intimatele persoane vătămate . și reprezentantul legal al acesteia Ș. A..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că la dosar s-a depus o cerere din partea numitei Ș. A., reprezentantul legal ., înregistrată sub nr._/16.04.2015, prin care se comunică că nu mai are alte pretenții de nicio natură față de inculpat.

Avocat din oficiu Bărdac E. pentru apelantul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.

Curtea, luând act că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.421 alin.6 Cod proc. penală.

Avocat din oficiu Bardac E., pentru apelantul inculpat, consideră că acesta a formulat apel împotriva sentinței penale nr.3482 din data de 28 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, întrucât, din punctul său de vedere, pedeapsa aplicată este mult prea mare, având în vedere împrejurarea că inculpatul a uzat de procedura simplificată, iar prejudiciul a fost recuperat.

Prin urmare, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești, iar în rejudecare să se dispună reducerea pedepsei, cu orientarea ei sub minimul special prevăzut de lege.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținere a sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești, deși aceasta este nelegală privind regimul sancționator aplicat inculpatului, însă aceasta nu poate fi reformată în apelul inculpatului. Susține de asemenea că nu se impune redozarea pedepsei, în raport de gravitatea faptei și perseverența infracțională a inculpatului.

CURTEA

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.3482 din data de 28 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.228 alin.1 - art.229 alin.1 lit.b și d Cod Penal cu aplic. art.77 alin.1 lit.a, d Cod Penal, cu aplic art.5 Cod Penal, cu aplic art.41 alin.1 Cod Penal, cu aplic. art.396 alin.10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul P. I., fiul lui M. și V., născut la 13.08.1981 în ., domiciliat în com. Cocorăști C., ..78, jud. Prahova, CNP:_, necăsătorit, studii 8 clase, recidivist, fără ocupație, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, in stare de recidiva postcondamnatorie faptă din data de 18.12.2009, persoane vătămate S. A. și .

În baza art.66 alin.1 lit.a, b C.pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei.

Conform art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a, b C.pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Potrivit art.15 alin.2 din Legea 187/2012 rap la art.83 alin.1 C.pen. din 1968, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penala nr.842/29.03.2005 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la data de 13.04.2005.

În baza art.83 alin.1 teza finala C.pen. din 1968, instanța de fond a cumulat aritmetic pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.842/29.03.2005 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la data de 13.04.2005 cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultanta de 3 ani si 10 luni închisoare, în regim privativ de libertate

Conform art.66 alin.1 lit.a, b C.pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei .

Potrivit art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a, b C.pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

2. În baza art.228 alin.1 - art.229 alin.1 lit.b și d Cod Penal cu aplic art.77 alin.1 lit.a din noul Cod Penal, cu aplic art.5 din noul Cod Penal, cu aplic art. 41 alin 1 rap. la art.43 alin.5 Cod Penal și cu aplic art.396 alin.10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul D. D., fiul lui G. și N., născut la 18.03.1973 în corn. Mănești, jud. Prahova, domiciliat în ., jud. Prahova, CNP:_, căsătorit, studii 6 clase, recidivist, fără loc de muncă, la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidiva postexecutorie, faptă din data de 18.12.2009, persoane vătămate Ș. A. si .

Conform art.66 alin.1 lit.a, b C.pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei .

În temeiul art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a, b C.pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

3. Potrivit art. 208 alin 1-209 alin 1 lit. a, g si i C pen, cu aplic art. 5 d noul Cod Penal a fost condamnat inculpatul T. G., fiul lui I. și luliana, născut la 06.03.1988 în orașul Băicoi, jud. Prahova, domiciliat în ., ., jud. Prahova, fără forme legale în corn. Mănești, ., jud. Prahova, CNP_, starea civilă - necăsătorit, studii 3 clase, cu antecedente penale, fără loc de muncă, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 18.12.2009, persoane vătămate S. A. si ..

Cu aplic. art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.

S-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința atacată este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.1938/23.11.2010 a Judecătoriei Ploiești, definitiva prin neapelare la data de 11.12.2010.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1938/23.11.2010 a Judecătoriei Ploiesti, definitivă prin neapelare la data de 11.12.2010, în pedepsele componente pe care le repune in individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin 1 si 4 –art. 209 alin 1 lit. g C pen, fapta din data de 24.12.2007; pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, fapta din data de 24.12.2007.

