Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 141/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 141/2016
Dosar nr._ - art.184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 141
Ședința publică din data de 10 februarie 2016
Președinte N. V.
Judecător B. O.
Grefier I. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava –
reprezentat prin procuror G. P. S.
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și persoana vătămată B. M., împotriva sentinței penale nr. 3106 din 10 decembrie 2013 a Judecătoriei B..
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 3 februarie 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 10 februarie 2016.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin sentința penală nr. 3106 din 10 decembrie 2013, Judecătoria B. în baza art. 14 raportat la art. 346 C.proc.pen. coroborat cu art. 998 - 999 C.civ./1993 a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. M. și, în temeiul art. 55 alin. 1, art. 50 din L. nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, a obligat asiguratorul de răspundere civilă S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” SA, la plata sumei de 9.000 lei reprezentând despăgubiri materiale, la care se adaugă dobânda legală începând cu 22.12.2011 până la data efectuării efective a plății.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C.proc.pen. coroborat cu art. 998 - 999 C.civ./1993 a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. M. și, în temeiul art. 55 alin. 1, art. 50 din L. nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, a obligat asiguratorul de răspundere civilă S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” SA, la plata sumei de 5.000 Euro reprezentând daune morale, la care se adaugă dobânda legală începând cu 22.12.2011 până la data efectuării efective a plății.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C.proc.pen. coroborat cu art. 998 - 999 C.civ./1993 a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Clinic de Urgențe „Mavromati” B. și, în temeiul art. 55 alin. 1, art. 50 din L. nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, a obligat asiguratorul de răspundere civilă S.C. S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” SA, la plata sumei de 3127,15 lei reprezentând despăgubiri materiale, la care se adaugă dobânda legală de la 09.01.2012 până la data efectuării efective a plății.
A obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prezenta acuză a fost înregistrată la data de 22.02.2013 urmare a disjungerii acțiunii civile din dos. nr._ având ca obiect infracțiunea de „vătămare corporală din culpă”, prev. și ped. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, parte civilă fiind B. M..
În dos. nr._ instanța s-a desesizat prin sentința penală nr. 690 din 21 martie 2013, sentință care a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 848/07.10.2013 a Curții de Apel Suceava prin care s-a admis recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria B..
Coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut ca temeinic dovedită următoarea situație de fapt :
Referitor la fond instanța a constatat că partea civilă B. M. a formulat pretenții bănești în sumă de 20.732 lei daune materiale și 100.000 lei Euro.
S. Clinic de Urgențe „Mavromati” B. a formulat pretenții bănești în sumă de 3.127,50 lei daune materiale (fila 9).
Prejudiciul constituie o condiție esențială a răspunderii civile delictuale și reprezintă consecința negativă suferită de o anumită persoană datorită faptei ilicite a unei alte persoane. Pentru antrenarea răspunderii civile este necesar ca între fapta ilicită si prejudiciu să existe un raport de cauzalitate.
Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă, instanța a reținut, în esență, că aceasta a făcut, parțial, dovada prejudiciului patrimonial și anume, că a cheltuit suma de 3.000 lei pentru un regim alimentar corespunzător bolilor de oase, urmare a accidentului, suma de 2.500 lei pentru persoana care a ajutat-o în gospodărie pe perioada convalescenței și imposibilității efectuării muncilor în gospodărie și 3.500 lei corespunzător sumelor pe care partea le câștiga din activități de menaj și lucrări agricole.
Cu privire la repararea daunelor morale, reține prima instanță, că suma de 100.000 Euro solicitată este excesivă în raport de probatoriul administrat și nu reprezintă o compensație echitabilă a suferinței cauzate părții civile.
Prin urmare, instanța a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. M. și a obligat asiguratorul de răspundere civilă S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” SA, la plata sumei de 5.000 Euro reprezentând daune morale, la care se adaugă dobânda legală începând cu 22.12.2011 până la data efectuării efective a plății.
Instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Clinic de Urgențe „Mavromati” B. și a obligat asiguratorul de răspundere civilă S.C. S.C. „E. R. Asigurare-Reasigurare” SA, la plata sumei de 3127,15 lei reprezentând despăgubiri materiale, la care se adaugă dobânda legală de la 09.01.2012 până la data efectuării efective a plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și persoana vătămată B. M., motivele invocate și oral fiind consemnate în încheierea de dezbateri din data de 03.02.2016, care face parte integrantă din decizia de față.
Examinând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, dar în limitele prev. la art. 417 alin. (1) Cod procedură penală, curtea le constată întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos:
Din acele și lucrările dosarului, a rezultat că prin sentința penală nr. 690/21.03.2013 a Judecătoriei B., modificată prin decizia penală nr. 848/07.10.2013 a Curții de Apel Suceava, a fost condamnat inculpatul T. E., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.(2), (4) Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod de procedură penală, art. 74 alin.(1) lit. a) Cod penal, art. 76 alin.(1) lit. e) Cod penal( ambele coduri anterioare în vigoare la acea dată), la pedeapsa închisorii în sumă de 2 luni și la pedeapsa accesorie, cu suspendarea condiționată a executării acestora.
Prin aceeași sentință s-a dispus disjungerea acțiunii civile formulată de partea civilă B. M., formându-se dosarul de față.
S-a reținut, în esență, că inculpatul T. E., la data de 22.12.2012, în jurul orei 07,05, în timp ce efectua o manevră cu autoturismul marca „Renault Megane”, cu nr. de înmatriculare_, în parcarea de pe . mun. B., a surprins și accidentat-o pe partea vătămată B. M., aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile îngrijiri medicale( fractură de tibie și peroneu stâng).
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.(1) Cod procedură penală, „ Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii civile”.
Acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie pare civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente, se stipulează la alin.(2) al aceluiași articol.
În ce privește repararea prejudiciului material și moral, aceasta se face potrivit legii civile, așa cum se arată la alin.(5) al art. 19 Cod procedură penală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1.357 Cod civil, „ Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligată să îl repare”.
Din cuprinsul textului d lege mai sus citat, se desprind existența a patru condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage răspunderea civilă delictuală, și anume: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu rezultat ca urmare a comiterii faptei, a vinovăției( sub forma intenției sau a culpei), și, nu în ultimul rând, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Ori, în cauza de față, așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii penale de condamnare a inculpatului T. E., rezultă, până la evidență, că în cauză sunt întrunite toate cerințele prevăzute de legea civilă pentru a atrage răspunderea civilă delictuală a acestuia, fiind dovedit că în urma accidentului rutier produs din culpa sa, partea civilă B. M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile îngrijiri medicale, leziuni ce dau naștere atât la o reparație materială cât și la una morală, în condițiile prevăzute la art. 1.381, art. 1.395-1.388 și art. 1.391 Cod civil.
Cu privire la omisiunea primei instanțe, de a obliga mai întâi pe inculpat la plata despăgubirilor civile, curtea constată, așa cum în mod corect a criticat și parchetul prin motivele de apel, că deși asiguratorul de răspundere civilă are calitatea de parte responsabilă civilmente, potrivit disp. art. 32 rap. la art. 19 Cod procedură penală, el este chemat să răspundă pentru prejudiciul cauzat de inculpat, conform disp. Legii nr. 136/1995, numai în condițiile în care este stabilită mai întâi răspunderea civilă delictuală a inculpatului, în lipsa acesteia neputând fi angajată răspunderea celui dintâi.
Referitor la apelul declarat de partea civilă B. M., curtea îl constată întemeiat doar sub aspectul despăgubirilor morale acordate de prima instanță, despăgubiri pe care le apreciază ca fiind inferioare suferințelor concrete cauzate acesteia prin fapta comisă de inculpat.
Astfel, potrivit disp. art. 1.391 alin.(1) Cod civil, „ În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială”.
Cât privește criteriile de apreciere a prejudiciilor morale cât și a celor de stabilire a indemnizațiilor destinate reparării acestora, așa cum a reținut și prima instanță, identificarea unor criterii științifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului indemnizațiilor destinate reparării prejudiciilor morale nu este posibilă întrucât este o incompatibilitate între caracterul moral (nepatrimonial) al daunelor și caracterul bănesc (patrimonial) al despăgubirii.
Cu toate acestea, despăgubirea trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitatea acestuia, la importanța și consecințele cauzate persoanei vătămate. Aprecierea prejudiciului se realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic si psihic și nu se rezumă la determinarea "prețului" suferinței fizice și psihice care sunt inestimable, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămată.
În prezenta cauză instanța de fond a aplicat trei criterii pentru rezolvarea laturii civile, și anume:
- criteriul importanței prejudiciului moral sub aspectul importanței valorii morale lezate;
În cazul suportării unor prejudicii morale, fiecare persoană vătămată acordă o prețuire diferită valorilor lezate. Persoana vătămată acordă prețuire acelor valori, acțiuni sau creații care, prin însușirile lor, îi satisfac anumite nevoi si aspirații. Pe lingă gravitatea prejudiciului moral, pentru stabilirea indemnizației destinate reparării daunelor morale, trebuie să apelăm la un al doilea criteriu orientativ și anume la criteriul echității. De aceea este in afară de discuție că dacă gravitatea prejudiciului moral este mare si indemnizația ce trebuie acordată trebuie să fie substanțială.
- criteriul constând în durata menținerii consecințelor vătămării. Din acest punct de vedere pot exista doua situații: urmările vătămării să fie temporare, trecătoare sau să fie permanente. În speță, urmările vătămării au fost temporare, trecătoare.
- criteriul intensității durerii fizice și psihice. La aprecierea acestei intensități trebuie să se țină seama și de vârsta, sexul, profesia, nivelul de pregătire și de cultură generală a persoanei vătămate. Intensitatea suferințelor fizice sau psihice este un criteriu deosebit de criteriul importanței.
Raportând toate aceste criterii la cauza de față, curtea constată că, față de numărul mare de zile de îngrijiri medicale de care partea civilă B. M. a avut nevoie pentru a se vindeca( 85-90 zile), perioadă în care a suferit dureri fizice dar și psihice, suma de 5.000 de euro stabilită de prima instanță nu poate acoperi integral prejudiciu moral cauzat acesteia, apreciind astfel că o sumă mai mare, în cuantum de 7.000 de euro este justă, rațională, echitabilă, astfel încât să asigure efectiv o compensație suficientă, dar nu exagerată, a prejudiciului moral suferit.
Referitor la cuantumul daunelor materiale, aspect, de asemenea criticat de partea civilă, curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală, suma de 9.000 lei stabilită cu acest titlu rezultând din probele administrate în cauză.
Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, martorele Caletca L. și F. G., au declarat că partea civilă a cheltuit suma de 3.000 lei pentru un regim alimentar corespunzător bolilor de oase, urmare a accidentului, suma de 2.500 lei pentru persoana care a ajutat-o în gospodărie pe perioada convalescenței și imposibilității efectuării muncilor în gospodărie și suma de 3.500 lei corespunzător sumelor pe care partea le câștiga din activități de menaj și lucrări agricole, cheltuielile totale însumând 9.000 lei.
Curtea nu poate lua în considerare actele medicale depuse la instanța de apel, înscrisuri cu care tinde să dovedească existența unui prejudiciu material ce a continuat și după data pronunțării sentinței apelate, întrucât, din respectivele înscrisuri rezultă că acesta a suferit o intervenție chirurgicală, însă la piciorul drept și nu la cel stâng, care a fost vătămat în urma accidentului rutier.
În fine, nu poate fi reținută nici critica părții civile referitoare la faptul că prima instanța trebuia să oblige, în solidar, atât pe inculpat cât și pe asigurator la plata despăgubirilor civile, întrucât, potrivit Deciziei nr. 7/2016 dată de Înalta Curte de casație și Justiție în recurs în interesul legii, asigurătorul de răspundere civilă, care are calitatea de parte responsabilă civilmente, răspunde singur pentru repararea prejudiciului.
Față de argumentele expuse în cele ce preced, curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelurile declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. și de partea civilă B. M. și va desființa în parte sentința apelată, în sensul menționat mai sus, urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de față.
Văzând și disp. art. 275 alin.(3) Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. și de partea civilă B. M. împotriva sentinței penale nr. 3106/10.12.2013 a Judecătoriei B.. Desființează în parte sentința apelată și în rejudecare:
Obligă inculpatul T. E. să plătească părții civile B. M. suma de 9.000 lei, reprezentând daune materiale, și suma de 7.000 euro, cu titlu de daune morale( în loc de 5.000 euro), plus dobânda legală începând cu datat de 22.12.2011 până la achitarea efectivă a debitului principal.
Obligă pe același inculpat să plătească părții civile S. Clinic de Urgențe „ Mavromati” B. suma de 3.127,15 lei, cu titlu de daune materiale, plus dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data de 09.01.2012 până la achitarea efectivă a debitului principal.
Obligă asiguratorul de răspundere civilă S.C. „ E. R. Asigurare-Reasigurare” S.A. să plătească părților civile, în locul inculpatului, sumele menționate mai sus, cu titlu de despăgubiri civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de față.
Cheltuielile judiciare din apel avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2016.
Președinte,Judecător, Grefier,
Red.N.V.
Dact.I.V.
Jud.fond B. S.
2 ex./22.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 15/2016.... | Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... → |
|---|
