Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 312/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 312/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-03-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR. 312

Ședința publică din data de 23 martie 2014

Președinte - F. T.

Judecător - L. C.

Grefier – R. E. B.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul C. S. M., fiul lui I. și N. E., născut la data de 13.08.1991 în municipiul Ploiești, județul Prahova, C.N.P_, domiciliat în municipiul Ploiești, ., .. 3, ., împotriva sentinței penale nr.3170 din data de 4 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 rep., cu aplicarea art.74 alin. 1, lit. c Cod penal din 1969 și a art. 5 Cod penal, inculpatul C. S. M., a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru fapta din data de 16.06.2013.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza a-II-a și lit. b Cod openal din 1969.

În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 rep., cu aplicarea art.74 alin. 1, lit. c Cod prneal din 1969 și a art. 5 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru fapta din data de 15.08.2013.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza a-II-a si lit. b Cod penal din 1969.

Conform art. 36 alin. 1 raportat la art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal din 1969 s-au contopit pedepsele principale menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza a-II-a și lit. b Cod penal din 1969.

Potrivit art. 81 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat C. M. S., personal și asistat de avocat N. B. din cadrul Baroului Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._ din data de 07 aprilie 2014. Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat B. N., pentru apelantul inculpat, depune la dosar acte din care rezultă că la data de 26 martie 2015 clientul său este programat pentru susținea examenului pentru obținerea permisului de conducere, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că nu are cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.

Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art. 420 alin. 6 Cod proc. penală.

Avocat B. N., pentru apelantul inculpat, susține că acesta a fost trimis în judecată întrucât nu deținea permis de conducere. Acuzația nu este tocmai corectă pentru că inculpatul a fost surprins conducând vehicule pentru care legea prevedea obligativitatea permisului pentru subcategorii de permise și nu categorii, respectiv subcategoria Al si AM și nu categoria A. Conform art. 70 din OUG 195/2002 pentru a conduce un astfel de vehicul pe drumurile publice conducătorul acestuia trebuie să aibă vârsta de 16 ani și să urmeze cursuri de legislație în vederea obținerii permisului subcategoria AM. Aceasta obligativitatea nu era prevăzuta ea devenind obligatorie din martie 2013.

Din actele pe care le-a depus, urmează a se observa faptul ca acesta a absolvit scoală de șoferi atât pentru categoria A cât și pentru categoria B dar nu a apucat să susțină examenul. Mai mult decât atât, din fișa de școlarizare pentru conducerea autovehiculelor nr. 904/17.08.2009 acesta a absolvit cursurile de pregătire pentru susținerea examenului în vederea obținerii permisului de conducere. Toate acestea confirmă faptul că, chiar daca nu avea fizic permis de conducere subcategoriile Al și AM, acesta avea pregătire rutieră absolvind cursuri în acest scop. Subliniază acest aspect pentru a arâta pericolul scăzut al faptelor pe care acesta le-a comis.

Atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească inculpatul C. S. M. a recunoscut săvârșirea faptelor, a colaborat cu organele de urmărire penala, fapta sa putând fi circumscrisă termenului de accident social.

Raportat la prezenta cauză, trebuie reținut faptul că inculpatul provine dintr-o familie normală, situația sa materiala este una bună (imobil proprietate personală, autoturism), în același timp fiind în pregătire pentru întemeierea unei familii.

Dacă ne raportăm la lipsa pericolului social al faptelor comise, la modalitatea de comitere a acestora, la faptul că până în 2013 faptele pe care le-a comis nu erau infracțiuni și că singura obligativitate a conducătorilor de mopede era ca aceștia să aibă vârsta de 16 ani împliniți, consideră că aplicarea unei pedepse, fie ea și de trei luni de închisoare cu suspendare, poate afecta viitorul inculpatului C. M. S..

Ținând cont de lipsa antecedentelor penale și a conduitei bune pe care acesta o are în societate și la locul de muncă, solicită ca instanța de judecată să pună în balanță consecințele unei eventuale condamnări cu pericolul social al faptei de care este acuzat, de modalitatea de săvârșire, modalitate care nu a pus niciodată în pericol societatea, ordinea și liniștea publică.