In baza art. 36 alin 1 raportat la art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal din 1968 s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1938/23.11.2010 a Judecătoriei Ploiesti, definitivă prin neapelare la data de 11.12.2010, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

Cu aplic. art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.

S-a anulat mandatul de executare al pedepsei închisorii emis de Judecătoria Ploiești în baza sentinței penale nr. 1938/23.11.2010 a Judecătoriei Ploiesti, definitivă prin neapelare la data de 11.12.2010.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale menționate.

În baza art. 404 alin 4 litera a d noul Cod Penal rap. la art. 88 alin 1 C pen din 1968, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare, perioada executată de la 11.12.2010 la 22.04.2013.

S-a constatat ca executată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta.

S-a constatat că persoanele vătămate Ș. A. și . nu s-au constituit părți civile în cursul procesului penal.

În baza art.274 alin.1 și 2 C.pr.pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1500 lei (cate 500 lei fiecare).

Potrivit art.272 alin.2 C pr pen, onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 900 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției in contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2009 din 07.10.2013 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Ploiesti și înregistrat pe rolul instanței de fond sub nr._ în data de 17.10.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

1. P. I., fiul lui M. și V., născut la 13.08.1981 în corn. Mănești, jud. Prahova, domiciliat în com. Cocorăști C., .. 78, jud. Prahova, CNP_ starea civilă -necăsătorit, studii 8 clase, recidivist, fără ocupație, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit.a, g și i) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit.a) C. pen.

2. D. D., fiul lui G. și N., născut la 18.03.1973 în corn. Mănești, jud. Prahova, domiciliat în com. Mănești, ., jud. Prahova, CNP_ starea civilă - căsătorit, studii 6 clase, recidivist, fără loc de muncă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a, g și i) C. pen. cu aplic, art. 37 alin. 1 lit.b) C. pen.

3. T. G., fiul lui I. și I., născut la 06.03.1988 în orașul Băicoi, jud. Prahova, domiciliat în ., ., jud. Prahova, fără forme legale în corn. Mănești, ., jud. Prahova, CNP_, starea civilă - necăsătorit, studii 3 clase, cu antecedente penale, fără loc de muncă, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a, g și i) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că învinuitul P. lonuț, în data de 18.12.2009, în jurul orelor 19.00, împreună cu învinuiții D. D. și T. G. a pătruns prin efracție în interiorul locuinței aparținând părții vătămate Ș. A., de unde a sustras mai multe bunuri electronice, bijuterii și haine.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu este probată prin declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, procesul-verbal de depistare și planșa foto cu bunurile găsite, procesul verbal de predare-primire bunuri, declarațiile martorilor, procesul-verbal de confruntare, înscrisuri, procese-verbale de percheziție, procese-verbale de conducere în teren și planșă foto, declarații învinuiți.

Instanța de fond a solicitat IPJ Prahova fișa actualizată de cazier judiciar a inculpaților, precum și copiile sentințelor penale nr.1024/27.04.2006 a Judecătoriei Ploiești și 1938/23.11.2014 a Judecătoriei Ploiesti, cu referat întocmit de BEP privind data și modalitatea rămânerii definitive.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța de fond a adus la cunoștința inculpaților P. I. și D. D. posibilitatea pe care o au de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă în procedura recunoașterii învinuirii, în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penală, în măsura în care aceștia își însușesc aceste probe și recunosc faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare.

Inculpații P. I. și D. D., prin apărători, au arătat la termenul din 04.11.2014, că înțeleg să se prevaleze de disp. art.374 alin.4 Cod proc. penală și judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței că își însușesc probele administrate în faza de urmărire penala și le cunosc, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor.

Înainte de a le fi luate declarații, dând eficiență dispozițiilor art.374 alin.2 C.proc.pen, instanța de fond a explicat inculpaților în ce constă învinuirea ce li se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarațiile inculpaților fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.

Instanța, având în vedere dispozițiile art.374 al.4 Cod proc. penală, referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se consideră lămurită, iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa și nu mai solicită probe noi fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, a admis cererea formulată de către aceștia, procedând la soluționarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii.

Inculpatul T. G. a fost citat cu mandat de aducere la domiciliul din evidențele SEIP, precum și prin afișare la ușa instanței, s-au efectuat căutări în bazele de date ANP și IGPR, însă acesta nu s-a prezentat în fața instanței pentru a putea fi audiat, deși a semnat personal dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din data de 04.11.2014.

