Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 651/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 651/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 651
Ședința publică din data de 22 iunie 2015
Președinte – L. C.
Judecător - F. T.
Grefier- A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul A. I., fiul lui O. și Z., născut la data de 17.05.1967 în ., CNP_, domiciliat în ., împotriva sentinței penale nr. 129 din data de 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul inculpat A. I. asistat de avocat ales D. G. L., potrivit împuternicirii avocațiale BZ/_ depusă la dosar, intimatul parte civilă R. C., asistat de avocat B. G. din cadrul Baroului Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale BZ/_/2014 aflată la fila 17 dosar, martorul P. M. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
S-a procedat la identificarea martorului P. M. F. care a prezentat cartea de identitate ., nr._ eliberată de SCLEP Rm Sărat la data de 14.03.2012, după care acesta a fost audiat sub prestare de jurământ, depoziția acestuia fiind consemnată în scris i atașată la dosarul cauzei.
Întrucât martorul P. M. F. a precizat că nu știe să citească, președintele completului de judecată a dat citire declarației consemnate în scris, după care martorul a semnat această declarație.
Avocat D. G. L., având cuvântul pentru apelantul inculpat A. I., arată că nu ai are cereri de formulat.
Avocat B. G. având cuvântul pentru intimatul parte civilă R. C., arată că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat D. G. L., având cuvântul pentru apelantul inculpat A. I., solicită a se observa că sentința atacată nu este motivată, ci pur și simplu s-a copiat conținutul rechizitoriului, nefiind făcut nicio analiză asupra probelor administrate, inculpatul neștiind care sunt practic probele concrete care au dus la stabilire vinovăției sale. Singura probă prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare este declarația martorului P. M. F., prin care acesta susține că ar fi comis fapta împreună cu apelantul inculpat. Astfel, martorul P. M. F., principalul martor al acuzării, inițial a fost cercetat în calitate de învinuit, prin rechizitoriu s-a dispus netrimiterea acestuia în judecată și s-a stabilit că are calitatea de martor.
Solicită a se avea în vedere lipsa de obiectivitate a martorului ce decurge din caracterul interesat al acestuia de a obține și a obține o soluție de netrimitere în judecată cu privire la propria sa participare la săvârșirea acestei fapte. Mai mult decât atât, este de observat neconcordanța din declarațiile acestuia.
Astfel, solicită a u fi avută în vedere declarația martorului care nu este reală, nu reflectă realitatea și nu se coroborează cu nicio altă probă din întregul material administrat în cauză.
Având în vedere că probele nu au o valoarea mai dinainte stabilită, că există o îndoială asupra vinovăției inculpatului și această îndoială nu a fost înlăturată prin administrarea de noi probe, apreciază că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată și astfel orice îndoială este în favoarea inculpatului.
Solicită în principal admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond achitarea inculpatului potrivit disp. art. 396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit.c Cod procedură penală deoarece nu există probe că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
În subsidiar, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că nu a fost stabilită corect contravaloarea oilor la suma de 8000 lei, contravaloarea corectă a acestora fiind de 3.000 lei.
Avocat B. G. având cuvântul pentru intimatul parte civilă R. C., solicită respingerea ca nefondat a apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă că apelantul inculpat este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
De asemenea, solicită a fi avut în vedere cazierul judiciar destul de bogat al apelantului inculpat din care rezultă că pe raza comunei B. acesta este cunoscut cu un trecut infracțional și de asemenea, este cunoscut atât în rândul fermierilor și a agricultorilor ca având un comportament violent, ca având o atitudine nedemnă de societatea în care locuiește.
În ceea ce privește latura civilă, solicită a se observa că intimatul parte civilă a precizat suma cu care se constituie parte civilă și ce reprezintă aceasta, a administrate probe cu privire la acea sumă iar la acel moment apelantul inculpat deși a fost asistat de un avocat ales nu a contestat în nici un fel valoarea unei oi sau valoarea a ceea ce trecut intimatul parte civilă în cererea de constituire parte civilă.
Concluzionând,solicită respingerea ca nefondat a apelului, obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor de judecată către intimatul parte civilă.
Avocat D. G. L., având cuvântul în replică pentru apelantul inculpat A. I., arată că într-adevăr acesta este cunoscut cu antecedente penale însă nu pentru infracțiunea de furt, iar acesta nu ar fi avut nici un motiv să fure din moment ce are un număr de 300 de oi.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază nefondate criticile formulate de apelantului inculpat, situația de fapt și de drept reținută de judecătorul fondului fiind confirmată de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor.
Apreciază însă că se impune înlăturarea unei nelegalități a sentinței în sensul înlăturării dispoziției privind aplicarea pedepsei accesorii, aceasta fiind aplicată de prima instanță în condițiile în care nu a aplicat pedeapsa complementară.
Pentru acest considerent solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Apelantul inculpat A. I., personal având ultimul cuvânt, arată că nu a comis fapta pentru care a fost cercetat și condamnat și lasă la aprecierea instanței decizia ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 129 din data de 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Rm. Sărat, s-au dispus următoarele:
În baza art.228 al.1-229 al.1 lit.b Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, inculpatul A. I. a fost condamnat la o pedeapsă a 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.85 Cod penal antrior cu referire la art.15 din Legea 187/2012 s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinta penală nr.27/13.03.2014, definitivă prin decizia penală nr.548/21.05.2014 a Curții de Apel Ploiești.
În baza art.39 al.1 lit.b Cod penal inculpatul va executa un 1 an și 8 luni închisoare .
S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 de ore din 13.10.2012
S-a aplicat art.65 al.1, art.66 al.1 lit.a, b Cod penal.
A fost obligat inculpatul la 8000 lei despagubiri către partea civilă R. C..
S-a menținut sechestrul asigurător aplicat prin încheierea din 11.11.2014 a Judecătoriei Rm.Sărat pe un număr de 25 de oi apartinând inculpatului A. I. și aflate în posesia acestuia.
A fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 600 lei onorariu avocat oficiu (avocat B. T. in faza de urmărire penală) și la 700 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.1779/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Sărat s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. I., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 al.1-209 al.1 lit.a și g Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că în noaptea de 12/13.10.2012 inculpatul împreună cu numitul Patrânoiu M. –F. au furat 15 oi din stâna părții vătămate R. C., producând o pagubă apreciată de acesta la valoarea de 6000 lei, oi pe care ulterior inculpatul A. I. le-a vândut unor persoane rămase neidentificate, faptă ce constituie comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 al.1-209 al.1 lit.a și g Cod penal.
Examinând actele si lucrările de la dosar prima instanță a reținut următoarele:
În cursul anului 2012 numitul Patrânoiu Mădalin F. a lucrat la stâna părții vătămate R. C. până la sfârșitul lunii septembrie 2012 când a început să lucreze la stâna inculpatului A. I..
În data de 12.10.2012 numitul Patrănoiu M. F. a păzit oile inculpatului A. I., ocazie cu care cel din urmă i-a propus ca noaptea să meargă să fure din oile părții vătămate .Numitul P. M. F. care se afla sub influența alcoolului și cunoștea manifestările violente al inculpatului, a acceptat.
În jurul orei 1900 inculpatul a plecat de la locuința de domiciliu pe câmp la stână, înlocuind pe martorul T. C., lăsând în gospodărie pe inculpatul Pâtrănoiu M. –F. care i-a spus că o să-l anunțe când urmează să meargă să fure oile de la partea vătămată.
La plecare inculpatul a lăsat o cantitate de țuică numitului P. M. F., țuică pe care acesta a consumat-o cu martorul Tofană C. care se înapoiase după ce fusese schimbat de inculpatul A. I. până în jurul orei 2400. În jurul orei 2400 inculpatul l-a sunat pe P. M. F. și i-a spus să meargă pentru a fura oile întrucât „ au venit țiganii să le cumpere”.
Inculpatul împreună cu numitul P. M. F., însoțiți de cei doi bărbați (de etnie rromă) cu o mașina tip dubă au plecat de la șosea și după ce au parcurs aproximativ 2-3 km s-au oprit în apropierea țarcului în care se aflau oile părții vătămate. R. C..
Inculpatul a desfăcut țarcul în care se aflau oile și ajutat de numitul P. M. F. și una din cel două persoane care erau cu duba au fost scoase din țarc oile și dirijate către spatele dubei în care au încărcat un nr. de 15 oi, celelalte oi fiind dirijate către câmp.
Inculpatul și cele două persoane neidentificate au plecat cu duba, iar P. M. F. a fost lăsat pe câmp.
În faza de urmărire penală nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținere care este infirmată de declarațiile numitului P. M. F., de declarațiile martorilor, de procesul verbal de cercetare la fața locului.
A constatat instanța de fond că în drept fapta inculpatului care în noaptea de 12/13.10.2012 împreună cu numitul P. M. F. au furat 15 oi din stâna părții vătămate R. C., amplasată în extravilanul comunei B., județul B., producându-i o pagubă în valoare de 6000 lei, oi pe care inculpatul în aceeași noapte le-a vândut unor persoane ramase neidentificate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1– 209 al.1 lit.a și g Cod penal.
Situația de fapt a fost stabilită cu ajutorul plângerii și declarațiile părții vătămate, proces verbal de confruntare din data de 14.10._, proces verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare, declarații de inculpat, coroborate cu celelalte acte de la dosar.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia prima instanță, conform art. 72 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, rezonanța acesteia în rândul comunității, cu impact emoțional, dar și datele personale ale inculpatului care are un bogat trecut infracțional, precum și faptul ca inculpatul nu a recunoscut fapta comisă.
Pe parcursul soluționării cauzei, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal astfel că prezenta cauză intră sub incidenta dispoz.art.5 noul Cod penal potrivit cărora în situația în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Din actele de la dosar rezultă că inculpatul a fost reținut pentru o perioadă de 24 de ore, măsură care, în opinia instanței de fond a constituit un serios avertisment pentru inculpat, pentru a nu mai fi tentat să comită alte fapte penale.
Cu privire la măsura de supraveghere și obligații prima instanță, în baza art.85 vechiul Cod penal cu referire la art.15 din Legea 187/2012 a dispus anularea suspendării executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.27/13.03.2014, definitivă prin decizia penală nr.548/21.05.2014 a Curții de Apel Ploiești.
Deși aplicarea pedepselor accesorii și a celor complementare nu mai este obligatorie, față de persoana inculpatului și infracțiunea săvârșită, instanța de fond a apreciat că se impune interzicerea unor drepturi și în baza art. 67 al. 1 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal, constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau de în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 404 al. 4 lit. a noul Cod de procedură penală, prima instanță a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 de ore din 13.10.2012, iar în baza art. 65 al.1 rap. la art. 65 al. 3 Cod penal, pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului, drepturile prevăzute la art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal.
În ceea ce privește prejudiciul creat, instanța de fond a avut în vedeere că acesta nu a fost recuperat, astfel că l-a obligat pe inculpat la 8000 lei despagubiri, reprezentind contravaloarea oilor furate, către partea vătămată R. C. care s-a constituit parte civilă.
În baza art.249 și următoarele Cod procedură penală, prima instanță a mențimut sechestrul asigurător aplicat prin incheierea din data 11.11.2014 a Judecătoriei Rm.Sărat pe un număr de 25 de oi aparținând inculpatului A. I. și aflate în posesia acestuia.
De asemenea, instanța de fond, în baza art. 274 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 600 lei onorariu avocat oficiu (avocat B. T. in faza de urmărire penală), iar în baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la 700 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Mpotriva acestei sentințe, în termen legal a fosrnulat apel inculpatul A. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, inculpatul, prin avocat ales a susținut că există o îndoială asupra vinovăției sale și această îndoială nu a fost înlăturată prin administrarea de noi probe, apreciază că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată și astfel orice îndoială este în favoarea sa.
Sentința atacată nu este motivată, ci pur și simplu s-a copiat conținutul rechizitoriului, nefiind făcut nicio analiză asupra probelor administrate, inculpatul neștiind care sunt practic probele concrete care au dus la stabilire vinovăției sale. Singura probă prin care inculpatul a fost condamnat este declarația martorului P. M. F., prin care acesta susține că ar fi comis fapta împreună cu apelantul inculpat. Astfel, martorul P. M. F., principalul martor al acuzării, inițial a fost cercetat în calitate de învinuit, prin rechizitoriu s-a dispus netrimiterea acestuia în judecată și s-a stabilit că are calitatea de martor.
Solicită a se avea în vedere lipsa de obiectivitate a martorului ce decurge din caracterul interesat al acestuia de a obține și a obține o soluție de netrimitere în judecată cu privire la propria sa participare la săvârșirea acestei fapte. Mai mult decât atât, este de observat neconcordanța din declarațiile acestuia.
Astfel, solicită a nu fi avută în vedere declarația martorului care nu este reală, nu reflectă realitatea și nu se coroborează cu nicio altă probă din întregul material administrat în cauză.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că nu a fost stabilită corect contravaloarea oilor la suma de 8000 lei, contravaloarea corectă a acestora fiind de 3.000 lei.
Solicită în principal admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond achitarea inculpatului potrivit disp. art. 396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit.c Cod procedură penală deoarece nu există probe că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
În subsidiar, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Examinând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată așa cum se va arăta în continuare.
Inculpatul în motivarea căii sale de atac a precizat că situația de fapt reținută de către procuror și prima instanță are la bază doar declarația numitului P. M. F., pe care o apreciază ca fiind subiectivă întrucât a fost cercetat în cauză în calitate de învinuit, iar în această situație, considerând-o subiectivă nu se poate susține că înlătură prezumția sa de nevinovăție.
Curtea constată că atât în faza de urmărire penală cât și a cercetării judecătorești în fața instanței de fond, dar și în fața instanței de control judiciar, P. M. F. și-a menținut susținerea în sensul că în jurul prânzului în ziua de 12.10..2012 l-a auzit pe inculpat vorbind la telefon cu o anumită persoana interesată să cumpere ovine, în jurul orelor 23,00 a fost forțat de inculpat să urce într-un autoturism tip dubă în care se mai aflau două persoane străine, iar toți patru s-au deplasat la stâna aparținând părții vătămate (aceasta deoarece anterior martorul lucrase ca cioban la partea vătămată). Acolo inculpatul l-a forțat pe P. M. F. să deschidă țarcul oilor părții vătămate, animale care au fost mânate aproximativ 200 m (unde așteptau cei doi străini în duba cu care venise), după care din turma respectivă au fost urcate în dubă mai multe dintre acestea.
Deși inculpatul menționează că aceste declarații care îl incriminează sunt singulare, din dosarul de urmărire penală ( filele 48,49) rezultă că martorul A. M. (care ulterior a decedat) a declarat că în noaptea de 12/13.10.2013, în jurul orelor 24,00 s-a trezit datorită zgomotului făcut de oi, iar când a ieșit afară l-a recunoscut pe P. M. F. și l-a văzut când acesta dădea drumul la oi și de asemenea, a mai observat aproape de acesta încă o persoană pe câmp.
Se constată astfel că declarațiile numitului P. M. F. se coroborează cu declarațiile martorului A. M. referitoare la participarea inculpatului la activitatea de sustragere de ovine aparținând părții vătămate R. C..
De asemenea, relevant este și cazierul judiciar al inculpatului, are confirmă că acesta în trecut a ai fost condamnat de trei ori pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat.
Referitor la criticile aduse soluționării acțiunii civile, instanța de control judiciar consider că acestea nu sunt fondate deoarece inculpatul nu a fost obligat doar la contravaloarea oilor sustrase ci și la contravaloarea fructelor civile (lapte, brânză,caș, lână) pe care partea civilă le-ar fi putut obține de la acestea așa cum rezultă din declarațiile martorilor E. M. și I. V. (filele 32, 33 dosar fond) audiați în acest scop.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul inculpatului ca nefondat.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 și art. 276 alin.1 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. I. împotriva sentinței penale nr.129/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat.
Obligă apelantul la 900 lei cheltuieli judiciare către stat și la 700 lei cheltuieli judiciare către partea civilă R. C..
Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, în sumă de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.06.2015.
Președinte, Judecător,
L. C. F. T.
Grefier,
A. Ț.
Red. F.T.
Tehnored. A.Ț.
5 ex./26.06.2015
Dosar fond –_ Judecătoria Rm.Sărat
Judecător fond - C. M. C.
Operator de date cu caracter personal;
notificare nr.3113/2006
| ← Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 649/2015. Curtea de Apel... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1094/2015. Curtea de... → |
|---|