In ceea ce privește principiul mitior lex prevăzut in art. 5 cp. și ținând cont de cele două instituții noi, renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei, pentru aceste două texte de lege introduse tocmai pentru astfel de cazuri, consideră că legea nouă este mai favorabilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a) c.p.p. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și soluționând cauza, să se facă aplicarea art. 80 cp. și anume renunțarea la aplicarea pedepsei, întrucât sunt îndeplinite condițiile din respectivul text de lege. In subsidiar, dacă se va considera că se impune totuși aplicarea unei pedepse, solicită a se stabili o pedeapsă în limitele prevăzute de textul de lege și să se facă aplicarea art. 83 cp. și anume amânarea aplicării pedepsei.

Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești ca legală și temeinică. Precizează că legea penală anterioară este legea mai favorabilă, în raport de limitele de pedeapsă și efectele circumstanțelor atenuante, Arată de asemenea că, sancțiunile propuse de către inculpat prin apărător, sunt inadmisibile.

Avocat B. N., pentru apelantul inculpat, având cuvântul în replică, precizează că legea nouă este mai favorabilă, pe motiv că aceasta prevede renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea executării pedepsei, cu mențiunea că societatea nu are nimic de câștigat în situația în care inculpatul ar fi condamnat la o pedeapsă.

Apelantul inculpat C. S. M., având ultimul cuvânt, regretă ceea ce a făcut, cu mențiunea că este de acord să presteze muncă în folosul comunității.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3170 din data de 4 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-au dispus următoarele:

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza a-II-a și lit. b Cod openal din 1969.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza a-II-a si lit. b Cod penal din 1969.

În baza art. 36 alin. 1 raportat la art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal din 1969 s-au contopit pedepsele principale menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a, teza a-II-a și lit. b Cod penal din 1969.

Conform art. 81 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 274 alin. (1) Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 7017/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. S. M. pentru săvârșirea a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În actul de sesizare s-au reținut, ca în datele de 16.06.2013 și 15.08.2013 inculpatul a condus motocicleta marca Piaggio cu nr. de înmatriculare BF_ și Aprilia cu nr. de înregistrare PH - 14 - SOTRILE, vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

Situația de fapt mai sus menționată s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare (filele 7-8); protocol etilotest (fila 9); adresă Serviciul Rutier Prahova (fila 11); adresă S.P.C.R.P.C.I.V Prahova (fila 12); adresă S.I.C. Prahova (fila 14); proces-verbal verificare vehicul (fila 19); proces-verbal de lăsare în custodie (fila 20); proces-verbal predare-primire (fila 21); copii documente vehicul ( filele 22-23); chitanțe nr._ din 04.11.2008 și_ din 07.04.2009 (fila 24); declarație martor N. I. (fila 25); declarații olografe C. S.-M. (filele 26-28); proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 29-34); protocoale etilotest (fila 35); adresă Serviciul Rutier Prahova (fila 41); copii documente vehicul ( filele 43-47); declarații martor P. A. C. (filele 48-50); declarații martor P. M. R. (filele 51 -52); declarații inculpat C. S. M. (filele 54-58, 61); fișă de cazier judiciar inculpat C. S..

Înainte de începerea cercetării judecătorești instanța a adus la cunoștința inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă în procedura recunoașterii învinuirii, în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penală, în măsura în care acesta îți însușește aceste probe și recunoaște fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare.

Inculpatul prin apărător a arătat la termenul din 23.10.2014, că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală și judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și le cunoaște, ne mai solicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor .

Înainte de a îi fi luată o declarație, dând eficiență dispozițiilor art. 374 alin. 2 Cod procedură penală, instanța de fond a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței., declarația inculpatului fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.

Prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se consideră lămurită, iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa și nu mai solicită probe noi, fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, a admis cererea formulată de către acesta, procedând la soluționarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, dat fiind că inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura recunoașterii învinuirii, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

La data de 16.06.2013, în jurul orei 16²³, lucrătorii de poliție rutieră din cadrul I.J.P. Prahova, Poliția Municipiului Ploiești - Biroul Rutier, aflați în exercitarea atribuțiilor de supraveghere a traficului rutier pe raza municipiului Ploiești, pe . motociclul marca Piaggio, cu numărul de înmatriculare BF_, care a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 79 km/h.

Organele de poliție au procedat la identificarea conducătorului motociclului susmenționat, în persoana inculpatului C. S. M.. În urma verificărilor efectuate de organele de poliție, aceștia au constatat că suspectul C. S. M. nu poseda permis de conducere, aspect confirmat și prin adresa nr._/24.07.2013 emisă de I.J.P. Prahova - Serviciul Rutier (fila 11 dosar de urmărire penală).

Conform adresei nr._/S.I.C. din data de 11.09.2013 emisă de Serviciul de Investigații Criminale a rezultat că motociclul marca Piaggio, cu numărul de înmatriculare BF_, nu este semnalat furat sau radiat din circulație (fila nr. 14 dosar de urmărire penală).

Conform procesului verbal întocmit de lucrătorii de poliție, examinând cartea de identitate a motociclului cu ./A050959R la rubrica PI s-a constatat inscripționată capacitatea cilindrică 249 cm-cubi (fila nr. 23 urmărire penală).

La data de 15.08.2013, în jurul orei 20⁴⁵, lucrătorii de poliție rutieră din cadrul I.J.P. Prahova, Poliția Municipiului Ploiești - Biroul Rutier, aflați în exercitarea atribuțiilor de supraveghere a traficului rutier pe raza municipiului Ploiești, au fost sesizați că la Spitalul Județean Ploiești s-au prezentat atât victima cât și conducătorul auto implicați în urma unui accident rutier.

Lucrătorii de poliție au procedat la identificarea victimei, în persoana inculpatului C. S. M. care a declarat ca în timp ce conducea mopedul marca Aprilia cu nr. PH-14-SOTRILE pe . la intersecția cu . acroșat de autoturismul VW cu nr._ . În urma verificărilor efectuate de organele de poliție, aceștia au constatat că suspectul C. S. M. nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicul, aspect confirmat și prin adresa nr._ / 02.09.2013 emisă de I.J.P. Prahova - Serviciul Rutier.

Astfel declarația inculpatului prin care a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, coroborată cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză a creat convingerea instanței de fond că vinovăția a fost stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de probă fiind suficiente și lămuritoare sub aspectul situației de fapt.

Prima instanță a constatat că, in speță, se impune a se aplica principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă.

Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii”. De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.”

Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).

Cu privire la limitele speciale de pedeapsă s-a constatat de către prima instanță că potrivit art. 335 alin. 1 din noul Cod penal, pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără a poseda permis de conducere se prevede pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 1 și 5 ani, aceeași pedeapsă fiind prevăzută și de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.

Cu toate acestea, instanța de fond a considerat că aprecierea cu privire la determinarea legii penale mai favorabile nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă ci trebuie considerată mai favorabilă legea care în ansamblu (în ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc) conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.

Se constată, astfel, că noul Cod penal restrânge sfera și efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că în prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege cu o treime.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că în cauza de față se mai impune a se compara reglementarea cu privire la suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere prevăzute de Codul penal din 1968 cu amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de noul Cod penal, având in vedere că inculpatul C. S. M. nu are antecedente penale și nu se impune condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim privativ de libertate.

În ceea ce privește analiza comparativă a dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din reglementarea actuală cu cele privind amânarea aplicării pedepsei, prima instanță a considerat că se impune concluzia potrivit cu care suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă, prin prisma condițiilor legale de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt substanțial mai restrânse). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă cu privire la amânarea executării pedepsei este durata termenului de încercare, insă instanța de fond a apreciat că acest element este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.

În ceea ce privește alegerea legii penale mai favorabile în ipoteza aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere se constată că noua reglementare instituie o obligație importantă, pe care nu o regăsim în Codul penal în vigoare - munca în folosul comunității – și, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, astfel încât concluzia care se impune este aceea că, vechea reglementare cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este mai favorabilă.

Astfel, prima instanță, făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, a constatat că prevederile Codului penal din 1968 sunt mai favorabile inculpatului, având în vedere că în sarcina acestuia s-a reținut și concursul de infracțiuni care, ca regim sancționator, este mai favorabil conform vechii reglementări.

Având în vedere că prin Decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of 372/20.05.2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin.(1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și s-a pronunțat în sensul că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de fond a considerat ca lege mai favorabilă pentru inculpatul C. S. M., Codul penal din 1969.

S-a constata de prima instanță că, în drept, fapta inculpatului C. S. M. care în datele de 16.06.2013 și 15.08.2013 a condus motocicleta marca Piaggio cu nr. de înmatriculare BF_ și Aprilia cu nr. de înregistrare PH - 14 - SOTRILE, vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit.a din Codul penal din 1969.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere constă în acțiunea de conducere a motocicletei marca Piaggio cu nr. de înmatriculare BF_ și Aprilia cu nr. de înregistrare PH - 14 - SOTRILE, fără a poseda permis de conducere.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol.

Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit faptele cu intenție în modalitate prevăzută de art.19, alin.1 lit.b Cod penal, întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenție indirectă).

Constatând că infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal există, și că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul judecății.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 al.1 Cod penal și a ținut seama, în acest sens, de limitele de pedeapsă fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracțiunii având în vedere circumstanțele reale ale faptei și împrejurările săvârșirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

În cadrul procesului de individualizare a sancțiunii penale, instanța de fond a apreciat că activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei (în speță urmarea imediată fiind starea de pericol creată), la ansamblul condițiilor în care au fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei.

În conformitate cu aceste criterii, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu, având în vedere conduita acestuia, ca participant la trafic, iar raportat la celelalte circumstanțe instanța de fond a avut în vedere în procesul de individualizare al pedepsei atitudinea procesuală adoptată de către inculpat pe parcursul urmăririi penale și cea manifestata de către acesta în societate până la comiterea faptei, situația fiind raportată la lipsa antecedentelor penale, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar, aspecte cărora instanța de fond le-a dat valența circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal.

Față de împrejurarea că inculpatul înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea în procedura recunoașterii învinuirii, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției, asumându-și în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art. 396 alin 10 Cod procedură penală, prima instanță a apreciat că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În consecință, în temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 5 Cod penal, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul C. S. M. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două fapte deduse judecății.

În baza art. 36 alin 1 raportat la art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal din 1969 prima instanță a constatat concurența faptelor și a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute, pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

Instanța de fond a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a, b și c Cod penal intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii.

Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și art. 3 din Protocolul nr.1 din Convenție, în principiu prin hotărârea pronunțată în cauzele Hirst v.Marea Britanie și S. și Parcalab v. România, jurisprudență cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție raportat la art. 46 din Convenție, prima instanță a interzis inculpatului doar acele drepturi prevăzute de art. 64 Cod penal față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita.

Astfel față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și față de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța de fond a apreciat că acesta este nedemn de a mai exercita drepturile prevăzute de art. 64 litera a și b, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În consecință, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 litera a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim privativ de libertate.

A constatat instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 3 luni închisoare, așadar o pedeapsă mai mică de 2 ani închisoare; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, fiind apreciate de instanța de fond ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, conform art. 81 alin.1 Cod penal pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, conform art. 82din Codul penal.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

De asemenea, a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. S. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea acestei căi de atac, inculpatul a solicitat ca în urma schimbării juridice a faptelor comise, în infracțiunea prev. de art. 335 alin. 1 din Codul penal intrat în vigoare la 01.02.2014, instanța de control judiciar să dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, conform art. 80 și următoarele Cod penal, sau amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 Cod penal.

A mai precizat inculpatul că solicită aplicarea acestei sancțiuni, având în vedere că faptele pentru care este cercetat sunt, practic, lipsite de pericol social, deoarece chiar dacă nu avea fizic permisul de conducere, pentru subcategoriile A1 și AM, necesare pentru conducerea mopedelor pe drumurile publice, acesta avea pregătirea rutieră, absolvind scursuri în acest scop.

De asemeneam, inculpatul a menționat că, a recunoscut încă de la început comiterea faptelor și a colaborat cu organele judiciare.

Examinând apelul formulat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și conform art. 417 alin.2 Cod proc. penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată, așa cum se va arăta în continuare:

Probele administrate în cauză, respectiv: procesul -verbal de depistare (filele 7-8); protocol etilotest (fila 9); adresa Serviciului Rutier Prahova (fila 11); adresa S.P.C.R.P.C.I.V Prahova (fila 12); adresa S.I.C. Prahova (fila 14); procesul-verbal de verificare a vehiculului (fila 19); procesul-verbal de lăsare în custodie (fila 20); procesul-verbal de predare-primire (fila 21); copii documente vehicul ( filele 22-23); chitanțe nr._ din 04.11.2008 și_ din 07.04.2009 (fila 24); declarația martorului N. I. (fila 25); declarațiile olografe C. S.-M. (filele 26-28); procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 29-34); protocoale etilotest (fila 35); adresa Serviciului Rutier Prahova (fila 41); copii documente vehicul ( filele 43-47); declarațiile martorului P. A. C. (filele 48-50); declarațiile martorului P. M. R. (filele 51 -52); coroborate cu declarațiile inculpatului C. S. M. date în faza de urmărire penală (filele 54-58, 61), precum și cu cea dată în fața primei instanțe, prin care a arătat că își însușește situația de fapt expusă în rechizitoriu și dorește să fie judecat conform procedurii simplificate, conduc Curtea la concluzia că situația de fapt a fost corect reținută de către judecătorul fondului.

Astfel, se constată că în zilele de 16.06.2013 și 15.08.2013 inculpatul a condus motociclul marca Piaggio cu nr. de înmatriculare BF_ și respectiv mopedul Aprilia cu nr. de înregistrare PH - 14 - SOTRILE, vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

Prima dată, inculpatul a fost depistat în trafic de către lucrătorii de poliție, iar a doua oară, sesizarea s-a realizat deoarece inculpatul a produs un accident rutier în momentul în care conducea mopedul Aprilia. Acest accident rutier, s-a produs între mopedul condus de către inculpat și autoturismul marca Vw Polo cu nr._, condus de către numita P. M. R.. În urma acestui accident au suferit vătămări atât inculpatul, dar și ocupantul locului din spate al mopedului, numitul P. A. C..

Având în vedere că prin activitățile sale de conducere a acestor mopede, în cele din urmă, inculpatul a pus în primejdie viața și a altor persoane, instanța de control judiciar consideră că în mod justificat instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea și a dispus suspendarea executării acesteia, conform art. 81 Cod penal anterior.

În aceste circumstanțe, în care inculpatul a comis infracțiunile, renunțarea la aplicarea pedepsei și/sau amânarea aplicării pedepsei, conform art. 80 și următoarele și respectiv art. 83 Cod penal, sunt sancțiuni apreciate ca fiind destul de blânde, în raport cu situația de fapt mai sus expusă.

Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct.1 lit. b) Cod proc. penală va respinge apelul, ca nefondat.

Văzând și disp. art. 275 alin.2 Cod pr. penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. S. M.,fiul lui I. și N. E., născut la data de 13 august 1991, domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței penale nr.3170/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Obligă apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.03.2015.

Președinte, Judecător,

F. TeișanuLucian C.

Grefier,

R. E. B.

Red.TF

Tehnored.BER

4Ex./24.04.2015

Dosar fond –_/284/2014 Judecătoria Ploiești

Judecător fond - I. B.

Operator de date cu caracter personal;

Notificare nr.3113/2006

← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 405/2015. Curtea de...		Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... →

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 312/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 312/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI