Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 23/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-01-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

Decizia penală nr. 23

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2015

Președinte – P. M. F.

Judecător – M. V. T.

Grefier – D. C.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către inculpatul B. D. fiul lui C. și al lui L., născut la 09 Octombrie 1941, domiciliat în com. Berceni, ., județ Prahova, împotriva sentinței penale nr. 2736 din data de 23 septembrie 2014 pronunțată de către Judecătoria Ploiești, prin care, în baza art. 217 alin 4 C pen. din 1968 cu aplic art. 5 NCP și aplic art. 396 alin 10 C.proc.pen. acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, faptă din data de 07.08.2012, persoane vătămate P. A. si P. I., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus aplicarea disp. art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.

În temeiul art.86¹ al.1,2 C.pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² al.1 C.pen.

Potrivit disp. art. 71 al. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ C.p. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul B. D. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86⁴ C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligațiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și a obligațiilor stabilite de instanță.

Totodată, în baza art. 397 alin 1 raportat la 25 alin 1 C.pr.pen, coroborat cu art. 1381 NCC s-a admis ȋn parte acțiunea civilă exercitată de partile civile P. A. și P. I., cu domiciliul în com. Berceni, ., jud. Prahova, și astfel inculpatul B. D. a fost obligat la plata către părțile civile P. A. și P. I. a sumei de_ lei reprezentând prejudiciu material cauzat și nerecuperat.

În baza art. 397 alin 1 raportat la 25 alin 1 C.pr.pen, coroborat cu art. 1381 NCC s-a admis ȋn parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă P. A., cu domiciliul în com. Berceni, ., jud. Prahova, și astfel inculpatul B. D. a fost obligat la plata către partea civila P. A. a sumei de 7500 lei reprezentând daune morale.

De asemenea, în baza art. 397 alin 1 raportat la 25 alin 1 C.pr.pen, coroborat cu art. 1381 NCC s-a admis ȋn parte acțiunea civilă exercitată de partea civila P. I., cu domiciliul în com Berceni, ., jud. Prahova și astfel inculpatul B. D. a fost obligat la plata către partea civilă P. I. a sumei de 7500 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 274 al. 1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei în cuantum de 600 reprezentând cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit disp. art. 276 alin 1 si 2 C pr pen, a fost obligat și la plata sumei de 1000 lei către părțile civile P. A. și P. I., cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat si onorariu expert) – proporțional cu admiterea acțiunii civile.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-părți civile P. A. și P. I. asistați de apărător ales I. N. din cadrul Baroului Prahova, lipsă fiind apelantul-inculpat B. D. pentru care a răspuns apărător desemnat din oficiu C. E. din cadrul Baroului Prahova.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că sub nr.512 din 13.01.2015 au fost înregistrate notele scrise formulate de către părțile civile prin apărător ales.

Avocat I. N. apărător ales al intimaților părți civile depune la dosar copia adresei de comunicare a ordonanței de clasare dată de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/P/2013, susținând că prin această ordonanță, urmare a plângerii formulate de către partea civilă P. A., inculpatului B. D. i s-a aplicat amendă administrativă în cuantum de 150 lei.

De asemenea, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.

Avocat C. E., apărător din oficiu al apelantului – inculpat susține că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul de asemenea, susține că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act de susținerile părților, în sensul că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul disp. art.420 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul părților în dezbateri.

Avocat C. E. apărător din oficiu al apelantului – inculpat precizează că apelul declarat de către inculpat vizează atât latura penală cât și cea civilă a cauzei.

Astfel, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea disp. art. 86/1 al.1, 2 Cod penal privind suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

Apreciază că acestuia îi pot fi aplicate disp. art. 81 Cod penal privind renunțarea la aplicarea pedepsei, scopul principal educativ putând fi atins și prin aplicarea acestor dispoziții.

