Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1034/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1034/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.1034
Ședința publică din data de 27.10.2015
Președinte – F. T.
Judecător – L. C.
Grefier - R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către inculpatul D. C. C., fiul lui C. Și E., născut la data de 22 mai 1968, domiciliat în ., .. 32A, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 652 din data de 02 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Moreni.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 15.10.2015 fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când, instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului și pentru a da posibilitatea apelantului inculpat, prin apărător, să depună la dosar înscrisurile pe care înțelege să le folosească în dovedirea apelului, a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2015, când a luat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 652 din data de 2 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Moreni, s-au dispus următoarele:
În baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 rep., cu aplicarea art.5 Cod penal și art. 396 Cod procedură penală, inculpatul D. C. C., a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 luni.
În temeiul art. 81 Cod penal anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit conform art.82 Cod penal, respectiv 2 ani și 9 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 din Codul penal.
În baza art.12 alin.1 din Legea 187/2012, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II- a și lit. b din V. Cod penal pe durata prev. de art. 71 V. Cod penal.
Conform art. 71 alin. ultim din V. Cod penal, s-au suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni nr. 1401/P/2013, din 16.10.2014, înregistrat sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. C. C., trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
S-a reținut prin actul de sesizare că la data de 4.12.2013, în jurul orelor 0130, organele de poliție din cadrul Poliției municipiului Moreni au fost sesizate prin SNUAUI 112 în legătură cu un accident de circulație produs pe DMN 72 între localitățile I.L.C. și Dărmănești din județul Dâmbovița și, prezentându-se la locul indicat, respectiv în imediata apropiere a podului ce traversează pârâul Provița, au constatat că a fost implicat în accident autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, autoturismul fiind răsturnat în afara părții carosabile, pe partea stângă a sensului de circulație Târgoviște-Ploiești, identificând conducătorul acestui autoturism în persoana inculpatului D. C. C.. Organele de poliție au procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest marca Drager, rezultând valoarea de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 159. Ulterior, inculpatul a fost condus la spital unde i-au fost recoltate două probe de sânge și, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie emis de SJML inculpatul avea o alcoolemie de 1,40 g/l la ora 220 și respectiv de 1,30 g/l la ora 320.
La solicitarea inculpatului, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, iar prin raportul de expertiză medico-legală nr.385/i/2014 din 18.06.2014 efectuat de INML M. Minovici București s-a concluzionat că la data de 4.12.2013, ora 130 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 0,90 g/l, constatându-se neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanță ce denotă un consum de băuturi mai mare decât cel declarat.
În cursul cercetării judecătorești, la data de 02.04.2015, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, astfel cum a fost descrisă prin rechizitoriu, solicitând judecarea sa pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Inculpatul a depus note scrise, la care a anexat jurisprudență, copia sentinței penale nr.70/24.02.2015 a Judecătoriei Târgoviște, și studii juridice, iar în circumstanțiere copia certificatului de căsătorie și de naștere a minorei B. T. F. și o caracterizare emisă de COS Târgoviște S.A.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii; rezultatul testării în aerul expirat; procesul verbal de prelevare, buletinul de examinare clinică, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.955/5.12.2013, raportul de expertiză medico-legală nr.385/i/2014, declarație suspect, declarație inculpat, declarație martor B. N., fișă cazier judiciar, procesul verbal de verificare în baza de date DEPABD, instanța de fond a reținut că, la data de 4.12.2013, inculpatul D. C. C. a condus pe drumul public DN 72, între localitățile I.L.C. și Dărmănești din județul Dâmbovița autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Având în vedere situația de fapt reținută și confirmată de inculpat, prima instanță a constatat că fapta acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 rep.
S-a mai reținut de instanța de fond că, fapta a fost săvârșită la data de 4.12.2013, sub imperiul legii vechi și deci anterior pronunțării deciziei de neconstituționalitate nr. 732/2014, publicată în Monitorul Oficial în data de 27.01.2015, care produce efecte pentru viitor, nu și pentru trecut. În aceste condiții, la momentul săvârșirii faptei erau incidente prevederile art. art.87 alin.1 din OUG 195/2002 rep.
Conform art. 4 Cod penal, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Însă în acest caz nu ne aflăm în prezența unei dezincriminări, prin art.336 Cod penal realizându-se o incriminare a aceleași fapte de conducere sub influența băuturilor alcoolice, însă la un alt moment decât cel prevăzut de textul anterior (momentul prelevării probelor biologice față de momentul săvârșirii faptei). Acest moment are relevanță sub aspect probatoriu, ci nu ca element constitutiv al infracțiunii, pentru a opera o dezincriminare,chiar și parțială.
