Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 1063/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1063/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
Decizia penală nr. 1063
Ședința publică din data de 30 octombrie 2015
Președinte – D. A. E.
Judecător – P. M. F.
Grefier – D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpata B. M., împotriva sentinței penale nr.1088 din 4 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-inculpata B. M. și asistată de avocat ales R. C., lipsă fiind intimata-persoană vătămată . SA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat R. C. pentru apelanta inculpată B. M. depune la dosar motivele de apel, iar în circumstanțiere solicită proba cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu se opune cererii de probatorii formulată de către apelanta inculpată prin apărătorul ales.
Curtea constatând concludentă și utilă proba cu înscrisuri solicitată de apelanta inculpată - conform art. 420 alin.5 rap. la art. 100 alin.3 Cod de procedură penală o admite, probă ce se administrează la acest termen de judecată.
Avocat R. C. pentru apelanta inculpată B. M., în cadrul probei cu înscrisuri depune, certificat de cazier judiciar emis pe numele inculpatei, certificat constatator emis de ORC – Prahova cu privire la . și . SRL, un set de acte medicale privind pe apelanta inculpată, copia contractului de credit garantat cu ipotecă și extras de cont de la O. B., certificat de cazier fiscal și o notificare la mediere.
Arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu are cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile apărătorului ales al apelantei inculpate B. M. și ale reprezentantului Ministerului Public, în sensul că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată. În temeiul disp. art.420 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat R. C. având cuvântul în dezbateri pentru apelanta inculaptă B. M. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței prin care acordul de recunoaștere a fost admis și rejudecându-se cauza solicită achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune și reindividualizarea pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Prin decizia nr.235/07.04.2015 Curtea Constituționala s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.484 alin.2 și ale art.488 Cod procedură penală, în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate ridicată de Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și s-a constatat că dispozițiile mai sus evocate, care exclud persoana vătămata, partea civilă și partea responsabilă civilmente de la audierea în fața instanței de fond sunt neconstituționale.
Apreciază că în cauză se impune achitarea inculpatei întrucât sub aspectul laturii obiective lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume urmarea imediată.
Este de evident faptul că infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune de rezultat (materiala) astfel că rezultatul face parte din elementul constitutiv al infracțiunii, aceasta consumându-se în momentul în care se produce acest rezultat. Urmarea imediată în cazul infracțiunii de înșelăciune este producerea unui prejudiciu material.
Chiar dacă la momentul soluționării acordului de recunoaștere a vinovăției producerea prejudiciului material nu era probată ,ba chiar mai mult era infirmată de către O. B. prin adresa nr._/04.10.2013 prin care se arată că, creditul contractat de inculpatul D. V. nu înregistrează restanțe, instanța de fond accepta totuși acordul de recunoaștere a vinovăției și aplică o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la înșelăciune care nu a produs nici o pagubă.
Nici la acest moment creditul contractat nu înregistrează restanțe așa cum reiese și din extrasul de cont depus la dosar, astfel că nici la acest moment al soluționării apelului nu se poate discuta despre o infracțiune de înșelăciune atâta timp cât lipsește urmarea imediată și implicit consumarea infracțiunii. Nu lipsit de importanță este și faptul că respectivul contract de credit este garantat cu ipotecă, astfel că posibilitatea producerii unui prejudiciu în paguba O. B. este inexistentă.
Precizează apărătorul ales al apelantei inculpate, că în cazul în care nu se apreciază că se impune achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune solicită reindividualizarea pedepsei sub minimul special, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatei, conduita sinceră și de recunoaștere a faptei imputate, starea minimă de pericol social concret, precum și faptul că principala motivație a săvârșirii acestei infracțiuni a fost, așa cum rezultă din declarația inculpatei, un sentiment de milă față de starea de sănătate a inculpatului D. V. și corelativ încercarea de a-l ajuta pe acesta în scopul obținerii creditului. Ca modalitate de executare a pedepsei solicită amânarea aplicării acesteia.
Referitor la infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată solicită în principal renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment, iar în subsidiar, în cazul în care se impune aplicarea unei pedepse, pentru aceleași considerente aplicarea unei pedepse sub minimul special.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri, învederează instanței că acțiunea penală s-a pus în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate O. B.. Susținerea apărătorului apelantei inculpate în sensul că nici la acest moment contractul de credit nu înregistrează restanțe nu înseamnă că nu s-a creat sau nu există prejudiciu.
Apreciază că pedeapsa aplicată este corect stabilită la limita minimă, de asemenea, modalitatea de executare este cea potrivită, în cauză nu se impune schimbarea acestora, motiv pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Avocat R. C. având cuvânt în replică, susține că de la bun început nu a existat prejudiciu, în cauză nicio persoană nu s-a constituit parte civilă, fapta nu există, neexistând urmarea imediată.
Apelanta inculpată B. M. în ultimul cuvânt arată c nu mai are nimic de adăugat, fiind de acord cu susținerile apărătorului său ales.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1088 din 4 iunie 2015 a Judecătoriei Ploiești în temeiul art. 485, alin. 1, lit. a – Codul de procedură penală, raportat la prevederile art. 396, alin. 2 – Codul de procedură penală s-au admis acordurile de recunoaștere a vinovăției încheiate de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești cu inculpații D. V., fiul lui G. și E., născut la data de 10.10.1969, în ., domiciliat în Mun. Ploiești, ., ., ., CNP:_ și B. M., fiica lui I. și E., născută în data de 29 iulie 1966, în ., domiciliată în Mun. Ploiești, ., ., etaj 4, ., CNP:_.
În temeiul prevederilor art. 244, alin. 1, 2 - Codul penal a fost condamnat inculpatul D. V., fiul lui G. și E., născut la data de 10.10.1969, în ., domiciliat în Mun. Ploiești, ., ., ., CNP:_ la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza prevederilor art. 323 – Cod Penal a fost condamnat inculpatul D. V., fiul lui G. și E., născut la data de 10.10.1969, în ., domiciliat în Mun. Ploiești, ., ., ., CNP:_ la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În temeiul art. 39, alin. 1, lit. b – Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.
În baza prevederilor art. 91 – Cod Penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani.
Pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul prev. art. 93, alin. 2, lit. b – Cod penal prima instanță a dispus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova sau organizat în colaborare cu instituții comunitare.
Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă, numărul zilnic de ore și condițiile de executare a muncii neremunerate în folosul comunității.
Conform art.404 C.p.p. și 91 alin.4 C.p. pune în vedere condamnatului consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor dispuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere, respectiv aceea a revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art.96 – 97 C.p.
În temeiul prevederilor art. 486, alin. 2 – Codul de procedură penală acțiunea civilă a fost lăsată nesoluționată.
2. În temeiul prevederilor art. 48 – Cod penal rap. la prev. art. 244, alin. 1, 2 – Codul penal a fost condamnată inculpata B. M., fiica lui I. și E., născută în data de 29 iulie 1966, în ., domiciliată în Mun. Ploiești, ., ., etaj 4, ., CNP:_ la pedeapsa de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
În baza prevederilor art. 322 – Cod Penal a fost condamnată inculpata B. M., fiica lui I. și E., născută în data de 29 iulie 1966, în ., domiciliată în Mun. Ploiești, ., ., etaj 4, ., CNP:_ la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvîrșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În temeiul art. 39, alin. 1, lit. b – Cod Penal i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare, la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă, urmând ca în final inculpata să execute o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.
Conform prevederilor art. 91 – Cod Penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, pe un termen de supraveghere de 4 (patru) ani.
Pe durata termenului de supraveghere inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă, numărul zilnic de ore și condițiile de executare a muncii neremunerate în folosul comunității fiind stabilit prin legea de executare a pedepselor.
Conform art.404 C.p.p. și 91 alin.4 C.p. i s-au adus la cunoștință condamnatei consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor dispuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere, respectiv aceea a revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art.96 – 97 C.p.
În temeiul prevederilor art. 486, alin. 2 – Codul de procedură penală acțiunea civilă a fost lăsată nesoluționată.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că față de inculpatul D. V. a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, fapte prevăzute de art. 244, alin. 1 și 2 – Cod penal,cu aplicarea prev. de art. 5 – Cod Penal și de art. 323 – Cod penal, cu aplicarea prev. de art. 5 – Cod Penal.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, propunând Ministerului Public încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției.
Față de inculpata B. M. a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 48 – Cod penal rap. la prev. art. 244, alin. 1, 2 – Codul penal (complicitate la înșelăciune) și art. 322 – Cod penal (fals în înscrisuri sub semnătură privată).
Din probatoriul administrat a rezultat faptul că în luna mai 2011, inculpata a falsificat contractul individual de muncă, adeverința de venit și fișa fiscală ale inculpatului D. V., ajutându-l pe acesta în vederea obținerii unui credit de la unitatea bancară O. B., obținând o sumă de bani în schimbul acestui ajutor.
S-a constatat faptele săvârșite de inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, legea penală mai favorabilă fiind Noul Cod Penal, ca urmare a limitelor reduse de pedeapsă.
Faptele săvârșite de inculpată se dovedesc prin următoarele mijloace de probă: înscrisuri, declarații ale inculpatului, expertiză grafoscopică.
Inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii, propunând Ministerului Public încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției.
Analizând situația de fapt și încadrarea juridică reținute în faza de urmărire penală, prima instanță a constatat faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de Codul de procedură penală pentru încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției între inculpată și procuror, motiv pentru care va admite acordul și în temeiul prevederilor art. 48 – Cod penal rap. la prev. art. 244, alin. 1, 2 – Codul penal, s-a aplicat inculpatei 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare pentru săvîrșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
În baza prevederilor art. 322 – Cod Penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În temeiul art. 39, alin. 1, lit. b – Cod Penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, urmând ca în final inculpata să execute o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul prevederilor art. 91 – Cod Penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, pe un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, cu respectarea obligațiilor susmenționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata B. M. criticând-o pentru netemeinicie solicitând desființarea ei și achitarea sa pentru infracțiunea de înșelăciune.
