Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 327/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 327/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 624/259/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 327

Ședința publică din data de 27 martie 2015

Președinte – E. N.

Judecător – F. T.

Grefier – M. G.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpatul M. Ș. fiul lui N. și A., născut la 02 mai 1963, domiciliat în B., ., județul B., părțile civile C. M., C. A., C. A., TARAS M., C. G., C. P. și ZIDĂRĂSCU A., prin avocat B. P., cu sediul ales la Cabinetul de avocatură P. M. B. din București, Calea Victoriei nr.16-20, pasaj Villacrosse, ., sector 3 și asigurătorul . SA, cu sediul în sector 1, București, .. 80-84, împotriva sentinței penale nr. 322 din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria M..

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 18 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, instanța a amânat pronunțarea la 25 martie 2015 și ulterior la 27 martie 2015, când rămânând în deliberare, a adoptat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față.

Examinând actele și lucrările dosarului, constată;

Prin sentința penală nr. 322 din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria M., în baza art.14 și art.346 al.1 Cod proc. penală, art.998, art.999 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă promovată în cauză de părțile civile C. M., C. A., C. A., Taras M., C. G., C. P. și Zidărăscu A. și s-a dispus obligarea inculpatului M. Ș., alături de asigurătorul . SA la plata următoarelor despăgubiri:

- către partea civilă C. M., la plata daunelor materiale în cuantum de 29.732 lei și a daunelor morale în cuantum de 50.000 lei;

- către partea civilă C. A., la plata daunelor morale în cuantum de 75.000 lei;

- către partea civilă C. A., la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei;

- către partea civilă Taras M., la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei;

- către partea civilă C. G., la plata daunelor morale în cuantum de 25.000 lei;

- către partea civilă C. P., la plata daunelor morale în cuantum de 25.000 lei;

- către partea civilă Z. A., la plata daunelor materiale în cuantum de 5.717 lei.

S-a dispus obligarea inculpatului M. Ș. să achite părții civile C. A. o prestație lunară în cuantum de 300 lei lunar, de la data decesului tatălui acesteia, C. V., și până la terminarea studiilor, dar nu mai mult decât până la împlinirea vârstei de 26 ani.

S-au respins, în rest, pretențiile părților civile, ca neîntemeiate.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 1054/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. a fost trimis în judecată inculpatul M. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de disp.art.178 al.1 și 2 Cod penal anterior.

Prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 06.11.2010 în jurul orelor 17,55 în timp ce conducea un autoturism marca VW Tiguan cu nr. de înmatriculare BV -_, pe DN 1 B –E577, inculpatul a intrat în coliziune cu tractorul marca UTB U 455 cu nr. de înmatriculare_, în urma accidentului rezultând decesul numitului C. V..

În ceea ce privește latura civilă, instanța reține că în cursul urmăririi penale, părțile vătămate C. M., C. A., C. A., Taras M., C. G. și C. P., precum și Zidărăscu A. s-au constituit părți civile în procesul penal, fără a preciza cuantumul pretențiilor. În fața instanței de judecată, înaintea citirii actului de sesizare (filele 59-60 dosar nr._ ), părțile civile și-au preciza cuantumul pretențiilor, după cum urmează:

- C. M., soția defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 800.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale;

- C. A., fiica defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 600.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale și cu suma de 1.500 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, datorată de la momentul accidentului până la împlinirea vârstei de 26 ani;

- T. M., sora defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale;

- C. A., fratele defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale;

- C. P., mama defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale;

- C. G., tatăl defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale;

- Z. A., socrul defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății).

De asemenea, părțile vătămate s-au constituit părți civile și cu suma de 4.600 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând contravaloarea tractorului avariat în accidentul produs la 06.11.2010.

Prin sentința penală nr. 142/26.05.2014, reținând culpa ambilor șoferi în producerea accidentului din care a rezultat decesul numitului C. V., instanța a condamnat inculpatul M. Ș. la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (faptă din 06.11.2010) și a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal anterior, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prevăzută de disp. art. 71 al.2 Cod penal anterior.

În baza art.81 al.1 Cod penal anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat conform disp. art.82 Cod penal anterior, iar în baza art.71 al.5 Cod penal anterior s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal anterior aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare stabilit mai sus.

În temeiul art.359 Cod proc. penală anterior s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal anterior, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În fapt, instanța a reținut că la data de 6.11.2010, în jurul orelor 17⁵⁵ inculpatul se deplasa cu autoturismul marca VW Tiguan cu numărul de înmatriculare BV-_, pe DN 1 B-E577, din direcția B. către Ploiești, pe timp de noapte, în condiții de vizibilitate specifice orei de la acea dată, iar la km 46+ 200 m, în afara localității M., autoturismul în cauză a intrat în coliziune cu tractorul marca UTB U 445 cu numărul de înmatriculare_, condus de C. V., care circula în fața sa, în aceeași direcție de mers și care avea atașat la partea din spate un atelaj agricol.

