Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 470/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 470/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 470/2015
Dosar nr._ - art. 228, 229 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 470
Ședința publică din data de 10 iunie 2015
Președinte A. T. L.
Judecător C. V.
Grefier B. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. M.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul H. V. împotriva sentinței penale nr. 1945 din 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar_ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, din lipsă de timp pentru deliberare, a fost amânată pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1945 din data de 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, s-a admis cererea parchetului și, în temeiul art.386 din Codul de procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H. V. din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art.228, art.229 alin.1 lit.d din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.1 din Codul penal.
A fost condamnat inculpatul H. V. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228, art.229 alin.1 lit.d din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.1 din Codul penal la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art.43 alin.1 din Codul penal, s-a adăugat pedeapsa de un an închisoare stabilită prin prezenta sentință la restul de 335 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.212/19.03.2008 a Judecătoriei Piatra – N., inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 1 (un) an și 335 (trei sute treizeci și cinci) zile închisoare.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. A. și a fost obligat inculpatul să-i achite despăgubiri în sumă de 2500 lei daune materiale, respingând cererea de acordare a daunelor morale.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 220 lei.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că prin rechizitoriul nr. 4000/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. întocmit la data de 9 iulie 2013 a fost trimis în judecată inculpatul H. V. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i din Codul penal din 1969 cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal din 1969.
Fapta reținută în sarcina inculpatului constă în aceea că la data de 1 septembrie 2011, pe timp de zi a pătruns, prin folosirea de chei mincinoase, în apartamentul părții vătămate Ț. A. din mun. B., de unde a sustras două inele din aur în valoare de 2.500 lei.
În urma cercetărilor efectuate, parchetul a stabilit că în dimineața zilei de 1 septembrie 2011 numitul Ț. A. a plecat de la domiciliul său situat în mun. B., Al.Călugăreni nr. 5, . orelor 10.00. Acesta a revenit la orele 12.00 când a găsit ușa apartamentului neasigurată iar bunurile din interior răvășite. Partea vătămată a constatat că din locuință îi lipseau două inele unul timp verighetă, iar celălalt prevăzut cu o piatră roșie.
La circa o săptămână de la comiterea faptei, numitul Ț. A. a descoperit după un dulap situat în camera unde au fost răvășite bunurile cinci chei, acoperite cu silicon de culoare roșie în șanțuri și ambalate într-un material uzat despre care a susținut că nu îi aparține, fiind puse la dispoziția organelor de poliție.
Cu ocazia cercetării la fața locului, a fost prelevată și ridicată o urmă papilară de pe o cutie din carton cu inscripția „Nokia 6070” cutie care a fost găsită pe pardoseala camerei, sub mai multe articole de îmbrăcăminte. Prin raportul de constatare tehnico științifică nr._/26.09.2011 întocmite de Serviciul criminalistic din cadrul IPJ B. –s-a stabilit că urma papilară a fost creată de inculpatul H. V..
Cu ocazia audierii partea vătămată Ț. A. a declarat că nu îl cunoaște pe inculpat și că această persoană nu a intrat niciodată în apartament cu acordul său.
La data trimiterii în judecată, H. V. era arestat în Penitenciarul Iași în executarea unei pedepse privative de libertate. Pe parcursul procesului a fost liberat condiționat din executarea pedepsei, astfel că la data pronunțării prezentei hotărâri acesta se afla în stare de libertate.
Prezent la proces, H. V. nu a acceptat să dea declarație în cauză prevalându-se de dreptul la tăcere (fila 44 dosar).
În apărare, inculpatul a solicitat audierea persoanei care a semnat procesul verbal de cercetare la fața locului și a martorului care a asistat la audierea sa și a semnat procesul verbal întocmit de organele de poliție. Cu privire la identitatea martorilor propuși, a precizat inculpatul că nu o cunoaște solicitând ca instanța să efectueze demersuri pentru a identifica persoanele menționate.
