Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1094/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1094/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1094
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2015
Președinte - S. P. B.
Judecător - E. N.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. T.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul N. M. E. N. împotriva sentinței penale nr. 1290/30.06.2015 a Judecătoriei Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat N. M. E. N., personal și asistat de avocat desemnat din oficiu Bardac E. din Baroul Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015, aflată la fila 11 dosar și intimatul parte civilă S. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, potrivit art. 420 alin.4 Cod procedură penală aduce la cunoștința apelantului-inculpat prezent în sală dispozițiile legale privind dreptul de a fi audiat în fața instanței de control judiciar și posibilitatea de a uza de dreptul la tăcere fără nici o consecință juridică.
Apelantul inculpat N. M. E. N., având personal cuvântul, după consultarea cu apărătorul desemnat din oficiu susține că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior, judecata în fond având loc pe baza procedurii simplificate.
Reprezentantul Ministerului Public și apelantul inculpat prin avocat, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Avocat Bardac E., având cuvântul pentru apelantul inculpat N. M. E. N. arată că acesta a înțeles să atace hotărârea instanței de fond sub aspect de netemeinicie, deoarece deși a solicitat judecata pe baza procedurii simplificate potrivit art. 375 Cod proc. penală nu a beneficiat de eficiența maximă a acestor dispoziții, pedeapsa aplicată nefiind redusă cu 1/3, astfel cum s-ar fi impus.
Solicită așadar, admiterea apelului și diminuarea cuantumului pedepsei în raport de actele existente la dosar dar și de situația familială a acestuia și anume faptul că are un copil minor și că este unic întreținător de familie.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței penale nr. 1290/30.06.2015 a Judecătoriei Ploiești ca legală și temeinică, pedeapsa fiind bine individualizată în raport de gravitatea faptelor săvârșite.
De asemenea solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul a perseverat în activitatea infracțională, săvârșind fapta în stare de recidivă.
Intimatul parte civilă S. C., având personal cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce va fi pronunțată în cauză, prejudiciul fiind recuperat parțial.
Apelantul inculpat N. M. E. N., având personal ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului cu consecința reducerii pedepsei, declarând că regretă fapta săvârșită.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin sentința penală nr.1290/30.06.2015 a Judecătoriei Ploiești a fost condamnat inculpatul N. M. E. N.(fiul lui V. C. și A. D., născut la data de 23.09.1993 în municipiul Ploiești, județul Prahova, cu același domiciliu, ., CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, studii 10 clase, recidivist), pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1, lit b si d, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal comb. cu aart. 396 alin 10 Cod proc. penală, faptă din data de 30.11.2004, parte civilă S. C., la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 Cod penal 1969 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 516/22.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la data de 16.04.2013.
D. consecință, potrivit art. 83 alin 1 teza finală Cod penal 1969, s-a dispus cumulul aritmetic al acestei ultime pedepse cu pedeapsa de 10 luni închisoare stabilită în cauză, urmând, ca în final, inculpatul N. M. E. N. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani si 10 (zece) luni închisoare, în regim privativ de libertate.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.
Ca urmare, conform art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie privind interzicerea exercitării drepturilor interzise ca pedeapsă complementară, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 399 alin. 1 rap. la art. 202 alin. 1 și 211 alin 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat, deducându-se din pedeapsa aplicată reținerea din data de 02.12.2014.
În latură civilă, potrivit art. 25, art. 23 alin 3 și art. 397 alin. 1 Cod proc. penală rap. la art.1391 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C., fiind obligat inculpatul N. M. E. N. la plata sumei de 2800 lei, reprezentând daune materiale către acesta.
În fine, în baza art. 274 alin. 1 Cod proc. penală acesta a fost obligat la plata sumei de 420 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, însușite de acesta la primul termen de judecată din 25.06.2015, în esență, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt.
Prin rechizitoriul nr._/P/2014 din 21.01.2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N. M. E. N. pentru infracțiunea pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută art.228, alin. l-art.229, alin.l, lit. b și d din Codul penal, cu aplicarea art.41, alin. l din Codul penal faptă săvârșită în data de 30.11.2014 în dauna pății civile S. C..
Evaluând materialul probator instrumentat în dosarul cauzei, prima instanță a confirmat activitatea infracțională dedusă judecății, astfel cum a fost descrisă prin rechizitoriu, recunoscută de inculpat prin declarația dată la în ședința publică de la 25.06.2015, când a fost de acord cu probele administrate in cursul urmăririi penale, precizând că le cunoaște și le însușește, admițându-se cererea privind judecata în procedura recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 Cod procedură penală.
Astfel, s-a stabilit ca fiind dovedit că ln data de 30.11.2014, în jurul orelor 18.30-19.00, după lăsarea întunericului, inculpatul N. M. E. N. a pătruns prin efracție în imobilul din municipiul Ploiești ., județul Prahova, proprietatea persoanei vătămate S. C., de unde a sustras un număr de 14 uși din lemn, cauzând un prejudiciu de 6000 lei.
Ulterior, acesta a vândut o mare parte din bunurile sustrase, respectiv 12 uși din lemn martorului P. M., obținând suma de 50 de lei.
După depistarea inculpatului N. M. E. N., organele de cercetare penală au recuperat respectiv 11 dintre ușile valorificate, care au fost restituite persoanei vătămate, aceasta constituindu-se parte civilă în procesul penal numai pentru suma de 2800 lei, reprezentând daune materiale neacoperite.
Fiind audiat, inculpatul N. M. E. N. a recunoscut săvârșirea faptei, descriind modul și împrejurările în care a avut loc, respectiv faptul că cele 14 uși din lemn se aflau în cu imobilul din aceeași curte în care locuiește, în data de 30.11.2014 a pătruns în incinta acestuia iar la etajul 1 a procedat la demontarea lor, după care a contactat pe martorul P. M. căruia i-a propus să le cumpere, fără a-i menționa proveniența, situație în care a obținut suma de 50 lei.
Aceste declarații, coroborate cu declarațiile martorilor P. M. și E. D., procese-verbale de cercetare la fața locului, s-au apreciat ca formând convingerea instanței că vinovăția s-a stabilit dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de probă fiind suficiente și lămuritoare sub aspectul situației de fapt.
În drept, fapta inculpatului N. M. E. N. a fost încadrată ca realizând elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228, alin.l - art.229, alin.l, lit. b și d din Codul penal.
Pe de altă parte, față de conținutul fișei de cazier judiciar s-a constatat că fapta a fost săvârșită în condițiile recidivei postcondamnatorii, întrucât prin sentința penală nr.516/22.03.2013 a Judecătoriei Ploiești a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat în temeiul art. 81 și urm. Cod penal anterior, pentru un termen de încercare de 4 ani.
Ca urmare, la încadrarea juridica a acesteia s-au reținut și dispozițiile art. 41 alin 1 Cod penal, cu tratamentul sancționator prevăzut de art. 15 alin 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal din 1968.
La individualizarea pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile generale de prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului, motivul săvârșirii acesteia și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Ca urmare, s-a constatat că, prin însăși natura sa infracțiunea de furt calificat este o infracțiune gravă aspect decelat din însuși elementul material al laturii obiective, faptă antisocială cu reale rezonanțe negative în viața socială.
S-au avut în vedere de asemenea, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, inculpatul N. M. E. N., respectiv prin efracție, in timpul nopții și dând dovada de determinare infracționala.
Aceste împrejurări s-au coroborat cu circumstanțele personale, respectiv că nu are ocupație, a mai suferit condamnări pentru săvârșirea unor fapte similare iar înaintea începerii cercetării judecătorești a solicitat judecarea în procedura recunoașterii învinuirii, asumându-și în totalitate fapta reținută în sarcină prin actul de sesizare și deci, beneficiază văzând de prevederile art. 396 alin.10 Cod proc. penală privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
S-a concluzionat că, raportat la modalitatea de operare, circumstanțele personale și cuantumul prejudiciului, fapta stabilită în sarcina inculpatului N. M. E. N. este de o gravitate medie, astfel că pentru resocializarea sa nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse de 10 (zece) luni închisoare, cu executarea în regim privativ de libertate.
Totodată, comform art. 15 alin 2 din Legea nr.187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 Cod penal 1969 s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 516/22.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la data de 16.04.2013, urmând ca în baza art. 83 alin 1 din același cod, în final, prin cumul aritmetic acesta să execute pedeapsa rezultanta de 2 ani si 10 luni închisoare.
În ceea ce privește pedepsele accesorii si complementare, față de natura și gravitatea faptei săvârșite și de persoana sa, s-a constatat că inculpatul N. M. E. N. este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.66 alin 1 lit. a și lit. b Cod penal.
Așa fiind, în baza art. 67 alin. 2 Cod penal s-a dispus interzicerea acestor drepturi pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale menționate, ca pedeapsă complementară iar conform art. 65 Cod penal s-au interzis drepturile menționate și din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 399 alin. 1 Cod proc. penală s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul N. M. E. N., apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 208 alin. 5 rap. la art. 207 alin. 4 și 211 alin 1 Cod proc. penală, în sensul că există probe cu privire la săvârșirea infracțiunii deduse judecății iar aceasta este necesară pentru realizarea scopurilor prevăzute de art. 202 alin. 1 din același cod.
De asemenea, potrivit art. 72 alin 1 Cod penal s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată reținerea din data de 02.12.2014.
În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că persoana vătămată S. C., inițial, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 6000 lei, iar urmare identificării și restituirii unei părți din bunurile sustrase, și-a redus pretențiile civile la suma de 2800 lei.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, prezentându-se în fața instanței, acesta și-a majorat pretențiile la suma de_ lei, reprezentând contravaloarea ușilor și cablajului electric sustrase, precum și a parchetului care lipsește din imobil.
Față de declarația inculpatului în sensul că este de acord să despăgubească partea civilă numai cu suma de 2800 lei deoarece nu a sustras și aceste ultime bunuri, constatându-se că aceasta nu a solicitat administrarea de probe în sprijinul pretențiilor formulate, în baza art. 25 rap. la art. 23 alin 3, art. 397 alin. 1 Cod proc. penală rap. la art.1391 Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a declarat apel inculpatul N. M. E. N., criticând-o ca fiind netemeinică, sub aspectul individualizării pedepsei.
S-a susținut că, în condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 516/2013 a Judecătoriei Ploiești, pedeapsa de 10 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de furt calificat, reținută în sarcină, este prea severă, având în vedere conduita sinceră adoptată în cursul procesului, regretul manifestat și situația familială, fiind singurul întreținător al unei familii în care există și un copil minor.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte, în latură penală, a sentinței primei instanțe iar în rejudecare, pe fond, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei, urmând să se dea o mai mare eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 rap. la art. 374 alin. 4 Cod proc. penală privind reducerea limitei minime a pedepsei prevăzute de lege, în cazul judecății inculpatului în procedura abreviată.
Apelul nu este fondat.
Verificând sentința primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum impun dispozițiile art. 417 alin. 2 și art. 418 alin. 1 Cod proc. penală rezultă că fapta, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului N. M. E. N., pe larg detaliate în precedente, s-au stabilit corect și în deplin acord cu probele administrate la urmărirea penală și însușite de acesta conform art. 396 alin. 10 rap. la art. 374 alin. 5 din același cod.
S-au avut în vedere procesul-verbal de cercetare la fața locului, întocmit de Poliția municipiului Ploiești, fotografiile judiciare anexate, plângerea și declarația persoanei vătămate S. C., declarațiile martorilor P. M. și E. D., coroborate cu procesele verbale de ridicare a corpurilor delicte și declarațiile privind recunoașterea învinuirii date de inculpatul N. M. E. N., încă din faza de urmărire penală.
Din evaluarea acestor mijloace de probă pertinente pentru stabilirea autorilor infracțiunilor contra patrimoniului persoanei, săvârșite noaptea și prin efracție, se constată ca fiind dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă că, astfel cum a recunoscut învinuirea cu ocazia audierii în ședința publică din data de 25 iunie 2015 inculpatul N. M. E. N. a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat la prima instanță.
Astfel, s-a probat că după lăsarea întunericului, respectiv la data de 30 noiembrie 2014, în jurul orelor 18:30 - 19:30, profitând că locuia la aceeași adresă unde era amplasat imobilul proprietatea părții civile S. C. din municipiul Ploiești, ., județul Prahova iar acesta din urmă locuia efectiv într-un apartament de pe . același municipiu, fără drept și prin distrugerea încuietorilor, inculpatul N. M. E. N. a pătruns în clădire de unde, prin demontare și-a însușit un număr de 14 uși din lemn.
Parte din bunurile sustrase au fost valorificate pentru suma de 50 lei, martorului de bună credință P. M., de unde au fost recuperate în cursul urmăririi penale, situație în care din prejudiciul în sumă de 6.000 lei produs patrimoniului privat a rămas neacoperită suma de 2.800 lei, pentru care persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În drept, atari acte materiale realizează conținutul infracțiunii de furt calificat, săvârșită noaptea și prin efracție, iar condamnarea inculpatului N. M. E. N. potrivit art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal comb. cu art. 396 alin. 10 rap. la art. 374 Cod proc. penală, este legală.
Starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 41 și art. 42 Cod penal, precum și incidența disp. art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 516/22.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la data de 16.04.2013, s-au reținut în mod corect, deoarece fapta a fost săvârșită cu intenție și mai înaintea împlinirii termenului de încercare de 3 ani, determinat conform art. 82 din același cod.
Pedeapsa de 10 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de furt calificat, obiect al prezentei cauze, este justă și satisface întocmai criteriile de individualizare înscrise sub art. 74 Cod penal.
Potrivit acestor dispoziții legale, în cazul infracțiunilor contra patrimoniului, stabilirea întinderii pedepsei judiciare se face în raport de gravitatea concretă a acestora și periculozitatea infractorului, care se evaluează funcție de împrejurările și modul de operare, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite prin norma de incriminare, scopul urmărit, natura precum și frecvența unor astfel de fapte în antecedentele sale penale.
Față de criteriile anterior menționate se constată că prima instanță a făcut o corectă apreciere a gravității infracțiunii stabilite în sarcina apelantului inculpat N. M. E. N. și periculozității prezentate de acesta, având în vedere că nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior tot pentru furt calificat săvârșit tot prin efracție, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal 1969, la pedeapsa de 2 ani închisoare a cărei executare s-a suspendat condiționat conform art. 81 - art. 83 din același cod.
Prin urmare, reluarea ciclului infracțional s-a realizat mai înaintea expirării termenului de încercare, de această dată el acționând în timpul nopții și profitând de faptul că locuia la aceeași adresă cu imobilul persoanei vătămate, ceea ce cum justificat s-a reținut în primă instanță reprezintă perseverență în nerespectarea legii penale ce protejează patrimoniul privat dar și rezistență la măsuri de resocializare prin măsuri penale.
Cuantumul prejudiciului produs avutului personal, ca și recunoașterea învinuirii și acceptarea judecății în procedura abreviată prev. de art. 396 alin. 10 Cod proc. penală au primit suficientă eficiență la primul grad de jurisdicție, în condițiile în care întinderea pedepsei a fost dozată în imediata apropiere a limitei minime rezultate prin reducerea cu o treime a aceleia înscrise sub art. 229 alin. 1 Cod penal.
De altfel, atitudinea procesuală adoptată în cursul procesului nu este decât consecința probelor de vinovăție pertinente obținute de organele de urmărire penală, identificarea acestuia și stabilirea împrejurărilor în care a comis fapta, realizându-se după valorificarea proceselor verbale privind ridicarea bunurilor vândute martorului cumpărător precum și a declarațiilor martorului E. D., folosit pentru transportul acestora la domiciliul secundului.
Prin urmare, la exercitarea controlului judecătoresc ierarhic se reține că nu se impune reducerea pedepsei de 10 luni închisoare stabilite în cauză, durata privării de libertate fiind necesară din motive de siguranță publică, pentru descurajarea comiterii faptelor de acest gen dar și aptă să realizeze funcția retributivă și reinserția socială a apelantului inculpat N. M. E. N..
Executarea acesteia, prin cumul aritmetic cu pedeapsa de 2 ani închisoare, consecință a revocării suspendării condiționate, cât și lipsa veniturilor pentru întreținerea familiei în care se află și un copil minor, nu constituie temeiuri legale pentru reaprecierea răspunderii penale în sensul art. 72 Cod penal, ci riscuri asumate la încălcarea legii penale.
Concluzionând și sub aspectul individualizării pedepsei, sentința primei instanțe, se apreciază ca fiind justă și conformă legii iar apelul exercitat de inculpatul N. M. E. N. se va respinge în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod proc. penală privind suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv a onorariului cuvenit avocatului din oficiu desemnat să asigure asistența juridică în cazul respingerii căilor de atac exercitate de inculpat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b cod pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de
inculpatul N. M. E. N. – fiul Lui V. C. și A. D., născut la 23.09.1993, CNP_, domiciliat în municipiul Ploiești, ., județul Prahova împotriva sentinței penale nr. 1290/30.06.2015 a Judecătoriei Ploiești.
Obligă pe apelantul inculpat la 360 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 260 lei reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 noiembrie 2015.
Președinte Judecător
S. P. B. E. N.
Grefier
B. Năvîrcă
Red. NE
Tehnored. GM
2 ex./10.12.2015
Dosar fond nr._ Judec. Ploiești
Judec. fond L. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 651/2015. Curtea de... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
