Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 554/2013. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2013 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 554/2013
Dosar nr._ - art. 321 Cod penal –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 554
Ședința publică din 10.06.2013
Președinte N. V.
Judecător M. A.
Judecător F. S.
Grefier M. L.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava reprezentat prin procuror
B. A. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul M. Șt. D., fiul lui Ș. și L., născut la 28.02.1973 în loc. Albești jud. B., domiciliat în ..Albești jud. B., posesor al CI . nr._, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 265 din 04.02.2013 pronunțată de Judecătoria B..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 27.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare și față de disp. art. 306 teza a II- Cod procedură penală, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 03.06.2013, iar apoi pentru astăzi – 10.06.2013.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința penală nr. 265 din 04.02.2013 pronunțată de Judecătoria B., a fost condamnat inculpatul M. D. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art.321 alin.1 din Codul penal cu aplicarea art.74 alin.2 și art.76 din Codul penal la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul art.81 din Codul penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 3 luni ce constituie termen de încercare conform art. 82 din Codul penal.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate în caz de comitere a unei infracțiuni.
În baza art.71 alin.1,2 din Codul penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b din Codul penal, iar în temeiul alin.5 al aceluiași articol s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat în cauză în intervalul 22 mai 2010- 26 mai 2010.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria B. a reținut, în esență, că în ziua de 21 mai 2010 în jurul orelor 12.30 inculpatul s-a deplasat la piața din . unde l-a întâlnit pe numitul M. Onorel Crin, venit cu autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_ încărcată cu cherestea. Între inculpat și martorul M. a avut loc o discuție referitoare la achiziționarea de scândură, inculpatul convenind să cumpere de la martor cherestea. În acest sens M. Onorel Crin s-a deplasat cu autovehiculul condus de numitul V. M. G. la locuința lui M. D. situată în satul T. V., ..
Autoutilitara a fost parcată în curtea locuinței inculpatului după care s-a început descărcarea mărfii; la un moment dat între vânzător și cumpărător a avut loc un schimb de replici legat de calitatea scândurilor care erau sortate pentru a fi vândute. Inculpatul a intrat în locuință unde a discutat cu soția după care a ieșit și l-a lovit pe M. Onorel Crin în zona feței după care l-a scos cu forța din curte. Totodată, inculpatul l-a amenințat pe martor cu moartea dacă va încerca să recupereze mașina și cheresteaua.
Imediat după aceasta inculpatul s-a dus la cabina mașinii, a deschis portiera și l-a tras afară pe șoferul V. G. pe care l-a scos din curte. În continuare, inculpatul a descărcat întreaga cantitate de cherestea în curte amenințând că va pune mâna pe un topor și va omorî pe oricine încearcă să intre.
Au fost sesizate organele de poliție care au sosit la fața locului și au cerut inculpatului să înceteze activitatea infracțională. Inculpatul nu s-a supus somațiilor polițiștilor, provocând scandal public și amenințând cu moartea pe M. Onorel. Întrucât M. D. se manifesta violent polițiștii au procedat la încătușarea lui și la conducerea la postul de poliție.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M. D., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prezentate oral de apărătorul său desemnat din oficiu și cuprinse în încheierea de amânare a pronunțării din data de 27.05.2013.
În esență, inculpatul solicită înlocuirea pedepsei închisorii cu amendă administrativă, având în vedere gradul redus de pericol social, precum și circumstanțele sale personale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, dovada de predare a bunurilor, declarațiile martorilor M. Onorel Crin, L. D., V. M. G., Cirornei A. C., Sonohac Pansela, V. V., Chibel daniel și C. A., cât și în faza cercetării judecătorești, și anume, declarațiile martorilor: L. D. ( fila 40 ds.), V. M. G. ( fila 77 ds.), S. Pansela ( fila 99 ds.), C. A. (fila 118 ds.), Chibel D. (fila 119 ds) și Vilțel V. (fila 120 ds.), confirmă situația de fapt reținută de prima instanță, situație ce corespunde realității, și în conformitate cu care, inculpatul M. D. se face vinovat de comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, în condițiile descrise mai sus, faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 alin.(1) Cod penal.
Inculpatul a recunoscut că au existat unele neînțelegeri între el și martorul Onorel Crin legat de niște sume de bani pe care le-ar fi datorat cel din urmă și a declarat că a fost enervat de atitudinea martorului care a înjurat și a adresat amenințări motiv pentru care l-a scos afară din curte. A mai susținut inculpatul că după plecarea martorului în centrul satului a trimis-o pe soția sa pentru a-i solicita să vină și să-și ia mașina, însă între timp acesta anunțase organele de poliție. Inculpatul a negat că ar fi provocat scandal în prezența polițiștilor susținând că nu le-a dat voie acestora să intre în curte.
Curtea reține însă, așa cum în mod corect a făcut-o și prima instanță, că din coroborarea declarațiilor martorilor menționați anterior, rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul M. D. se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
Astfel, la data de 21 mai 2010 între inculpatul M. și martorul M. Onorel Crin au existat neînțelegeri legate de achiziționarea unei cantități de cherestea de la martor, neînțelegeri care au luat însă amploare datorită atitudinilor recalcitrante ale celor două persoane implicate. Așa cum a arătat martorul M. în cursul urmăririi penale inculpatul s-a enervat întrucât acesta înjurase astfel că l-a lovit pe martor cu palma peste față după care l-a scos cu forța din curtea sa. În continuare, inculpatul l-a dat afară din curte și pe șoferul autovehiculului, V. M. G.. În ce privește pe acesta, instanța a constatat că în faza judecății martorul și-a nuanțat declarațiile negând exercitarea acțiunii de lovire de către inculpat și faptul că a fost scos forțat din curte.
După sosirea organelor de poliție la fața locului, incidentul a luat amploare, inculpatul continuând să se manifeste violent inclusiv în raporturile cu polițiștii. Acesta striga, adresa amenințări persoanelor prezente și în special martorului M. Onorel Crin, refuzând accesul polițiștilor în curtea locuinței sale. Pentru aplanarea conflictului a fost necesară încătușarea inculpatului care a fost dus la sediul postului de poliție.
Despre atitudinea recalcitrantă a inculpatului au făcut referire martorii oculari (M. Onorel Crin, Chibel D., C. A.) precum și lucrătorii de poliție care au întocmit procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante. În cuprinsul procesului verbal se arată că numitul M. D. a adresat amenințări cu moartea proprietarului autovehiculului spunându-i că îi taie gâtul dacă încearcă să-și ia scândura și mașina înapoi. Comportamentul inculpatului a fost sesizat de mai multe persoane care s-au adunat la locuința acestuia asistând la actele îndeplinite de organele de poliție.
Prin urmare, în mod temeinic și legal a reținut prima instanță că, fapta inculpatului M. D. constituie infracțiunea de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, fiind întrunite elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspect subiectiv.
Astfel, elementul material al infracțiunii prev de art 321 din Codul penal se realizează printr-o acțiune care poate consta în săvârșirea în public de acte sau gesturi, în proferare de cuvinte ori expresii sau orice alte manifestări, acțiuni care aduc atingere bunelor moravuri sau produs scandal public. Acțiunea realizată prin una din aceste modalități dobândește caracter penal numai datorită rezultatului pe care îl produce.
Liniștea și ordinea publică sunt tulburate ori de câte ori climatul pașnic este înlocuit printr-o stare de agitație generală, în care sentimentul de securitate personală este afectat de teamă și neliniște. Întrucât textul incriminator se referă la scandal public trebuie menționat că nu este vorba de indignarea izolată a unei persoane ci de indignarea, revolta d e care este cuprinsă o colectivitate, un număr nedeterminat de persoane care au luat la cunoștință de fapta comisă. În categoria acestor acțiuni se includ și manifestările inculpatului M. D. care prin proferarea de injurii și amenințări cu violența la adresa martorului M. Onorel Crin a provocat scandal public. Faptul că incidentul desfășurat la locuința inculpatului a avut o anumită amploare rezultă și din împrejurarea că la fața locului s-au adunat mai multe persoane care au auzit gălăgia provocată de inculpat, producându-se astfel o tulburare a liniștii și ordinii publice, accentuată în momentul în care au intervenit organele de poliție.
Cât privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, aceasta a fost stabilită în limitele prevăzute de textul de lege incriminator și cu luarea în considerare a circumstanțelor comiterii faptelor și a circumstanțelor personale ale inculpatului.
Astfel, în mod corect instanța de fond a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite, consecințele acesteia, modul de acțiune al inculpatului, dar și contextul în care acesta a comis fapta. S-a constatat că atitudinea recalcitrantă a numitului M. D. s-a manifestat pe fondul unor neînțelegeri existente între el și martorul M. Onorel Crin, dar și atitudinii celui din urmă, reținându-se ca circumstanță atenuantă potrivit art. 74 alin. 2 din Codul penal împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea.
În ce privește critica adusă sentinței recurate, prin apărătorul din oficiu al inculpatului, și anume, că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 18 ind. 1 Cod procedură penală, curtea o constată neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 18/1 Cod penal,” nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut”.
În speță, curtea apreciază că, având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, consecințele acesteia, conduita procesuală a inculpatului, și nu în ultimul rând, persoana sa, care este cunoscut cu antecedente penale, acesta suferind două condamnări la pedepse de 2 și respectiv 3 ani închisoare în anii 1993 și 1994, pedepse față de care a intervenit termenul de reabilitare, nu se poate reține că prin acțiunile inculpatului s-a adus o atingere minimă a valorilor sociale ocrotite prin textul incriminator, încât, în mod temeinic și legal a reținut prima instanță că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru carte a fost condamnat.
Așa fiind, și cum nici alte motive de casare din oficiu nu au fost reținute, instanța, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge recursul inculpatului, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2 ) Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,În numele legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de inculpatul M. D. împotriva sentinței penale nr. 265/04.02.2013 a Judecătoriei B., ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare din recurs, din care, suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. N.V.
Dact. M.L.
2 ex./13.06.2013
Jud. fond – M. M.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 470/2015. Curtea de... → |
|---|