Pericolul social al faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatului este unul redus și nu au fost lezate valori care să justifice soluția instanței de fond, a recunoscut săvârșirea faptei, aplicând pentru disp. art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului penal în vigoare, fără să analizeze în amânunt circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, considerente în raport de care putea dispune o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei, apreciind, cu privire la aspectul modalității de executare a pedepsei, că prevederile vechiului cod penal relative la suspendarea sub supraveghere a executării sunt favorabile inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, susține că pentru daunele materiale în cuantum de 38.000 lei acordate părților civile, la dosar sunt mijloace de probă, lasă la aprecierea instanței, însă în ceea ce privește daunele morale în cuantum de 7.500 lei pentru fiecare dintre părțile civile consideră că sunt excesive și solicită diminuarea lor.

În raport de cele învederate solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe în sensul celor susținute.

Avocat I. N. apărător ales al intimaților părți civile solicită respingerea apelului declarat de inculpat instanța de fond, în mod legal, l-a condamnat pe acesta la pedeapsa închisorii de 2 ani si 6 luni atâta timp cât, infracțiunea a fost săvârșită de acesta cu intenție directă, urmarea imediată fiind degradarea bunurilor aparținând persoanelor vătămate prin incendiere, rezultând pericol public.

Față de acestea, apreciem că în aplicarea pedepsei inculpat, instanța de fond a analizat probele de la dosar ținând cont de gradul de pericol social al faptei si împrejurările in care a fost săvârșită, de modalitatea în care a fost comisă, precum si de circumstanțele persoanele ale acestuia.

Cu privire la latura civilă, instanța de fond a avut in vedere probele administrate respectiv, înscrisuri, depoziții de martori si expertiza construcții civile (exp. N. C.) din coroborarea cărora a rezultat că incendiul provocat de către inculpatul B. D. a produs o . pagube materiale.

De asemenea, tot ca urmare a incendiului a fost deteriorată si instalația de gaze, au fost distruse o . materiale electrice și materiale lemnoase de construcție.

Prima instanță a constatat că in cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, cuantumul prejudiciului fiind corect acordat.

In ceea ce privește prejudiciu moral, s-a apreciat, in mod corect, ca acordarea daunelor morale este pe deplin justificată in raport de urmările produse - distrugerea într-o proporție mare a imobilului in care părțile vătămate locuiesc, disconfortul major generat de lipsa folosinței a unei părți importante a locuinței pe o perioadă relativ îndelungată, sentimentul de teamă pe care îl trăiesc persoanele vătămate generat de faptul că se aflau in casă in momentul in care flăcările au cuprins acoperișul acestuia, sentiment care este actual, având in vedere că inculpatul ii amenință in permanență că le va da foc la casă, fapt dovedit prin înscrisurile depuse la acest termen de judecată.

Ca atare, atâta timp cât părțile civile au fost afectate din punct de vedere psihic la data producerii incendiului, fiind scoși din casă in timp ce aceasta ardea, iar starea de teamă este actuală, dat fiind că sunt amenințate de inculpat că le dă din nou foc la casă, in mod legal, instanța de fond a dispus obligarea apelantului inculpat la plata daunelor morale raportat la traumele suferite si la faptul că si acum trăiesc cu frică.

Astfel, solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului – inculpat la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței pe care o depune la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, în dezbateri pune concluzii de respingere a apelului declarat de către inculpat, ca fiind vădit nefondat în mod corect prima instanță a soluționat latura penală a cauzei cât și cea civilă, în raport de probele administrate în cauză și situația de fapt reținută și necontestată de către inculpat.

Solicită de asemenea, obligarea apelantului – inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

CURTEA

Asupra apelului penal de față,

Prin sentința penală nr. 2736 din data de 23 septembrie 2014 pronunțată de către Judecătoria Ploiești, în baza art. 217 alin 4 C pen. din 1968 cu aplic art. 5 NCP și aplic art. 396 alin 10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul B. D., fiul lui C. și al lui L., născut la 09 Octombrie 1941, domiciliat în ., J. Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, faptă din data de 07.08.2012, persoane vătămate P. A. si P. I., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus aplicarea disp. art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.