În urma accidentului a rezultat decesul numitului C. V., conducătorul tractorului și vătămarea corporală a numiților Papadatu A. și Papadatu I.-R., pasageri în autoturismul marca VW Tiguan, aceștia fiind transportați la Spitalul Județean Ploiești pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 591 M/08.11.2010, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ploiești, moartea victimei C. V. a fost violentă, urmare a hemoragiei interne masive datorată unor leziuni traumatice toracice și abdominale în cadrul unui politraumatism complex care s-au putut produce prin lovire-comprimare cu și de corpuri și planuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier, leziuni care sunt în legătură de cauzalitate directă, imediată cu decesul (filele 63-64 d.u.p.).

Inculpatului M. Ș. i-au fost prelevate probe biologice de sânge și în baza analizei de laborator s-a stabilit că acesta avea o alcoolemie de 0,00 g/l la momentul accidentului, după cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.2312/08.11.2010 emis de Serviciul de Medicină Legală Ploiești (fila 51 d.u.p.), iar în urma analizei toxicologice a sângelui recoltat de la defunct s-a stabilit că nici acesta nu consumase alcool.

De asemenea, s-a reținut faptul că în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea a trei expertize tehnice judiciare auto, întocmite de ing. S. N. din cadrul Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova, expert criminalist autorizat M. P. din cadrul Laboratorului Interjudetean de Expertize Criminalistice București și ing. S. C. G. din cadrul Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova (filele 71-81, 82-84, 146-159 și 167-170 d.u.p.), cea de-a treia expertiză tehnică fiind efectuată în condițiile în care concluziile din primele două prezentau contradicții.

Prin aceeași hotărâre judecătorească instanța a observat că, potrivit probelor administrate în cursul urmării penale (inclusiv a concluziilor raportului de expertiză S. - fila 159 d.u.p.), inculpatul M. Ș. a provocat accidentul rutier ca urmare a manevrării neglijente a vehiculului, nereușind să reducă viteza de deplasare de la 104 km/h până la 30 km/h - viteza cu care se deplasa în fața sa tractorul condus de defunctul C. V., autovehicul care nu se făcea corespunzător vizibil față de ceilalți participanți la trafic (nu avea instalația de iluminare-semnalizare funcțională și niciun element reflectorizant la partea din spate a tractorului).

Totodată, s-a reținut că, potrivit raportului de expertiză criminalistică nr.44/11.02.2013, prin deplasarea autoturismului condus de inculpatul M. Ș. cu o viteză neadaptată spațiului de vizibilitate frontală, s-a generat o stare de pericol care s-a declanșat în momentul în care tractorul a pătruns în conul de lumină al farurilor autovehiculului (fila 135 d.u.p.).

Pe de altă parte și modul în care se deplasa tractorul condus de C. V. a constituit un factor care a amplificat starea de pericol generată prin deplasarea autoturismului cu o viteză neadaptată spațiului de vizibilitate frontală, întrucât vehiculul condus de C. V. nu a avut la momentul impactului sistem de iluminare/semnalizare în funcțiune, iar conducătorul autoturismului nu putea evita impactul cu tractorul.

Potrivit raportului medico legal (autopsie) nr.591 M/08.11.2010 emis de Serviciul de Medicină Legală Ploiești (filele 63-64 d.u.p.), moartea lui C. V. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne masive după leziuni traumatice de conținut și conținător toracice și abdominale în cadrul unui politraumatism complex, care s-au putut produce prin lovire-comprimare cu și de corpuri și planuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier.

În fața instanței de judecată, înaintea declanșării cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, astfel cum aceasta a fost prezentată în actul de sesizare.

Prin aceeași sentință penală, apreciind că în cauză trebuie administrat probatoriu pentru soluționarea laturii civile, în baza art.397 rap. la art.26 Cod proc. penală instanța a dispus disjungerea acțiunii civile promovate în cauză de părțile civile C. M., C. A., C. A., Taras M., C. G. și C. P., precum și de Zidărăscu A., în contradictoriu cu inculpatul M. Ș. și asigurătorul S.C. Alianz T. Asigurări S.A., constituindu-se dosarul nr._ .

În cursul cercetării judecătorești efectuate în dosarul nr._, la termenul de judecată din 30.06.2014, în ședință publică, s-a încuviințat părților civile proba cu înscrisuri și doi martori - instanța dispunând depunerea unei liste cu numele și adresa martorilor, în vederea citării, sau prezentarea acestora personal, sub sancțiunea decăderii din probă. La același termen de judecată părțile au solicitat acordarea unui termen mai lung, în vederea soluționării pe cale amiabilă a laturii civile.

Părțile, prin apărător, au depus la dosarul cauzei, în dovedirea daunelor materiale și morale, înscrisuri – adeverințe medicale, adeverință studii universitare pentru C. A., bonuri fiscale, chitanțe, cupon pensie militară defunct, cartea de identitate a tractorului condus de defunct și implicat în accidentul din 06.11.2010 (filele 33 - 121, 129-165).

După patru luni de zile, la termenul de judecată din 27.10.2014 a fost audiat martorul D. A. Crenguța (filele 123-125). În ceea ce privește celălalt martor încuviințat, întrucât părțile civile nu au depus lista cu numele și adresa martorilor în vederea citării, nu au justificat lipsa martorului la termenul de judecată, nu l-au indicat nici la acest termen și nici nu l-au adus personal în vederea ascultării, instanța a dispus decăderea părților din administrarea probei cu cel de-al doilea martor încuviințat la termenul din 30.06.2014.

Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în dosarul nr.1901/259/ 2014, dar și ulterior, în dosarul disjuns, părțile vătămate C. M., C. A., C. A., Taras M., C. G. și C. P., precum și Zidărăscu A. s-au constituit părți civile în procesul penal. Astfel, C. M., soția defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 800.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale; C. A., fiica defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 600.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale și cu suma de 1.500 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, datorată de la momentul accidentului până la împlinirea vârstei de 26 ani; T. M., sora defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale; C. A., fratele defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale; C. P., mama defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale; C. G., tatăl defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro reprezentând daune materiale și suma de 200.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând daune morale; Z. A., socrul defunctului C. V., s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro (echivalent în lei la data efectuării plății).

De asemenea, persoanele vătămate s-au constituit părți civile și cu suma de 4.600 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând contravaloarea tractorului avariat în accidentul produs la 06.11.2010.

În motivarea cererii de acordare a tuturor daunelor morale părțile civile au solicitat (filele 4-7) ca instanța să țină cont de legăturile strânse ale victimei cu membrii familiei, caracterul violent al morții acestuia, aspect de natura a accentua trauma psihica a tuturor părților civile. Susțin părțile civile că, în stabilirea acestor sume, importantă este împrejurarea că soția si fiica defunctului au rămas brusc fără soțul/ tatăl de care aveau atâta nevoie si de care, în prezent ar fi avut mare nevoie, cărora acesta le-a dăruit toată dragostea din lume, suferințele părțile civile și posibilitatea de a-si reveni si de a trece peste, de a-si continua existența într-o viață normală fiind nule. De asemenea, se arată în cererea de constituire de parte civilă că, pentru fratele și sora defunctului este foarte greu să realizeze că persoana care a luat parte la cele mai multe amintiri, fiind apropiați de vârstă, având de-a lungul timpului o relație foarte strânsă, copilărind și trecând prin toate etapele specifice vârstei lor, cu sprijinul și ajutorul celuilalt, datorită unei fracțiuni de secundă, acum trebuie sa se obișnuiască cu gândul că din acel moment, prezenta fratelui va fi doar în amintirile trecute, nu și în cele viitoare.

Părțile civile au apreciat că sentimentul de doliu și obsesionalitatea legată de acest eveniment tragic este foarte prezentă în sânul acestei familii, aspect care le influențează întreaga existență și evoluție, în dialog simțindu-se o încărcătura foarte mare și agresivitate necontrolată, deoarece și ei se simt fără busola și agresați de viață.

În fapt, instanța de fond a reținut că, la data de 6.11.2010, în jurul orelor 17⁵⁵ inculpatul M. Ș. se deplasa cu autoturismul marca VW Tiguan cu numărul de înmatriculare BV-_, pe DN 1 B-E577, din direcția B. către Ploiești, pe timp de noapte, în condiții de vizibilitate specifice orei de la acea dată, iar la km 46+ 200 m, în afara localității M., autoturismul în cauză a intrat în coliziune cu tractorul marca UTB U 445 cu numărul de înmatriculare_, condus de C. V., care circula în fața sa, în aceeași direcție de mers și care avea atașat la partea din spate un atelaj agricol, în urma accidentului rezultând decesul numitului C. V., conducătorul tractorului.

Potrivit art.998 – 999 Cod Civil anterior, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudenta sa.

Din prevederile legale mai sus menționate rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

În ceea ce privește existența unei fapte ilicite a inculpatului, prima instanță a apreciat că aceasta este reprezentată de nerespectarea de către inculpat a prevederilor OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Astfel, la momentul accidentului din 06.11.2010 inculpatul conducea un autovehicul pe drumurile publice, activitate care presupune respectarea anumitor dispoziții legale și a unor măsuri de prevedere.

De fapt, însăși uciderea lui C. V. este urmarea nesocotirii de către inculpat a dispozițiilor art.35 al.1 și art.51 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, aplicabil la data săvârșirii faptei, potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați: să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. (art.35 al.1); să păstreze o distanță suficientă față de vehiculul în spatele căruia circulă, pentru evitarea coliziunii (art. 51).

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că, potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale, starea de pericol a fost creată și de partea vătămată C. V., care nu a respectat dispozițiile art.35 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice și art.147 pct.3 din Hotărârea nr. 1.391/4.10.2006 actualizată pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, aplicabile la data săvârșirii faptei, potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați: să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. (art.35 al.1); să verifice funcționarea sistemului de lumini și de semnalizare, a instalației de climatizare, să mențină permanent curate parbrizul, luneta și geamurile laterale ale autovehiculului, precum și plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului și remorcii (art.147 pct.3).

În ceea ce privește prejudiciul, codul civil nu distinge între prejudiciul material și cel moral, astfel încât se impune a fi reparate ambele prejudicii.

Instanța urmează să analizeze existența îndeplinirii acestei condiții raportat la fiecare dintre părțile civile în cauză în parte, astfel:

Deși mai multe părți civile au solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor materiale, instanța de fond a constatat că doar partea civilă C. M. (soția defunctului C. V.) a dovedit existența unui asemenea prejudiciu.

Astfel, potrivit adeverinței eliberate de P. Brănești, județul Ilfov și depuse la dosarul cauzei (fila 49), doar partea civilă C. M. s-a ocupat de înmormântarea defunctului C. V..

Pe de altă parte, instanța de fond a constatat constată că prin extrasele de cont, bonurile și chitanțele depuse la dosarul cauzei (multe dintre ele fără legătură cu cererea de acordare a daunelor materiale) s-a dovedit în parte efectuarea cheltuielilor de înmormântare, parastase și pomeni (respectiv nu până la concurența sumei de 3060,625 lei – fila 40) și s-a dovedit în tot ridicarea monumentului funerar al defunctului (filele 39, 55, 56).

De asemenea, s-a apreciat că s-au dovedit și cheltuielile efectuate cu pomana realizată la mănăstirea / orfelinatul din Odorheiul S. (filele 40, 123-125), atât cu bonuri fiscal, cât și prin depoziția martorului audiat la propunerea părților civile, care, în ceea ce privește daunele materiale solicitate, a evidențiat în concret doar aspecte legate de pomana efectuată la orfelinatul de la Odorheiul S..

Instanța de fond a apreciat că în cauză este îndeplinită și condiția privind existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul suferit de părțile civile.

S-a constatat că prejudiciile suferite de părțile civile au fost urmare a accidentului suferit de către C. V., accident care a fost provocat de inculpat – astfel cum a fost stabilit prin sentința penală nr.142/26.05.2014 a Judecătoriei M. prin care inculpatul M. Ș. a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, stabilindu-se pe baza raportului medical de necropsie că leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu și de un corp/ plan dur, în condițiile unui accident rutier, iar între leziunile traumatice provocate de accident și cauza medicală a decesului există legătură de cauzalitate.

Privitor la condiția ca fapta ilicită să fie săvârșită cu vinovăție, prima instanță a reținut faptul că atât legislația anterioară, cât și cea actuală stabilesc la nivel de principiu că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. În cauza de față, prin sentința penală nr. 142/26.05.2014 a Judecătoriei M. s-a stabilit în mod definitiv că inculpatul se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în formă agravată, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal anterior, în sensul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce (în accepțiunea art.16 al.4 lit. a Cod penal anterior).

La această concluzie instanța a ajuns ca urmare a analizării persoanei inculpatului care, la data săvârșirii faptei avea vârsta de aproximativ 50 ani, studii 12 clase, era deținător al permisului de conducere reînnoit în anul 2008 (fila 46 d.u.p.), avea ocupația de electrician la ., stagiul militar efectuat, căsătorit, ceea ce denotă un grad de instruire și de educație superior și dexteritate în condus, precum și, pe de altă parte, ca urmare a împrejurării că acesta, în mod ușuratic, a sperat că rezultatul nu se va produce, bazându-se pe elementele obiective ce țin de autovehiculul pe care îl conducea, ora și condițiile în care a avut loc accidentul, vizibilitatea bună, precum și pe cele subiective, dintre care, dexteritatea în condus amintită.

Pe de altă parte, prin aceeași hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut că, potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale, inclusiv a rapoartelor de expertiză tehnică auto efectuate în cauză, starea de pericol a fost creată și de partea vătămată C. V., urmare a nerespectării de către acesta a dispozițiilor art.35 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice și art.147 pct.3 din Hotărârea nr. 1.391/4.10.2006 actualizată pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a OUG nr.195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, aplicabile la data săvârșirii faptei, potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați: să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. (art.35 al.1); să verifice funcționarea sistemului de lumini și de semnalizare, a instalației de climatizare, să mențină permanent curate parbrizul, luneta și geamurile laterale ale autovehiculului, precum și plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare ale autovehiculului și remorcii (art.147 pct.3).

Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța de fond a constatat sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția inculpatului ca atitudine psihică față de faptă și urmările aceste, motiv pentru care a dat eficiență dispozițiilor art.988 și 989 Cod Civil anterior, care impun repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită.

De asemenea, s-a apreciat că, potrivit dispozițiilor legale, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, impunând a fi reparat atât prejudiciul material cât și cel moral.

În ceea ce privește existența prejudiciului material, instanța de fond a apreciat că doar partea civilă C. Moniva a suferit (și dovedit) un astfel de prejudiciu. Astfel, prejudiciul material suferit de C. M. a constat în cheltuielile făcute de aceasta pentru înmormântarea defunctului, efectuarea pomenilor și a parastaselor, precum și ridicarea monumentului funerar. Prin adeverința nedatată, eliberată părții civile C. M. de preotul paroh din Brănești, județul Ilfov (fila 49) a făcut dovada faptului că doar ea, soția supraviețuitoare, s-a ocupat de înmormântarea lui C. V., iar declarația martorului audiat în cauza la termenul din 27.10.2014 a confirmat în termeni generali (fără indicare de sume cheltuite, alimente și bunuri cumpărate etc.) efectuarea cheltuielilor cu înmormântarea, pomeni, parastase, ori ritualurile creștinești de după înhumare și în termeni mai concreți (detaliere meniu, număr persoane prezente) parastasul organizat la Odorheiul S..

Instanța poate acorda despăgubiri materiale constând în toate cheltuielile efectuate doar în măsura în care acestea au fost dovedite. Or, chiar dacă suma solicitată este de 10.000 euro, prin extrasele de cont, bonurile și chitanțele depuse la dosar în faza judecății (filele 33 - 121, 129-165), după eliminarea acelor înscrisuri care nu au legătură cu prejudiciul suferit de partea civilă, prima instanță a apreciat că soția supraviețuitoare a făcut dovada unui prejudiciu material generat de toate aceste cheltuieli în cuantum total de 29.732 lei.

Legea permite ca instanța să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

În cauza de față părțile civile C. M., C. A., C. A., Taras M., C. G. și C. P., precum și de Zidărăscu A. au calitatea de soție, respectiv fiică, frați, părinți și socru ale victimei C. V., acestea susținând prin cererea de constituire ca parte civilă existența unui prejudiciu moral produs ca urmare a morții victimei accidentului din 06.10.2014.

În acest sens, instanța de fond a constatat că părțile vătămate s-au constituit părți civile și cu suma de 4.600 euro (echivalent în lei la data efectuării plății) reprezentând contravaloarea tractorului avariat în accidentul produs la 06.11.2010. Or, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei de părțile civile și fișa de calcul întocmită de asigurător (fila 144), instanța a apreciat că doar socrul defunctului, partea civilă Z. A., este îndreptățit a primi de la inculpat suma 5.717 lei, reprezentând contravaloarea tractorului proprietatea sa, avariat în accidentul din 06.11.2010.

Cu privire la daunele morale, instanța de fond a considerat că acestea constituie un prejudiciu nepatrimonial și reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele psihice ale părții civile.

În stabilirea cuantumului daunelor morale solicitate nu există criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței. Dincolo de ghidurile elaborate de asigurători sau de Fondul de Protecția a Victimelor Străzii, importantă este opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la modul și aprecierea daunelor morale, potrivit căreia la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o . criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și nu îmbogățirea fără just temei.

În scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale, în cazul infracțiunilor a căror urmare imediată constă în moartea părții vătămate, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia.

În cauza de față, prin fapta inculpatului s-a provocat moartea victimei C. V. - soț, tată, frate, fiu și ginere pentru părțile civile. S-a apreciat că, în cauza de față, prin moartea numitului C. V. s-a cauzat o suferință psihică părților civile C. M., C. A., C. A., Taras M., C. G. și C. P., dată fiind relația de rudenie existentă între aceștia și defunct.

Prin cererea de constituire ca parte civilă în procesul penal părțile civile au arătat instanței că între numitul C. V. și membrii familiei sale extinse erau legăturile strânse, că cei din urmă au suferit și au fost marcați de caracterul violent al morții acestuia. Au mai arătat părțile civile că soția si fiica defunctului au rămas brusc fără principalul sprijin, iar fratele și sora defunctului, care erau apropiați de vârstă cu defunctul, trebuie sa se obișnuiască cu gândul că prezenta fratelui va fi doar în amintiri. Chiar dacă despre celelalte părți civile nu se face referire, se arată că accidentul din 06.11.2010 a influențat întreaga existență și evoluție a părților civile, în dialoguri simțindu-se o încărcătura foarte mare și agresivitate necontrolată.

De asemenea, prin declarația dată în fața instanței, martora D. A. Crenguța, colegă de serviciu cu soția supraviețuitoare, a arătat că între defunct și C. M. erau relații foarte bune, soții iubindu-se și înțelegându-se foarte bine. În ceea ce privește familia extinsă, martora a declarat (fila 124) că erau în relații bune cu defunctul, care era o fire împăciuitoare (în week-end-uri soții C. mergeau la părinți, pentru a-i ajuta la muncă), iar părinții defunctului au fost marcați de decesul fiului lor.

Dincolo de prejudiciul moral incontestabil suferit de părțile civile, cuantumul despăgubirilor solicitate de acestea este vădit exagerat având în vedere că scopul daunelor morale este, în principiu, acela de a oferi celor vătămați posibilitatea de a trece mai ușor peste eveniment, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării, cuantumul daunelor morale neputând constitui un prilej de îmbogățire fără just temei pentru părțile civile în dauna inculpatului.

Pe cale de consecință, instanța de fond a considerat că obligarea inculpatului la plata unei sume de 50.000 lei către partea civilă C. M., soția supraviețuitoare și 75.000 lei către C. A., fiica aflată în primul an de facultate (Arhitectură, Universitatea București), afectate în mod direct de decesul victimei, împreună cu care defunctul locuia și gospodărea, a sumei de câte 25.000 lei către C. G. și C. P. (părinții defunctului), respectiv a sumei de câte 10.000 lei către C. A. și Taras M. (frații defunctului), reprezintă o justă și meritată acoperire a prejudiciului moral suferit de aceste părți civile. Nu s-a acordat însă, suma de 100.000 euro solicitată cu titlu de daune morale de partea civilă Z. A., avându-se în vedere că acesta, socrul defunctului fiind, nu administrat (personal sau prin apărător) nicio probă în dovedirea pretinsului prejudiciu moral cauzat de fapta culpabilă a inculpatului.

De asemenea, au fost cenzurate pretențiile părților civile, având în vedere scopul acestor daune, precum și faptul că prin chiar soluția de condamnare dispusă în cauză (definitivă la acest moment) se poate aprecia că se acordă, măcar în parte, reparația morală solicitată.

D. urmare, față de mai sus prezentatele considerente referitoare la cuantumul prejudiciului material și al celui moral stabilit de către instanță, în final inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă C. M., a daunelor materiale în cuantum de 29.732 lei și a daunelor morale în cuantum de 50.000 lei; către partea civilă C. A., la plata daunelor morale în cuantum de 75.000 lei; către partea civilă C. A., la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei; către partea civilă Taras M., la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei; către partea civilă C. G., la plata daunelor morale în cuantum de 25.000 lei; către partea civilă C. P., la plata daunelor morale în cuantum de 25.000 lei și către partea civilă Z. A., la plata daunelor materiale în cuantum de 5.717 lei.

În cauza de față instanța de fond a constatat că la data producerii accidentului, inculpatul M. Ș. avea încheiată o poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA încheiată la S.C. A. Ț. Asigurări SA, în temeiul acestei polițe de asigurarea asigurătorul asumându-și o răspundere contractuală.

Potrivit art. 49 din Legea nr.136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit art. 50 al .1 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Față de prevederile acestor dispoziții legale, instanța urmează a obliga asigurătorul alături de inculpat la plata către părțile civile din prezenta cauză a sumelor stabilite cu titlu de daune materiale și morale.

Pe de altă parte, instanța a constatat că fiica defunctului C. V. s-a constituit parte civilă și cu suma de 1.500 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, datorată de la momentul accidentului până la împlinirea vârstei de 26 ani.

Așa cum am arătat în precedent, inculpatul este obligat să răspundă chiar și pentru cea mai mică culpă, în cazul în care sunt întrunite cumulativ condițiile existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

În ceea ce privește cererea formulată de partea civilă C. A., privind obligarea inculpatului la plata pensiei de întreținere, instanța de fond a reținut că obligația de întreținere este reglementată de codul civil, părinții fiind obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura, și pregătirea profesională. De asemenea, în ceea ce privește condițiile obligației de întreținere, instanța a avut în vedere faptul că are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale.

Constatând, așadar, că sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale, iar partea civilă este studentă în anul I, instanța de fond a apreciat că inculpatul trebuie să achite părții civile C. A. o prestație lunară. În ceea ce privește cuantumul acesteia, instanța a avut în vedere veniturile declarate de părți ca fiind obținute de defunct în timpul vieții (pensie militară în cuantum de 1512 lei lunar, salariu fluctuant la I.B.A. (Institutul de Bioresurse Alimentare), în cuantum de minim 2.500 lei lunar, salariu de la U.N.O.P.A. (Uniunea Națională a Organizațiilor Persoanelor Afectate de ./S.) în cuantum de 1.300 lei lunar), dar și probele administrate.

Or, prima instanță a constatat că, în dovedirea veniturilor obținute de defunct în timpul vieții, la dosarul cauzei s-a depus doar cuponul mandat de plată a pensiei militare din august 2010, care atestă faptul că defunctul primea drepturi bănești în valoare de 1512 lei (fila 44, respectiv 160).

D. urmare, inculpatul a fost obligat (singur, iar nu alături de asigurător) să achite părții civile C. A. o prestație lunară în cuantum de 300 lei lunar, de la data decesului tatălui acesteia, C. V., și până la terminarea studiilor, dar nu mai mult decât până la împlinirea vârstei de 26 ani.

În ceea ce privește cererea părților vătămate, privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a constatat că la dosarul cauzei s-a depus, odată cu concluziile scrise, factura . nr.185/ 21.11.2014 (nu și extrasul de cont sau chitanța), prin care apărătorul părților civile confirmă achitarea de către C. M. a onorariului de avocat în dosarul nr._ al Judecătoriei M., în cuantum de 10.000 lei (fila 175).

Potrivit 274 al.3 Cod proc. penală anterior (dispoziții preluate de art.451 al.2 Cod proc. civilă actual) instanța poate, chiar și din oficiu, să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

În raport cu criteriile legale prevăzute normele procedural civile, în procesul de apreciere a măsurii în care se impune sau nu reducerea onorariului de avocat, instanța de fond a reținut că posibilitatea recuperării cheltuielilor de judecată se limitează la cheltuielile necesare și real efectuate de parte, în limita unui cuantum rezonabil.

În speță, onorariul de avocat pretins achitat de părțile civile, în cuantum de 10.000 lei este nepotrivit de mare raportat la complexitatea litigiului și la volumul de muncă îndeplinit de avocatul acestora – prin redactarea cererii de constituire de parte civilă (fila 4), a notei de ședință formulate depuse odată cu înscrisurile (fila 128) și a concluziilor scrise (fila 176), precum și asigurarea asistenței juridice la doar trei termene de judecată (30.06.2014, 27.10.2014 și 17.11.2014).

Nici măcar o eventuală susținere în sensul că pentru deplasarea avocatului părților civile de la București la M. au fost necesare cheltuieli de transport și cazare nu justifică cuantumul de 10.000 lei al onorariului de avocat, întrucât onorariul de avocat reprezintă o parte distinctă a cheltuielilor de judecată alături de cheltuielile de transport, iar părțile civile nu au indicat separat, cu titlu de cheltuieli de judecată, eventualele cheltuieli de transport, anexând dovada aferentă acestora.

De asemenea, s-a apreciat că dispoziția legală din codul de procedură civilă nu vizează reducerea onorariului avocatului, ci a părții din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, realizându-se astfel o distincție clară între efectele raportului juridic de drept material decurgând din contractul de asistență juridică încheiat între parte și avocatul său (și în care instanța nu intervine) și raportul de drept procesual reglementat de dispozițiile procedural civile, în mod evident măsura luată de instanță nu are nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul M. Ș., părțile civile C. M., C. A., C. A., Taras M., C. G., C. P. și Zidărăscu A. și asigurătorul . SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Arată că părțile civile că au suferit un grav prejudiciu material și moral, solicitând să se reanalizeze probatoriul administrat în cauză.

Partea civilă C. M. - soția victimei apreciază că instanța de fond i-a acordat despăgubiri civile în cuantum de numai 50.000 lei, total injuste, fără să se țină cont de tragedia pe care a trăit-o și o trăiește și în prezent și pe care o va purta în suflet toată viața. Pentru a evidenția personalitatea victimei C. M. consideră că probele depuse la dosar sunt suficiente la acest moment.

Din punct de vedere al cuantumului despăgubirilor materiale consideră că probatoriul depus la dosar este elocvent.

Partea civilă C. A. a susținut că la data decesului tatălui său, era elevă la liceu, în prezent urmând cursurile Universității de Arhitectură și Urbanism I. M. București.

Menționează totodată că facultatea de arhitectură este o instituție de învățământ care necesită investiții materiale astfel că, pe lângă taxa anuală de studiu în valoare de 4.800 lei există cheltuieli săptămânale pentru materiale, machete, proiecte de formă și de perspectivă.

Ca urmare a pierderii tatălui mai arată că a suferit un puternic dezechilibru emoțional, acest aspect rezultând din raportul de psihoterapie eliberat de Cabinetul Individual de Psihologie Acris C..

În ceea ce privește prestația periodică lunară de 300 lei consideră că este mult prea mică în raport cu veniturile lunare obținute de defunct, probate cu înscrisuri.

Celelalte părți civile, C. A., Taras M., C. G., C. P. și Zidărăscu A. care sunt fratele, sora, părinții și respectiv socrul defunctului, consideră că instanța de fond nu a apreciat în mod just cuantumul despăgubirilor materiale și morale, solicitând ca probatoriul să fie reevaluat, urmând ca la reaprecierea cuantumului daunelor trebuie să se țină cont de legăturile de familie, de vârsta defunctului de 45 de ani în momentul decesului.

Inculpatul în susținerea apelului a precizat că apreciază că urmările evenimentului rutier produs în luna noiembrie 2010 au fost tragice însă acesta putea să nu aibă loc dacă și cel care a decedat ar fi luat minime măsuri pentru prevenirea accidentului. Susține că în acest lanț cauzal, cauza determinantă în producerea accidentului de circulație nu aparține inculpatului ci aparține celui care s-a înscris în circulație fără a avea semnale reflectorizante.

Apreciază că ar fi trebuit ca instanța de fond să facă aplicarea concurenței culpelor în accidentul de circulație întrucât expertizele tehnice respectiv acelea întocmite de P. M. și S. C. G. arată că accidentul putea fi evitat de inculpat dacă tractorul avea acele elemente reflectorizante.

Astfel, menționează inculpatul că el a avut o culpă de doar 10 % iar victima de 90 %.

Asigurătorul . SA a susținut că daunele morale se acordă conform art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 5/2010 în conformitate cu legislația și jurisprudența din România, iar suma acordată de instanța de fond părții civile C. A. nu se subscrie practicii Curții de Apel Ploiești și nici ghidului privind acordarea daunelor morale.

Pe de altă parte, să se aibă în vedere că daunele morale ce urmează a fi dimensionate la nivelul practicii Curții de Apel Ploiești precum și prestația periodică de 300 lei urmează să fie cenzurate și sub aspectul procentului de contribuție al părților implicate în producerea accidentului.

Cel de al doilea motiv de apel vizează redimensionarea atât a cuantumului daunelor materiale, morale și c/val. tractorului avariat așa cum ele s-au acordat de instanța de fond și prin raportare la culpa părților în producerea accidentului.

Prin urmare, instanța de fond a acordat daunele morale prin raportare la pretențiile părților civile și nu a făcut raportare la culpa comună a acestora.

Urmează să se aibă în vedere și probele administrate în cauză, respectiv expertiza efectuată de S. C. G., din care rezultă că victima C. V. a avut o culpă determinantă în producerea accidentului, inculpatul M. Ș. având o culpă subsecventă.

Ca atare, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod proc. penală solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se reducă daunele materiale, morale, contravaloarea tractorului și a prestației periodice în sensul celor arătate.

Examinând apelurile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că toate aceste căi de atac sunt nefondate așa cum se va arăta în continuare.

Din considerentele respectivei sentințe a rezultat că la data de 6.11.2010, în jurul orelor 17⁵⁵ inculpatul se deplasa cu autoturismul marca VW Tiguan cu numărul de înmatriculare BV-_, pe DN 1 B-E577, din direcția B. către Ploiești, pe timp de noapte, în condiții de vizibilitate specifice orei de la acea dată. La km 46+ 200 m, în afara localității M., autoturismul în cauză a intrat în coliziune cu tractorul marca UTB U 445 cu numărul de înmatriculare_, condus de C. V., care circula în fața sa, în aceeași direcție de mers și care avea atașat la partea din spate un atelaj agricol.

Accidentul a condus la decesul numitului C. V., conducătorul tractorului și vătămarea corporală a numiților Papadatu A. și Papadatu I.-R., pasageri în autoturismul marca VW Tiguan, aceștia fiind transportați la Spitalul Județean Ploiești pentru acordarea de îngrijiri medicale.

În cursul urmăririi penale au fost efectuate trei expertize tehnice judiciare auto, întocmite de ing. S. N. din cadrul Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova, expert criminalist autorizat M. P. din cadrul Laboratorului Interjudetean de Expertize Criminalistice București și ing. S. C. G. din cadrul Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova (filele 71-81, 82-84, 146-159 și 167-170 d.u.p.), cea de-a treia expertiză tehnică fiind efectuată în condițiile în care concluziile din primele două prezentau contradicții.

Raportul de expertiză S. (fila 159 d.u.p.), a stabilit că inculpatul M. Ș. a provocat accidentul rutier ca urmare a manevrării neglijente a vehiculului, nereușind să reducă viteza de deplasare de la 104 km/h până la 30 km/h - viteza cu care se deplasa în fața sa tractorul condus de defunctul C. V., autovehicul care nu se făcea corespunzător vizibil pentru ceilalți participanți la trafic deoarece nu avea instalația de iluminare-semnalizare funcțională și niciun element reflectorizant la partea din spate a tractorului.

Consideră instanța de control judiciar analizând concluziile tuturor expertizelor efectuate în cauză și îndeosebi a celei anterior detaliată, că atât inculpatul cât și victima C. V. au avut o culpă concurentă la producerea acestui eveniment rutier.

În aceste condiții daunele morale (criticate ca și cuantum de părțile civile, asigurator și inculpat) au fost corect individualizate de către judecătorul fondului, cuantumul acestora relevând atât culpa inculpatului care a condus cu o viteză peste limita legală pe acel tronson de drum dar mai ales a victimei care conducea un ansamblu auto fără a fi echipat cu elemente reflectorizante.

Referitor la cuantumul daunelor materiale se observă că instanța de fond a făcut referire la toate probele administrate în cauză pentru dovedirea acestor pretenții, iar prin coroborarea corectă a acestora a soluționat această latură a acțiunilor civile în mod just.

Ordinul CSA nr. 5/2010 invocat de către asigurator are o forță juridică inferioară Legii nr. 287/2009 prin care a fost adoptat Codul civil și modificat prin Legea 71/2011, acest ordin fiind doar o normă metodologică internă aplicabilă asiguratorilor prin care aceștia acordă daune materiale și/sau morale, însă numai în baza unei înțelegeri amiabile nu și atunci când acestea sunt stabilite printr-o hotărâre judecătorească.

De asemenea, prestația periodică de 300 lei lunar stabilită în favoarea numitei C. A. până la terminarea studiilor dar nu mai mult decât până la împlinirea vârstei de 26 de ani, este just individualizată. Aceasta în condițiile în care conform cuponului depus în fața instanței de control judiciar (fila 93) rezultă că numita C. A. primește o pensie de urmaș în urma decesului victimei C. V. în cuantum de 1202 lei. De asemenea, se constată că evenimentul rutier mai sus descris s-a datorat și părintelui acestei păți civile – victima C. V..

În consecință, pentru toate aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpatul M. Ș., de părțile civile C. M., C. A., C. A., Taras M., C. G., C. P. și Zidărăscu A. și de asigurătorul . SA.

Văzând și disp. art. 275 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul M. Ș. fiul lui N. și A., născut la 02 Mai 1963, domiciliat în B., ., județul B., părțile civile C. M., C. A., C. A., TARAS M., C. G., C. P. și ZIDĂRĂSCU A., prin avocat B. P., cu sediul ales la Cabinetul de avocatură P. M. B. din București, Calea Victoriei nr.16-20, pasaj Villacrosse, ., sector 3 și asigurătorul . SA, cu sediul în sector 1, București, .. 80-84, împotriva sentinței penale nr. 322 din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria M..

Obligă apelanții la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2015.

Președinte, Judecător,

E. N. F. T.

Proces verbal – fiind în concediu medical,

prezenta se semnează de Președintele instanței

Grefier,

M. G.

Red. TF

Tehnored. A.Ț.

2 ex. / 17.04.2015

Dosar fond nr._ Judec. M.

Judec. fond L. M.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Mandat european de arestare. Sentința nr. 21/2015. Curtea de...		Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 330/2015.... →

Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 327/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 327/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI