Rele tratamente aplicate minorului. Art. 306 C.p.. Decizia nr. 381/2013. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 381/2013 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 381/2013
Dosar nr._ - art.217 Cod penal –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 381
Ședința publică din 24 aprilie 2013
Președinte N. V.
Judecător M. A.
Judecător F. S.
Grefier I. V.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava reprezentat de
procuror B. A. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți și inculpata B. D., împotriva sentinței penale nr. 21 din 15 ianuarie 2012 a Judecătoriei Rădăuți.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 24 aprilie 2013.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința penală nr.21 din 15 ianuarie 2013, Judecătoria Rădăuți a condamnatpe inculpata B. D.,
- pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 217, alin. 1 și 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, art. 74 lit. a și c, 76 lit. d din Codul penal, la pedeapsa de 1(un) an și 6( șase) luni, faptă comisă în seara zilei de 07.08.2012, parte vătămată fiind M. C., domiciliat în ., jud. Suceava;
- pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 217, alin. 1 și 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, art. 74 lit. a și c, 76 lit. d din Codul penal, la pedeapsa de 1(un) an și 6( șase) luni, faptă comisă în seara zilei de 07.08.2012, parte vătămată fiind G. G., domiciliat în ., jud. Suceava;
În baza art.11 pct.2 lit.”a” raportat la art.10 al. 1 lit.”d” Cod procedură penală, a achitat pe inculpata B. D., pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, prev. și ped. de art. 306 din Codul penal, părți vătămate fiind minorii B. M., B. I. și B. M. G., de la Așezământul de copii „Sf.Ierarh L.”Rădăuți, prin reprezentant legal Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele și a aplicat inculpatei B. D., pedeapsa cea mai grea, respectiv de 1(un) an și 6( șase) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 Cod penal, a computat din durata pedepsei de 1(un) an și 6( șase) luni închisoare, aplicată inculpatei, timpul reținerii și arestării preventivă, respectiv din data de 09 august 2012 până la până la zi, iar în baza art. 350 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 14 și art. 346 Cod proc. Penală, rap. la art. 1357 din Codul Civil, a constatat că părțile vătămate M. C. și G. G., constituite inițial ca părți civile în cauză, au renunțat la pretențiile civile pe timpul judecății.
În baza art. 191 Cod proc. penală, a obligat inculpata B. D., să plătească statului suma de 2.200 lei, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu din timpul urmăririi penale – J. M., va fi avansată din fondurile Ministerului Public, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu din timpul judecății – Tudorese D., va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3073/P/2012 din 28 august 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpateiB. D. sub aspectul săvârșirii a două infracțiunii de distrugere prin incendiere și o infracțiune de rele tratamente aplicate minorului, fapte prevăzute și pedepsite de art. 217, al. 1 și 4 și art. 306 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 alin. 1, lit. a din Codul penal, constând în aceea că în seara de 07.08.2012, în corn. M., jud Suceava, în urma unor certuri avute în familie, a amenințat că va da foc la casa în care locuiește, proprietar fiind mama sa M. C., după care cu un chibrit a dat foc la fânul din șură, care a luat foc și s-a extins și la locuința părții vătămate G. G., valoarea prejudiciului fiind de aprox. 70.000 lei și în repetate rânduri a avut un comportament violent față de copiii ei minori B. I., B. M. și B. M. G. pe care i-a amenințat cu moartea, ultima data în zilele de 06 și 07 08.2012
Cei trei minori B. M. G., născută la data 05.11.2009, B. M. născută la data de 25.07.2005, B. I. născut la data de 22.09.2002 au fost predați de Primăria comunei M., la Centrul de Primire al Minorului în Regim de Urgență, fapt rezultat din procesul verbal de predare primire nr. 364, 365, 366 din 08.08.2012.
Din materialul de verificare rezultă că inculpata avea un comportament foarte violent față de minori, care erau supuși violențelor și amenințați în repetate rânduri cu moartea, fapte dovedite cel mai recent în seara zilei de 06.08.2012 când inculpata a încercat să taie copii cu drujba și la data de 07.08.2012 când a încercat să spânzure minorii fapt probat cu declarațiile martorilor G. V., M. F., G. T., Mihalescu L., R. R., precum și dovezile de ridicare a drujbei și frânghiilor găsite asupra învinuitei de către martora R. R. care ulterior le-a predat organelor de poliție.