Din verificările efectuate a rezultat că procesul verbal de cercetare la fața locului a fost semnat de numita „Leny M. S.”, audiată în calitate de martor la termenul din 25 februarie 2014 (fila 73) iar procesul verbal întocmit cu ocazia audierii inculpatului în faza urmăririi penale a fost semnat de numitul I. I.. În ce privește cea de-a doua persoană, audierea acesteia nu a putut fi realizată de instanța de judecată, întrucât martorul nu a fost identificat.
La termenul din 25 februarie 2014, a fost audiată partea vătămată Ț. A. care s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 5000 lei. Acesta a solicitat plata contravalorii bijuteriilor sustrase respectiv a sumei de 2500 lei, diferența reprezentând daune morale cauzate de inculpat prin comiterea faptei. Partea civilă nu a propus probe în susținerea acțiunii formulate.
În cursul judecății, H. V. a invocat nulitatea procesului verbal de cercetare la fața locului și a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale. Inculpatul și-a motivat cererea prin faptul că în procesul verbal nu s-au consemnat aspecte conforme cu realitatea, în condițiile în care martora Leny S. a arătat în fața instanței de judecată cu ocazia audierii că nu a asistat la întreaga operațiune efectuată de lucrătorii de poliție și nu cunoaște de unde au fost prelevate urme papilare.
Cererea inculpatului a fost pusă în discuția părților după care a fost respinsă de instanța de judecată. S-a considerat că procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție la data de 1 septembrie 2011 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv și nu există nicio cauză care să atragă nulitatea acestuia. În procesul verbal este consemnată descrierea apartamentului părții vătămate, poziționarea acestuia și se menționează constatările lucrătorului de poliție, respectiv bunurile identificate în apartament și locurile de unde au fost prelevate urme papilare. Procesul verbal este semnat de organele de cercetare penală, de tehnicianul criminalist, de partea vătămată și martorul asistent. Aspectul că martora nu a putut relata în amănunt constatările organelor de poliție, prezenta sa în apartamentul părții vătămate fiind limitată în timp, nu atrage nulitatea actului care a fost semnat de martora ce și-a însușit conținutul și de partea vătămată. Numitul Ț. A. nu a contestat consemnările din procesul verbal, iar cu ocazia audierii de către instanța de judecată a arătat împrejurările în i-au fost sustrase bijuteriile din apartament și constatările făcute ulterior comiterii faptei.
Totodată, partea vătămată Ț. A. a recunoscut că deținea într-una din camerele imobilului cutia unui telefon mobil achiziționat cu mai mult timp în urmă, cutie pe care a găsit-o aruncată alături de alte bunuri în cameră. De asemenea partea vătămată a relatat și împrejurările în care a găsit în dormitorul apartamentului mai multe chei brute învelite în material textil, bunuri care nu-i aparțineau.
În ce privește cererea inculpatului de restituire a cauzei la parchet, instanța a respins-o constatând că nu sunt îndeplinite cerințele legii pentru a se dispune restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale. Această posibilitate era reglementată în vechiul cod de procedură penală (în vigoare până la data de 1.02.2014) de art. 332. Acest text prevedea că se dispune restituirea cazului procurorului în situația în care se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un organ necompetent sau în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competență după materie sau calitatea persoanei sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător. În speța de față, nu există niciuna din situațiile prevăzute expres de lege când se poate dispune restituirea cauzei procurorului. În plus, s-a apreciat de instanță că urmărirea penală este completă și că procesul verbal de constatare la fața locului contestat de inculpat, a fost întocmit în condiții de legalitate și nu impune refacerea actului.
În actuala reglementare restituirea procurorului se poate dispune doar în procedura camerei preliminară în condițiile prevăzute de art. 346 alin. 3 din Codul de pr. penală. La data intrării în vigoare a noului cod de procedură penală în speța dedusă judecății cercetarea judecătorească era începută, astfel că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 342 și următoarele din Codul de procedură penală, dispoziții ce reglementează procedura camerei preliminară. Raportat la stadiul procesului, cererea inculpatului formulată în cursul cercetării judecătorești de restituire a cauzei la parchet, nu a fost primită.
În cursul judecății, prin memoriile depuse la dosar H. V. a contestat parte din susținerile procurorului din cuprinsul rechizitoriului, negând faptul că ar fi declarat vreodată în fața lucrătorilor de poliție că dacă nu uita cheile mincinoase în apartamentul părții vătămate, nu ar fi existat la dosar nici o probă cu privire la implicarea sa în comiterea infracțiunii. Această afirmație făcută de procuror în actul de sesizare are la bază procesul verbal din 26 sept.2012 întocmit de lucrătorul de poliție în care se consemnează discuțiile purtate cu H. V. într-un birou din sediul Poliției Iași. În acel context, inculpatul ar fi declarat că nu are nevoie de apărător și că dacă „nu uita cheile mincinoase în apartamentul părții vătămate nu ar fi fost nici un fel de probatoriu la dosar”. Se mai reține în cuprinsul aceluiași proces verbal că inculpatul ar fi declarat în aceeași împrejurare „că amprentele sale digitale ar fi putut fi amplasate la fața locului, întrucât sunt postate pe internet”.
În ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului prin actul de trimitere în judecată, instanța a apreciat că probatoriul administrat în cauză confirmă vinovăția numitul H. V. în săvârșirea faptei descrisă mai sus. Deși inculpatul a uzat de dreptul la tăcere, poziția sa constată pe parcursul întregului proces a fost de negare a faptei. Așa cum rezultă și din conținutul procesului verbal la care s-a făcut referire anterior, inculpatul a considerat că acuzațiile formulate împotriva sa sunt nefondate și că organele de anchetă au urmărit incriminarea sa doar pentru faptul că a fost implicat anterior în mai multe furturi de același gen, comise în mai multe județe ale țării.
A reținut prima instanță că vinovăția inculpatului în săvârșirea furtului din data de 1 septembrie 2011 din locuința părții vătămate Ț. A. rezultă din declarațiile acestuia, din procesul verbal de cercetare la fața locului și din rapoartele de constatare tehnico științifice întocmite de Serviciul criminalistic din cadrul IPJ B.. În ziua de 1 septembrie 2011, după sesizarea organelor de poliție de către partea vătămată, la fața locului s-aui deplasat lucrătorii de poliție care au efectuat cercetarea locului faptei. Cu această ocazie s-a constatat că mai multe bunuri aflate într-un dulap din dormitorul locuinței au fost răvășite, fiind aruncate în mijlocul camerei, aspect ce rezultă și din fotografiile judiciare efectuate de tehnicianul criminalist. Printre bunurile răvășite s-a găsit și acea cutie de carton, folosită inițial ca ambalaj al unui telefon mobil, cutie care se afla în dulapul din camera părții vătămate și de pe care au fost prelevate urme papilare. În condițiile în care numitul Ț. A. a recunoscut că acea cutie îi aparține și că o deținea în dulap de mai mulți ani, este justificată prezența bunului printre bunurile răvășite și identificate de lucrătorii de poliție.
Raportul de constatare tehnico științifică nr._/26.09.2011 precizează în concluziile sale că urma papilară ridicată de pe acea cutie (urmă prelevată în condiții de legalitate și pusă la dispoziția expertului criminalist) a fost creată de H. V.. Această probă confirmă prezența inculpatului în locuința părții vătămate în intervalul 10 – 12.00 din ziua de 1 septembrie 2011, interval în care a fost comis furtul. De menționat și declarația părții vătămate care a precizat că nu îl cunoaște pe inculpat și că nu și-a dat niciodată acordul pentru ca această persoană să intre în apartamentul său.
În susținerea vinovăției inculpatului, s-a menționat și modalitatea în care s-a pătruns în imobilul părții vătămate, respectiv prin folosirea de chei mincinoase. Așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico – științifică nr._/14.09.2011 sistemul de asigurare al ușii de acces în apartamentul numitului Ț. prezent urme de forțare, cilindrul rotitor de la partea exterioară a sistemului de asigurare, nefiind funcțional în starea în care a fost pus la dispoziția organelor de poliție. În concluzia aceluiași raport se precizează că „pe suprafețele de contact ale știfturilor din interior, sunt prezente urme specifice folosirii unor instrumente adaptate pentru deschidere, altele decât cheile originale”. De altfel, numitul Ț. A. a găsit la circa o săptămână de la comiterea faptei în camera în care fuseseră răvășite bunurile mai multe chei brute, ambalate într-un material textil uzat care nu-i aparțineau și care probabil au fost uitate de autorul furtului la fața locului.
Probele analizate anterior confirmă, în opinia instanței, prezența inculpatului H. V. în apartamentul părții vătămate în împrejurările relatate. Prezența acestuia nu este justificată în condițiile în care inculpatul nu-l cunoștea pe Ț. A. și nu avea acces în apartamentul acestuia.
Susținerea acuzatului potrivit căreia amprentele sale ar fi putut fi luate de pe internet și puse pe acea cutie sunt lipsit de suport real, întrucât, așa cum s-a arătat deja, urma papilară ce a fost examinată de expertul criminalist a fost ridicată de lucrătorul de poliție de pe bunul găsit la fața locului. De altfel, o urmă papilară supusă analizei criminalistice pentru identificare a persoanei care a creat-o nu poate fi amplasată de pe internet, așa cum a precizat inculpatul, ci trebuie creată de mâna unei persoane care folosește obiectul respectiv. Dacă s-ar accepta varianta prezentată de inculpat ar fi inexplicabil de ce organele de poliție au „apelat” la numitul H. V. pentru a-l găsi ca autor al furtului, existența unui bogat trecut infracțional a inculpatului nefiind un motiv suficient pentru a formula acuzații împotriva unei persoane fără să existe vreun mijloc de probă. De altfel, inculpatul locuiește în județul Iași în . fapta a fost săvârșită în municipiul B., nu exista nici un indiciu care să-i îndrume pe polițiști la momentul constatării faptei spre persoana inculpatului.
Inițial procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului H. V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, reținând că fapta nu a fost săvârșită de acesta. Rezoluția procurorului a fost infirmată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. care prin ordonanța nr. 577/II/2 din 18.04.2013 a admis plângerea părții vătămate, a infirmat soluția de netrimitere în judecată și a dispus redeschiderea urmăririi penale în dosarul 4000/P/2011. S-a reținut de către prim procuror că în mod nejustificat s-a înlăturat din ansamblul probator mijloace de probă concludente cum ar fi procesul verbal de cercetare la fața locului și cele două rapoarte de constatare tehnico – științifică.
Din modalitatea în care au decurs cercetările penale în cauză rezultă că nu a existat nicio intenție a organelor de urmărire penală de a-l incrimina fără nici un temei pe inculpat, trimiterea acestuia în judecată fiind motivată de procuror în actul de acuzare.
Instanța a considerat că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și din care rezultă situația de fapt descrisă și în rechizitoriu, au fost administrate în mod legal și că nu pot fi înlăturate din ansamblul probator. Din coroborarea acestora rezultă că numitul H. V. este cel care a pătruns în locuința părții vătămate Ț. A. în cursul zilei de 1 septembrie 2011 și a sustras cele două inele de aur. Lipsa oricăror relații între partea vătămată și inculpat, prelevarea urmei papilare de pe acea cutie din carton și care a fost creată de numitul H. V., identificarea în apartamentul părții vătămate a cheilor mincinoase ce nu aparțin acestuia, dovedesc să existența unei legături între lipsa bijuteriilor din locuința părții vătămate și persoana care a pătruns în imobil prin folosirea cheilor mincinoase și a creat acea urmă papilară, persoană care nu este alta decât inculpatul H. V..
În concluzie, s-a reținut de către instanță vinovăția acestuia în săvârșirea faptei prezentate, faptă care a fost calificată juridic de procuror ca fiind infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i din Codul penal/1969. Încadrarea juridică a faptei a fost stabilită prin rechizitoriu în raport de codul penal în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii și la momentul trimiterii în judecată. La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Lg. 286/2009 privind Codul penal, ce aduce modificări semnificative infracțiunii de furt. Noul Cod penal a preluat elementele constitutive ale infracțiunii de furt, așa cum erau prevăzute de legea veche însă în privința tratamentului sancționator limitele de pedeapsă au fost micșorate considerabil iar în cazul furtului comis în forma simplă a fost prevăzută posibilitatea aplicării amenzii penale. În ce privește furtul calificat, noul cod penal a renunțat la o . elemente circumstanțiale agravante ce erau prevăzute de vechiul cod penal și a adăugat elemente noi. Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i din vechiul Cod penal, reținută în sarcina inculpatului H. V., se regăsește în noua reglementare în art. 228, art. 229 alin.1 lit. d din Codul penal în vigoare. Noul text a păstrat ca circumstanță agravantă împrejurarea comiterii faptei prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase.
Analizând comparativ textele de lege incriminatoare, raportat la circumstanțele cauzei și la situația personală a inculpatului, instanța a constatat că în speța de față legea penală favorabilă inculpatului este legea nouă. Aceasta întrucât regimul sancționator prevăzut de noul cod penal este mult mai blând, limita minimă a pedepsei închisorii fiind redusă de la 3 ani la un an, iar limita maximă fiind de 5 ani închisoare spre deosebire de art. 209 alin. 1 din Codul penal/1969 ce prevedea o pedeapsă maximă de 15 ani închisoare.
Prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că infracțiunea de furt calificat de care este acuzat inculpatul H. V. a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin.1 lit. a din Codul penal/1969. Procurorul a avut în vedere numeroasele condamnări anterioare ale inculpatului la pedepse privative de libertate pedepse care nu au fost executate integral sau considerate ca executate. Din cazierul judiciar al numitului H. V. rezultă că acesta a suferit peste 10 condamnări la pedeapsa închisorii, ultima pedeapsă aplicată fiind cea de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală 212 din 19.03.208 a Judecătoriei Piatra N., (definitivă prin nerecurare la 27.05.2008). Condamnatul a fost arestat în executarea acestei pedepse la data mde 18 ian.2008 și a fost liberat condiționat la 16 febr.2011, având un rest de executat de 335 zile. Întrucât până la data săvârșirii infracțiunii din prezenta cauză restul rămas de executat nu expirase, s-a constatat ca fiind îndeplinite condițiile recidivei postcondamnatorii așa cum era reglementată în codul penal anterior de art. 37 lit. a. Noul Cod penal realizează modificări substanțiale ale instituției recidivei, legiuitorul formulând o definiție comună pentru această pluralitate de infracțiuni. Diferențele între recidiva postcondamnatorie, postexecutorie și pluralitatea intermediară sunt realizate doar în cadrul articolelor care reglementează regimul sancționator. Vechea recidivă postcondamnatorie se regăsește în disp. art. 41 alin. 1 din Codul penal; potrivit acestui text de lege, starea de recidivă există în cazul unei infracțiuni comise după condamnarea definitivă pentru altă infracțiune, dar înainte de reabilitarea sau împlinirea termenului de reabilitare pentru prima condamnare.
În cauză sunt îndeplinite condițiile atât în ceea ce privește primul termen (care presupune existența unei condamnări definitive pentru comiterea unei infracțiuni intenționate, pedeapsa aplicată să fie închisoare mai mare de un an, pedeapsă care să nu fi fost executată sau considerată ca executată) cât și în ce privește cel de-al doilea termen care presupune îndeplinirea următoarelor condiții: noua faptă să fie comisă cu intenție de un major, legea să prevadă pedeapsa închisorii de un an sau mai mare și noua infracțiune să fie săvârșită înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării pedepsei, în stare de evadare sau în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere, al grațierii condiționate sau al liberării condiționate. Prin urmare, instanța a reținut în cazul inculpatului H. V. starea de recidivă așa cum este prevăzută de art. 41 alin. 1 din Codul penal.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal referitoare la modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, urmarea produsă, antecedentele penale ale autorului, nivelul de educație al acestuia, vârsta, starea de sănătate, situația sa familială și socială. Numitul H. V. are 58 de ani, a absolvit 8 clase, este căsătorit și nu are o ocupație stabilă. Inculpatul a suferit numeroase condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului începând cu anul 1987 fiind condamnat de diferite instanțe situate pe razele de competență a peste 10 județe ale țării, fiind considerat un infractor voiajor. Din probatoriul dosarului rezultă că inculpatul folosește același mod de operare, respectiv pătrunde în locuințe prin folosirea de chei potrivite, cu scopul de a sustrage bunuri.
Față de persistența infracțională a inculpatului, de atitudinea procesuală adoptată în prezenta cauză, de necolaborare cu organele judiciare și de împrejurările concrete în care a fost comisă, fapta, instanța a considerat că se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate. Raportat la valoarea prejudiciului cauzat, s-a stabilit o pedeapsă minimă care potrivit art. 229 alin. 1 din Codul penal este de un an închisoare.
În baza art. 43 alin. 1 Cod penal, instanța a adăugat la această pedeapsă restul de 335 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.212/19.03.2008 a Judecătoriei Piatra – N., inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 1 (un) an și 335 (trei sute treizeci și cinci) zile închisoare.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că persoana vătămată Ț. A. a solicitat acordarea de despăgubiri în sumă totală de 5000 lei, incluzând daune materiale (2500 lei ce reprezintă contravaloarea bijuteriilor sustrase din locuință) și daune morale.
Pretențiile financiare ale părții civile sunt întemeiate în parte, instanța considerând că inculpatul, în calitate de autor al infracțiunii de furt datorează părții civile doar daunele materiale. Prin fapta sa H. V. a cauzat un prejudiciu părții civile, ce constă în contravaloarea celor două inele din aur însușite pe nedrept de inculpat. Cum bunurile nu au fost restituite proprietarului, autorul datorează acestuia contravaloarea lor în sumă de 2500 lei, sumă ce nu a fost contestată.
În ce privește daunele morale pretinse de numitul Ț. A., instanța a apreciat că nu sunt datorate de inculpat, din probatoriul dosarului nerezultând existența unei prejudiciu moral suferit de partea civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, pentru motivele reținute în încheierea de dezbateri din data de 03.06.2015.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1,2, art. 420 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Astfel, în cursul zilei de 1 septembrie 2011, prin folosirea de chei mincinoase, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate Ț. A., iar de aici, dintr-un dulap, a sustras două inele de aur în valoare de 2.500 lei.
Apelantul a comis fapta în împrejurările pe larg expuse în considerentele sentinței penale atacate, ce rezultă, printre altele, din: plângerea și declarația părții vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului, proces – verbal de consemnare a unei declarații verbale a inculpatului, raportul de constatare tehnico științifică nr._/26.09.2011 întocmite de Serviciul criminalistic din cadrul IPJ B., raport de constatare tehnico științific nr._ din 14.09.2011 întocmit de același serviciu.
Inculpatul a susținut constant că nu este autorul faptei reținute în sarcina sa, însă probatoriul administrat în cauză confirmă vinovăția acestuia în săvârșirea ei.
Cu ocazia deplasării organelor de cercetare la fața locului, s-a constatat că mai multe bunuri aflate într-un dulap din dormitorul locuinței părții vătămate au fost răvășite, fiind aruncate în mijlocul camerei, printre acestea regăsindu-se și acea cutie de carton, folosită inițial ca ambalaj al unui telefon mobil. De pe această cutie a fost prelevată o urmă papilară, raportul de constatare tehnico științifică nr._/26.09.2011 concluzionând că aceasta a fost creată de apelant, aspect care confirmă prezența acestuia în locuința părții vătămate la data critică. Chiar dacă cutia nu apare în planșele foto atașate la dosar, nu se poate concluziona că ea practic nici nu ar exista, așa cum susține inculpatul. Prelevarea urmei s-a făcut în condiții de legalitate, fiind pusă la dispoziția expertului criminalist.
Față de considerentele mai sus-arătate, la care se adaugă cele reținute de către prima instanță, curtea constată că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată cu forma de vinovăție (intenție) cerută de lege pentru existența ei ca infracțiune.
Așa fiind, în mod temeinic prima instanță a dispus condamnarea inculpatului.
Analizând comparativ textele de lege incriminatoare, raportat la circumstanțele cauzei și la situația personală a inculpatului, prima instanță a constatat că în speța de față legea penală favorabilă inculpatului este legea nouă, dat fiind regimul sancționator prevăzut de noul cod penal care este mult mai blând.
Cu toate că limitele de pedeapsă potrivit noii reglementări sunt substanțial reduse, curtea are în vedere că în ipoteza aplicării dispozițiilor din vechiul cod penal, în privința inculpatului poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin.2 Vechiul Cod penal, care conduce, prin aplicarea dispozițiilor art. 76 alin.1 lit.c Vechiul Cod penal, la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de legislația anterioară, în concret la o pedeapsă mai mică de 3 ani, dar nu mai jos de 3 luni.
De asemenea, alin.1 al art.61 Vechiul Cod penal stipulează că în cazul comiterii unei noi infracțiuni în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei, instanța poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea, dispoziții mai favorabile decât cele prev. de art.43 alin.1 Cod penal.
Având în vedere aceste aspecte, în mod evident, în ceea ce privește infracțiunea dedusă judecății, legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatului decât noul Cod penal, ce urmează a fi aplicată în cauză.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul Cod penal, curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Vechiul Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, apreciază curtea că reeducarea inculpatului poate fi realizată prin aplicarea unei pedepse în cuantum de 6 luni închisoare, ce constituie sancțiune necesară, dar totodată și suficientă pentru ca acesta să conștientizeze consecințele încălcării legii.
În latura civilă a cauzei, temeinic prima instanță l-a obligat pe acesta la plata de despăgubiri civile, reprezentând contravaloare bunuri sustrase, în condițiile în care sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, reglementate de prevederile art. 1357 Cod civil, aplicabile fiind astfel dispozițiile art. 1381, 1385 Cod civil.
Pentru considerentele arătate, curtea, constatând întemeiat apelul declarat de inculpat, în conformitate cu disp. art.421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, îl va admite.
Va desființa în parte sentința penală mai sus menționată și, în rejudecare, va proceda în sensul celor de mai sus.
În temeiul art. 71 Vechiul Cod penal, în referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit a teza a II-a, b Vechiul Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 61 alin. 1 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, va menține liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 335 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 212/19.03.2008 a Judecătoriei Piatra N..
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul H. V., fiul lui V. și A., născut la 23.09.1956 în ., cu același domiciliu, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 1945 din data de 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și în rejudecare:
Înlătură, din sentința penală atacată, dispozițiile de aplicare a art. 386 Cod procedură penală, de condamnare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplic art. 41 alin. 1 Cod penal și de aplicare a art. 43 alin. 1 Cod penal.
Condamnă pe inculpatul H. V. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul Cod penal, art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. c Vechiul Cod penal, art. 5 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 Vechiul Cod penal, în referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit a teza a II-a, b Vechiul Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 61 alin. 1 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, menține liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 335 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 212/19.03.2008 a Judecătoriei Piatra N..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.: ATL.
Dact.: BC.
2 ex./19.06.2015
Jud. fond: M.M.
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p..... → |
|---|