În motivarea apelului, apărătorul ales al inculpatei susține, în esență, că deși aceasta a falsificat documentele pentru obținerea unui credit de către coinculpatul D. V., banca nu a fost prejudiciată, chiar dacă a fost acordat creditul respectiv, aceasta nesuferind vreun prejudiciu pentru că era vorba de un credit ipotecar.
Examinând hotărârea atacată, în raport de probele administrate în faza de urmărire penală, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea va constata că apelul este nefondat.
Prima instanță a fost sesizată de către procuror cu acordul de recunoaștere a vinovăției inculpatei B. M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Totodată aceeași sesizare s-a făcut și față de coinculpatul D. V. pentru infracțiunile de înșelăciune și uz de fals.
În privința inculpatei apelante în cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției s-a precizat că aceasta a fost de acord cu aplicarea unei pedepse de 1 an și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune și de 6 luni închisoare pentru fals, în condițiile disp. art. 91 și urm. Cod penal.
Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 485 alin.1 lit. a) Cod procedură penală, admițând acordul de recunoaștere a vinovăției inculpatei B. M..
Prin apelul declarat inculpata susține că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, întrucât banca nu a înregistrat vreun prejudiciu.
Curtea observă că inculpata a recunoscut situația de fapt reținută de către procuror și care se coroborează cu celelalte probe aflate la dosarul de urmărire penală (adeverința de venit, contractul de muncă, declarația coinculpatului, fișă fiscală, raport de expertiză tehnico științifică, contractul de credit de nevoi personale garantat cu ipotecă).
S-a reținut în esență, că în luna iunie 2011 inculpata B. M. a falsificat un contract individual de muncă, o adeverință de venit și o fișă fiscală pentru inculpatul D. V., pentru ca acesta să obțină un credit de la O. B. în sumă de 2.000 euro, credit acordat de această bancă.
Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 480 Cod procedură penală așa cum a conchis și prima instanță prin admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției, faptele inculpatei rezultând cu certitudine din probele administrate și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate.
Susținerea inculpatei apelante în sensul că în final banca nu a înregistrat vreun prejudiciu, motiv pentru care solicită achitarea sa nu poate fi primită.
În primul rând, în procedura prev. de art. 478 și urm. Cod procedură penală, instanța sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției nu poate pronunța, decât una din soluțiile prevăzute expres de art. 480 Cod procedură penală, respectiv de admitere sau de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției, nefiind prevăzută și soluția achitării pentru infracțiunea cu privire la care s-a încheiat acordul. În această din urmă situație, instanța de judecată poate adopta soluția de respingere a acordului încheiat de procuror, soluție pe care o poate pronunța și instanța de apel în cazul în care s-ar impune achitarea.
Referitor la infracțiunea de complicitate la înșelăciune, Curtea constată că inculpata, prin întocmirea unor documente false, l-a ajutat pe inculpatul D. V. să obțină un credit de la O. B., credit pe care nu l-ar fi putut obține în lipsa respectivelor documente false.
Or, prin activitatea sa de falsificare și depunerea lor la bancă de către inculpatul D. V., acesta nu ar fi putut obține respectivul credit, banca condiționând acordarea acestuia de necesitatea și realitatea exprimată de contractul de muncă, adeverința de venit (în raport de care se poate obține un anumit cuantum al sumei creditate) și alte documente solicitate de normele de creditare.
Prin solicitarea și depunerea unor documente false banca a fost indusă în eroare cu prilejul acordării creditului, credit care nu se putea altfel obține de către inculpatul D. V..
Faptul că pentru suma solicitată de coinculpatul D. V. s-a condiționat și o garanție imobiliară și astfel creditul ar fi eventual acoperit, nu reprezintă decât un aspect ulterior săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, în cazul în care se va pune problema nerestituirii creditului și executării garanției.
Inducerea în eroare a unei societăți bancare prin depunerea unor documente false și obținerea unui credit – chiar și cu garanție imobiliară – constituie infracțiunea de înșelăciune, deoarece în lipsa documentelor false banca nu ar fi încheiat și acordat împrumutul solicitat.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei și a modalității de executare, Curtea consideră că pedepsele aplicate inculpatei sunt corect dozate, nefiind depășit cuantumul stabilit în acordul de recunoaștere a vinovăției și nici aplicarea unui alt mod de executare mai sever decât cel convenit cu procurorul.
Față de toate aceste aspecte, Curtea, în baza art. 421 pct.1 lit. b) Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul inculpatei B. M..
Văzând și disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata B. M. fiica lui I. și E., născută în data de 29 iulie 1966, domiciliată în Mun. Ploiești, ., ., etaj 4, ., împotriva sentinței penale nr.1088 din 4 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă pe apelanta – inculpată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 septembrie 2015.
Președinte Judecător
D. A. E. P. M. F.
Grefier
D. C.
Red. PMF/tehnored.DC
5 ex. /02.12.2015
Dosar fond nr._ al Judecătoriei Ploiești
Judec. fond S. O.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