Potrivit disp. art. 71 al. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 86³ C.p. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul B. D. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Pentru a pronunța sentința respectivă, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti nr. 9551/P/2012, verificat sub aspectul legalității si temeiniciei, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. D., fiul lui C. și L., născut la data de 09.10.1941 în ., cu domiciliul în com. Berceni, ., jud. Prahova, posesor CI . nr._, CNP_, cetățean român, studii 4 clase, stagiu militar satisfăcut, pensionar, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, faptă din data de 07.08.2012, persoane vătămate P. A. și P. I., cauza fiind înregistrată la Judecătoria Ploiești, la data de 09.07.2013, sub nr._ .

În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt: la data de 07.08.2012, în jurul orelor 17⁰⁰, inculpatul B. D., cu intenție a provocat un incendiu ce a avut ca urmare provocarea de distrugerea de bunuri.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloacele de proba: proces-verbal de sesizare din oficiu; plângere parte vătămată P. A.; declarații părți vătămate P. A. și P. I.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; declarații învinuit B. D.; raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.726/16.08.2012; declarații martori B. I., B. M., T. N., D. V. și T. V.; planșe fotografice; procese verbale de intervenție - Detașamentul de pompieri 1 Ploiești;

Înainte de începerea cercetării judecătorești instanța a adus la cunoștința inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă în procedura recunoașterii învinuirii, în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penală, în măsura în care acesta își însușește aceste probe și recunoaște fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare.

Inculpatul prin apărător a arătat la termenul din 28.11.2013, că înțelege să se prevaleze de dispoz. art. 374 alin 4 c.p.p și judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și le cunoaște, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția ȋnscrisurilor.

Înainte de a ii fi luată o declarație, dând eficiență dispozițiilor art. 374 alin 2 C.proc.pen, instanța a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.

Instanța, având în vedere dispozițiile art. 374 C,p,p al.4 referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se consideră lămurită, iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa și nu mai solicită probe noi fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, a admis cererea formulată de către acesta, procedând la solutionarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, dat fiind ca inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura recunoașterii învinuirii, instanța a reținut că la data de 07.08.2012, în jurul orelor 12³⁰, inculpatul B. D. s-a întors la domiciliu său, din . băuturilor alcoolice.

După ce s-a întors la domiciliu, s-a odihnit până în jurul orelor 16⁰⁰, când a intrat în conflict cu soția lui, martora B. M., amenințând că va da foc casei, însă nu a fost luat în seamă de aceasta deoarece, de mai mult timp inculpatul amenința că va da foc casei, însă niciodată nu a întreprins nimic în acest sens.

În jurul orelor 17⁰⁰, inculpatul a luat o cutie cu chibrituri din locuință și a mers în grajdul aflat în curte și a încercat să dea foc fânului uscat care se afla acolo, fiind oprit de către soție, care a reușit să-i ia chibriturile.

Imediat după aceasta, inculpatul a luat o altă cutie cu chibrituri, s-a dus în același loc și a dat foc fânului uscat, provocând un incendiu care s-a propagat cu repeziciune la anexele gospodărești ale sale, la două corpuri de casă, precum și la anexele și acoperișul casei persoanelor vătămate P. A. și P. I., vecinii inculpatului.

Audiat fiind, inculpatul B. D. a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că nu a avut intenția de a da foc casei sale sau casei vecinului, însă focul s-a întețit imediat iar el a fugit, nemaiștiind ce s-a întâmplat ulterior.

Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 726/16.08.2012 rezultă că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate cu tulburare de control al impulsurilor, apreciindu-se totodată că la data comiterii faptei învinuitul avea discernământ.

În cauză au fost audiați martorii B. I., B. M., T. N., D. V. și T. V., care prin depozițiile lor au relatat aspecte privind modul de comitere a faptei și prejudiciile produse.

În fata instanței, inculpatul a recunoscut faptele, așa cum au fost descrise în actul de sesizare, fiind de acord cu probele ce au fost administrate în fata de urmărire penală pe care și le-a însușit.

Astfel declarația inculpatului care a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu proces-verbal de sesizare din oficiu; plângere parte vătămată P. A.; declarații părți vătămate P. A. și P. I.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; declarații învinuit B. D.; raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 726/16.08.2012; declarații martori B. I., B. M., T. N., D. V. și T. V.; planșe fotografice; procese verbale de intervenție - Detașamentul de pompieri 1 Ploiești, creează convingerea instanței ca vinovăția a fost stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de proba fiind suficiente și lămuritoare sub aspectul situației de fapt.

Instanța a constatat că în speță se impune a se aplica principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă.

Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).

Cu privire la limitele speciale de pedeapsă s-a constatat că este mai favorabilă prevederea din NCP, art. 253 alin 4 din NCP, prevăzând pentru infracțiunea de distrugere calificată pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 2 și 7 ani, spre deosebire de art. 217 alin 4 C pen. din 1968 care prevedea limite de pedeapsa ȋntre 3 și 15 ani ȋnchisoare.

Cu toate acestea, instanța a învederat că aprecierea cu privire la determinarea legii penale mai favorabile nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă ci trebuie considerată mai favorabilă legea care in ansamblu (in ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc.) conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.

În cauza de față se mai impune a se compara reglementarea cu privire la suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere prevăzute de C pen. din 1968 cu amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de NCP, având în vedere că inculpatul B. D. nu are antecedente penale și nu se impune condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim privativ de libertate.

Ȋn ce privește analiza comparativă a dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din reglementarea actuală cu cele privind amânarea aplicării pedepsei, se impune concluzia potrivit cu care suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă, prin prisma condițiilor legale de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt substanțial mai restrânse). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă cu privire la amânarea executării pedepsei este durata termenului de încercare, însă instanța a apreciat că acest element este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.

Ȋn ce privește alegerea legii penale mai favorabile în ipoteza aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a constatat că noua reglementare instituie o obligație importantă, pe care nu o regăsim în C pen în vigoare - munca în folosul comunității – și, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, astfel incât concluzia care se impune este aceea că, vechea reglementare cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este mai favorabilă.

Astfel, instanța, făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, a constatat că prevederile C.pen. din 1968 sunt mai favorabile inculpatului.

Având ȋn vedere că prin Decizia nr 265/6 mai 2014, publicată ȋn M.Of 372/20.05.2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și s-a pronunțat in sensul că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a dispus condamnarea inculpatului în baza C pen. din 1968.

S-a constatat că în drept, fapta inculpatului B. D. care, la data de 07.08.2012, în jurul orelor 17⁰⁰, cu intenție a provocat un incendiu ce a avut ca urmare provocarea de distrugerea de bunuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzute de art. 217 alin. 4 C.pen.

S-a reținut că elementul material al laturii obiective constă în distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuințare a unor bunuri – aparținând inculpatului și persoanelor vătămate prin incendiere, iar urmarea imediată a fost reprezentată de distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuințare a unor bunuri și producerea pericolului public materializat prin distrugerile produse la nivelul imobilului persoanelor vătămate, legătura de cauzalitate rezultând din ansamblul probator administrat in cauza.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpatul B. există, constituie infracțiuni, fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.

La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 al.1 C.p din 1968 și a ținut seama, în acest sens, de limitele de pedeapsă fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracțiunii având în vedere circumstanțele reale ale faptei și împrejurările săvârșirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

În cadrul procesului complex de individualizare a sancțiunii penale, instanța a apreciat că activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei (în speță urmarea imediată fiind degradarea bunurilor aparținând persoanei vătămate prin incendiere, rezultând pericol public), la ansamblul condițiilor în care au fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei.

Gradul de pericol social al faptelor comise s-a apreciat ca fiind relativ ridicat, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările concrete în care ele s-au comis, urmările produse, precum și persoana și conduita inculpatului.

Nu în ultimul rând, instanța s-a mai raportat la circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume, faptul că aceasta a cooperat cu organele judiciare, s-a prezentat în fața acestora și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Față de împrejurarea că inculpatul înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea în procedura recunoașterii învinuirii, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției, asumându-și în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art. 396 alin 10 C.procedură penală s-a apreciat că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal anterior.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim privativ de libertate, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, având în vedere, printre altele, că prin aceasta modalitatea de executare îi va fi conferită inculpatului posibilitatea de a reflecta în mod obiectiv asupra atitudinii sale. Este de observat că pedeapsa aplicată este mai mică de 4 ani ȋnchisoare și anterior inculpatul nu a mai fost condamnat la pedeapsa ȋnchisorii mai mare de 6 luni.

Instanța a apreciat că măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere este suficientă pentru a realiza scopul preventiv educativ al pedepsei, având ȋn vedere că inculpatul va trebui să se prezinte la un organism specializat care este abilitat prin lege să realizeze reinserția celor condamnați, cât și faptul că ȋn ipoteza ȋn care inculpatul va persista ȋn activitatea infracțională va executa, alături de pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.

Persoanele vătămate P. I. și P. A. au precizat în faza urmăririi penale că se constituie parte civilă în procesul penal cu sumele de_ lei, reprezentând daune materiale și_ reprezentând daune morale.

Articolul 1381 din Codul civil prevede că orice prejudiciu da dreptul la reparație. Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat imediat.

Dreptului la reparație ii sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile privind executarea, transmiterea, transformarea și stingerea obligațiilor,,.

Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite (în cauză, totodată infracțiune, de distrugere), b) săvârșite cu vinovăție (îmbrăcând în situația de față forma intenției), c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu (a cărui existență și întindere urmează a fi analizate), d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate (care se desprinde din ansamblul probator administrat în cauză ).

Același text legal nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca și consecință, atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menționate.

Repararea prejudiciului cauzat, stabilirea cuantumului despăgubirii, reprezintă însuși scopul angajării acestui tip de răspundere.

Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art. 1381 Cod civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.

Aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

Aplicând dreptul incident la situația de fapt prezentată:

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de părțile civile în fața instanței, înainte de citirea actului de sesizare, în cuantum total de_ lei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Instanța a arătat că ȋn cadrul procesului penal infracțiunea are întotdeauna valențele unei fapte ilicite dacă a produs un rezultat păgubitor pentru partea vătămată și odată dovedită prin condamnarea inculpatului, sunt întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale: existența faptei, a prejudiciului și raportul de cauzalitate.

Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, despăgubirile urmând a fi acordate în echitate.

Instanța a constatat că în cauză s-a efectuat Raportul de Expertiza Tehnica Judiciară specialitatea construcții civile și industriale întocmit de expert tehnic ing. N. C., prin care s-a stabilit ca in urma incendiului, au rezultat distrugeri la imobilul proprietatea persoanelor vătămate pentru care s-a estimate valoarea astfel: gard lemn – 1638 lei, zona casa, magazii, porumbar, cotete -_ lei, patul cereale 5502 lei. În același raport de expertiză tehnică judiciară s-a arătat că pentru evaluarea distrugerilor bunurilor mobile este necesară realizarea unei expertize de specialitate merceologie .

În cauză au fost audiați martorii D. V. și Tismanoiu V., care au arătat că în locuința și anexele locuinței persoanelor vătămate se aflau bunuri mobile care au fost distruse in incendiu .

Astfel cum rezultă din probele analizate în considerentele care preced, si acest prejudiciu este consecința directă a faptelor inculpatului, între ele existând o legătură de cauzalitate directă.

În ceea ce privește cuantumul acestor despăgubiri (privind contravaloarea bunurilor mobile distruse) instanța a constatat că părțile civile au făcut dovada existenței unui prejudiciu cert, dar nu în cuantumul solicitat, ce nu a fost recuperat și care se află în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită a inculpatului astfel că a admis în parte acțiunea civilă, apreciind în echitate că suma totală reprezentând prejudiciul material cauzat persoanelor vătămate este în cuantum de_ lei (reprezentând contravaloarea distrugerii imobilului precum și a bunurilor mobile aparținând persoanelor vătămate .

Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al faptei ilicite și culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

În cauză, s-a apreciat că acordarea daunelor morale este pe deplin justificată în raport de urmările produse – distrugerea într-o proporție mare a imobilului în care locuiesc persoanele vătămate/parți civile, disconfortul major generat de lipsa folosinței pe o perioada relative îndelungată a unei părți importante a locuinței, sentimentul de teamă pe care îl trăiesc persoanele vătămate – generat de faptul că se aflau în imobil în momentul în care flăcările au cuprins acoperișul acestuia, sentiment care este actual, având în vedere că inculpatul îi amenința în permanență că le va da foc la casă (în acest sens persoanele vătămate formulând plângere adresată Politiei .> Este evident că s-a produs un prejudiciu moral părților civile și datorită schimbărilor survenite în condițiile lor de existență, de suferințele psihice determinate de distrugerea căminului, de modificarea cursului firesc al vieții pe care părțile civile o duceau anterior săvârșirii faptei de către inculpat.

Spre deosebire ȋnsă de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată.

Daunele morale solicitate nu pot fi acordate la nivelul sumelor indicate de părțile civile în declarațiile de constituire parte civile, deoarece ar fi eludat scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea valorică a acestui prejudiciu neputând constitui o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

În concret, instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, ȋnsă a apreciat sumele solicitate de părțile civile cu acest titlu ca fiind exagerate și a apreciat că suma de 7500 lei pentru fiecare din părțile civile, cu titlu de daune morale reprezintă o reparație echitabilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că acesta vizează atât latura penală cât și cea civilă a cauzei.

Astfel, s-a arătat că inculpatului îi pot fi aplicate disp. art. 81 Cod penal privind renunțarea la aplicarea pedepsei, scopul principal educativ putând fi atins și prin aplicarea acestor dispoziții.

S-a mai arătat că pericolul social al faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este unul redus și nu au fost lezate valori care să justifice soluția instanței de fond, a recunoscut săvârșirea faptei, aplicând pentru disp. art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

Totodată, s-a precizat că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului penal în vigoare, fără să analizeze în amânunt circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, considerente în raport de care putea dispune o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei, apreciind, cu privire la aspectul modalității de executare a pedepsei, că prevederile vechiului cod penal relative la suspendarea sub supraveghere a executării sunt favorabile inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a arătat că pentru daunele materiale în cuantum de 38.000 lei acordate părților civile lasă la aprecierea instanței, la dosar existând mijloace de probă în acest sens, însă în ceea ce privește daunele morale în cuantum de 7.500 lei pentru fiecare dintre părțile civile consideră că sunt excesive și solicită diminuarea lor.

Curtea, examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că apelul este nefondat.

În acest sens, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de către prima instanță, după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului, în condițiile în care inculpatul a aplicat și pentru procedura recunoașterii învinuii.

Instanța a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 72 vechiul Cod penal, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, a împrejurărilor concrete de comitere a acesteia, precum și a persoanei inculpatului.

Nu se poate în niciun caz aprecia, după cum ar dori inculpatul B. D., că s-ar putea dispune în cauză instituția renunțării la aplicarea pedepsei, deoarece niciuna dintre condițiile ce se cer a fi cumulativ întrunite conform art. 80 alin. 1 Cod penal nu sunt realizate ( fapta nu prezintă o gravitate redusă, ci din contră; infractorul nu are niciun gând să se potolească, având în continuare o atitudine violentă verbal față de persoanele vătămate).

Nici daunele morale acordate nu sunt excesive, fiind unele bine alese față de valoarea vătămată prin activitatea infracțională a inculpatului.

Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelul ca nefondat.

Având în vedere și dispozițiile art. 275 alin. 2 și art. 276 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. D. fiul lui C. și al lui L., născut la 09 Octombrie 1941, domiciliat în com. Berceni, ., J. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 2736 din data de 23 septembrie 2014 pronunțată de către Judecătoria Ploiești,

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat și la 800 lei cheltuieli judiciare către părțile civile.

Dispune plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, din contul Ministerului Justiție în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 ianuarie 2015.

Președinte, Judecător,

P. M. F. M. V. T.

Grefier,

D. C.

Red. M.V.T.

Tehnored. G.D.

6ex. /2.02.2015

Dosar fond nr._ – Judecătoria Ploiești

Judec. fond L. M.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr....		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 240/2015. Curtea de... →

Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 23/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 23/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI