Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 362/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 362
Ședința publică din data de 3 aprilie 2015
Președinte - E. N.
Judecător - C. R.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. T.
Pe rol fiind soluționarea contestația în anulare formulată de condamnatul B. C.( fiul I. și M., născut la 31 iulie 1969), domiciliat în municipiul Ploiești, . județul Prahova, împotriva deciziei penale nr. 38 din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Prin această decizie, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală a fost admis apelul declarat de inculpatul B. C., împotriva sentinței penale nr.2962 pronunțată la 14 octombrie 2014 de Judecătoria Ploiești.
Ca urmare, s-a desființat în parte în latură civilă, sentința apelată în sensul că s-a înlăturat obligarea acestuia la plata creanțelor fiscale accesorii ce s-au dispus a fi calculate de la data rămânerii definitive a sentinței.
S-au menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
De asemenea, în baza art.421 pct.1,lit. b cod pr. penală s-a respins ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGRFP Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care aduce la cunoștința instanței că prin intermediul serviciului Registratură a fost depusă la dosarul cauzei o cerere din partea contestatorului inculpat B. C., prin care solicită desemnarea unui avocat din oficiu care să-l reprezinte la judecata cauzei deoarece nu dispune de disponibilități financiare pentru a-și angaja un avocat ales, precum și judecarea cauzei în lipsa sa conform art. 355 și urm din Codul de procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației în anulare.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată deoarece potrivit disp. art. 436 alin. 1 lit. b nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acesteia, având în vedere că la soluționarea cauzei în apel nu era obligatorie desemnarea unui apărător din oficiu.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin sentința penală nr.2962/14 octombrie 2014 a Judecătoriei Ploiești, s-a dispus condamnarea inculpatului B. C. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal 1969, art.5 NCP și art.396 alin.10 NCPP, la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, conform art.81 – 83 Cod penal 1969.
În latură civilă, în baza art.397 alin.1 rap. la art.23 alin.3 și art.25 alin.1 NCPP s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă ANAF – DGRFP Ploiești, fiind obligat inculpatul B. C. la plata sumei de 12.799 lei despăgubiri civile, la care s-au adăugat obligațiile fiscale accesorii, calculate potrivit Codului de procedură fiscală, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a acestora.
În fapt, în sarcina acestuia s-a stabilit că având calitatea de administrator al persoanei juridice ., a reținut de la angajații societății prin statul de plată sumele reprezentând contribuții cu reținere la sursă (CAS asigurați, CASS asigurați, impozit pe salarii și șomaj asigurați) totalizând suma de 12.799 lei, pe care nu a virat-o, cu intenție, bugetului consolidat al statului, în termenul legal de 30 de zile.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apeluri inculpatul B. C. și partea civilă ANAF – DGRFP Ploiești – AJFP Prahova, primul criticând-o ca fiind netemeinică, sub aspectul individualizării pedepsei, cât și al stabilirii răspunderii penale, fără a se administra proba cu expertiză contabilă pentru stabilirea certă a întinderii prejudiciului produs bugetului de stat.
Prin decizia penală nr.38/19 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a admis apelul declarat de inculpatul B. C. și desființându-se în parte, în latura civilă sentința primei instanțe, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod proc. penală s-a înlăturat obligarea acestuia la plata creanțelor fiscale accesorii, ce s-a dispus a fi calculată de la data rămânerii definitive a sentinței.
Restul dispozițiilor hotărârii atacate s-au menținut, apreciindu-se că sunt drepte și conforme legii.
Ca urmare, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod proc. penală, s-a respins apelul declarat de partea civilă ANAF – DGRFP Ploiești – AJFP Prahova împotriva aceleiași sentințe, ca nefondată.
Din considerentele deciziei adoptate în cadrul controlului judecătoresc ierarhic, rezultă și faptul că la termenul din 16 ianuarie 2014, când au avut loc dezbaterile pe fond, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată în scris de apelantul-inculpat B. C. privind desemnarea unui avocat din oficiu, constatându-se că în cauză nu sunt întrunite condițiile art.90 și art.91 Cod proc. penală.
Prin cererea înregistrată la data de 29 ianuarie 2015, condamnatul B. C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.38/19 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, solicitând desființarea acesteia și rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 2962/14 octombrie 2014 a Judecătoriei Ploiești.
S-a susținut că hotărârea adoptată de instanța de control judiciar este afectată de nelegalitate în sensul cazului de retractare prev. de art.426 alin.1 lit.f) Cod proc. penală deoarece judecata a avut loc în lipsa unui avocat, deși potrivit legii, asistența juridică a inculpatului era obligatorie.
Separat de aceasta, reiterând criticile formulate în calea de atac ordinară, s-a arătat că nu a avut parte de un proces echitabil întrucât în cauză nu s-a administrat o expertiză de specialitate, probă utilă pentru determinarea prejudiciului cert produs statului, în condițiile în care parte din sumele de bani datorate au fost achitate conform chitanțelor depuse la dosar, iar pe de altă parte, nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată activității infracționale, prin actul de sesizare.
În dovedirea cererii de contestație în anulare, condamnatul a depus în xerocopie sentința nr.716/03 mai 2010 a Tribunalului Prahova – Secția comercială și de C. Administrativ și decizia nr.1702/25 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială și de C. Administrativ, ambele pronunțate în dosarul nr._, 2 chitanțe privind încasarea sumei totale de 20.000 lei la data de 26 noiembrie 2008 de către Trezoreria Municipiului Ploiești, publicația de vânzare emisă în dosarul de executare nr.1949/2012.
Constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute în art.431 alin.2 NCPP, în sensul cazului de retractare prev. de art.426 lit.f) din același cod, prin încheierea de ședință din data de 11 martie 2015, curtea de apel a admis în principiu, contestația în anulare introdusă de condamnatul B. C. împotriva deciziei penale nr.38/19 ianuarie 2015, fixându-se termen pentru judecarea pe fond la data de 03 aprilie 2015, cu citarea contestatorului, parte interesată.
Deși legal citat, acesta nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar, prin cererea formulată în scris, înregistrată sub nr.5803/17 martie 2015, solicitând judecata în lipsă și asigurarea asistenței juridice printr-un avocat desemnat din oficiu, motivat de lipsa posibilităților financiare, în contextul executării unor creanțe datorate statului.
Examinând pe fond prezenta cale extraordinară de atac, în raport de motivul de retractare ce a atras admisibilitatea în principiu conform art.431 NCPP, lucrările și materialul instrumentat în dosarul nr._ 13, în care s-a pronunțat decizia penală contestată, rezultă că aceasta nu este întemeiată pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Din coroborarea dispozițiilor art.420 rap. la art.356 comb. cu art.10 și art.90 alin.1 lit.c) NCPP, rezultă că în cursul judecății, dacă inculpatul se află în stare de libertate și este major, asistența juridică este obligatorie numai în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită, obiect al judecății conform art.371 din același cod, pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
În speță, prin rechizitoriul nr.9941/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. C. iar acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.2962/07 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, menținută în latură penală prin decizia penală nr.38/19 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal 1969 comb. cu art.5 NCP și art.396 alin.10 NCPP.
S-a stabilit că fapta a fost săvârșită în cursul anului 2009, deci anterior promulgării Legii nr.50/2013 prin care s-au modificat o . prevederi legale reglementate de Legea nr.241/2005, motiv pentru care aplicându-se dispozițiile art.5 NCP, privind legea penală mai favorabilă, instanțele judecătorești au fost obligate să determine felul și cuantumul pedepsei judiciare în limitele prevăzute de art.6 din legea specială, în vigoare la acea dată.
Din verificarea acestor norme incriminatorii se constată că această infracțiune de evaziune fiscală, anterior promulgării Legii nr. 50/2013 privind modificarea unor dispoziții din Legea nr. 241/2005, deci și la momentul consumării rezoluției infracționale a faptei stabilite în sarcina inculpatului B. C. era pedepsită cu amendă sau închisoarea de la 1 până la 3 ani.
Or, în atare situație rezultă că judecata apelului declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. 2962/14 octombrie 2014 a Judecătoriei Ploiești, fără desemnarea unui avocat din oficiu care să asigure asistență juridică obligatorie, nu constituie o omisiune a instanței de control judecătoresc în sensul art. 426 lit. f NCPP, ci o respectare a dispozițiilor art. 171 alin. 3 Cod proc. penală anterior, respectiv art. 90 lit. c NCPP, potrivit cărora dacă apelantul se află în stare de libertate și nu sunt incidente cazurile arătate sub literele a) și b), în cursul judecății asistența juridică este obligatorie numai în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Separat de cele ce preced, la examinarea cazului de retractare a deciziei penale nr. 38/19 ianuarie 2015 pronunțată în calea de atac ordinară, Curtea constată că în mod legal, instanța sesizată la al doilea grad de jurisdicție a apreciat că inculpatul apelant B. C. nu se află nici în situația prev. de art. 90 lit. b NCPP (fost art. 171 alin. 2 teza penultimă Cod proc. penală anterior).
Sub acest aspect, se au în vedere că, asistat fiind de avocat desemnat din oficiu, la judecata în primă instanță el a înțeles să solicite judecata în procedura recunoașterii învinuirii conform art. 374 alin. 4 și urm. NCPP, iar infracțiunea de evaziune fiscală având drept consecințe prejudiciabile suma de 12.799 lei, este apreciată prin însăși pedeapsa prevăzută de lege ca prezentând o gravitate redusă, deci nu se poate considera că nu și-ar fi putut face singur apărarea pentru susținerea motivului de reformare vizând reindividualizarea pedepsei.
În consecință, pentru argumentele de fapt și de drept menționate, curtea de apel ca instanță de retractare, apreciază că decizia penală contestată de condamnatul B. C. nu este afectată de nelegalitate în sensul cazului de anulare prev. de art. 826 lit. f NCPP, situație în care, pe fond, se va proceda la respingerea căii extraordinare de atac exercitate, ca neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de condamnatul B. C. domiciliat în municipiul Ploiești, . județul Prahova, împotriva deciziei penale nr. 38 din 19 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 aprilie 2015.
Președinte,Judecător,
E. N. C. R.
Grefier,
B. Năvîrcă
Red. EN
Tehnored. BN
2 ex./ 13.05.2015
Dosar apel nr._ 13
Jud. apel S. P. B./T. L.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