Inculpata B. D. nu are antecedente penale.
În timpul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: proces verbal de sesizare din oficiu, fila 48; proces verbal de cercetare la fața locului, schiță și planșă foto filele 31-42; plângeri și declarații părți vătămate M. C. și G. G., filele 43-47; proces verbal de intervenție ISU Bucovina filele 49-50; raport de constatare tehnico-științifică, filele 51-56; proces verbal de primire al minorilor B. I., B. M. și B. M. G. în Centrul de Primire al Minorului îi regim de Urgență și certificate naștere minori filele 57-60; dovezi predare primire drujbă electrică și 3 bucăți frânghie, filele 64-65 și 77; procese verbale căutare, filele 60-62; declarații martori G. T., Mirăută F., G. V., G. M., G. E., Mihalescu L., R. R. A., B. R. M., Ilica A., C. F., R. V., Hânțari G., Hânțari O., R. V., H. A., P. V., C. M., Morohai I., C. C., P. A., N. C., filele 46-92; declarații inculpată, filele 97-107.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 30 august 2012, fiind fixat primul termen de judecată la data de 09 octombrie 2012.
În vederea soluționării cauzei, instanța a ținut seama de declarațiile inculpatei, precum și de întregul material probator administrat în timpul urmăririi penale, cât și în faza de judecată.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cât și la primul termen de judecată, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În seara de 07.08.2012, în jurul orelor 19.30, inculpata B. D., în urma unor certuri avute în familie, după ce a amenințat că va da foc la casa, proprietar fiind mama sa M. C., din ., a dat foc la fânul din șură – anexă, foc care s-a extins la locuințele aparținând părții vătămate M. C., în una din aceste case locuind și inculpata împreună cu cei trei copii ai săi, precum și la locuința părții vătămate G. G., aflată în imediata apropiere, valoarea prejudiciului fiind de aprox. 70.000 lei;
Totodată, s-a stabilit că în seara zilei de 07.08.2012, prin jurul orelor 19.00, inculpata B. D. din ., s-a deplasat pe la vecini și a solicitat un chibrit, și întrucât inculpata era agitată și amenințase și anterior că va da foc locuinței mamei sale, în care locuia și ea cu copii minori, a fost refuzată de aceștia.
În cele din urmă, inculpata a găsit chibrit, a intrat în șura de la locuința mamei sale, și a pus în aplicarea amenințările anterioare, și cu intenție a dat foc fânului din șură, urmărind incendierea caselor mamei sale M. C., case în care mai locuia sora sa cât și ea cu copii. Deși afară sufla vântul și în imediata apropiere se afla și locuința părții vătămate G. G., punând foc la anexa în cauză, inculpata B. D., deși nu a urmărit, a prevăzut și a acceptat faptul că focul se va extinde și la această locuință.
În ședința din data de 09.10.2012, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de distrugere, pentru care a fost trimisă în judecată inculpata din două infracțiuni de distrugere prin incendiere prev. de art.217 al.1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a, Cod penal, în două infracțiuni de distrugere prin incendiere, în concurs ideal, prev. de art.217 al.1, 4 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. b, Cod penal, având în vedere că prin același act material, inculpata a săvârșit două infracțiuni de distrugere prin incendiere, una cu intenție directă, iar cealaltă cu intenție indirectă.
Faptele de distrugere săvârșite de inculpată, au fost probate prin declarațiile martorilor de lucrări audiați în timpul urmăririi penale cât și în faza de judecată, declarații care se coroborează cu cele ale inculpatei dată în fața instanței de judecată prin care recunoaște necondiționat faptele de distrugere, precum și cu celelalte probe administrate în cauză.
Din fișa de cazier a inculpatului, se constată că inculpata B. D., nu are antecedente penale.
În drept,
Conform art. 217 alin. 1 din Codul penal. (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.
Conform art. 217 alin. 4 din Codul penal. (3) Dacă distrugere, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare se săvârșește prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezultă pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Faptele comise de inculpata B. D., care în seara de 07.08.2012, în jurul orelor 19.30, în urma unor certuri avute în familie, după ce a amenințat că va da foc la casa în care locuiește, proprietar fiind mama sa M. C., din ., a dat foc la fânul din șură – anexă, foc care s-a extins la locuințele aparținând părții vătămate M. C., în una din aceste case locuind și inculpata împreună cu cei trei copii ai săi, foc care s-a extins și la locuința părții vătămate G. G., aflată în imediata apropiere, valoarea prejudiciului fiind de aprox. 70.000 lei, întrunesc elementele constitutive a 2 infracțiuni de "distrugere prin incendiere", săvârșite în concurs ideal, fapte prevăzute și pedepsite de art. . 217 alin. 1 și 4, cu aplicarea art. 33 lit. „b" Cod penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de „distrugere” prev. de art.217 al. 1 și 4 Cod penal, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea inculpatei de a distruge prin incendiere locuințele părților vătămate M. C. și G. G..
Sub aspectul laturii subiective, inculpata, în cazul infracțiunii de distrugere prin incendiere, având ca parte vătămată pe M. C., a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art.19 alin.1 pct.1 lit. a C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, pe care l-a urmărit și dorit. Astfel, inculpata a întreprins acțiunile sale tocmai în scopul de a provoca o pagubă părții vătămate.
În cazul infracțiunii de distrugere prin incendiere, având ca parte vătămată pe G. G., a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art.19 alin.1 pct.1 lit. b C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, pe care nu l-a urmărit, dar l-a acceptat. Astfel, inculpata a întreprins acțiunile prevăzând și acceptând rezultatul faptei sale.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatei și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și dispozițiile art. 3201 al.7 din Codul de procedură penală.
Sub aspectul gradului de pericol social al unei infracțiuni, s-a constatat că inculpata a săvârșit două infracțiuni de distrugere prin incendiere, infracțiuni foarte grave, instanța a considerat că prin conținutul lor concret, faptele inculpatei nu sunt lipsite în mod vădit de importanță și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În acest sens, instanța a reținut următoarele: gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, având în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptei dar și recunoașterea constantă a săvârșirii faptelor atât în timpul urmăririi penale cât și la primul termen de judecată, de către inculpată, precum și faptul că acesta a avut o atitudine procesuală de recunoaștere a faptelor săvârșite și a descris modul de săvârșire a acesteia, fapte pe care le regretă, iar părțile vătămate au arătat că nu mai au pretenții civile față de inculpată.
Instanța a reținut în sarcina inculpatei B. D., circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c din Codul penal, având în vedere comportamentul avut de inculpată până la săvârșirea faptelor, precum și atitudinea procesuală a inculpatei pe timpul procesului penal.
Instanța a făcut aplicarea în cazul inculpatei a dispozițiilor art. 320 ind. 1, alin. 7 Cod procedură penală, privind reducerea pedepsei cu o treime, având în vedere că inculpata a declarat, înainte de citirea actului de sesizare, că recunoaște întocmai faptele de distrugere reținute în rechizitoriu, iar reținerea acestei prevederi nu conduce la imposibilitatea reținerii și a atenuantelor prevăzute de art. 74, respectiv 76, întrucât s-ar crea o situație mai nefavorabilă pentru inculpat prin aplicarea exclusivă a prevederilor art.320 ind.1 Cod procedură penală, astfel că instanța va aplica o pedeapsă sub limita prevăzută de lege.
În acest context, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, în conformitate cu prevederile art. 76 alin. 1 lit. d C. pen., însă având în vedere gravitatea faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora și pericolul public al faptelor sale, ce ar fi putut să ducă la consecințe juridice mult mai grave, pedeapsa va fi cu executarea efectivă a acesteia.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 306 din Codul penal, reținută în sarcina inculpatei, instanța a stabilit următoarea situație de fapt:
- din declarațiile martorilor audiați, cu excepția martorilor M. F. – sora inculpatei și P. V. – concubinul surorii sale M. F., între acești martori și inculpată, există o anumită relație de dușmănie, rezultă că inculpata B. D., până la data săvârșirii faptelor de distrugere, a avut un comportament normal față de copii săi minori, având grijă de aceștia, ocupându-se în mod decent de creșterea și educarea acestora;
- în seara zilei de 06.08.2012, inculpata B. D. în urma certurilor cu mama și sora sa, a pus mâna pe o drujbă electrică, la care a băgat ștecherul în priză și amenințând persoanele de față ( mama și sora), în prezenta copiilor săi minori, cu cuvintele „ vă omor”. La întrebarea mamei sale M. C., „ce are cu copii”, inculpata a arătat că nu are nimic cu copii, astfel că amenințările nu se adresau acestora.
- la data de 07.08.2012, prin jurul amiezii, pe fondul unor certuri cu sora sa M. F., inculpata B. D., s-a deplasat de la locuința sa spre locuința numitei M. L. M., cu copii săi, luând asupra sa, un nr de trei frânghiuțe cu lungimea cuprinsă între 1,14 și 1,5 metri, iar ajungând într-o livadă, le-a sunat pe numitele Morohai I. și Ilica A., cărora le-a spus că s-a certat cu familia și că-și va spânzura copii, apoi se va spânzura și ea. Cele două martore, au încercat s-o liniștească pe inculpată, declarând totodată că amenințările cu faptul că-și va spânzura copii nu erau reale, întrucât ea își iubea foarte mult copii, iar inculpata le făcea doar pentru a trage atenția celor din jur, având în vedere certurile cu familia sa ( mama și sora). Însă sentimentul de mamă a fost mai puternic, iar inculpata nu și-a pus în aplicare amenințările criminale, care după cum au arătat și martorele menționate mai sus, nu erau niște amenințări reale.
Din evaluarea psihologică efectuată de psihologul L. C. L., cât și din declarația acesteia, rezultă faptul că cei trei copii minori ai inculpatei, nu prezintă tulburări de comportament care să se datoreze creșterii și educării de către mama lor, vor avea în viitor o dezvoltare fizică, intelectuală și morală normală, copii prezintă atașament față de mamă și că minora B. I., de 10 ani, a fost într-adevăr afectată de fapta de incendiere a locuinței, săvârșită de către mama sa, în sensul că datorită faptei sale, conștientiza că își va pierde mama pentru acest lucru.
De asemenea psihologul în cauză, fiind audiat în calitate de martor în cauză, a declarat că deși condițiile din așezământ- unde locuiesc minorii în prezent sunt mai bune, copiilor le-ar fi mai bine lângă mama lor, fapt dorit și de către aceștia.
Instanța a apreciat că prin actele materiale din data de 06 și 07.08.2012, săvârșite de inculpată și menționate mai sus, nu s-a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a minorilor B. I., B. M. și B. M. G..
Conform art. 306 din Codul penal- „Rele tratamente aplicate minorului”- Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de către orice persoană căreia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Conform doctrinei în domeniu, elementul material al acestei infracțiuni, arătat prin sintagma „ măsuri sau tratamente de orice fel”, constă în acțiuni sau inacțiuni îndreptate împotriva minorilor, care pun în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului.
Astfel, reține prima instanță, cerința esențială prevăzută de art. 306 din Codul penal, trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei și, în aprecierea acestei cerințe, trebuie să se ține seama că infracțiunea, în mod normal, se realizează prin acte repetate săvârșite de către făptuitor, prin care se creează o primejdie gravă pentru minor, instanța urmând să stabilească dacă prin măsurile sau tratamentele aplicate minorului s-a pus ori nu în primejdie gravă dezvoltarea sa fizică, intelectuală sau morală.
Urmarea imediată, conform doctrinei (D. penal, Partea specială, ediția a 2 a, I. P. și M. G., editura Hamangiu 2009), constă în starea de pericol, de punere în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului. Dacă dezvoltarea minorului, sub unul din aceste trei aspecte, nu este primejduită în mod grav, fapta nu constituie infracțiune, ci o încălcarea de drept civil, care se sancționează ca atare.
Având în vedere actele materiale săvârșite de inculpata B. D., prin prisma prevederilor legale, cât și prin prisma interpretării doctrinare a acestora, instanța a constatat că acele acte materiale săvârșite de inculpată, s-au comis în mod sporadic, pe fondul unor certuri familiale, nu au fost îndreptate împotriva copiilor săi, nu s-au comis în mod repetat și nu s-a realizat urmarea imediată prevăzută de lege, respectiv de punere în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a vreunui din cei trei minori.
În baza art. 14 și art. 346 Cod proc. penală, rap. la art. 1357 din Codul Civil, a constatat că părțile vătămate M. C. și G. G., constituite inițial ca părți civile în cauză, au renunțat la pretențiile civile pe timpul judecății.
Împotriva sentinței judecătoriei, au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți și inculpata B. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele invocate fiind consemnate în încheierea de dezbateri din data de 10.04.2013, care face parte integrantă din decizia de față, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 24.04.2013.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate cât și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.385/6 alin.(3) Cod procedură penală, instanța constată întemeiat doar recursul declarat de parchet.
Din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă, fără nici un dubiu, că inculpata B. D. a comis nu doar cele două infracțiuni de distrugere, în concurs ideal, ci și infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 306 Cod penal, încât dispoziția de achitare dată de prima instanță este nelegală și netemeinică.
Astfel, așa cum s-a reținut în mod corect în actul de sesizare al instanței, la data de 06.08.2012 inculpata B. D. s-a luat la ceartă cu mama și cu sora sa, amenințând că va da foc la casă și la copii după care se va spânzura.
Aceasta a luat o drujbă pe care o avea la domiciliu a pornit-o amenințând că va tăia cei trei minori. Mirauță C. a mers și a scos drujba din priză, iar numitul G. V., a reușit să o deposedeze pe inculpată de respectiva drujbă iar partea vătămată M. C. a reușit să o calmeze pe aceasta. în cursul serii, după ce a fost deposedată de drujbă, inculpata i-a adresat amenințări părții vătămate M. C. că o va omorî și că îi va da foc la casă. În dimineața zilei de 07.08.2012 neînțelegerile dintre inculpată și familia ei au continuat, B. D. luând cei trei copii și a plecat de la domiciliu, având asupra ei trei bucăți de sfoară.
Aceasta era într-o stare foarte agitată și avea intenția de a-i duce pe cei trei copii la pârâul aflat în apropiere pentru a-și materializa amenințările cu moartea la adresa acestora, în sensul de a-i spânzura cu cele trei bucăți de sfoară ce le avea asupra sa. În timpul deplasării, inculpata s-a întâlnit însă cu o mătușă de-a sa, numita G. C. și nu a mai reușit să-și ducă la capăt intențiile violente. În jurul orelor 11:00, inculpata a ajuns la locuința numitei R. R. A. căreia i-a spus că a fost la pârâu pentru a-i spânzura pe copii. Fiind căutata prin buzunare de martoră, i-a găsit trei bucăți de sfoară de balot, pe care i le-a luat. Cele trei bucăți de sfoară au fost ridicate pe bază de dovadă și ambalate în coletul nr. 1.
Aceeași martoră a arătat că inculpata era foarte agitată și amenința că va da foc la casa mamei sale și aducea injurii copiilor minori aflați de față. Și din declarația martorei Mihalescu L. rezultă că inculpata era foarte agitată și amenința în permanență că va da foc la casa mamei sale. În jurul orelor 17:00, M. F., sora inculpatei a încercat să ia copii acasă, dar inculpata s-a opus și profitând de neatenția acesteia a reușit să ducă copii acasă.
Când inculpata si-a dat seama că lipsesc copii, i-a căutat atât la locuința martorei Mihalescu L. cât și la martora R. R., dar pentru că nu i-a găsit a plecat spre domiciliu, fapt rezultat din declarația celor două martore.
Din declarația martorei B. R. M., rezultă că în ziua de 07.08.2012 în jurul orelor 18:30 – 19:00, în timp ce vopsea un gard a văzut cum trecea pe drum Mirauță F. cu cei trei minori. La aproximativ 10 minute a văzut-o și pe B. D. alergând pe drum spre domiciliu și afirmând că merge să dea foc la casa mamei sale după care se va spânzura. Nu după mult timp martora declară că a văzut foc la locuința părții vătămate Mirauță C..
In seara zilei de 07.08.2012, în jurul orelor 1830 -1900 inculpata a mers la mai multe familii din vecinătate cerând un chibrit. Inculpata a mers mai întâi la locuința numitei C. F. unde a găsit-o în curte pe fiica acesteia Ilica A., de la care a cerut un chibrit, motivând că dorește să dea foc la casa mamei sale deoarece s-a certat cu aceasta. Martora văzând-o foarte agitată a refuzat să-i dea chibrit și i-a solicitat să iasă din curte. La scurt timp a văzut-o pe inculpată prin livadă, respectiv în lanul de porumb, după care a văzut cum iese fum din șura numitei M. C..
Tot din declarația aceleiași martore rezultă că în ziua de 07.08.2012 în jurul orelor 1200 - 1230 a fost apelată telefonic de către B. D. și i-a relatat că este la pârâul „I." cu cei trei copii minori și că îi va spânzura pe toți, după care se va spânzura și ea, motivând că în acest mod o va scăpa pe mama sa de copii și de ea.
Martora a încercat să o calmeze, solicitându-i să se întoarcă la domiciliu dar a închis telefonul. Aceste aspecte sunt probate cu declarațiile martorilor I. A. și C. F..
Inculpata B. D. a mers apoi la locuința lui R. V., căreia i-a solicitat un chibrit fără a motiva la ce are nevoie. Martora văzând-o foarte agitată a refuzat să-i dea chibrit după care a plecat relatând că va merge și la alți vecini, iar la aproximativ 20 min a văzut că din interiorul șurii ieșea fum după care a izbucnit incendiul.
De la R. V., inculpata s-a deplasat la locuința numitei H. G. de ia care a cerut un chibrit dar a refuzai să-i dea. Martora a sunat-o pe Mirauță F. și i-a spus că sora ei caută un chibrit. Inculpata a mers și la locuința lui Hânțari O. căreia i-a cerut un chibrit dar și de această dată a fost refuzată. De la locuința acesteia a plecat peste livadă iar la cea. 10 min a fost văzută de H. G. și R. V. cum mergea spre domiciliu având un chibrit în mână și la scurt timp au văzut foc la șura părții vătămate Miraută C..
Martora, H. A. a declarat că în ziua de 07.08.2012 în jurul orelor 19:00 în timp ce mergea la fântână a văzut-o pe B. D. cum fugea spre pădure, apoi a văzut cum iese fum de la casele din vale. Inculpata a fost văzută cum fugea spre pădure și de către martora C. M..
Faptul că inculpata a amenințat cei trei minori cu moartea rezultă și din declarațiile martorilor P. V. și Morohai I..
Incendiul s-a extins la casa bătrânească aflată în aceeași curte, după care la o bucătărie aflată lângă casa nouă aparținând tot lui M. C. și la casa nouă unde se aflau și cei trei minori, fapt recunoscut și de inculpată. Din cauza vântului puternic s-a extins focul și la locuința lui G. G. unde au ars locuința și anexele gospodărești.
Din cele expuse mai sus, rezultă că inculpata a adoptat un comportament violent față de cei trei copii minori, respectiv: B. M., B. I. și B. M., pus în evidență atât prin modalitatea comiterii infracțiunilor de distrugere, cât și de amenințările cu moartea, comportament ce nu poate fi interpretat decât ca tratamente prin care s-a pus în primejdie gravă nu doar dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorilor aflați în grija inculpatei, ci chiar viața acestora.
De altfel, față de cei trei minori s-a luat măsura de încredințare în regim de urgență Așezământului de Copii „ Sf. Ierarh L. „ Rădăuți, prin intermediul Direcției G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava. Chiar dacă psihologul din cadrul acestui așezământ opinează că între inculpată și copii ar exista sentimente de afecțiune, acest lucru nu poate duce la concluzia că inculpata nu i-a suspus la rele tratamente, sentimentele minorilor putând fi explicate prin vârsta lor fragedă, vârstă care nu le permite să conștientizeze gravitatea faptelor comise de mama lor față de ei.
Față de cele reținute mai sus, curtea constată că inculpata a comis și infracțiunea de rele tratamente aplicate minorilor, prev. de art. 306 Cod penal, text de lege în baza căruia urmează a fi condamnată.
Întrucât inculpata a recunoscut doar faptele de distrugere, curtea urmează să înlăture din sentința recurată dispozițiile de aplicare a procedurii simplificate prev. de art. 320/1 Cod procedură penală, dispoziții aplicate de prima instanță în virtutea faptului că, în urma cercetării judecătorești, a apreciat, în mod greșit, că inculpata nu s-ar face vinovată de comiterea infracțiunii prev. de art. 306 Cod penal.
Prin urmare, curtea urmează să o condamne pe inculpată pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului, prev. de art. 306 Cod penal, la o pedeapsă la a cărei individualizare va ține cont de prevederile art. 72 Cod penal, în conformitate cu care, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speță, curtea constată că pentru infracțiunea prev. de art. 306 Cod penal, legiuitorul a stabilit pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi, limite destul de aspre care denotă o periculozitate sporită a acestei infracțiuni. De asemenea, curtea va mai avea în vedere și modalitatea concretă de comitere a faptei, de vârstele fragede ale minorilor, de conduita procesuală nesinceră a inculpatei în ce privește comiterea acestei infracțiuni, dar și de faptul că inculpata a avut anterior săvârșirii infracțiunilor de față o conduită corectă, că nu are antecedente penale, încât pot fi reținute în favoarea acesteia, circumstanțele atenuante prevăzute la art. 74 alin.(1) lit. a) Cod penal, circumstanțe care au fost reținute în mod corect și de prima instanță, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special, în conformitate cu disp. art. 76 alin.(1) lit. c) Cod penal.
Prin urmare, curtea apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare la care va fi condamnată inculpata și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II – a, lit. b), d) și e) Cod penal, pe o durată de 5(cinci) ani( drepturi incompatibile cu natura infracțiunii comise), exprimă gradul concret de pericol social al infracțiunii prev. de art. 306 Cod penal și periculozitatea inculpatei.
Cât privește celelalte două infracțiuni de distrugere prin incendiere comise de inculpată în concurs ideal, curtea apreciază că, deși a înlăturat dispozițiile art. 320/1 Cod penal, cuantumul de câte 1 an și 6 luni închisoare, rezultat prin aplicarea art. 74 alin.(1) lit. a), 76 alin.(1) lit. c) Cod penal, stabilit de prima instanță este suficient pentru a asigura îndeplinirea scopului penal și că nu se impune reducerea acestuia, așa cum a solicitat inculpata prin recursul de față.
În baza art. 33 lit. a), 34 alin.(1) lit. b) Cod penal, instanța va contopi pedepsele aplicate inculpatei, în pedeapsa cea mai grea, de 2(doi) ani închisoare.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, aspect de asemenea criticat de inculpată, curtea apreciază că, dată fiind gravitatea deosebită a celor trei infracțiuni comise de inculpată, nu se impune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, așa cum a solicitat inculpata, ci executarea efectivă în regim de penitenciar, doar așa putându-se asigura îndeplinirea scopului pedepsei, acela de constrângere dar și de reeducare a inculpatei și de prevenție specială și generală în comiterea de noi fapte penale.
Având în vedere faptul că inculpata s-a aflat în stare de arest preventiv până la momentul pronunțării deciziei de față, curtea, în baza art. 385/16 rap. la art. 381 Cod procedură penală, va deduce în continuare durata arestării preventive a inculpatei, începând cu data de 15.01.2013 la zi.
P. motivele expuse mai sus, curtea, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, va admite recursul declarat de parchet și va casa în parte sentința recurată în sensul arătat, urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de față, ca fiind legale și temeinice.
Totodată, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpată, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin.(2) și (3) Cod procedură penală,
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți împotriva sentinței penale nr. 21/15.01.2013 a Judecătoriei Rădăuți.
Casează în parte sentința recurată și în rejudecare:
Condamnă pe inculpata B. D. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin.(1) și (4) Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin.(1) lit. a), 76 alin.(1) lit. c) Cod penal, la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, parte vătămată fiind M. C..
Condamnă pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin.(1) și (4) Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin.(1) lit. a), 76 alin.(1) lit. c) Cod penal, la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, parte vătămată fiind G. G..
Condamnă pe inculpata B. D. pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, prev. de art. 306 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin.(1) lit. a), 76 alin.(1) lit. c) Cod penal, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II – a, lit. b), d) și e) Cod penal, pe o durată de 5(cinci) ani.
În baza art. 33 lit. a), 34 alin.(1) lit. b) Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatei, în pedeapsa cea mai grea, de 2(doi) ani închisoare.
Deduce în continuare durata arestării preventive a inculpatei, începând cu data de 15.01.2013 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de față. Respinge recursul declarat de inculpata B. D. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Obligă pe inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din recurs, în sumă de 400 lei, din care, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Celelalte cheltuieli judiciare din recurs avansate de stat, rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.N.V.
Dact.I.V.
2 ex./7.05.2013
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
