Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 584/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 21150/200/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 584
Ședința publică din data de 08 iunie 2015
Președinte - E. N.
Judecător - I. N.
Grefier - B. Năvârcă
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații C. G. fiul lui N. și A., născut la data de 27 februarie 1973, C. I. fiul lui C. și V., născut la data de 21 septembrie 1993, ambii domiciliați în comuna Săgeata, . și partea civilă P. C. L. domiciliat în municipiul B., ., ., județul B. și fără forme legale în ., ., județul B., împotriva sentinței penale nr. 51 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria B..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la 3 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 8 iunie 2015, când a adoptat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin sentința penală nr. 51 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria B. au fost condamnații C. G., (fiul lui N. și A., născut la data de 27.02.1973 în municipiul B., județul B., cetățean român, căsătorit, studii 12 clase, administrator de societate comercială, fără antecedente penale CNP_4) și C. I.(fiul lui C. și V., născut la data de 21.09.1993 în municipiul București, sector 4, cetățean român, necăsătorit, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, CNP_), ambii domiciliați în comuna Săgeata, ., pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin.1, cu aplic. art. 74, alin. 1, lit. a și art. 76, alin. 1, lit. d, Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, la pedeapsa de câte 3 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal 1969 s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a lit. b din același cod, ca și pedeapsă accesorie.
Conform art. 81 - 82 și art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 pentru fiecare dintre inculpați s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, atrăgându-li-se atenția cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 84 Cod penal din anul 1969.
Potrivit art. 397 alin. 1 și art. 25 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1382, art. 1387, art.1388, cod civil au fost admise acțiunile civile exercitate în procesul penal, dispunându-se obligarea inculpații C. G. și C. I., în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 7000 lei (2000 lei, daune materiale și 5000 lei daune morale) către partea civilă P. C.-L., domiciliat în municipiul B., ., ., județul B., fără forme legale în comuna Săgeata, . și în sumă de 794,25 lei către partea civilă S. Județean de Urgență.
În fine, în baza art. 274 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat și la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească, rezumând, prima instanța a reținut următoarea stare de fapt;
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.5395/P/2013 din 17.09.2014, înregistrat pe rolul instanței la data de 26.09.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. G. și C. I., pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 al. 2, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu referire la art. 181 al. 1 Cod penal 1969, fapte săvârșite la în data de 23.07.2013, privind persoana vătămată P. C. L..
Prin încheierea nr. 592 din 28.10.2014, în procedura camerei preliminare, în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, dispunând începerea judecății cauzei.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prima instanță constat ca fiind dovedit că în seara zilei de 23.07.2013, persoana vătămată P. C.-L. a mers la magazinul . SRL, administrat de inculpatul C. G., pentru a face unele cumpărături.
În timp ce intenționa să plătească produsele achiziționate, acesta a fost întrebată de secundul, ce caută în magazinul respectiv iar în momentul imediat următor l-a lovit cu capul în zona feței.
Aflându-se la fața locului, inculpatul C. I. a intervenit în conflict și, la rândul său, a exercitat violențe asupra persoanei vătămate P. C. L..
La un moment dat victima a reușit să se ridice și să fugă spre ieșirea din magazin, însă fiind urmărit și în exteriorul acestuia, în continuare a fost lovit de inculpatul C. G., încercarea de a riposta tot prin atari acte, rămânând fără efect.
Deși datorită loviturilor primite persoana vătămată P. C. L. s-a dezechilibrat, aceasta a reușit totuși să alerge spre locuința sa, timp în care inculpatul C. G. a solicitat celor prezenți să îl prindă și să îl aducă înapoi întrucât “vrea să îl omoare”, demersurile efectuate în acest scop de martorii P. M. și C. V., nefinalizându-se deoarece nu l-au mai ajuns din urmă.
Față de concluziile certificatului medico-legal nr. 855 din 31.07.2013, s-a reținut că în împrejurările de fapt expuse, persoana vătămată P. C. L. a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, la data de 23.07.2014 și au necesitat pentru vindecare 22-24 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune în primejdie viața.
Coroborându-se, în parte, declarațiilor inculpaților C. G. și C. I., cu declarațiile martorilor C. B. M., B. A. N., I. N., P. O., I. G. A., R. A. și concluziile certificatul medico-legal nr. nr. 855 din 31.07.2013, eliberat de SJML B., s-a apreciat că se confirmă mecanismul de producere a leziunilor, ca fiind cel descris de persoana vătămată.
Astfel, din declarațiile martorului C. B. M. a rezultat că în timp ce se afla în exteriorul magazinului din satul Dâmbroca a observat că din incinta acestuia a ieșit în fugă persoana vătămată P. C. L., care prezenta semne vizibile de violență, respectiv purta sânge în zona feței, urmat fiind de cei doi inculpații C. G. și C. I., care nu prezentau urme de violență, după care primul a prins-o de mână și a lovit-o în zona feței.
Potrivit martorului, persoana vătămată a fugit către locuința sa, fiind urmărită de martorii C. V., P. M. și secundul, cărora inculpatul C. G. le-a cerut să îl prindă și să îl aducă înapoi pentru că “vrea să îl omoare”. De asemenea, martorul a mai declarat că în momentul în care au ieșit din magazin, cei doi inculpați
La rândul său, martorul I. N., care se afla la locuința persoanei vătămate, la aproximativ 100 m de bar, a declarat că a auzit gălăgie în zona barului iar când a ieșit la poartă să vadă ce se întâmplă, a observat că persoana vătămată P. C. L. prezenta urme de violență și era urmărită de martorii C. V., P. M. și inculpatul C. I., timp în care a auzit pe inculpatul C. G. când le-a strigat celor trei, să îl prindă și să îl aducă la el.
S-a apreciat de asemenea, că aspectele relatate de martorul I. N. au fost confirmate și de martora P. O., mama persoanei vătămate, aflată în locuința menționată anterior, precum și martorii B. A. N., I. G. A. și R. A..
Astfel ultimii trei au declarat că, aflâdu-se în exteriorul magazinului, au auzit zgomot în interior, după care au văzut victima ieșind și având sânge în zona feței, urmată fiind de cei doi inculpați, care nu prezentau urme de violență, iar în momentul în care inculpatul C. G. l-a prins de mână a ripostat, încercând să îl lovească, fără însă a reuși.
În drept, faptele inculpaților C. G. și C. I. care în data de 23.07.2013, în timp ce se aflau în incinta magazinului . SRL din localitatea Dâmbroca, . persoana vătămată P. C. L., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 22-24 zile de îngrijiri medicale, a fost încadrată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 193 al. 2,cu aplicarea art. 5 Cod penal, în referire la art. 181 al. 1, Cod penal 1969.
La aplicarea legii mai favorabile, prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele textele de lege comparate, respectiv închisoarea de la 6 luni la 5 ani (art. 181 alin.1 Cod penal 1969) sau închisoarea de la 6 luni la 5 ani (art. 193 al. 2 Cod penal), dar și efectul circumstanțelor atenuante asupra minimelor speciale prevăzute de normele legale respective și modalitatea de executare a pedepsei, ce urmează a fi aplicată.
Având în vedere modul de comitere a faptelor și că inculpații C. G. și C. I. nu sunt cunoscuți cu trecut infracțional, s-a considerat că se impune reținerea în favoarea acestora a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74, lit.a, Cod penal 1969 și determinarea cuantumului pedepselor sub limita minimă specială înscrisă sub textele incriminatorii, conform art. 76 alin. 1, lit. d, din același cod..
S-au avut în vedere și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal 1969, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei generat de rezultatul acesteia soldat într-un număr mare de zile de îngrijiri medicale, dispunându-se astfel condamnarea la pedepse cu închisoarea.
Ca urmare în baza 71 alin. 2 Cod penal 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012 și Deciziei CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe durata executării pedepselor s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit.a, teza a II-a (dreptul de a fi ales), și lit. b, Cod penal 1969, ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor, s-a apreciat că scopul acestora poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, deoarece și constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 din același cod raportat la art. 5, Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit în condițiile art. 82.
Totodată, în baza art. 404, Cod procedură penală s-a atras atenția inculpaților C. G. și C. I. cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 84 Cod penal 1969, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a pedepselor aplicate prin prezenta sentință și executarea acestora alături de o nouă pedeapsă aplicată pentru o altă infracțiune săvârșită cu intenție înăuntrul termenului de încercare sau pentru neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare, situație în care instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă a procesului penal s-a constatat că în prezenta cauză a exercitat acțiunea civilă persoana vătămată P. C.-L., care s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 lei daune morale și suma de 2000 lei daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu spitalizarea și tratamentul medical și veniturile nerealizate la locul de muncă, pe perioada concediilor medicale desfășoare activitatea.
De asemenea, prin adresa nr._/22.07.2014 furnizorul de servicii medicale S. Județean de Urgență B. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 794,24 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a persoanei vătămate P. C. L., ocazionate cu internarea acesteia în Secția ORL în perioada 24-27.07.2013.
În dovedirea pretențiilor solicitate, partea civilă P. C.-L. a administrat proba cu declarațiile martorului I. N. și înscrisuri (state de plată din perioada ianuarie –august 2013, certificate de concediu medical din perioada 01-31.08.2013, rețete medicale, scrisoare medicală, bilet de ieșire din spital, fișă de tratament, facturi fiscale, bonuri fiscale - filele 34-59) iar partea civilă S. județean a administrat proba cu înscrisuri, depunând în faza de urmărire penală decontul cheltuielilor de spitalizare .
Din declarația martorului I. N., coroborată cu înscrisurile depuse de partea civilă P. C.-L., a rezultat că aceasta a efectuat cheltuieli cu achiziționarea de medicamente și materiale sanitare, cu îngrijirile aferente, atât pe timpul spitalizării, cât și în perioada de recuperare post-traumatică, totalizând suma de aproximativ 2009,70 lei (orteză, medicamente fizioterapie, carburant pentru deplasare, alte cheltuieli).
Pe de altă parte, s-a dovedit că aceasta nu a realizat drepturi salariale de 124 lei, aferente lunii august, cât s-a aflat în concediu medical ( diferența dintre venitul lunar de 613 lei obținut constant în perioada ianuarie-iulie 2013 și 489 lei, venitul realizat în luna august 2013).
Prima instanță nu a reținut ca fiind cheltuieli legate de obiectul cauzei, cheltuielile pentru achiziția unor produse alimentare (mici, cârnați), în data de 25.08.2013, în sumă de 41,61 lei, achiziția unor medicamente fără prescripție medicală recomandate în afecțiunile cardiace (captopril, aspacardin) în data de 28.09.2014, în sumă de 38,09 lei și pentru achiziția de carburant în data de 03.08.2013 de la o stație de carburant din Rm. Sărat, în sumă de 100 lei, apreciindu-se că nu efectuarea acestora nu s-a justificat.
Așa fiind, în raport de prevederile art. 1388, alin.1, Cod civil, s-a admis în parte cererea privind despăgubirile pentru daunele materiale, reținându-se că cererea partea civilă P. C.-L., partea civilă P. C.-L. a fost dovedită pentru suma dde 2133, 70 lei. la
Referitor la prejudiciul moral suferit de aceeași parte civilă, ținându-se seama de numărul de zile de îngrijiri medicale, că a fost supus unei intervenții chirurgicale, care a implicat o anumită stare de disconfort determinată de natura procedurii medicale și imobilizarea brațului în orteză, s-a apreciat că poate fi cuantificat la suma de 5.000 lei.
În consecință conform art. 397, alin. (1) comb. cu art. 25, alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 1349, art. 1357 și art. 1388, Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă P. C.-L. și în tot aceea exercitată de partea civilă S. Județean de Urgență B., fiind obligați inculpații C. G. și C. I., în solidar, la plata a sumelor de 2.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale, către prima, precum și la plata către a sumei de 794,25 lei, cu titlul de daune materiale către secunda.
Față de culpa infracțională a inculpaților, în baza art. 274, Cod procedură penală, art. 274, Cod procedură penală a obligat fiecare dintre aceștia și la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 276, alin. 1 și 2, Cod procedură penală, la plata sumei de câte 930 lei cheltuieli judiciare către persoana vătămată P. C.-L.( reprezentând onorariul de apărător ales, conform facturii și chitanței nr._/29.12.2014).
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apeluri partea civilă P. C. L. și inculpații C. G. și C. I., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin calea de atac exercitată inculpații C. G. și C. I. în principal au susținut că printr-o incompletă analiză și injustă apreciere a probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit o situație de fapt greșită, având ca urmare condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, deși nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție prin dovezi certe, din care să rezulte dincolo de orice îndoială rezonabilă că sunt autorii leziunilor corporale suferite de partea civilă P. C. L. în cadrul conflictului purtat la data de 23 iulie 2013.
În subsidiar, cei doi apelanți inculpați au criticat soluția de condamnare adoptată în cauză, arătând că față de datele personale și împrejurările concrete în care s-au desfășurat faptele imputate, aplicarea față de aceștia a unor pedepse este inoportună, existând posibilități de îndreptare și în condițiile art. 80-art. 81 NCP, respectiv prin renunțare la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment privind atenționarea asupra conduitei viitoare.
Apelanți inculpați C. G. și C. I. au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței primei instanțe, și pronunțarea unei noi hotărâri în care în principal să se dispună achitarea conform art. 16 alin. 1 lit. b) NCPP întrucât faptele săvârșite nu sunt prevăzute de legea penală iar în subsidiar să se facă aplicarea prevederilor art. 80-art. 82 NCP privind renunțarea la aplicarea pedepsei și să se respingă acțiunea civilă exercitată de partea civilă P. C. L. privind obligarea la plata daunelor morale, ca nefiind dovedite.
Prin apelul exercitat, la rândul său partea civilă P. C. L. a criticat individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, susținându-se că sunt preventive special și general atât ca și cuantum cât și modalitate de executare, având în vedere conduita adoptată de aceștia în cursul procesului, gravitatea faptelor săvârșite, concretizată în numărul de zile de îngrijiri medicale și regiunea corporală lezată.
Al doilea motiv de reformare vizează aprecierea daunelor morale, arătându-se că suma de 5.000 lei acordată cu acest titlu, nu reprezintă o justă și echitabilă reparație a prejudiciului personal nepatrimonial suferit, întrucât datorită modalității în care inculpații au desfășurat activitatea infracțională, i-au fost afectate esențial, atât starea de sănătate cât și imaginea în comunitate el fiind necăsătorit, provenind dintr-o familie organizată, care la rândul ei administrează o societate comercială și având o conduită bună.
Ca urmare,partea civilă P. C. L. apelantul parte civilă a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se reindividualizeze pedepsele aplicate inculpaților C. G. și C. I. în sensul înlăturării circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 și art. 76 Cod penal și majorării cuantumului acestora, iar în latură civilă să se dispună majorarea daunelor morale într-un cuantum corespunzător jurisprudenței interne în materie.
Verificând sentința primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de cei trei apelanți, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum impun disp. art. și art. 417 alin. 2 și art. 418 alin. 1 NCPP, rezultă că faptele, împrejurărilor săvârșirii acestora și vinovăția inculpaților C. G. și C. I. s-au stabilit corect la primul grad de jurisdicție, găsindu-și corespondent în probele administrate, ce au fost complet analizate și just apreciate.
I. Într-adevăr, prin declarațiile date în cursul procesului, aceștia au recunoscut că pe fondul unui conflict purtat anterior între familiile lor, la data de 23 iulie 2013 constatând că partea civilă P. C. L. se afla în magazinul . SRL, administrat de primul, au purtat discuții contradictorii, solicitându-i să părăsească localul.
Ambii inculpați apelanți au contestat însă, că în aceste împrejurări ar fi exercitat violențe ori lovituri asupra părții civile apelante, apărându-se constant că în urma altercației, părțile s-au îmbrâncit reciproc, dezechilibrându-se persoana vătămată a căzut jos, lovindu-se cu fața de un raft și provocându-și astfel leziunile traumatice constatate medico-legal.
În concret, actele săvârșite s-ar fi limitat la aceea că inculpatul C. I. a împins persoana vătămată, iar inculpatul C. G. a prins-o de mână, conducându-o afară din magazin.
Aceste apărări s-au înlăturat la primul grad de jurisdicție, ca nesincere față de declarațiile martorilor C. B. M., B. A. N., I. G. A., R. A., coroborate cu certificatul medico-legal nr. 855/31 iulie 2013 eliberat de SML B..
Efectuând propriul examen asupra mijloacelor de probă menționate și în cadrul controlului judecătoresc ierarhic se constată ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în seara zilei de 23 iulie 2013, în contextul unor rele raporturi preexistente și refuzului de a părăsi magazinul . SRL administrat de inculpatul C. G., partea civilă P. C. L. a fost lovită succesiv mai întâi de acesta, apoi și de fiul lui, coinculpatul C. I., agresiunile exercitate continuând și în afara unității.
Contrar apărărilor apelanților inculpați, prin raportul medico-legal s-au confirmat susținerile părții civile în sensul că în aceste împrejurări a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 22-24 zile de îngrijiri medicale, produse prin lovire cu și de corpuri dure (traumatism genunchi drept, traumatism umăr drept, traumatism piramidă nazală, contuzie articulație temporo-mandibulară dreapta, luxație dentară, luxație scapulară umerală dreapta imobilizat în orteză), prin urmare traumatisme care prin natura lor presupun acțiuni active, inclusiv de propulsare a victimei, aflată în poziție față în față și ortostatică cu agresorul.
Atari concluzii științifice se coroborează cu declarațiile martorilor menționați care au perceput direct atât violențele exercitate de cei doi inculpați, plăgile sângerânde prezentate de persoana vătămată la ieșirea din magazinul acestora dar și acțiunile de urmărire până în apropierea locuinței, apelantul C. G. solicitând să fie prins pentru a-și pune în aplicare intenția de a-i suprima viața.
Prin urmare, prin probe concludente pentru constatarea infracțiunilor comise cu violență asupra vieții și integrității corporale a persoanei și identificarea autorilor acestora, a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază orice inculpat în cadrul procesului penal, iar reținerea existenței faptelor și vinovăție apelanților inculpați C. G. și C. I. ca fiind săvârșite în împrejurările de fapt descrise prin actul de sesizare, este justificată.
Așa fiind, încadrarea juridică dată activității infracționale în dispozițiile art. 181 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 NCP și condamnarea acestora pentru infracțiunea de vătămare corporală, este legală.
În consecință, motivele de reformare invocate în principal de apelanții inculpați C. G. și C. I., se vor respinge, ca neîntemeiate, neidentificându-se elemente ce ar conduce la concluzia că faptele stabilite în sarcina acestora nu sunt prevăzute de legea penală în sensul art. 16 alin. 1 lit. b) NCPP.
Pedepsele de câte 3 luni închisoare stabilite prin atenuarea răspunderii penale conform art. 74 alin. 1 lit. a) și art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal 1969, pentru fiecare dintre inculpații C. G. și C. I. și a căror executare s-a dispus a fi suspendată condiționat conform art. 81-83 Cod penal, într-adevăr sunt injuste, criteriile de individualizare înscrise sub art. 72 Cod penal interpretându-se restrictiv.
În concret, faptele stabilite în sarcina acestora prezintă gravitate ridicată, determinată de regiunea corporală lezată (partea superioară a corpului și capul), urmările produse (dublă fractură nazală, luxație humerală și mandibulară, genunchi drept), numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesar persoanei vătămate pentru vindecare, unite cu temeritatea și disprețul manifestate față de normele ce protejează persoana, continuând lovirea și urmărirea victimei, provenite dint-o familie ce derulează activități comerciale în aceeași localitate, în prezența mai multor membri ai comunității, dar și contestarea vinovăției în pofida probelor evidente și perceperii faptelor de martori oculari.
Atari circumstanțe reale și date personale justifică susținerile apelantului parte civilă partea civilă P. C. L. în sensul că în cazul acestora atât atenuarea răspunderii penale conform art. 74 lit. a) Cod penal 1969, cât și pedepsele de câte 3 luni închisoare, a căror executare s-a suspendat condiționat în baza art. 81 – art. 83 din același cod, sunt total insuficiente pentru realizarea funcției retributive și asigurarea reinserției sociale a celor doi inculpați, prin descurajarea comiterii de atari fapte, de alte persoane, toate în condițiile în care lipsa antecedentelor penale reprezintă o conduită normală a persoanei într-o societate guvernată de statul de drept.
D. consecință, rezultând că sub acest aspect latura penală a procesului a fost rezolvată greșit, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod proc. penală se va admite apelul declarat de partea civilă P. C. L. și procedându-se la desființarea sentinței primei instanțe, în parte, în latură penală, se va pronunța o nouă hotărâre.
Astfel, constatându-se că soluția de condamnare adoptată în prima instanță este corectă și nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de prevederile art. 80 și urm. CPP privind renunțarea la aplicarea pedepsei, în rejudecare, se va proceda la reindividualizarea pedepselor stabilite.
Se vor înlătura dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a) și art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal 1969, de la încadrarea juridică a faptelor, dispunându-se majorarea pedepselor principale aplicate fiecăruia dintre inculpații C. G. și C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, de la câte 3 luni închisoare la câte 1 an închisoare.
Ca urmare, se vor înlătura dispozițiile art. 81 - 84 Cod penal 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepselor stabilite și în baza art. 861 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării acestora, pe durata termenului de încercare de câte 3 ani, stabilit conform art. 862 din același cod.
De asemenea, potrivit art. 863 alin. 1 lit. a) – d) Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, pe durata termenului de încercare fiecare dintre inculpații C. G. și C. I. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere constând în: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune B.; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
În baza art. 359 Cod proc. penală, anterior se va atrage atenția acestora asupra dispozițiilor art. 861 rap. la art. 83 și art. 84 Cod penal 1969, privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere, precum și a obligațiilor civile stabilite în sarcina acestora și asupra disp. art. 865 rap. la art. 85 alin. 1 și 2 din același cod, privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
II. Acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă P. C. L. a fost rezolvată cu respectarea întocmai a principiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuale pentru faptă prejudiciabilă săvârșită de mai multe persoane, prev. de art. 19 Cod proc. penală comb. cu art. 1381, art.1382 rap. la art.252 și art.253 alin.4, art. 1387 alin. 1, art.1391 alin.1 Cod civil, (fost art. 998 și 1003 Cod Civil abrogat).
Suma de 2.000 lei acordată cu titlu de daune materiale nu este nejustificată și satisface întocmai dispozițiile anterior menționate ce reglementează repararea unor astfel de prejudicii, potrivit legii civile, având în vedere că prin documentația medicală depusă de partea civilă P. C. L. s-a făcut dovada că din culpa exclusivă a coinculpaților C. G. și C. I., ulterior comiterii infracțiunilor stabilite în sarcină, traumatismele corporale produse au impus atât internare cât și tratamente recuperatorii de specialitate în cadrul Spitalului Județean de Urgență B..
Astfel, prin certificatul de expertiză medico-legală s-a dovedit că în cadrul incidentului purtat la data de 23 iulie 2013 partea civilă a suferit multiple leziuni traumatice, inclusiv fracturi și plăgi localizate în regiunea feței și partea superioară a toracelui, ce au necesitat pentru vindecare circa 24 zile de îngrijiri medicale.
S-a probat de asemenea, că pentru restabilirea stării de sănătate și capacității de muncă, s-a impus imobilizarea umărului drept în orteză circa 14 zile urmată de o . alte tratamente și proceduri de fizioterapie, aceasta efectuând cheltuieli cu medicația, carburanții necesari deplasării la unitățile sanitare de specialitate dar și aflându-se în imposibilitatea de a se prezenta la locul de muncă, fiind privată astfel, și de suma de 124 lei diferență dintre veniturile luare cuvenite și ajutorul social primit, stare de fapt probată și prin bonurile și facturile fiscale aflate la filele 51-59 dosar fond.
Suma de 5.000 lei la care au fost obligați inculpații C. I. și C. G., cu titlu de daune morale către partea civilă P. C. L., este justă, principiile ce reglementează întinderea răspunderii civile delictuale pentru prejudicii personale nepatrimoniale produse prin infracțiuni contra vieții și integrității corporale, interpretându-se în deplină concordanță cu doctrina și jurisprudența internă în materie.
Într-adevăr, cum s-a argumentat și prin sentința atacată, la determinarea cuantumului sumelor acordate cu acest titlu, instanțele judecătorești sunt obligate să țină seama pe de o parte de natura și gravitatea leziunilor produse persoanei vătămate, concretizată, între altele, în regiunea corporală lezată și numărul zilelor de îngrijiri medicale iar pe de alta de împrejurările desfășurării activității infracționale stabilite în sarcina inculpatului, alte consecințe de natură a leza onoarea și demnitatea persoanei, astfel încât acestea să nu reprezinte o îmbogățire fără justă cauză și nici o dublă amendare penală.
D. consecință, contrar susținerilor apelanților inculpați C. I. și C. G., la exercitarea controlului jurisdicțional se reține că prima instanță a apreciat corect că în data de 23 iulie 2013, prin modalitatea de comitere a infracțiunii de vătămare corporală și traumatismele produse, partea civilă P. C. L. a suferit prejudicii personal nepatrimoniale fizice și psihice și se impune obligarea la acoperirea acestora.
Pe de altă parte, se constată că suma de 5.000 lei acordată cu acest titlu constituie o suficientă și echitabilă compensație, deoarece leziunile corporale au necesitat pentru vindecare 22-24 zile de îngrijiri medicale, fiind supusă unor intervenții chirurgicale care au implicat starea de disconfort fizic aferentă procedurilor medicale vizând zona feței (dublă fractură nazală, fractură mandibulară și luxație humerală), dar și afectarea în mod esențial a menținerii în mediul social, familial și profesional a părții civile, în contextul imobilizării brațului drept în orteză timp de circa două luni, reluându-și activitatea după mai mult de patru săptămâni.
Prin urmare, admiterea în parte a despăgubirilor civile solicitate ca și daune morale prin cererea formulată la data de 20 ianuarie 2015 și obligarea celor doi inculpați la plata sumei de 5.000 lei se apreciază ca fiind echitabilă și reprezintă o suficientă compensație cât timp nu s-au depus probe care să conducă la reaprecierea stării de fapt stabilită la primul grad de jurisdicție, astfel că motivele de reformare invocate de inculpați și partea civilă sub acest aspect, se vor respinge ca neîntemeiate.
Rezultând așadar, că motivele de apel formulate atât, în principal, cât și, în subsidiar, de inculpații C. G. și C. I., nu sunt fondate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală se va dispune respingerea acestora, menținându-se restul dispozițiilor sentinței ca fiind juste și conforme legii.
Așa fiind, în baza art. 275 alin. 2, respectiv art. 276 Cod proc. penală se va dispune obligarea apelanților inculpați C. G. și C. I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, precum și a sumei de câte 620 lei fiecare către partea civilă P. C. L. cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul achitat avocatului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de partea civilă P. C. L. domiciliat în ., ., județul B., împotriva sentinței penale nr. 51 din 27 ianuarie 2015 pronunțate de Judecătoria B., privind pe inculpații C. G. (fiul lui N. și A., născut la 27 februarie 1973) și C. I. (fiul ui C. și V., născut la 21 septembrie 1993), ambii domiciliați în comuna Săgeata, ., pe care o desființează în parte, în latură penală și în rejudecare:
Înlătură dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a) și art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal 1969, de la încadrarea juridică a faptelor și majorează pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpații C. G. și C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, de la câte 3 luni închisoare la câte 1 an închisoare.
Înlătură dispozițiile art. 81 - 84 Cod penal 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpați și conform art. 861 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de câte 1 an închisoare aplicate fiecăruia, pe durata termenului de încercare de câte 3 ani, stabilit conform art. 862 din același cod.
Conform art. 863 alin. 1 lit. a) – d) Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, pe durata termenului de încercare fiecare dintre inculpații C. G. și C. I. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune B.;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
În baza art. 359 Cod proc. penală, anterior atrage atenția fiecăruia dintre inculpații C. G. și C. I. asupra dispozițiilor art. 861 rap. la art. 83 și art. 84 Cod penal 1969, privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere, precum și a obligațiilor civile stabilite în sarcina acestora și asupra disp. art. 865 rap. la art. 85 alin. 1 și 2 din același cod,, privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații C. G. și C. I. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 620 lei cu același titlu, către apelantul parte civilă P. C. L., reprezentând onorariu avocat ales.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 8 iunie 2015.
Președinte, Judecător, E. N. I. N.
Grefier,
B. Năvîrcă
Aflându-se în concediu de odihnă
Semnează Primul Grefier
Red.EN
Tehnored. GM
2 ex./ 03 iulie 2015
Dosar fond –_ Judecătoria B.
Judecător fond – D. L.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 44/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 619/2015. Curtea de... → |
|---|