Pe parcursul cercetării judecătorești nu au fost administrate alte mijloace de proba. În privința probelor administrate în faza urmăririi penale, instanța a făcut aplicarea art.374 alin.7 C pr pen.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că în data de 18.12.2009, în jurul orelor 19.00, inculpații P. lonuț, D. D. și T. G. au pătruns prin efracție în locuința aparținând persoanei vătămate Ș. A., de unde au sustras mai multe echipamente electronice, bijuterii și articole vestimentare.

La data de 18.12.2009, în jurul orelor 21.30, numita Ș. A. a sesizat organele de poliție prin SNUAU 112, cu privire la faptul că în aceeași dată i-a fost spartă locuința situată în satul Cocorăștii Grind, . din interior i-au fost sustrase mai multe bunuri electronice, obiecte de îmbrăcăminte, bijuterii și bunuri alimentare.

Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat că ușa de acces din spatele locuinței, care dă în primul hol, precum și ușa de acces care face legătura cu al doilea hol prezintă urme de forțare. Cu această ocazie au fost ridicate și trei urme papilare, al căror rezultat, în urma verificării în sistemul AFIȘ a fost negativ.

Locuința din care au fost sustrase bunurile era prevăzută cu un sistem de supraveghere, având montate trei camere video în exteriorul locuinței. Procedându-se la vizionarea înregistrărilor în prezența martorului asistent C. I., care a fost audiat cu privire la acest aspect, s-a constatat că la săvârșirea faptei au participat trei persoane, a căror fizionomie nu se observă, însă sunt descrise elementele de îmbrăcăminte.

În aceeași seară, în jurul orelor 21.30, organele de poliție care efectuau serviciul de patrulare, au observat pe DJ101 A, la limita cu . bărbat care se deplasa pe lângă o bicicletă, pe al cărei portbagaj se afla un sac de rafie de culoare albă, și care, observând mașina poliției, a abandonat bicicleta și bunurile, fugind pe câmp. Agentul de poliție a verificat conținutul sacului de rafie, constatând că în interiorul acestuia se aflau o stație audio, un aparat foto, un acumulator de calculator, o trusă cu două ceasuri de culoare galbenă, o trusă cu două ceasuri Geneva, două truse cu bijuterii, o pereche de cercei și 12 perechi ciorapi bărbătești având inscripția „Italia". Bunurile găsite în sacul de rafie fiind pe larg descrise în procesul-verbal aflat la fila 37 și fixate prin fotografiere (filele 40-43 dup). Aceste bunuri au fost recunoscute de persoana vătămată și predate acesteia, potrivit procesului-verbal aflat la fila 38, în aceeași seară de 18.12.2009.

Cu ocazia audierii, persoana vătămată a descris în mod amănunțit bunurile ce i-au fost sustrase și a depus și documente justificative pentru o parte din bunuri (îndeosebi cele electronice), care aparțineau ., al cărei administrator era Ș. A..

La data de 22.12.2009, organele de cercetare penală l-au identificat pe martorul I. C. M., asupra căruia a fost găsit un monitor de calculator de 17", pe care acesta îl cumpărase în aceeași zi de la numitul „Porcu" pentru suma de 200 lei. Bunul a fost recunoscut de către persoana vătămată după inscripția „L", scrijelită pe spatele monitorului, fiind predat acesteia la data de 23.12.2009.

A fost identificat numitul „Porcu" ca fiind inculpatul D. D., care, fiind audiat în faza actelor premergătoare, a declarat că are cunoștință despre furtul din locuința numitei Ș. A., furt săvârșit de către T. G. și P. lonuț, dar la care el nu a participat. Audiați de asemenea în faza actelor premergătoare (filele 91-92 și 105-106 dup) inculpații P. lonuț și T. G. au recunoscut fapta, indicându-l totodată ca participant la faptă și pe D. D..

În cauză a fost efectuată o percheziție la domiciliul inculpatului D. D. (fila 89) în baza autorizației de percheziție nr.85 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2009, context în care au fost găsite și ridicate o brățară de culoare galben cu pietricele de culoare alb-transparent, precum și o șosetă bărbătească cu inscripția „Italia".

Brățara respectivă a fost recunoscută și de martorul I. V. (fila 69), căruia inculpatului D. D. i-a prezentat-o, împreună cu alte bijuterii, la data de 22.12.2009, pentru a-i comunica metalul din care sunt confecționate. Bijuteria a fost recunoscută și de persoana vătămată, fiind predată acesteia.

Fiind audiați, după începerea urmăririi penale (filele 96-98, 103-104, 109-109 BIS dup), inculpații P. lonuț, D. D. și T. G. au recunoscut fapta reținută în sarcina lor și au detaliat modul de săvârșire al faptei. Inculpații au precizat că au hotărât să sustragă bunuri din locuința numitei „L." (partea vătămată Ș. A.), întrucât credeau că aceasta deține bunuri de valoare, fiind patron al unei societăți comerciale. Cei trei au pătruns în curtea locuinței prin escaladarea gardului din spatele imobilului. Întrucât proiectorul din fața ușii de acces ilumina puternic, inculpatul T. G. a smuls firele acestuia și, în continuare, cei trei inculpați au pătruns în locuință prin forțarea unei uși, cu ajutorul unui topor pe care inculpatul D. D. l-a luat dintr-o anexă a locuinței. Inculpații au introdus într-un sac de rafie de culoare albă mai multe bunuri, pe care l-a cărat inculpatul P. lonuț, în timp ce D. D. ducea o unitate de calculator, iar inculpatul T. G. avea în mână un monitor. La un moment dat, aflându-se la o distanță de aproximativ 150 metri de drumul ce duce către Brătești, inculpatul D. D. a abandonat unitatea de calculator și mai multe dosare, după care cei trei învinuiți și-au continuat drumul până în dreptul cimitirului din Cocorăștii C., unde inculpatul D. D. ascunsese bicicleta, pe care au pus apoi sacul de rafie, și, în continuare, inculpatul P. lonuț s-a deplasat pe lângă bicicletă, timp în care inculpații D. D. și T. G. au rămas în urmă, monitorul de calculator fiind transportat în continuare de către inculpatul D. D..

La un moment dat, observând o mașină de poliție, inculpatul P. lonuț a abandonat bunurile sustrase și bicicleta și a fugit în câmp, iar a doua zi s-a deplasat la domiciliul inculpatului D. D., căruia i-a predat o brățară de culoare galbenă, care avea un model cu împletituri, pe care cei trei inculpați au sustras-o din locuința părții vătămate, bijuterie ridicată de organele de poliție cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului D. D..

În cauză au fost efectuate și conduceri în teren cu cei trei inculpați (filele 112-132 dup), ocazie cu care au fost descoperite bunurile abandonate de către inculpatul D. D., respectiv unitatea de calculator și mai multe acte contabile pe numele societății ., aparținând persoanei vătămate, care ulterior au fost predate acesteia.

Astfel, declarațiile inculpaților care au recunoscut faptele reținute în sarcina lor, astfel cum au fost descrise și în actul de sesizare, se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv declarații parte vătămată; proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto; proces-verbal de depistare și planșa foto cu bunurile găsite; proces verbal de predare-primire bunuri; declarații martori; proces-verbal de confruntare; înscrisuri; procese-verbale de percheziție; procese-verbale de conducere în teren și planșă foto, creează convingerea instanței că vinovăția a fost stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de proba fiind suficiente și lămuritoare sub aspectul situației de fapt.

Instanța de fond a constatat că în speță se impune a se aplica principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă.

Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile, trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).

Cu privire la limitele speciale de pedeapsă ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților s-a constatat că este evident favorabilă prevederea din Codul Penal, art.228 alin.1 –art.229 alin.1 lit.b și d Cod Penal, prevăzând pentru infracțiunea de furt pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 1 si 5 ani, spre deosebire de art.208 alin 1-209 alin.1 lit.a, g și i C pen din 1968 care prevedea limite de pedeapsa între 3 și 15 ani închisoare.

De asemenea, instanța de fond a constatat că săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane nu mai este prevăzută ca o circumstanță agravantă a infracțiunii de furt calificat, faptele săvârșite de inculpați, în concret fiind încadrabile în prezent în dispozițiile art.228 alin.1-228 alin.1 lit.b și d Cod Penal, cu reținerea dispozițiilor art.77 alin.1 lit.a Cod Penal.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului P. I., a constatat că fapta a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, în termenul de încercare de 5 ani închisoare, stabilit prin sentința penală nr.842/29.03.2005 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la data de 13.04.2005, pedeapsă ce a fost suspendată condiționat, conform art.81 C.pen. Tratamentul juridic al stării de recidivă în condițiile descrise anterior este identic în C.pen. din 1968 și în noul Cod Penal, respectiv cumulul aritmetic.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului D. D., a constatat că fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, înainte de a se împlini termenul de reabilitare pentru pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1024/27.04.2006 a Judecătoriei Ploiești, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 06.04.2007, cu un rest de 501 zile.

Instanța de fond a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului T. G. au fost săvârșite în concurs real cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penala nr. 1938/23.11.2010 a Judecătoriei Ploiesti. In aceste condiții, s-a reținut că tratamentul juridic al concursului de infracțiuni este mai favorabil potrivit C.pen. din 1968.

Astfel, instanța de fond, făcând o analiză a prevederilor din legile penale succesive, a constatat că prevederile din noul Cod Penal sunt mai favorabile inculpaților P. I. și D. D. și prevederile C.pen. din 1968 sunt mai favorabile inculpatului T. G..

Având în vedere că prin Decizia nr.265/6 mai 2014 publicată în M.Of 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și s-a pronunțat in sensul că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților P. I. și D. D. în baza noului Cod Penal și a inculpatului T. G. în baza C pen din 1968.

1. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. lonuț, care în data de 18.12.2009, în jurul orelor 19.00, împreună cu învinuiții D. D. și T. G. a pătruns prin efracție în interiorul locuinței aparținând părții vătămate Ș. A., de unde a sustras mai multe bunuri electronice, bijuterii și haine, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin. 1 - art. 229 alin.1 lit.b și d Cod Penal cu aplic art.77 alin.1 lit.a Cod Penal, cu aplic art.5 Cod Penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de sustragere a bunurilor mobile din posesia persoanei vătămate.Urmarea imediată a faptei constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și producerea unei pagube, prin diminuarea patrimoniului persoanei vătămate cu valoarea bunului sustras. Paguba nu s-ar fi produs în lipsa activității infracționale a inculpatului, dovedind astfel existența raportului de cauzalitate. Infracțiunea s-a consumat în momentul apropriațiunii bunurilor de către inculpat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă (art.16, alin.3 lit.a C.pen.), prevăzând rezultatul păgubitor pentru patrimoniul părții civile și urmărind producerea lui prin sustragerea bunurilor, fără consimțământul persoanei care le deține.

Analizând conținutul fișei de cazier judiciar a inculpatului, instanța de fond a constatat că fapta din cauza pendinte a fost săvârșita în condițiile recidivei postcondamnatorii. Astfel, prin s.p. 842/29.03.2005 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la data de 13.04.2005, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare suspendată condiționat pe un termen de încercare de 5 ani

Prin urmare, la încadrarea juridică a faptei au fost reținute și dispozițiile art.41 alin.1 C pen, cu tratamentul sancționator prevăzut de art.15 alin 2 din Legea 187/2012, rap la art 83 C pen din 1968.

2. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D. D., care în data de 18.12.2009, în jurul orelor 19.00, împreună cu învinuiții P. lonuț și T. G. a pătruns prin efracție în interiorul locuinței aparținând părții vătămate Ș. A., de unde a sustras mai multe bunuri electronice, bijuterii și haine, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin.1 - art.229 alin.1 lit.b și d Cod Penal cu aplic art.77 alin.1 lit.a Cod Penal, cu aplic art.5 Cod Penal.

Infracțiunea s-a consumat în momentul apropriațiunii bunurilor de către inculpat.

Analizând conținutul fișei de cazier judiciar a inculpatului, instanța de fond a constatat că fapta din cauza pendinte a fost săvârșita în condițiile recidivei postexecutorii înainte de a se împlini termenul de reabilitare pentru pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1024/27.04.2006 a Judecătoriei Ploiești, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 06.04.2007, cu un rest de 501 zile.

Prin urmare, în sarcina învinuitului D. D. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art.228 alin.1- art.229 alin.1 lit.b și d Cod Penal cu aplic art.77 alin.1 lit.a Cod Penal art.41 alin.1 Cod Penal, cu tratamentul sancționator prevăzut de art.43 alin.5 noul Cod Penal.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T. G., care în data de 18.12.2009, în jurul orelor 19.00, împreună cu învinuiții P. lonuț și D. D. a pătruns prin efracție în interiorul locuinței aparținând părții vătămate Ș. A., de unde a sustras mai multe bunuri electronice, bijuterii și haine întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1- art. 209 alin. 1, lit. a, g și i) C. pen, cu aplic art. 5 noul Cod Penal.

Infracțiunea s-a consumat în momentul apropriațiunii bunurilor de către inculpat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă (art.19 alin 1 pct 1 lit a C.pen.), prevăzând rezultatul păgubitor pentru patrimoniul părții civile și urmărind producerea lui prin sustragerea bunurilor, fără consimțământul persoanei care le deține.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților P. I. și D. D., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța de fond a constatat că, prin însăși natura sa, infracțiunea de furt calificat este o infracțiune gravă, aspect decelat din însuși elementul material al laturii obiective, este o faptă antisocială cu reale rezonante negative în viața socială.

Astfel, în cauză, instanța de fond a avut în vedere în primul rând circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultând că inculpații au comis infracțiunea reținută în sarcina lor prin efracție, în timpul nopții, dând dovada de determinare infracțională.

Această împrejurare a fost avută în vedere la stabilirea stării de pericol pentru ordinea publică, fiind coroborată cu circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au ocupație și au mai suferit condamnări pentru săvârșirea unor fapte similare.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, astfel încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii ( privativă sau neprivativă de libertate ) și a duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Modul de comitere a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, într-un loc public, sunt elemente care nu au fost omise și care trebuie să fie riguros evaluate de către instanță în alegerea pedepsei care a fost aplicată inculpatului.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane, care văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția generală și specială înscrise în Codul penal român.

Gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și inculpatului.

Față de împrejurarea că inculpații P. I. și D. D., înainte de începerea cercetării judecătorești au solicitat judecarea in procedura recunoașterii învinuirii, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției asumându-și în totalitate faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art.396 alin.10 C.proc.pen., instanța de fond a apreciat că inculpații pot beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Fapta săvârșită, raportat la modul de săvârșire a acesteia și la circumstanțele personale ale inculpaților care nu se afla la primul conflict cu legea penală, precum și raportat la cuantumul prejudiciului - este de o gravitate medie, instanța apreciind că pentru inculpații P. I. și D. D., resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, executate în regim privativ de libertate, astfel încât inculpatul P. I. a fost condamnat la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 18.12.2009, persoană vătămată Ș. A..

Analizând conținutul fișei de cazier judiciar a inculpatului, instanța de fond a constatat că fapta din cauza pendinte a fost săvârșită în condițiile recidivei postcondamnatorii. Astfel, prin s.p. 842/29.03.2005 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la data de 13.04.2005, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare suspendată condiționat pe un termen de încercare de 5 ani

Astfel, în baza art. 15 alin 2 din Legea 187/2012 rap. la art.83 alin.1 C pen din 1968, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.842/29.03.2005 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la data de 13.04.2005.

În baza art.83 alin.1 teza finală C pen din 1968, instanța de fond a făcut cumulul aritmetic pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penala nr. 842/29.03.2005 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la data de 13.04.2005 cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultanta de 3 ani și 10 luni închisoare.

Potrivit art.67 alin. 2 C.pen. s-a aplicat inculpatului P. I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale menționate.

Conform art.65 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.penal ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului D. D. la pedeapsa de 1 an si 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în baza art.228 alin.1 - art.229 alin.1 lit.b și d Cod Penal cu aplic art.77 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplic art.5 Cod Penal și cu aplic art.41 alin.1 rap. la art.43 alin.5 Cod Penal și cu aplic. art.396 alin.10 C.pr.pen. faptă din data de 18.12.2009, persoană vătămata Ș. A. și .

În ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare, față de natura și gravitatea faptei săvârșite – infracțiune contra patrimoniului, comisă pe timp de noapte, prin efracție, precum și de persoana sa - inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin 1 lit. a și lit.b C.pen., astfel că, în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an care va începe după executarea pedepsei închisorii.