Din analiza în concret a faptei deduse judecății se observă că atât la momentul prelevării probelor, cât și la momentul săvârșirii faptei, alcoolemia inculpatului era peste limita legală, astfel încât fapta sa se încadrează în ambele variante prevăzute de cele 2 legi penale succesive. Deci nu se poate pune problema unei dezincriminări.
Inculpatul, prin apărător, a invocat și decizia de neconstituționalitate nr. 732/2014, care produce efecte doar pentru viitor. În cazul în care aceste efecte nu ar fi fost doar pentru viitor, incriminarea ar fi fost la acest moment, conform legii noi, aceeași cu cea din legea veche, ci nu abrogată, deci iarăși nu s-ar putea pune problema unei dezincriminări.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că în cauză nu se poate da eficiență prevederilor art.4 Cod penal, ci art.5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Făcând aplicare legii penale mai favorabile, prin prisma modalității de individualizare a pedepsei către care s-a orientat, prima instanță a apreciat că legea penală anterioară este mai favorabilă.
La individualizarea pedepsei, pe lângă circumstanțele reale ale faptei și persoana inculpatului, instanța de fond a avut în vedere și prevederile art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, ca urmare a solicitării și admiterii cererii de judecare în procedură simplificată, astfel încât pedeapsa va fi de 9 luni închisoare.
Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal, inculpatul având o conduită bună anterior acestei fapte, prima instanță a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal, respectiv 2 ani și 9 luni și a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 din Codul penal.
În baza art.12 alin.1 din Legea 187/2012, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II- a și lit. b din V. Cod penal pe durata prev. de art. 71 V. Cod penal, iar în baza art. 71 alin. ultim din V. Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac inculpatul prin intermediul avocatului ales a solicitat desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria Moreni, iar pe fond achitarea inculpatului, în temeiul art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 lit. b) Cod proc. penală să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
Primul motiv de apel, s-a întemeiat pe dispozițiile deciziei nr. 732/2014 a Curții Constituționale, prin care a fost declarată neconstituțională sintagma „la momentul prelevării probelor biologice”. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă dezlegarea chestiunii de drept privind momentul prelevării probelor biologice, astfel că nu a tranșat pe fond această problemă, ci numai a respins-o ca inadmisibilă.
Însă, prin raportul întocmit de către judecătorul raportor se apreciază că ar fi vorba de o dezincriminare parțială.
În decizia Curții Constituționale, la punctul 5, judecătorul care a sesizat Curtea Constituțională a precizat că ar fi o absurditate să se aprecieze că momentul consumării infracțiunii este cel al prelevării probelor biologice. Tocmai pentru acest motiv, Curtea Constituțională a înlăturat acea sintagmă.
În motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție la punctul 10, se susține că „nu ar fi o veritabilă problemă de drept și că magistrații și cei specializați, printr-o pregătire de specialitate și printr-o abordare temeinică a deciziei Curții Constituționale să se raporteze la punctele 25 - 27, care, fără echivoc, interpretează care sunt elementele constitutive. Punctul 26 din aceeași decizie ne arată că a avea în vedere o valoare a alcoolemiei de 0,80 g/l la momentul prelevării probelor biologice, înseamnă să situezi consumarea infracțiunii, la un moment ulterior consumării ei, ce te scoate din sfera ilicitului penal.
Al doilea motiv de apel a vizat temeiul încadrarea juridică. S-a susținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, întrucât fapta a fost comisă în anul 2013.
Procurorul la data de 04.02.2014, apreciind că la 01.02.2014 a intrat în vigoare un nou Cod penal se impune schimbarea încadrării juridice în art. 336 Cod penal, schimbare cu care inculpatul nu a fost de acord.
În opinia inculpatului, procurorul trebuia să dispună trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, întrucât sub imperiul acestei legi a fost comisă fapta pentru care este cercetat, reținând dispozițiile art. 5 Cod penal.
În final apreciază însă inculpatul, că legea penală mai favorabilă, este cea prevăzută de dispozițiile art. 336 Cod penal deoarece prevede și posibilitatea amenzii.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, solicită aplicarea art. 83 Cod penal, privind amânarea executării pedepsei.
Examinând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conf. art. 417 alin. 2 c.p.p. Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată așa cum se va arăta în continuare:
Din probele administrate în cauză și însușite de inculpat prin declarația dată în primă instanță fila 24 se constată că la data de 4.12.2013, în jurul orelor 0130, organele de poliție din cadrul Poliției municipiului Moreni au fost sesizate prin SNUAUI 112 în legătură cu un accident de circulație produs pe DMN 72 între localitățile I.L.C. și Dărmănești din județul Dâmbovița. Prezentându-se la locul indicat, au constatat că a fost implicat în accident autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, răsturnat în afara părții carosabile, pe partea stângă a sensului de circulație Târgoviște-Ploiești, conducătorul acestuia fiind inculpatul D. C. C..
Organele de poliție au procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest marca Drager, rezultând valoarea de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 159. Ulterior, inculpatul a fost condus la spital unde i-au fost recoltate două probe de sânge și, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie emis de SJML inculpatul avea o alcoolemie de 1,40 g/l la ora 220 și respectiv de 1,30 g/l la ora 320.
La solicitarea inculpatului, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, iar prin raportul de expertiză medico-legală nr.385/i/2014 din 18.06.2014 efectuat de INML M. Minovici București s-a concluzionat că la data de 4.12.2013, ora 130 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca. 0,90 g/l, constatându-se neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanță ce denotă un consum de băuturi mai mare decât cel declarat.
Considerăm că stabilirea legii penale mai favorabile se face prin utilizarea a 4 criterii:
i. condițiile de incriminare;
ii. cerințele privind tragerea la răspundere penală;
iii. condițiile de sancționare;
iv. consecințele condamnării.
i. Un prim criteriu este cel al condițiilor de incriminare. Va fi mai favorabilă legea penală care permite încadrarea faptei într-o modalitate mai puțin periculoasă sau care prevede incidența unei cauze justificative sau a unei cauze de neimputabilitate reglementate de legea penală nouă (de pildă, consimțământul victimei).
ii. Criteriul privind tragerea la răspundere penală presupune compararea legilor succesive sub aspectul existenței sau inexistenței unor cauze care exclud răspunderea penală (amnistie, prescripție, împăcare etc.).
iii. Pe baza criteriului sancțiunilor de drept penal, legea penală mai favorabilă va fi identificată cu luarea în considerare a naturii sancțiunilor și a limitelor acestora:
- sunt mai blânde măsurile educative sau de siguranță comparativ cu pedepsele;
-sunt mai favorabile pedepsele principale neprivative de libertate față de cele privative de libertate;
detențiunea pe viață este mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea sau pedeapsa cu amenda;
- este mai favorabilă legea care nu prevede posibilitatea aplicării, alături de pedepsele principale (dacă acestea sunt identice), a altor sancțiuni de drept penal (de pildă, pedepse complementare sau măsuri de siguranță);
pedepsele accesorii urmează soarta pedepselor principale;
- dacă sancțiunile au același minim special, dar maximul special este diferit, este mai favorabilă legea care prevede un maxim special mai redus;
-dacă maximul este identic, însă minimul este diferit, este mai blândă legea care are limita minimă a sancțiunii mai redusă;
când legile succesive prevăd limite asimetrice ale sancțiunilor este mai favorabilă legea care prevede un maxim mai mic, dacă judecătorul orientează sancțiunea spre maxim, iar dacă judecătorul urmează să dozeze sancțiunea spre minimul acesteia, va fi mai favorabilă legea care prevede minimul special mai redus;
- în privința sancțiunilor alternative, judecătorul trebuie mai întâi să se fixeze asupra naturii (genului) sancțiunii, după care, aplicând criteriile de mai sus, va stabili legea penală mai blândă;
-dacă pedepsele principale sunt de aceeași natură și au aceleași limite speciale, este mai favorabilă legea care prevede pedepsele complementare sau accesorii mai blânde ori care nu reglementează asemenea sancțiuni.
iv. Criteriul privitor la consecințele condamnării printre criteriile utilizate la stabilirea legii penale mai favorabile, deoarece în practica judiciară s-a decis că sub incidența principiului legii penale mai favorabile intră și normele care reglementează instituții legate de executarea sancțiunilor de drept penal, cum ar fi decăderile și interdicțiile dar și instituția reabilitării.
Pe scurt legea penală mai favorabilă este cea care în concret conform raționamentului magistratului judecător, permite stabilirea unei răspunderi penale mai blânde.
Analizând criteriul privind tragerea la răspundere penală, prin prisma primului motiv de apel se constată următoarele:
Curtea Constituțională prin decizia nr. 732/2014 printre altele a admis excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 984/255/P/2012 al acestei instanțe și a constat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională.
În motivarea acestei soluții la paragraful 27 se susține că “Latura subiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului presupune vinovăția sub formă de intenție, care poate fi directă sau indirectă. Există intenție directă când conducătorul vehiculului prevede, ca fiind inevitabil, rezultatul faptei sale și, implicit, urmărește producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Există intenție indirectă când subiectul prevede rezultatul, nu îl urmărește, însă acceptă posibilitatea producerii lui. Or, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanță penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecințele nerespectării acesteia”.
