Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 30/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.30
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Președinte: - C. G.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Ploiești a fost reprezentat de procuror: Gornenau S.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații R. I. C., fiul lui A. si E., născut la data de 21.07.1981 in mun. B., domiciliat în com. Posta Calnau, ., CNP:_, posesor al CI . nr._, eliberat de SCPLEP Buzau, cetatean roman, necăsătorit, fără copii, studii 8 clase, fără ocupație, fără obligații militare, fără antecedente penale; R. G., fiul lui fiul lui A. si E., născut la data de 23.06.1975 in mun. B., domiciliat În ., fără forme legale in ., CNP:_, posesor al CI . nr._, eliberat de SPCLEP Buzau, cetățean român, căsătorit, trei copii minori, studii ., serv, militar satisfăcut, fără antecedente penale și R. I. C., fiul lui A. si E., născut la data de 24.01.1979 in mun. B., jud. B., domiciliat în com. Posta Câlnău, ., CNP_, CI . nr._, elib. de SPCLEP Buzau, cetatean roman, studii 11 clase, căsătorit, fără copii, fără ocupație, fără antecedente penale, serv. militar satisfăcut
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii-inculpați R. I. C., R. G., în stare de arest, asistați de apărători aleși: avocat C. M. din cadrul Baroului B. (împuterniciri avocațiale ., nr._/2015, .. Nr._/2015), avocat P. G. din cadrul Baroului B. ( împuternicire avocațială ., nr._/2015), avocat B. C. din cadrul Baroului B. (împuternicire avocațială ., nr._/2015), avocat S. M. din cadrul Baroului Prahova (împuternicire avocațială ., nr._/2015). Totodată, s-a prezentat și contestatorul-inculpat R. I. C. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art.356 Cod proc. penală s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu contestatorii-inculpați, aflat în stare de arest preventiv, după care învederează că nu are cereri sau excepții de invocat.
Contestatorul-inculpat R. I. C. având personal cuvântul, declară că înțelege să-și retragă contestația formulată împotriva încheierii din data de 12.02.2015 pronunțată de Tribunalul B..
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat.
Curtea ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestațiilor.
Avocat B. C. având cuvântul pentru contestatorii R. I. C. și R. G., critică încheierea pronunțată de instanța de fond, solicitând a se constata că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.242 alin.2 C.pr.penală pentru înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, raportat la faptul că măsura arestului preventiv este o măsură de excepție. După aproape 1 an de zile această menținere a stării de arest creează aparența unei executări de pedeapsă și nu se mai poate discuta de o detenție provizorie și măsura arestului la domiciliu prezintă suficiente garanții pentru ca procesul penal să se desfășoare în bune condiții, motiv pentru care solicitarea inculpatului este una rezonabilă.
Având în vedere și concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită admiterea contestației, casarea încheierii și pe fond aplicarea măsurii arestului la domiciliu.
Avocat P. G. având cuvântul pentru cei doi contestatori-inculpați, R. I. C. și R. G. susține că în încheierea contestată se reține că nu au intervenit împrejurări noi față de cele care au fost avute în vedere la momentul privării de libertate a inculpaților. Au fost două cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive, admise de instanța de fond și respinse de curtea de apel, însă, la acest moment au intervenit elemente noi, sunt probatorii care demonstrează faptul că chiar și trecerea timpului reprezintă criterii care pot conduce la admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
Avocat C. M. având cuvântul pentru contestatori-inculpați, R. I. C. și R. G. consideră că încheierea pronunțată de instanța de fond este nelegală, instanța fondului nu motivează respingerea ci merge pe ideea că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea și implicit menținerea măsurii arestării preventive, cel puțin pentru o anumită durată de timp, acest pericol descrescând pe măsura trecerii timpului (Letellier împotriva Franței, hotărârea din 26 iunie 1991).
Totodată, se mai susține că nu au intervenit împrejurări noi față de cele avute în vedere de Curtea de Apel Ploiești, însă această afirmație nu are suport probator, pentru că s-au audiat numeroase persoane și simpla lecturare a declarațiilor lor, duce la ideea că s-au schimbat esențial aspecte din cauză și nu se mai poate discuta de existența sau subzistența acelorași temeiuri care mai fuseseră avute în vedere când s-au discutat măsurile preventive.