În baza art.65 alin.1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

La individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului D. D., instanța de fond a ținut seama, în principal de antecedența penală a acestuia, de posibilitatea realizării scopului pedepsei, apreciind că numai prin executarea în regim de detenție a pedepsei se vor realiza scopurile punitiv, preventiv și educativ ale pedepsei.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului T. G., în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.18¹alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită, raportat la modul de săvârșire a acesteia și la circumstanțele personale ale inculpatului T. G. care nu se afla la primul conflict cu legea penala, precum și raportat la cuantumul prejudiciului - este de o gravitate medie, instanța de fond apreciind că pentru inculpat, resocializarea lui viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, astfel încât a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i C pen, cu aplic art.5 noul Cod Penal, faptă din data de 18.12.2009, persoană vătămată Ș. A. și ..

Instanța de fond a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1938/23.11.2010 a Judecătoriei Ploiesti, definitiva prin neapelare la data de 11.12.2010.

S-a contopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1938/23.11.2010 a Judecătoriei Ploiesti, definitivă prin neapelare la data de 11.12.2010, în pedepsele componente, care au fot repuse în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin 1 si 4 – art. 209 alin 1 lit. g C pen, faptă din data de 24.12.2007; pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, fapta din data de 24.12.2007.

În baza art.36 alin.1 raportat la art.33 lit.a și 34 lit.b cod penal din 1968 a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate prin sentința penala nr.1938/23.11.2010 a Judecătoriei Ploiesti, definitivă prin neapelare la data de 11.12.2010, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

Instanța de fond a anulat mandatul de executare al pedepsei închisorii emis de Judecătoria Ploiești în baza sentinței penale nr. 1938/23.11.2010 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 11.12.2010.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale menționate.

În baza art.404 alin.4 litera a Cod penal rap. la art.88 alin.1 C.pen. din 1968, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare perioada executată de la 11.12.2010 la 22.04.2013.

S-a constatat ca executată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

A mai reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpați a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise inculpaților pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le va interzice exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că persoanele vătămate Ș. A. și . nu s-au constituit părți civile în cursul procesului penal.

În baza art.274 alin.1 și 2 C.pr.pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1500 lei (cate 500 lei fiecare).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D. D., fără a arăta motivele pentru care a formulat calea de atac.

Inculpatul apelant a fost legal citat de instanța de apel, însă nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar un înscris cu motivele pentru care a formulat apel, deși cauza a fost amânată la cererea sa, pentru a-i da posibilitatea inculpatului să-și angajeze un avocat ales.

În motivarea apelului, avocat desemnat din oficiu pentru apelant a arătat că apreciază că inculpatul a formulat apel împotriva sentinței penale nr.3482 din data de 28 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, întrucât pedeapsa aplicată este mult prea mare, având în vedere că a uzat de procedura simplificată și prejudiciul a fost acoperit.

Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de avocatul din oficiu al apelantului, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat de inculpatul D. D. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de inculpatul D. D. și de ceilați doi coinculpați, așa cum s-a arătat mai sus.

La termenul din data de 04.11.2014, inculpatul a fost audiat de instanța de fond, iar în declarația dată a arătat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa. Totodată, a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv prin parcurgerea procedurii de recunoaștere a vinovăției.

Examinând fișa de cazier depusă la dosar în timpul urmăririi penale (fila 141 dosar UP), Curtea constată că inculpatul apelant a fost condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, dar și pentru alte infracțiuni, respectiv tâlhărie și violare de domiciliu, fapta din prezenta cauză fiind săvârșită în stare de recidivă.

Din aceeași fișă de cazier rezultă că inculpatul a fost sancționat și cu amendă administrativă tot pentru o faptă de furt calificat, prin ordonanța nr.19/P/2011 din 19.07.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.

În aceste condiții, Curtea apreciază că reeducarea inculpatului nu poate avea loc decât prin executarea pedepsei în regim de detenție, având în vedere perseverența acestuia în săvârșirea de infracțiuni.

Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. D. împotriva sentinței penale nr.3482/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.272 alin.1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru apelant, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. D., fiul lui G. și N., născut la 18.03.1973, CNP:_, împotriva sentinței penale nr.3482/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru apelant, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.04.2015.

Președinte, Judecător,

F. T. L. C.

Grefier,

E. R. B.

Red./Th.-LC/BER

5 ex./05.05.2015

Dosar fond nr._ Judecătoria Ploiești

Judecător fond – L. M.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr....		Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 395/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 395/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI