Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 317/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 317
Ședința publică din data de 23 martie 2015
Președinte - S. P. B.
Judecător - C. R.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. T.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina și de inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr.15 pronunțată la 29 ianuarie 2015 de Judecătoria Câmpina prin care s-au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul M. C., fost I., fiul lui P. și L., născut la data de 22.05.1983 în Câmpina, jud. Prahova, domiciliat în Câmpina, ., ., ., CNP_, cetățean român, stagiu militar neîndeplinit, studii gimnaziale, divorțat, fără antecedente penale:
-la o pedeapsă de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 1 Cp 1969, cu aplic. art. 5 NCp;
-la o pedeapsă de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 Cp 1969, cu aplic. art. 5 NCp;
-la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 1 Cp 1969, cu aplic. art. 5 NCp;
-la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al.1 Cp 1969, cu aplic.art. 5 NCp.
Conform art. 33 lit.a, art. 34 lit.b Cp 1969, s-au contopit pedepsele aplicate, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza a IIa și lit. b Cp.1969.
Conform art.81 Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal 1969 – 3 ani.
Cu aplic. art. 71 alin. 5 Cod penal 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969.
S-a luat act de declarația părții vătămate H. A. R. că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei a rămas în sarcina statului, fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției prin decontare de către Serviciul contabilitate al Tribunalului Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelantul inculpat M. C., fiind reprezentat de avocat ales P. C. din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale . nr._/2015 aflată la fila 15 dosar, lipsă fiind și intimata persoană vătămată H. A. R..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat P. C., având cuvântul pentru apelantul inculpat arată că acesta este plecat să muncească în Republica Franceză.
Reprezentantul Ministerului Public și avocatul ales al apelantului inculpat, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe apelul propriu solicită admiterea sa, desființarea în parte a sentinței instanței de fond și reținând cauza spre rejudecare să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele deoarece pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de amenințare prev.de art.193 cod penal anterior este nelegală în condițiile în care limitele acesteia sunt cuprinse între 3 luni și 1 an închisoare.
Avocat P. C., având cuvântul, solicită respingerea apelului parchetului ca nefondat deoarece Judecătoria Câmpina a analizat în mod corect cauza și a aplicat o pedeapsă corectă inclusiv în privința modalității de executare. Mai arată că Ministerul Public nu solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei ci încadrarea juridică dată faptei.
Față de apelul inculpatului solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței nr.15 pronunțată la 29 ianuarie 2015 de Judecătoria Câmpina și reținând cauza spre rejudecare să se reducă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe apelul inculpatului solicită respingerea acestuia ca nefondat susținând că nu se impune reducerea pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 15 pronunțată la 29 ianuarie 2015 de Judecătoria Câmpina a fost condamnat inculpatul M. C., fost I., fiul lui P. și L., născut la data de 22.05.1983 în Câmpina, jud. Prahova, domiciliat în Câmpina, ., ., CNP_, cetățean român, stagiu militar neîndeplinit, studii gimnaziale, divorțat, fără antecedente penale după cum urmează:
-la o pedeapsă de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 1 Cp 1969, cu aplic. art. 5 NCp;
-la o pedeapsă de 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 Cp 1969, cu aplic. art. 5 NCp;
-la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 1 Cp 1969, cu aplic. art. 5 NCp;
-la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al. 1 Cp 1969, cu aplic. art. 5 NCp.
Conform art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cp 1969, s-au contopit pedepsele aplicate, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Cu aplic. art. 71, 64 lit. a teza a IIa și lit. b Cp.1969.
Conform art. 81 Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani prev. de art. 82 Cod penal 1969.
Cu aplic. art. 71 alin. 5 Cod penal 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal 1969.
S-a luat act de declarația părții vătămate H. A. R. că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei a rămas în sarcina statului, fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției prin decontare de către Serviciul contabilitate al Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis la data de 30.01.2014 sub nr. 1840/P/2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. C., fiul lui P. și L., născut la data de 22.05.1983 în Câmpina, jud.Prahova, pentru săvârșirea în concurs real de fapte penale, a infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art 180 alin. 1 Cp, violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 Cp, amenințare, prev. de art. 193 Cp, și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cp, cu aplic.art. 33 lit. a Cp, constând în aceea că, în dimineața zilei de 11.05.2013, a adresat amenințări cu moartea părții vătămate H. A. R., a refuzat să părăsească domiciliul acesteia, a pătruns fără drept în locuința ei, a lovit-o în zona feței și s-a dedat în public la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat liniștea publică.
Prin încheierea de ședință din data de 24.04.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al. 2 Cpp, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt: în dimineața zilei de 11.05.2013, în jurul orei 05:30, inculpatul M. C. și numiții B. V. și D. A. E. se aflau la domiciliul părții vătămate H. A. R., în curte. În locuință se aflau mama părții vătămate și fiul minor al acesteia, în vârstă de 4 ani. Inculpatul M. C. era în stare avansată de ebrietate. În aceste împrejurări, a început să aibă un comportament deosebit de violent, atât fizic cât și verbal.
După plecarea numiților B. V. și D. A. E., inculpatul i-a adresat amenințări cu moartea și cu alte acte de violență numitei H. A. R., a lovit-o în zona feței și a refuzat să părăsească curtea, deși i s-a cerut expres aceasta.
Speriată, H. A. R. a intrat în casă și a apăsat butonul de panică solicitând intervenția agenților de pază de la Bidepa. La momentul sosirii agenților de pază, inculpatul M. C. se afla în curte, așezat la masă, iar partea vătămată a deschis ușa locuinței și din prag le-a cerut să facă demersuri să-l scoată pe inculpat din curte, deoarece a provocat scandal, a lovit-o, a amenințat-o și a refuzat să părăsească imobilul. Brusc, inculpatul M. C. a pătruns în casă, în bucătărie, unde se aflau mama părții vătămate și fiul minor al acesteia, fiind scos afară de către agenții Bidepa. În acest timp, inculpatul a continuat să adreseze amenințări cu moartea și cu alte acte de violență numitei H. A. R.. În locuință a urinat pe hol. Pe stradă, pe partea carosabilă, s-a dezbrăcat de tricou și s-a dus la gardul proprietății părții vătămate, expunându-și organul genital. În acest timp, profera amenințări la adresa părții vătămate, referindu-se la fapte îndreptate atât asupra ei cât și a fiului ei minor. A fost nevoie ca agenții Bidepa să folosească sprayul lacrimogen și să solicite intervenția organelor de poliție.
La sosirea echipajului de poliție, inculpatul a continuat să se manifeste extrem de violent. S-a opus puternic încătușării și conducerii la sediul poliției, a întrebuințat cuvinte insultătoare, i-a împins, îmbrâncit, amenințat și scuipat pe agenții de poliție C. V. și D. A. M. și pe subofițerul IJJ Prahova A. M.. Sus-numiții au declarat în cursul urmăririi penale că nu li s-a creat o stare de temere, considerând amenințările ca reacție a unui om foarte beat, care are nevoie de ajutor medical. De altfel, din cauza manifestărilor care nu au putut fi cenzurate, inculpatul a fost internat la Spitalul de Psihiatrie V..
Situația de fapt reținută rezultă cu certitudine din mijlocele de probă administrate în faza urmăririi penale și constând în: procesul-verbal de constatare (f. 5, 6) declarațiile părții vătămate (f. 11, 12, 44) declarațiile martorilor (f. 52-54, 56-61, 63, 64), procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor și CD (50, 51) și alte înscrisuri (fișă de cazier judiciar - f. 68, acte de căutare - f. 69-90), coroborate cu probele administrate în faza cercetării judecătorești.
La termenul de judecată din data de 02.09.2014, persoana vătămată H. A. R., fiind audiată în prezența apărătorului ales, a arătat că își menține plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului pentru infracțiunile de lovire și alte violențe, amenințare și violare de domiciliu, săvârșite în condițiile stării de fapt reținute în rechizitoriu. Totodată, persoana vătămată a arătat că, în dimineața zilei de 11.05.2013, inculpatul a pătruns fără drept în locuința sa, a refuzat să părăsească domiciliul la solicitarea sa, a lovit-o și a amenințat-o cu moartea (f. 29).
Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței la niciun termen de judecată, din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere emise pe numele acestuia reieșind că inculpatul este plecat din țară, astfel încât s-a dispus citarea acestuia prin afișare la sediul instanței, conform art. 259 al. 5 Cpp.
În cauză a fost încuviințată, la solicitarea Ministerului Public, și administrată proba testimonială.
Astfel, la termenul de judecată din data de 11.11.2014, fiind audiat în calitate de martor, M. G. a arătat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală în care a arătat că la data de 11.05.2013, în jurul orei 5.35, a fost solicitat să intervină la locuința numitei H. A., care acționase butonul de panică, și ajuns acolo aceasta a explicat că a avut o petrecere și că M. C. este singurul care refuză să părăsească domiciliul, este violent și refuză să părăsească locuința la cererea ei. Fiind angajat al firmei de pază, a mai arătat martorul, l-a dat afară, dar inculpatul a fost violent, motiv pentru care a fost chemată poliția în ajutor. Martorul a mai susținut că inculpatul era foarte beat, amenința și înjura, până a fost ridicat de organele de poliție și dus la Spitalul V.. Martorul a mai arătat că era șofer la mașina firmei de pază și a trebuit să se ducă să aducă mașina, însă colegii săi au văzut și gesturi vulgare ale inculpatului, precum și că partea vătămată le-a spus că inculpatul a urinat pe ușa locuinței. De asemenea, martorul a mai învederat instanței că la masa la care stătea inculpatul când au ajuns erau băutură și țigări și că la sosirea agenților Bidepa, partea vătămată le-a spus că nu a putut să-l dea afară pe inculpat, care devenise violent datorită consumului de alcool (f. 49).
Fiind audiată în calitate de martor la același termen de judecată, H. M., mama persoanei vătămate, a arătat că la data de 11.05.2013, dimineața, era în locuința fiicei sale, când a auzit zgomot și pe fiica sa agitată, căutând butonul de panică, spunându-i că este o persoană de sex masculin care s-a îmbătat și care vrea să o violeze, încercând să intre peste ele în casă. Martora a mai arătat că inculpatul chiar a intrat peste ele în casă, proferând amenințări, le-a înjurat și, după ce fiica sa l-a dat afară, a urinat pe ușă, s-a dezbrăcat pe stradă, le-a batjocorit și a amenințat-o atât pe persoana vătămată, cât și pe copilul acesteia. Martora a mai învederat că au intervenit firma de pază și ulterior organul de poliție pentru a-l imobiliza pe inculpat (f. 50).
La același termen de judecată, martorul D. A. a arătat că la data de 11.05.2013, dimineața, era de serviciu și a fost solicitat să intervină, împreună cu colegii, la domiciliul persoanei vătămate H. A., unde erau deja agenții Bidepa, iar inculpatul M. C. era în mijlocul străzii, făcând scandal, adresând injurii persoanei vătămate, făcând gesturi obscene și amenințând cu acte de violență și cu moartea, toate acestea pe fondul unui consum exagerat de alcool. Martorul a mai arătat că l-au dus pe inculpat la sediul poliției, unde a avut aceeași atitudine față de toți lucrătorii, și apoi l-au dus la Spitalul V.. Totodată, martorul a mai precizat că până au ajuns, inculpatul nu fusese imobilizat de firma de pază (f. 51).
Martorul A. M. C. a declarat în fața instanței la termenul de judecată din 11.11.2014 că la data de 11.05.2013, dimineața, era de serviciu la poliție și a fost solicitat să intervină la domiciliul numitei H. A., unde a fost găsit inculpatul, în mijlocul străzii, făcând scandal și având o atitudine agresivă, adresând amenințări cu moartea și cu violențe, făcând totodată gesturi obscene. Martorul a mai precizat că el și colegii săi polițiști au fost cei care l-au imobilizat pe inculpat, cei de la firma de pază doar scoțându-l din curtea imobilului părții vătămate. Totodată, a precizat că inculpatul s-a manifestat extrem de agresiv, fiind foarte beat, și a insultat și amenințat pe toată lumea cu care a intrat în contact, inclusiv personalul medical de la Spitalul V. (f. 52).
Fiind audiat în calitate de martor la același termen de judecată, C. V. a arătat că la data de 11.05.2013, dimineața, era de serviciu și a fost solicitat să intervină la domiciliul persoanei vătămate H. A., unde a fost găsit inculpatul în mijlocul străzii, așezat pe axul drumului, fiind într-o stare avansată de ebrietate, amenințând, înjurând și adresând injurii, în primul rând părții vătămate și apoi organelor de poliție și celor de la Bidepa. Martorul a mai arătat că l-au imobilizat și încătușat pe inculpat, care ulterior i-a scuipat și amenințat pe toți. Totodată, martorul a precizat și că, deși partea vătămată era în locuință, inculpatul continua din stradă să-i adreseze injurii și amenințări cu violențe și cu moartea (f. 53).
La termenul de judecată din 09.12.2014, a fost audiat în calitate de martor I. A. C., care a declarat că la data de 10 mai 2013, seara, a lucrat de serviciu ca agent de intervenție la ., fiind solicitat pentru a interveni la locuința părții vătămate H. A., unde l-au găsit pe inculpat dezbrăcat, proferând amenințări și injurii la adresa părții vătămate, a mamei și fiului ei. Potrivit martorului, inculpatul se afla într-o vădită stare de ebrietate și făcea gesturi obscene, adresând cuvinte vulgare părții vătămate. Totodată, martorul a precizat că a solicitat și sprijinul organelor de poliție, care au reușit să-l imobilizeze pe inculpat și l-au dus la sediu (f. 65).
Fiind audiată în calitate de martor la termenul de judecată din 22.01.2015, D. A. E. a învederat instanței că în seara de 10 noiembrie 2013 a mers la restaurantul Stedesa împreună cu prietenul său B. V., că în restaurant se aflau și partea vătămată și inculpatul, care se aflau la aceeași masă, și că în jurul orei 3:00 partea vătămată a plecat acasă cu taxiul, după care martora, prietenul acesteia și inculpatul s-au deplasat cu taxiul la domiciliul persoanei vătămate, cu precizarea că nu își amintește dacă persoana vătămată îi invitase. Martora a mai menționat că inculpatul era băut și a înjurat-o pe partea vătămată pentru că nu voia să o lase să o pupe. Martora a susținut că inculpatul a înjurat-o și pe ea, motiv pentru care i-a solicitat prietenului ei să plece, moment în care inculpatul a zis că el mai rămâne si o să-și cheme un alt taxi. Martora a mai arătat că, pe parcursul șederii sale la domiciliul părții vătămate, inculpatul a început să tipe și partea vătămată l-a rugat să nu mai facă acest lucru, întrucât îi trezește copilul. Martora a arăta că a mai fost în locuința părții vătămate la diverse petreceri, însă niciodată nu au fost scandaluri. A precizat, totodată, că și în locuința părții vătămate s-a consumat alcool (f. 78).
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 cod penal, intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării. Aplicarea interpretării legii penale mai favorabile presupune operațiuni de verificare a dispozițiilor ambelor legi pentru fiecare instituție în parte și o comparare finală, o evaluare și o alegere a uneia din cele două legi ca fiind mai favorabilă. Însă, totodată, potrivit deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și în conformitate cu teoria aplicării unitare a legii mai favorabile, urmează a se aprecia că legea penală mai favorabilă pentru inculpat este vechea reglementare penală, nu în raport de cuantumul pedepsei, ci în raport de modalitatea de executare a acesteia, întrucât prevederile vechiului cod penal relative la suspendarea condiționată a executării instituie condiții de aplicare mai puțin restrictive decât art. 91 și următoarele din noul cod penal precum și în raport de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni în cazul succesiunii de legi penale în timp, având în vedere că potrivit art. 39 al. 1 lit. b din NCp, atunci când se stabilesc numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, spre deosebire de art. 34 al. 1 lit. b Cp în același caz când se aplică pedeapsa cea mai grea, sporul de pedeapsă fiind facultativ, iar nu obligatoriu, astfel că instanța de fond, a considerat dispozițiile Codului penal anterior mai favorabile inculpatului.
În drept: faptele inculpatului M. C., care în dimineața zilei de 11.05.2013, a adresat amenințări cu moartea părții vătămate H. A. R., a refuzat să părăsească domiciliul acesteia, a pătruns fără drept în locuința ei, a lovit-o în zona feței și s-a dedat în public la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: lovire sau alte violențe prev. de art 180 alin. 1 Cp1969, violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 Cp 1969, amenințare, prev. de art. 193 Cp1969, și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cp1969.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului penal anterior, împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite de normele penale incriminatoare, natura și gravitatea rezultatului produs, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 31 de ani, are studii gimnaziale, nu este cunoscut cu antecedente penale, însă s-a sustras urmăririi penale și al judecății, considerente în raport de care a aplicat acestuia pedepse cu închisoarea, într-un cuantum considerat corespunzător pentru realizarea scopului educativ-preventiv al pedepsei.
În raport de cele reținute, având în vedere că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârșite în concurs real de infracțiuni, făcând aplicarea disp. art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal din 1969, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă cu închisoarea, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, violare de domiciliu, amenințare și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Ca urmare a aplicării unei pedepse principale cu închisoarea, instanța, conf. art. 71 Cod penal 1969, a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal 1969 (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța de fond a apreciat că sunt suficiente temeiuri pentru ca scopul educativ-preventiv al pedepsei să poată fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare calculat conform art. 82 Cod penal 1969.
Ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei principale, prima instanță, conform art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat și executarea pedepsei accesorii, atrăgând totodată inculpatului atenția asupra disp. art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune.
Având în vedere declarația persoanei vătămate H. A. R. (fila 29), instanța de fond a constatat că aceasta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Ca urmare a condamnării, în baza disp. art. 274 alin. 1 C.p.p., inculpatul a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu a rămas în sarcina statului, fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției, prin decontare de către Serviciul Contabilitate al Tribunalului Prahova către Baroul Prahova.
Împotriva sentinței, în termen legal au exercitat apeluri P. de pe lângă Judecătoria Ploiești (fila 5) și inculpatul M. C. (fila 4) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1.Apelantul-parchet a susținut că sentința este nelegală cu motivarea că pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de amenințare este nelegală deoarece minimul acesteia este de 3 ani închisoare iar în cauză nu s-au aplicat reduceri legale sau circumstanțe cu efect atenuant, așa încât coborârea acesteia sub limita minimă specială nu este justificată și încalcă dispozițiile legale ale art. 193 alin.1 cod penal anterior pe temeiul cărora s-a dispus condamnarea inculpatului.
2.Apelantul-inculpat M. C. a susținut prin cererea de apel că vrea să se împace cu persoana vătămată iar prin apărătorul său ales, că pedeapsa rezultantă este prea aspră și a solicitat reducerea cuantumului celei aplicate pentru infracțiunea de violare de domiciliu deoarece o consideră excesivă.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale care au incidență în cauză, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevede art.417 alin.2 cod pr.pen., constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor pentru care intimatul-inculpat M. C. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege.
Astfel, au fost valorificate mijloacele de probă administrate atât în faza de urmărire penală cât și cu prilejul cercetării judecătorești și constând în: procesul-verbal de constatare (filele 5-6) declarațiile părții vătămate (filele 11-12, 44) declarațiile martorilor (f. 52-54, 56-61, 63, 64) procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor (50-51) fișa de cazier judiciar a inculpatului(fila 68) actele de căutare a acestuia(filele 69-90) precum și a declarațiilor persoanei vătămate și martorilor audiați nemijlocit în prim[ instanță, în condițiile în care inculpatul nu s-a înfățișat la judecată.
Pe baza acestor dovezi care au fost corect interpretate și coroborate între ele în conformitate cu art.103 cod pr.pen. de instanța de fond, Curtea reține că în fapt în în dimineața zilei de 11.05.2013, a adresat amenințări cu moartea părții vătămate H. A. R., a refuzat să părăsească domiciliul acesteia, a pătruns fără drept în locuința ei, a lovit-o în zona feței și s-a dedat în public la manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri și s-a tulburat liniștea publică.
Cert este că inculpatul a cărui răspundere penală a fost legal și corect stabilită de instanța fondului a apelat sentința criticând doar cuantumul pedepsei finale, situație în care a confirmat în ralitate justețea soluției de condamnareși recunoscând implicit, față de evidența probelor strânse împotriva sa, faptele comise în circumstanțele sus-arătate.
Cu toate acestea, dezlegarea dată de instanța fondului acțiunii penale este greșită în privința legalității cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de amenințare, așa cum în mod corect a susținut în critica sa apelantul-parchet fiindcă limitele pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune prev.de art193 alin.1 cod penal anterior, în temeiul căruia a fost condamnat în primă instanță inculpatul M. C. sunt cuprinse între 3 luni și 1 an închisoare sau amendă iar aplicarea unei pedepse de numai o lună închisoare, fără reținerea vreunei cauze legale de reducere a pedepsei sau a unor circumstanțe cu efect atenuant, este nelegală.
D. urmare, în baza art.421 pct.2 lit.a cod pr.pen. Curtea urmează a admite apelul declarat de parchet și desființând în parte în latură penală sentința primei instanțe va rejudeca acțiunea penală în sensul descontopirii pedepsei rezultante de 1 an închisoare în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor.
Apoi, în baza art.193 alin.1 cod penal anterior cu aplic.art.5 cod penal Curtea va dispune condamnarea inculpatului M. C. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pedeapsă ce va fi contopită, în temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal anterior cu celelalte 3 pedepse aplicate de prima instanță rezultând pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare și a cărei executare, suspendată condiționată de instanța fondului urmează a fi menținută, în considerarea situației de fapt premergătoare incidentului din dimineața zilei de 11 mai 2013, orele 5.30, așa cum acestea au fost descrise în detaliu chiar de persoana vătămată H. A. R. în declarația dată la 5 iunie 2013 și din care rezultă că în seara precedentă a fost la restaurantul Stedesa Câmpina, s-a întâlnit cu inculpatul pe care îl cunoaște de 10 ani, au stat o vreme la aceeași masă apoi au mers împreună și cu alte persoane la locuința ei unde au consumat băuturi alcoolice prilej cu care discuțiile vizând o faptă petrecută în urmă cu circa 2 ani au degenerat iar inculpatul M. a săvârșit infracțiunile a căror existență nu a contestat-o prin apelul pe care l-a exercitat.(filele 44-50 dosar urm.pen.)
Față de împrejurarea că apelantul-inculpat a susținut prin declarația scrisă de apel că intenționează să se împace cu victima fără a reuși, pe de o parte, iar pe de alta, a susținut prin avocatul său ales că pedeapsa aplicată de judecătorul fondului pentru infracțiunea de violare de domiciliu este prea aspră, Curtea consideră că aceasta a fost corect individualizată deoarece cuantumul de 6 luni închisoare reprezintă minimul special legal așa încât critica nu se justifică și drept urmare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b cod pr.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 și 3 cod pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct.2 lit.a cod pr.pen., admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, împotriva sentinței penale nr.15 pronunțată la 29 ianuarie 2015 de Judecătoria Câmpina, pe care o desființează în parte și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art.193 alin.1 cod penal anterior cu aplic.art.5 cod penal condamnă pe inculpatul M. C.(fost I.)-fiul lui P. și L., născut la 23 mai 1983, CNP._, domiciliat în Câmpina, ., ., . jud.Prahova la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal anterior contopește cele 3 pedepse aplicate de prima instanță cu cea stabilită prin decizia de față, rezultând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, menținând suspendarea condiționată a executării acesteia.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art.421 pct.1 lit.b cod pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art.275 alin.2 cod pr.pen., obligă pe apelantul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare aferente apelului parchetului rămân în sarcina statului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2015.
Președinte Judecător
S. P. B. C. R.
Grefier
B. Năvîrcă
Red. SPB
2 ex./24.04.2015
Dosar fond nr._ – Jud. Câmpina
Judec. fond P. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 362/2015. Curtea... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