De altfel, în prezenta cauză nu este vorba despre menținerea stării de arest ci de o cerere de înlocuire a măsurilor preventive, care are o altă reglementare pentru textul de lege. Judecătorul trebuie să evalueze împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului și urmare acestei aprecieri să constate dacă o altă măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru respectarea disp. art.202 C.pr.penală.
Evident că după 11 luni de la luarea măsurii preventive și la ceva timp de la declanșarea cercetării judecătorești, care a trecut de jumătate, raportat la volumul de activitate, inculpații au avut o conduită procesuală ireproșabilă și raportat la aceste aspecte și la durata de timp de când sunt supuși măsurii arestării preventive, evident că se poate aprecia că o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 C.pr.penală.
Magistratul fondului, a admis de două ori o asemenea cerere și, de fiecare dată Curtea de Apel Ploiești a infirmat-o admițând contestația pronunțată de Ministerul Public. Din păcate, motivările celor două încheieri lasă de dorit, au fost superficiale și s-au bazat pe afirmații neadevărate, în sensul că s-ar fi încercat influențarea unor persoane. S-a aflat în situația de a fi obligat de a face probatorii suplimentare, de a solicita în fața Tribunalului B. audierea lor pentru a demonstra că nu s-a încercat contactarea lor. Șansa inculpaților de a se înlocui măsura arestării preventive cu una mai ușoară este redusă și ar trebui să vină tot de la curtea de apel.
R. G. are 3 copii minori în întreținere, unul foarte mic, nu de mult i-a luat foc și casa, R. I. C. este bolnav și dacă s-ar înlocui măsura arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu nu ar avea cum să desfășoare vreo activitate care să perturbe buna desfășurare a procesului penal. Au fost înlăturate probe administrate în faza de urmărire penală întrucât au fost nelegale făcute, inculpații fiind mai interesați decât oricine să facă dreptate.
Un alt aspect, este legat de faptul că se împlinesc 11 luni de la arestare și, chiar și trecerea timpului este un temei care trebuie luat în seamă. Nu discută de termenul rezonabil pentru că nimeni nu l-a definit, dar nici nu împărtășește ideea cum că doar pericol social al faptelor pentru care a fost trimis în judecată impune cu necesitate ca să fie menținută starea de arest.
Exemplul dat de magistratul fondului - Cauza Letterier C.Franței este unul izolat, pentru că, la rândul său poate să ofere numeroase exemple, decizii CEDO, care spun că numai pericolul social al unei fapte nu este suficient pentru a menține o persoană în stare de arest preventiv și că o instanță de judecată trebuie să ia în calcul și să motiveze de ce menținerea arestului preventiv este unica măsura care poate asigura în continuare normala desfășurare a procesului penal și unica măsură la care poate fi supus un inculpat, dacă s-ar lua în calcul gravitatea particulară a unei fapte. Dacă s-ar proceda altfel, fără a fi luate în calcul și alte aspecte ce ar trebui avute în vedere, în măsura în care există, se aduce atingere și prezumției de nevinovăție, întrucât atunci când se discută de gravitatea unei fapte ar trebui să se discute de existența în materialitatea ei, de probarea ei și de faptul că inculpații sunt vinovați certă de săvârșirea faptei, ori în prezenta cauză nici măcar nu s-a pronunțat o soluție de condamnare.
În acest moment doar curtea de apel poate pronunța o soluție privitor la înlocuirea măsurii arestării preventive care să facă dreptate inculpaților.
Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu iar dispozițiile art.242 alin.2 C.pr.penală sunt aplicabile în cauză, împrejurările concrete ale cauzei și conduita inculpaților sunt suficiente pentru a se constata că se poate dispune o măsură mai ușoară decât cea a arestului preventiv, aptă și suficientă pentru realizarea art.202 C.pr.penală.
Avocat M. S., având cuvântul pentru cei doi contestatori-inculpați, precizează că au fost epuizate toate elementele de drept și de fapt referitoare la posibilitatea admiterii contestației. Trebuie avute în vedere art.23 din Constituție și art.6 CEDO referitor la echitabilitatea și egalitatea de tratament a persoanelor, având în vedere că o parte dintre inculpați se bucură de o măsură preventivă mai ușoară. Consideră că trecerea timpului și chiar modalitatea în care s-a instrumentat dosarul au adus schimbări radicale și nu mai sunt motive concrete determinante care să conducă la concluzia că acel pericol social care a impus luarea acestei măsuri radicale mai subzistă.
În fond, contestația ce vizează modificarea măsurii arestării preventive este un transfer din celulă în celula familiei, pentru că inculpații vor trebui să respecte anumite obligații. În acest moment, având în vedere împrejurările cauzei și faptul că provin din familii organizate, consideră că a intervenit corecția din punct de vedere psihologic, și nu vor mai recurge la nici un element de natură antisocială care să revoce măsura.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a contestațiilor formulate de inculpații R. I. ciprian, R. G. și a se lua act de retragerea contestației formulate de inculpatul R. I. C..
Încheierea atacată pronunțată de Tribunalul B. la 12.02.2015 este legală și temeinică, iar argumentele pe care judecătorul fondului le aduce pentru respingerea cererilor sunt pertinente. Nu a survenit o schimbare a dosarului, cel puțin de la ultima verificare a stării de arest de la care au trecut 2 săptămâni. Curtea de apel în mod constant a adus argumente că este necesar să se mențină măsura, a arătat acest fapt în mai multe rânduri. De fapt contestația de față nu reprezintă un caz izolat, sunt situații chiar de dată actuală, dosarul_, unde ca și element de similitudine s-au admis contestațiile parchetului și a infirmat cele dispuse de judecătorul de cameră preliminară.
In opinia sa durata măsurii arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă în condițiile în care cauza este una complexă, perioada infracțională este una lungă, s-a acționat în cadrul unui grup infracțional organizat, volumul actelor dosarului este însemnat. Perioada detenției provizorii nu a depășit o durată rezonabilă mai ales că în speță, ca și în alte situații, interesul unei bune cercetări judecătorași și al aflării adevărului în cauză și cât timp la dosar au fost decelate argumente din care rezultă un anumit comportament din partea inculpatului, măsurile preventive sunt justificate.
În final, a solicitat respingerea ca nefondate a celor două contestații.
Contestatorul –inculpat R. I. C. având personal ultimul cuvânt solicită admiterea contestației, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Susține că în toată această perioadă nu a luat legătura cu nicio persoană.
Contestatorul-inculpat R. G. personal având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu. Solicită a se dispune o astfel de măsură tocmai pentru a putea fi alături de familie și a o ajuta.
Contestatorul-inculpat R. I. Comsin solicită a se lua act de retragerea contestației.
CURTEA:
Asupra contestațiilor penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 12 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B. s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților R. I. C. și R. G., cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 21 alin.6 Cod procedură penală s-a admis cererea formulată de inculpatul R. I. C. și s-a permis inculpatului părăsirea imobilului din . B., în vederea deplasării la locul de muncă din cadrul . cu sediul în . Câlnău, județul B. (J._, CUI_), în fiecare zi de luni până vineri între orele 7,45 – 16,15.
În baza art.221 alin.4 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, arestul la domiciliu poate fi înlocuit cu măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea copiei de pe încheiere, de îndată, inculpatului, Biroului Supravegheri Judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B., Postului de Poliție al comunei Poșta Câlnău, județul B., Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor și organelor de frontieră (S. Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple și Poliției de Frontieră Române).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul D. - Biroul Teritorial B. nr.37/D/P/2010 din 16.06.2014 s-a dispus trimiterea in judecată în stare de arest preventiv a inculpaților R. I. C., pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, proxenetism si proxenetism calificat, fapte prev. si ped. de art. 367, al. 1, 3, CP, art. 210, alin 1, lit. a, CP, cu aplic. art.35 alin. 1 C.p. si art. 5 C.p, (in relatie cu p. vat. K. R. M., S. Sanziana L.) art. 213 alin 1, cu aplic. art 35 alin. 1 C.p. si art. 5 C.p., art. 213, alin 2 C.p. cu aplic. art 35 alin. 1 C.p. si art. 5 C.p. (in relatie cu V. I. D. si Aljelda M.) și R. G. pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, proxenetism si proxenetism calificat, fapte prev. si ped. de art. 367, al. 1, 3, CP, art. 210, alin 1, lit. a, CP, cu aplic. art. 35, al. 1, si art. 5, CP (in relatie cu p. vat. K. R. M., S. Sanziana L. si cu martora I. I.), art. 213 alin 1, cu aplic. art 35 alin. 1 C.p. si art. 5 C.p. .
S-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest la domiciliu a inculpatului R. I. C., pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, proxenetism, fapte prev. si ped. de art. 367, al. 1, 3, CP, art. 210, alin 1, lit. a, cu aplic. art. 35 alin. 1 si art. 5 C.p. (in relatie cu p. vat. K. R. M., S. R. N. si cu martora I. I.), art. 213 alin. 1 cu aplic. art. 35 alin. 1 si art. 5 C.p., fapte concurente – art. 38, al. 1, CP. .
Prin încheierea din 26.03.2014, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti în dosarul de contestatie nr._, ca efect al admiterii contestatiei depusa de D. – Biroul Teritorial Buzau, s-a dispus arestarea preventiva pe o durata de 29 zile a inculpaților R. I. C. și R. G., precum si arestarea la domiciliu a inc.R. I. C., aceste masuri preventive fiind prelungite ulterior în faza de urmărire penală cu respectare dispozițiilor legale și menținute in procedura camerei preliminare.
Prin încheierea nr.107 din 22.08.2014 a Tribunalului B. s-a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței și s-a dispus începerea judecății, iar prin încheierea din data de 25.09.2014 a Curții de Apel Ploiești s-au respins contestațiile formulate împotriva încheierii susmenționate.
Prin încheierea din 15.01.2015 s-au admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulată de către inculpații R. I. C. și R. G., reținându-se incidența dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură penală
Prin decizia penală nr.11 din 23.01.2015 Curtea de Apel Ploiești a admis contestația formulată de D. – S. Teritorial B. și au fost respinse ca nefondate cererile inculpaților de înlocuire a măsurilor preventive cu alte măsuri mai puțin severe, reținându-se că riscul ca aceștia să influențeze aflarea adevărului este actual avându-se in vedere încercările repetate prin persoane interpuse (T. G. si B. G.) de exercitare a presiunilor asupra unor martori .
Prin încheierea din 29.01.2015 a Tribunalului B. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților R. I. C. si R. G., iar prin încheierea din 03.02.2015 Curtea de Apel Ploiești a respins contestațiile formulate de către inculpați.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 242 alin.2 Cod procedură penală măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.2 Cod procedură penală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea și implicit menținerea măsurii arestării preventive, cel puțin pentru o anumită durată de timp, acest pericol descrescând pe măsura trecerii timpului (Letellier împotriva Franței, hotărârea din 26 iunie 1991).
În aceste împrejurări, nu este oportună judecarea inculpaților arestați sub imperiul altor măsuri preventive mai ușoare, față de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care aceștia sunt trimiși în judecată și având in vedere că nu au intervenit împrejurări noi față de cele avute in vedere de Curtea de Apel Ploiești la momentul respingerii cererilor de înlocuire a măsurilor preventive.
Pentru buna desfășurare a procesului penal in sensul dispozițiilor art. 202 alin.1 Cod procedură penală, instanța de fond a constatat că nu este oportună judecarea inculpaților sub imperiul altor măsuri preventive, mai ușoare, nefiind incidente dispozițiile art. 242 alin .2 Cod procedură penală.
Cu privire la solicitarea formulată de inculpatul R. I. C. instanța de fond a reținut că in conformitate cu dispozițiile art. 221 alin.6 Cod procedură penală, instanța, la cererea motivată a inculpatului, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă.
Din actele depuse la dosarul rezultă că inculpatul a încheiat contract de muncă cu . cu sediul in . B. (J._, CUI_) la data de 08.02.2015, urmând să înceapă activitatea din 09.02.2015, astfel încât cererea formulată de acesta este admisibilă.
Reținând cele de mai sus, instanța de fond a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților R. I. C. și R. G. cu măsura arestului la domiciliu și în baza art. 221 alin.6 Cod procedură penală, a admis cererea formulată de inculpatul R. I. C. și a permis inculpatului părăsirea imobilului din . B., în vederea deplasării la locul de muncă din cadrul . cu sediul in . Câlnău, județul B. (J._, CUI_), în fiecare zi de luni până vineri între orele 7,45 – 16,15.
În baza art.221 alin.4 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, arestul la domiciliu poate fi înlocuit cu măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații, în termenul legal, inculpații R. I. C., R. G. și R. I. C..
Inculpatul contestator R. I. C., prezent personal în ședință publică și beneficiind de asistență juridică prin intermediul apărătorilor aleși, a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voință în sensul retragerii contestației.
Inculpații contestatori R. I. C. și R. G. au criticat încheierea din perspectiva faptului că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu au intervenit temeiuri noi care să determine concluzia că lăsarea inculpaților în libertate nu mai prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
S-a susținut că de la data dispunerii măsurii privative de libertate a trecut un interval semnificativ e timp, de peste 11 luni, în care în mod evident pericolul pentru ordinea publică generat de lăsarea inculpaților în libertate s-a diminuat semnificativ, estompându-se fie și numai prin simpla curgere a timpului, depășindu-se limitele rezonabilității definite în mod constant de jurisprudența Curții Europene.
Însă, mai mult, acest pericol pentru ordinea publică nu mai este actual întrucât la cercetarea judecătorească au fost administrate ample probatorii, fiind audiate mai multe persoane ale căror depoziții sunt în măsură să schimbe esențial starea de fapt și să creeze o serioasă îndoială asupra validității acuzațiilor.
S-a argumentat în esență că, raportat la stadiul procesual în care se află judecata, o măsură preventivă mai ușoară este în măsură să satisfacă exigențele bunei desfășurări a procesului penal, ținând seama de conduita procesuală a inculpaților, de circumstanțele comiterii faptelor, astfel cum acestea sunt relevate de probele administrate în cursul cercetării judecătorești și mai ales de circumstanțele care caracterizează persoana inculpaților, aceștia fiind lipsiți de antecedente penale și având situații socio-familiale speciale, care impun prezența lor alături de ceilalți membri ai familiei, respectiv inculpatul R. G. având 3 copii minori în întreținere și imobilul de domiciliu recent incendiat, iar inculpatul R. I. C. având o . afecțiuni serioase ale sănătății.
S-a solicitat admiterea contestațiilor, desființarea încheierii atacate, admiterea cererilor formulate și înlocuirea măsurii arestării preventive a celor doi contestatori cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Curtea, examinând încheierea contestată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului de fond ce a fost atașat, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, va lua act de retragerea contestației declarate de inculpatul R. I. C. și constată că sunt nefondate contestațiile promovate de către inculpații R. I. C. și R. G., după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a realizat o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor legale ce reglementează condițiile în care se poate dispune, în cursul judecății, înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă mai ușoară, apreciind în mod fundamentat că nu sunt îndeplinite disp. art. 242 alin. 2 cod procedură penală în ceea ce îl privește pe contestatorii inculpați R. I. C. și R. G..
Inculpații contestatori au fost deduși judecății prin rechizitoriu nr.37/D/P/2010 emis de D.I.IC.O.T.- S. Teritorial B. pentru comiterea unei pluralități infracționale compuse din mai multe infracțiuni și anume trafic de persoane, proxenetism și proxenetism calificat, iar privarea lor de libertate a fost dispusă de instanța de judecată - Curtea de Apel Ploiești, prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți pronunțată la data de 26 martie 2014, reținându-se că inculpații se află în situația prevăzută de art.223 alin.2 Cod proc. penală existând probe și indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă de săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și a altor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, față de gravitatea faptelor determinată de modul și circumstanțele concrete de comitere, beneficiile financiare ilicite importante obținute în asociere cu ceilalți membrii de familie, rude ori afini, iar privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea stării de pericol prezumate a acestora pentru ordinea publică .
În sarcina contestatorilor-inculpați R. I. C. și R. G. a fost fiind reținută comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, proxenetism si proxenetism calificat, fapte prev. si ped. de art. 367 alin. 1 și 3 cod penal, respectiv de art. 210 alin 1 lit. a cod penal, și art. 213 alin. 1 cod penal, cu aplic. art.35 alin. 1 C.p. si art. 5 C.p, constând în aceea că, împreună cu late persoane, trimise în judecată prin același act de sesizare, au constituit un grup infracțional organizat care a fost sprijinit și de alte persoane și care a activat în intervalul de timp 2004-_, prin recrutarea și racolarea mai multor persoane de sex feminin de pe raza mai multor județe ale României, care au fost transportate pe teritoriul mai multor state europene - Spania, Elveția și Germania în vederea practicării prostituției, obținându-se beneficii financiare importante, cifrate la 550.000 euro.
Într-adevăr, potrivit art. 202 alin. 2 Cod procedură penală, nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
Astfel, conform art. 242 alin. 2 cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile preventive prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, conform art. 202 alin. 3 Cod procedură penală, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației adusă persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
În legătură cu criticile inculpaților care vizează depășirea termenului rezonabil al privării lor de libertate, Curtea reține că într-adevăr, jurisprudența europeană, dar nu numai, consfințește posibilitatea diminuării pericolului social concret generat de lăsarea inculpatului în libertate, prin simpla trecere a timpului.
În egală măsură însă, în ceea ce privește intervalul de timp în raport de care se înregistrează o astfel de estompare a pericolului social concret, Curtea reține că acesta nu poate fi precis determinat, însă este în general apreciat în raport de particularitățile concrete ale cauzei, de persoana inculpaților și de necesitățile legate de protecția interesului public, de evitarea riscului de perpetuare a activității infracționale ori a riscului de sustragere de la proces și de dezideratul desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Or, din punct de vedere al circumstanțelor concrete ce definesc participația penală a contestatorilor, Curtea observă că, potrivit actului de sesizare, infracțiunile care constituie obiectul sesizării instanței și anume infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, proxenetism si proxenetism calificat, vizează o amplă și îndelungată activitate infracțională, derulată pe parcursul unui interval semnificativ de timp, respectiv în intervalul 2004 – 2013, în care s-a realizat recrutarea și racolarea mai multor persoane de sex feminin din județele B., O., Argeș, V., A., G., Sibiu, N., în vederea practicării prostituției pe teritoriile mai multor state europene și anume Spania, Elveția și Germania, iar inculpații se presupune că au acționat prin conjugarea eforturilor, inclusiv cu ajutorul altor persoane participante, potrivit rolurilor stabilite în cadrul grupului infracțional organizat și realizând importante foloase materiale de pe urma activității de prostituție desfășurate de persoanele de sex feminin recrutate.
În această situație, Curtea notează că activitatea de exploatare sexuală a persoanelor de sex feminin prin practicarea îndelungată a prostituției cu preponderență în afara teritoriului țării, conferind dimensiuni transfrontaliere acțiunilor ilicite care au devenit astfel un adevărat mod de viață pentru inculpații contestatori, plasați în poziția de lideri incontestabili ai grupării infracționale, reprezintă aspecte care conturează în așa măsură gravitatea infracțiunilor, încât în mod cert aceasta nu poate fi exclusă din elementele de apreciere care definesc proporționalitatea măsurii preventive.
Or, din această perspectivă, Curtea constată că și riscurile influențării mersului adecvat al procesului penal și al denaturării adevărului sunt rezonabil afectate, fiind net superioare în condițiile în care, așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, au fost înregistrate anterior încercări de influențare a depozițiilor martorilor, constatate și reținute inclusiv de instanțele de judecată care au analizat în mod repetat îndeplinirea condițiilor legale de menținere a măsurilor preventive inițial dispuse.
Din acest punct de vedere, Curtea reține că în materia infracțiunilor comise prin traficul și exploatarea sexuală a peroanelor aflate în stare de vulnerabilitate, particularitățile cauzelor pun în evidență, în mod constant și cu caracter de notorietate, desfășurarea activității infracționale pe modelul clanului familial, prin inducerea în eroare în mod convingător asupra naturii muncii ce va fi prestată, urmată de preluarea și executarea de așa manieră a rolurilor specifice din cadrul grupului infracțional, încât să fie asigurată clandestinitatea actelor de exploatare efectivă, inclusiv prin simularea unor relații de natură sentimentală cu victimele de sex feminin, descurajate astfel să pună capăt propriei exploatări, iar ulterior exercitarea de presiuni inclusiv în plan emoțional, prin specularea relațiilor astfel create, cu scopul de a se retrage plângerile cu care organele de urmărire penală au fost învestite și a se modifica substanțial sau parțial depozițiile, așa încât să se asigure scopul final al exonerării de răspundere penală.
Cum astfel de coordonate sunt incidente și în prezenta cauză, Curtea subliniază că, pe lângă aspectele reținute anterior de instanțele de judecată, prefigurarea unor încercări de influențare a depozițiilor martorilor, este mai mult decât rezonabilă, în considerarea faptului că, în cursul judecății, a avut loc sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la posibila comitere a infracțiunii de mărturie mincinoasă de către două dintre martorele care au fost deja audiate, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la filele 333-334 volum 3 dosar fond, emise la data de 06.02.2015 de organele de urmărire penală, nefiind excluse așadar noi încercări de influențare a depozițiilor martorilor care urmează a fi audiați, ceea ce este în măsură să pună în pericol interesul major al aflării adevărului și al bunei desfășurării a procesului penal.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că scopul major definit de art. 242 alin. 2 rap. la art. 202 alin. 1 cod procedură penală nu poate fi atins prin dispunerea unei măsuri preventive mai ușoare, neexistând nici un fel de garanție solidă că inculpații, aflați sub imperiul unei măsuri preventive mai ușoare, nu vor încerca, direct sau mai ales indirect (pentru a nu se expune riscului revocării măsurii astfel înlocuite) să contacteze martorele pentru a le crea stări de temere care pot conduce la modificarea declarațiilor inițiale.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt fondate criticile inculpaților care privesc faptul că temeiurile care au stat la baza privării inițiale de libertate s-ar fi modificat prin însăși administrarea probatoriilor de către instanța de fond, atât timp cât validitatea depozițiilor unora dintre martorele audiate la primul grad de jurisdicție este pusă sub semnul îndoielii prin prisma mărturiilor mincinoase, iar evaluarea împrejurării comiterii faptelor deduse judecății, astfel cum este prevăzută în art. 242 alin. 2 cod procedură penală, relevând caracterul îndelungat ți componentele transfrontaliere extinse, precum și numărul foarte mare al persoanelor traficate, conduc la concluzia că măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor și cu necesitățile legate de protecția interesului public și mai ales a interesului aflării adevărului.
Nici circumstanțele personale ale contestatorilor inculpați, constând în existența unor situații socio-familiale dificile nu pot constitui argumente decisive pentru a se aprecia că au fost întrunite condițiile legale pentru înlocuirea măsurii arestării preventive, câtă vreme acestea reprezintă, pe de o parte, un risc asumat la încălcarea legii penale, iar pe de altă parte, împrejuri care nu sunt avute în vedere de disp. art. 242 alin. 2 cod procedură penală.
În consecință, Curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților contestatori R. I. C. și R. G., cu o măsură preventivă mai ușoară, la acest moment al procesului penal aflat în plină desfășurare, urmând a respinge contestațiile ca nefondate, conform art. 425/1 alin.7 pct. 1 lit. b cod procedură penală și se va lua act de manifestarea de voință exprimată personal și neechivoc de către inculpatul contestator R. I. C. privind retragerea propriei căi de atac.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate contestațiile declarate de inculpații R. I. C., fiul lui A. și E., născut la data de 21.07.1981, și R. G., fiul lui A. și E., născut la data de 23.06.1975, ambii aflați în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii pronunțată la data de 12 februarie 2015 de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Ia act de retragerea contestației declarate de inculpatul R. I. C., fiul lui A. și E., născut la data de 24.01.1979, domiciliat în Poșta Câlnău, ., împotriva aceleiași încheieri.
Obligă pe fiecare contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2015.
Președinte,
C. G. Grefier,
M. M.
Red.GC/MM
8 ex./20.02.2015.
d.f._, Tribunalul B.
j.f. C. J.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1094/2015. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 214/2015. Curtea... → |
|---|