În continuare la paragraful 28, se arată că “În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că trăsătura esențială a statului de drept o constituie supremația Constituției și obligativitatea respectării legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 232 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 15 noiembrie 2001, Decizia nr. 234 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 7 septembrie 2001, sau Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011) și că "Statul de drept asigură supremația Constituției, corelarea tuturor legilor și tuturor actelor normative cu aceasta" (Decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2004), ceea ce înseamnă că acesta "implică, prioritar, respectarea legii, iar statul democratic este prin excelență un stat în care se manifestă domnia legii" (Decizia nr. 13 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999)”.
În paragraful 30, se mai susține „Cu privire la principiul legalității incriminării și pedepsei, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că garanțiile consacrate de art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reprezintă o componentă esențială a supremației legii și ocupă un loc primordial în cadrul sistemului de protecție a drepturilor omului, după cum atestă faptul că art. 15 din Convenție nu permite nicio derogare de la aceste garanții în caz de război sau de alt pericol public ce amenință viața națiunii. Așa cum rezultă din obiectul și scopul său, art. 7 paragraful 1 trebuie interpretat și aplicat în așa fel încât să se asigure o protecție efectivă împotriva urmăririlor și a condamnărilor penale arbitrare. Noțiunea de "drept" utilizată în art. 7 paragraful 1, ce corespunde celei de "lege" din cuprinsul altor articole din Convenție, înglobează atât prevederile legale, cât și practica judiciară și presupune cerințe calitative, îndeosebi cele cu privire la accesibilitate și previzibilitate. Aceste cerințe calitative trebuie întrunite atât în ceea ce privește definiția unei infracțiuni, cât și cu privire la pedeapsa aplicabilă. Curtea de la Strasbourg consideră că este îndeplinită cerința ca legea să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării date acesteia de către instanțe și, dacă este cazul, în urma obținerii unei asistențe juridice adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa aplicabilă. În acest sens sunt, de exemplu, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza D. și M.-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34, Hotărârea din 24 ianuarie 2012, pronunțată în Cauza M. T. împotriva României, paragraful 26, și Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei”.
Rezumând se constată că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal a fost considerată, neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sintagma menționată lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.
În consecință revine “specialistului (în drept) să prevadă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta din act determinat” dedus judecății.
Astfel se constată că prin declararea neconstituțională, a sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, in condițiile motivării anterior expuse și formulată de Curtea Constituțională, nu rezultă că infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. 1 cod penal, ar fi dezincriminată prin înlăturarea elementului său material.
După decizia Curții Constituționale conținutul art. 336 alin. 1 cod penal, devine următorul: Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, …, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Acest text de lege este asemănător astfel din punct de vedere al elementului constitutiv al art. 87 alin. (1) din OUG 195/2002 conform căruia: Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Pe de altă parte Curtea apreciază că era necesară înlăturarea sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, deoarece fapta devenea infracțiune sau nu în raport de timpul scurs între conducerea autovehiculului și momentul prelevării mostrelor biologice. Astfel persoana căreia i se preleva mostre biologice cât mai aproape de momentul conducerii autovehiculului ar fi putut fi incriminată pentru infracțiunea în discuție în timp ce în cazul persoanei căreia i s-ar fi prelevat mostre biologice după un moment cât mai îndepărtat de cel al conducerii autovehiculului s-ar fi putut constata că alcoolemia nu depășește limita legală.
Consideră din cele de mai sus instanța de control judiciar că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Având în vedere circumstanțele comiterii infracțiunii de către inculpat, valoarea alcoolemiei, lipsa antecedentelor penale, Curtea consideră că prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal anterior, deoarece printre obligațiile impuse, nu se regăsește obligarea acestuia la muncă în folosul comunității, dar și faptul că la împlinirea termenului de încercare inculpatul va fi reabilitat de drept.
În consecință, pentru motivele mai sus expuse Curtea în baza art. 421 pct.1 lit. b) c.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. C. C..
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. C. C. împotriva sentinței penale nr.652/02.04.2015 pronunțată de Judecătoria Moreni.
Obligă apelantul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.10.2015.
Președinte, Judecător,
F. TeișanuLucian C.
Grefier,
R. E. B.
Red.FT
Tehnored. BER
4Ex./18.11.2015
Dosar fond –_ - Jud. Moreni
Judecător fond - R. C.
Operator de date cu caracter personal ;
Notificare nr. 3113/2006
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... |
|---|
