Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 49/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 4751/120/2014/a7
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 49
Ședința publică din data de 31 martie 2015
PREȘEDINTE – D. A. E.
GREFIER – M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial Ploiești
………….
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații D. M., fiul lui V. și G., născut la data de 5.04.1959, CNP_, domiciliat în comuna Dragomirești, ., județul Dâmbovița și D. P., fiica lui D. și A., născută la data de 29.06.1969, CNP_, domiciliată în ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii din 20.03.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ 14, prin care în baza dispozițiilor art.362 Cod procedură penală rap. la art.208 Cod procedură penală și la dispozițiile art. 207 alin.4 Cod procedură penală s-a menținut măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpații D. M. și D. P., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 52 alin.3 Cod penal rap. la art.3 alin.1,2 din Legea nr.143/2000 și art.52 alin.3 Cod penal rap. la art. 2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000, toate cu aplicarea art.38 Cod penal, respectiv participație improprie la infracțiunile de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, dispusă prin decizia penală nr.7/16.01.2015, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 14/a5.
S-au menținut obligațiile stabilite în sarcina inculpaților prin decizia penală nr.7/16.01.2015, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești.
S-a atras atenția inculpaților că în cazul nerespectării obligațiilor impuse în sarcina lor, măsura va fi înlocuită cu cea a arestului preventiv.
S-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de către apărătorii inculpaților D. M. și D. P. privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpații D. M., personal și asistat de avocat ales E. V. - apărător ales, don Baroul Dâmbovița și D. P., personal și asistată de avocat ales E. V. în substituire avocat C. R. - apărător ales în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.021/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Avocat E. V., având cuvântul pentru contestatorii-inculpați, arată că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul de asemenea, susține că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată contestațiile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat E. V., având cuvântul pentru contestatorii-inculpați, arată că deși infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați sunt de o gravitate destul de ridicată, aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, nefiind sancționați în sfera ilicitului penal.
A solicitat înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar, având în vedere că de la data la care s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu, aceștia au respectat obligațiile pe care instanța le-a stabilit în sarcina lor, dând astfel dovadă că înțeleg situația în care se află.
Un alt motiv pentru care s-a formulat contestație este starea de sănătate a celor doi inculpați, care suferă de afecțiuni destul de grave, dovedite prin înscrisuri medicale ce au fost depuse la dosarul cauzei, fiind necesară deplasarea acestora la medic pentru efectuarea unor controale de specialitate.
Apreciază că scopul măsurii preventive a controlului judiciar poate fi atins prin stabilirea unor obligații pe care inculpații să le respecte.
În măsura în care instanța va aprecia întemeiată cererea sa, solicită a se avea în vedere limitele județului Dâmbovița, având în vedere că inculpații trebuie să se prezinte la diverse unități medicale. Mai mult, arată că cei doi inculpați domiciliază în mediul rural, respectarea obligațiilor ce vor fi stabilite în sarcina lor fiind mai ușor de urmărit.
Concluzionând, solicită admiterea contestațiilor, desființarea încheierii contestate și înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a contestațiilor formulate de cei doi inculpați, având în vedere că din actele dosarului rezultă că în sarcina acestora s-a reținut o participație improprie la infracțiunile de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, fiind găsite cantități importante de heroină și cocaină. Mai arată că inculpații au fost inițial arestați preventiv, iar din luna iulie 2014 această măsură a fost înlocuită cu cea a arestului la domiciliu.
Contestatorul-inculpat D. M., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Contestatoarea-inculpată D. P., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Asupra contestațiilor de față;
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ 14, în baza dispozițiilor art.362 Cod procedură penală rap. la art.208 Cod procedură penală și la dispozițiile art. 207 alin.4 Cod procedură penală s-a menținut măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpații D. M. și D. P., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 52 alin.3 Cod penal rap. la art.3 alin.1,2 din Legea nr.143/2000 și art.52 alin.3 Cod penal rap. la art. 2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000, toate cu aplicarea art.38 Cod penal, respectiv participație improprie la infracțiunile de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, dispusă prin decizia penală nr.7/16.01.2015, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 14/a5.
S-au menținut obligațiile stabilite în sarcina inculpaților prin decizia penală nr.7/16.01.2015, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești.
S-a atras atenția inculpaților că în cazul nerespectării obligațiilor impuse în sarcina lor, măsura va fi înlocuită cu cea a arestului preventiv.
Prin aceeași încheiere, s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de către apărătorii inculpaților D. M. și D. P. privind înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
În conformitate cu disp. art.275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță procedând conform prevederilor art.362 alin.2 Cod procedură penală la verificarea, în cursul judecății, a legalității și temeiniciei măsurii preventive dispusă față de inculpații D. M. și D. P., prin decizia penală nr.7/16.01.2015 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 14/a5, a constatat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la acel moment.
Astfel, din analiza materialului probator administrat în cauză s-a constatat existența probelor la care face referire art.218 rap. la art.223 alin.2 Cod procedură penală, respectiv a probelor din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpații D. M. și D. P. au putut săvârși infracțiunile pentru care sunt cercetați, infracțiuni vizând traficul internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, iar în urma evaluării cerințelor tezei finale a art.223 alin.2 Cod procedură penală, rap. la art.218 alin.1 teza finală Cod procedură penală s-a apreciat că menținerea măsurii preventive a arestului la domiciliu este și în continuare necesară, atât pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea de drept, cât și pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 Cod procedură penală – asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
În acest sens, s-a reținut că procesele-verbale de sesizare din oficiu privind activități vizând regimul drogurilor de mare risc desfășurate de mai multe persoane s-au coroborat cu notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză și care îi privesc pe cei doi inculpați, dar și cu procesul-verbal de investigație, întocmit la data de 15.07.2014 de către lucrători din cadrul B.C.C.O. București – S.C.C.O. Ilfov și, respectiv, cu procesul-verbal din data de 15.07.2014 de ridicare de către organele de poliție a coletului și planșele fotografice întocmite cu acea ocazie, alături de declarațiile inculpatului D. M., dar și ale martorilor C. C. C., Dăncioiu F. I. și G. S..
Totodată, aceste probe s-au coroborat și cu concluziile raportului de constatare tehnico – științifică nr._/1.08.2014.
Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate în perioada 15.06.-14.07.2014 au rezultat date că inculpații D. M. și D. P. au discutat cu fiica lor D. D., aflată în Italia, în legătură cu trimiterea de către aceasta a unui colet, conținând, în principal, alimente, dar și parfum sau detergenți, colet care urma să fie trimis prin intermediul numitului C., și de care aveau cunoștință și ceilalți copii ai cuplului, A. și C., aflați și ei în Italia.
Relevante cu privire la existența indiciilor că inculpații D. M. și D. P. aveau cunoștință de conținutul coletului pe care urma să-l trimită fiica lor D. din Italia au fost convorbirile telefonice purtate: la data de 5.07.2014- când D. D. zisă „D.” îi comunică tatălui său că a doua zi îi va trimite un pachet prin numitul C., tânăra cerându-i tatălui său „să urmărești când trece C., ăla să nu mai ducă pachetele acas…că umblă în ele”; la data de 8.07.2014- când tatăl îi cere fiicei să îi ia :”niște paste d-alea fără glutene”; la datele de 10.07.2014 și 11.07.2014 - când D. M. s-a interesat la fiica sa dacă a pus pachetul, în această din urmă convorbire inculpata D. D. avertizându-și tatăl: „mâine pleacă ăla d-aicea…ai grijă măi tată că…..sunt datoare vândută aicea să nu mă dați dă…belea aici că….mă omoară ăștia aici”.
De asemenea, de coletul care urma să fie trimis de D. D. s-a interesat și mama – D. P., care: la data de 9.07.2014 discută cu fiica D. C., dar și cu fiica „D.”; la data de 13.07.2014- când fiica „D.” o informează că „v-am luat din alea …..le pun astăzi…”, explicându-i mamei că le-a „luat”: „paste fără glutine”, „niște ton”, „și G.”, „și ulei de măsline”, „dero și d-astea. Niște dero niște d-astea”, moment în care își întreabă mama dacă a înțeles, aceasta confirmând „ajunge”, după care a continuat informând-o că a luat „niște brioși și niște ciocolăți d-alea de mănânci”, tânăra informându-l, în aceeași convorbire, și pe tatăl său: „tată vezi că e ok”,… …„ok.Mâine …ți-am pus pastili”, „…le-am pus pe C.”, vorbindu-i, de asemenea, și despre „parfumul ăla, alea”.
Atât D. M., cât și D. P. au dovedit un interes deosebit pentru coletul care urma să sosească, astfel cum a rezultat din cele 11 convorbiri telefonice purtate de aceștia la data de 14.07.2014, în intervalul orar 1247-2255, nu numai cu D. D., dar și cu ceilalți copii, preocupați cu toții de primirea pachetului.
Indicii că inculpaților D. M. și D. P. le era destinat coletul trimis din Italia de fiica lor, inculpata D. D., au rezultat și din coroborarea conținutului convorbirilor telefonice anterior menționate, și în special a celei purtate la data de 13.07.2014, cu procesul-verbal întocmit de organele de poliție la data de 17.07.2014, din care a rezultat care a fost conținutul genții tip troler de culoare maro, ridicată cu prilejul cercetărilor la data de 15.07.2014 și planșele fotografice cu aspectele fixate la momentul examinării criminalistice, reprezentând coletul destinat lui D. M..
Reținând și faptul că între produsele pe care inculpata D. D. le-a comunicat părinților ca fiind achiziționate pentru aceștia și care urmau a fi trimise prin intermediul lui C. (convorbirea din data de 13.07.2014) se afla și detergent, produs care s-a și aflat în coletul ridicat și supus examinării criminalistice la data de 15.07.2014, și mai mult, în cutiile de detergent aflate în colet s-au găsit pachete conținând o substanță în cantitate de 1006,4 gr., în care a fost identificată heroină- în concentrație de 0,469, dar și pachete conținând 130,13 grame substanță pulverulentă, în care s-a identificat cocaină- în concentrație de 14,44, astfel cum a relevat raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză la data de 1.08.2014.
Toate aceste probe au fost de natură să conducă la ideea existenței bănuielilor verosimile că inculpații D. M. și D. P. au putut săvârși faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fiind infirmate susținerile acestora că nu lor le era destinat coletul, ci numitei S. și, deci, nu cunosc nici conținutul acestuia, în condițiile în care abia în convorbirea purtată la 14.07.2014, D. D. îi comunică tatălui că în acea zi urmează să ridice „pachetu ăla a lu S.. Că tac-su lu S. e la Cluj și n-are….cine să …”, iar susținerea inculpatului D. M. că în seara de 14.07.2014 a fost vizitat de o femeie care s-a recomandat ca fiind mama Soniei, fiind infirmată de procesul-verbal de filaj întocmit de lucrătorii de poliție.
De asemenea, s-a apreciat că în cauză s-a impus menținerea măsurii preventive a arestului la domiciliu față de ambii inculpați, nu doar raportat la natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați ci, în primul rând, raportat la modalitățile și împrejurările rezultate din probele administrate că faptele s-ar fi săvârșit.
S-au avut în vedere în acest sens, discuțiile repetate avute de inculpata D. D. cu părinții săi, atenționarea adresată acestora „să nu mă dați de belea”, dar și să urmărească sosirea pachetului - pentru a evita posibilitatea ca transportatorul C. să umble în el, preocuparea inculpatului D. M., dar și a inculpatei D. P. în legătură cu întârzierea recepționării coletului, numeroasele telefoane date de inculpata D. D. în data de 14.07.2014, dar și de ceilalți doi copii ai cuplului din Italia dornici ca D. M. să ridice grabnic coletul, și, nu în ultimul rând, atitudinea violentă verbal a acestuia din urmă la momentul în care a solicitat înmânarea pachetului de către transportatori, auzită din stradă de polițiștii care supravegheau locuința acestora, alături de contradicțiile dintre aspectele consemnate de către polițiști în procesul-verbal de supraveghere operativă și declarația inculpatului D. M., referitoare la vizitarea sa de către o femeie în acea zi.
Ținând seama de împrejurarea că fiica celor doi inculpați se sustrage cercetărilor, deși cunoaște că pe numele său a fost emis un mandat de arestare preventivă în lipsă, dar și un mandat european de arestare, că până la acest moment nu s-a procedat la ascultarea niciunuia dintre inculpați, s-a apreciat că o altă măsură preventivă luată în ceea ce-i privește ar putea periclita cursul anchetei, legăturile de familie dintre ei putând conduce la stabilirea unei strategii comune de apărare, împreună cu cealaltă inculpată.
Deși de la momentul luării primei măsuri privative de libertate față de aceștia – în luna iulie 2014 a trecut o perioadă relativ mare de timp, având în vedere elementul de extraneitate, necesitatea ca și inculpata judecată în lipsă să fie corect citată și să-i fie respectate toate drepturile procedurale, s-a apreciat că nu s-a depășit termenul rezonabil la care face referire jurisprudența CEDO, necesitatea respectării pentru inculpați a drepturilor legale neputând conduce la îngrădirea posibilității autorităților judiciare de a instrumenta corect cauza, în speță tuturor inculpaților fiindu-le respectate, întru-totul, drepturile garantate de Constituție și legile în vigoare.
S-a constatat că menținerea îngrădirii dreptului la libertate pentru inculpații D. M. și D. P. este necesară pentru apărarea unui interes public real, respectiv a ordinii de drept, reacția autorităților trebuind să fie fermă împotriva persoanelor față de care există bănuiala verosimilă că au săvârșit fapte vizând traficul internațional de droguri de mare risc, infracțiune tot mai frecventă în ultima perioadă, în vederea descurajării comiterii unor fapte similare, mai ales că se apreciază că prin lăsarea lor în libertate s-ar aduce atingere bunei administrări a actului de justiție.
Constatându-se și că măsura arestului la domiciliu este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse celor doi inculpați, că aceasta este singura care poate asigura scopul prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală menționat, ținând seama de stadiul procesual, de necesitatea audierii atât a inculpaților, cât și a martorilor în lipsa unor influențe din partea inculpaților care aflați în libertate și locuind chiar în apropierea martorilor și-ar putea pregăti împreună apărarea, s-a apreciat că numai ea este suficientă în prezent.
În consecință, au fost menținute obligațiile stabilite în sarcina inculpaților prin decizia penală nr.7/16.01.2015, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești și s-a atras atenția acestora că în cazul nerespectării obligațiilor impuse în sarcina lor, măsura va fi înlocuită cu cea a arestului preventiv.
Față de cele de mai sus, solicitările inculpaților de înlocuire a acestei măsuri preventive cu cea prevăzută de art.202 alin.4 lit.b Cod procedură penală, nu au putut fi primite, din evaluarea împrejurărilor cauzei constatându-se că o astfel de măsură ar putea afecta cursul procesului penal, cel puțin la acest moment procesual.
Circumstanțele personale ale inculpaților, vizând starea de sănătate precară nu sunt de natură, prin ele însele, să conducă la înlocuirea măsurii preventive, ele urmând a fi prezentate organului desemnat cu supravegherea și formulate solicitări exprese instanței de judecată pentru încuviințarea eventualei părăsiri a domiciliului, în vederea investigării stării de sănătate, ori de câte ori evoluția negativă a acesteia ar impune-o.
Au fost respinse ca neîntemeiate, cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestării la domiciliu cu măsura controlului judiciar, temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive menținându-se și impunând continuarea restrângerii dreptului la libertate al inculpaților, mai ales că s-a constatat și că măsura solicitată ar impieta asupra bunei administrări a actului de justiție.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații D. M. și D. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență contestatorii inculpați au invocat faptul că prima instanță a apreciat în mod eronat starea de pericol pe care o prezintă pentru societate, în condițiile în care deși infracțiunile reținute în sarcina lor sunt de o gravitate destul de ridicată, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, nefiind sancționați în sfera ilicitului penal.
Au mai precizat aceștia că au solicitat înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar, având în vedere că de la data la care s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu, au respectat obligațiile pe care instanța le-a stabilit în sarcina lor, dând astfel dovadă că înțeleg situația în care se află.
În fine, un alt motiv pentru care s-a formulat contestație este starea de sănătate a fiecărui contestator, care suferă de afecțiuni destul de grave, dovedite prin înscrisuri medicale ce au fost depuse la dosarul cauzei, fiind necesară deplasarea lor la medic pentru efectuarea unor controale de specialitate.
Pe cale de consecință apreciază aceștia că scopul măsurii preventive a controlului judiciar poate fi atins prin stabilirea unor obligații pe care să le respecte.
Au solicitat aceștia admiterea contestațiilor, desființarea încheierii contestate și înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar.
Curtea, examinând încheierea contestată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului de fond ce a fost atașat, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că sunt nefondate contestațiile promovate de către inculpații D. M. și D. P., după cum se va arăta în continuare:
La primul grad de jurisdicție s-a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează condițiile în care se poate dispune, în cursul judecății, menținerea măsurii arestului la domiciliu a contestatorilor inculpați.
Inculpații contestatori D. M. și D. P. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit de către Ministerului Public – D. – S. Teritorial București sub nr.1324/D//P/2014, pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunile de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 52 alin.3 Cod penal, rap. la art. 3 alin.1 și 2, respectiv art. 52 alin. 3 C.pen. rap. la art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 38 Cod penal, constând, în esență, în aceea că la data de 14.07.2014 au înlesnit introducerea în țară de către martorul Dăncioiu F. I. a unui colet cu 1006,4 g heroină și 130,13 g cocaină și transportul acestui colet pe teritoriul României.
Prin încheierea din data de 16.07.2014, pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, în dosarul nr._/3/2014, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților D. M. și D. P..
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost succesiv prelungită în condiții legale, pentru ca prin Decizia nr. 7/2015 aceasta să fie înlocuită cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Examinând legislația aplicabilă în această materie, Curtea observă că potrivit art. 208 alin. 4 cod procedură penală, instanța investită cu soluționarea cauzei este obligată a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, dacă temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu se mențin și când constată acest lucru dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
În schimb, revocarea măsurii preventive a arestului la domiciliu și punerea în libertate a inculpatului survine potrivit art. 208 alin. 3 rap. la art. 207 alin.5 Cod pr. penală, atunci când instanța constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice, ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.pen. înlocuirea măsurii preventive se dispune dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune o măsură preventivă mai ușoară, și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduite procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
Dispozițiile acestui ultim text de lege nu sunt îndeplinite în cauză, iar instanța de fond în mod judicios a observat că nu se impune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu atâta vreme cât, potrivit art. 202 alin.1 Cod procedură penală, măsura preventivă astfel cum a fost menținută împotriva inculpaților contestatori este în continuare necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, evitându-se sustragerea acestora de la judecată și prevenirea săvârșirii altei sau altor infracțiuni.
Referitor la aspectul privind existența necesității care justifică prelungirea măsurii, Curtea reține că această condiție este în mod cert întrunită în cauză, în raport de faptul că în mod indiscutabil, în aprecierea necesității prelungirii măsurii arestului la domiciliu, nu se poate ignora gravitatea faptelor și deci pericolul social concret al infracțiunilor ce constituie obiectul urmăririi penale, însăși dispozițiile legale ce prevăd dispunerea măsurii arestării preventive, introduse prin disp. art. 223 alin. 2 teza finală Cod procedură penală statuând că instanța de judecată este datoare să evalueze atât gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, cât și anturajul și mediul din care inculpatul provine, antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana acestuia, iar pe baza tuturor aceste elemente, să concluzioneze că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, aceste dispoziții fiind în egală măsură aplicabile și în ceea ce privește necesitatea prelungirii a arestului la domiciliu, astfel cum rezultă din disp.art.218 alin.1 Cod proc.penală care stabilește că arestul la domiciliu se dispune dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art.202 alin.1 Cod proc.penală.
Circumstanțele concrete ale cauzei cu care prima instanță este investită, alături de pericolul social concret al infracțiunilor pentru care sunt cercetați contestatorii, sunt cele care justifică în mod indubitabil menținerea măsurii preventive a arestului la domiciliu față de aceștia, în condițiile în care judecata se desfășoară și față de o altă inculpată, fiica celor doi, care se sustrage procesului penal, cu toate că împotriva ei a fost emis un mandat de arestare preventivă în lipsă și s-au făcut demersuri pentru executarea mandatului european de arestare, demersuri ce au rămas fără obiect. În condițiile în care față de contestatori s-ar lua o măsură preventivă mai ușoară, așa cum aceștia au solicitat, premisele pentru a se realiza o conivență procesuală cu inculpata aflată în stare de libertate ar fi cu certitudine mult mai actuale.
În raport de cele arătate mai sus, curtea constată că nu există garanții suficiente în sensul că inculpații contestatori, odată puși sub control judiciar nu ar încerca să prejudicieze aflarea adevărului în cauză, denaturând astfel scopul procesului penal, măsura dispusă de prima instanță, fiind deci necesară și proporțională cu scopul urmărit, așa cum acestea sunt definite în jurisprudența Curții Europene.
Curtea nu poate primi susținerile contestatorilor vizând conduita lor în societate anterior comiterii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze, conduită care în opinia lor ar justifica înlocuirea măsurii preventive, căci lipsa antecedentelor penale, pe de o parte reprezintă doar unul dintre elementele ce trebuia avute în vedere atunci când se analizează îndeplinirea condițiilor prev. de art. 223 C.pr.pen., iar pe de altă parte aceasta este conduita normală în societate, opusul ei fiind un element care conturează pericolul social sporit al persoanei.
De asemenea, Curtea consideră, în acord cu prima instanță, că starea de sănătate a celor doi inculpați nu poate fi un temei suficient pentru a se dispune față de aceștia înlocuirea măsurii preventive, în condițiile în care legea procesual penală a instituit mijloacele adecvate pentru a permite acestora să beneficieze de tratamentul medical necesar, prevederile art. 221 alin. 6 și 7 C.pr.pen. fiind aplicabile în cauză.
Față de aceste argumente, Curtea consideră că încheierea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.4251 alin.7 C.p.p., va respinge ca nefondate contestațiile celor doi inculpați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații D. M., fiul lui V. și G., născut la data de 5.04.1959, CNP_, domiciliat în comuna Dragomirești, ., județul Dâmbovița și D. P., fiica lui D. și A., născută la data de 29.06.1969, CNP_, domiciliată în comuna Dragomirești, ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii din 20 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ 14.
Obligă pe fiecare contestator-inculpat la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 31 martie 2015.
Președinte,
D. A. E.
Grefier,
M. P.
Red. E.D.A.
Tehnored. P.M.
5 ex. / 02.04.2015
Dosar fond nr._ 14 Tribunalul Dâmbovița
Judec. fond A. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 330/2015.... | Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 310/2015. Curtea de... → |
|---|
