Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 404/2012. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 404/2012 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 25-04-2012 în dosarul nr. 404/2012
Dosar nr._ - art. 182 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 404
Ședința publică din 25 aprilie 2012
PreședinteAndronic T. L.
JudecătorGhertner I. A.
JudecătorAcsinte V.
Grefier T. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror B. A. G.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
La ordine, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații V. T. D., V. M. și de partea vătămată V. C. L. împotriva sentinței penale nr. 1240 din 23 mai 2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 18 aprilie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită separat și care face parte integrantă din decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 25 aprilie 2012, când:
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1240 din data de 23.05.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, a fost condamnat inculpatul V. T.-D. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 teza a IV-a Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 4 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 Cod penal.
S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 1,2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea acesteia pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
În baza art. 863 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate, lunar, la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile.
Inculpatul V. M. a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 teza a IV-a Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării privind pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului V. M. prin sentința penală nr. 1447/14.06.2006 a Judecătoriei B., menținută prin decizia penală nr. 388A/12.09.2006 a Tribunalului B., definitivă prin nerecurare la data de 06.10.2006, care a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta, urmând, ca, în final, să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 36 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii din 27.06.2005, măsură preventivă dispusă în dosar nr._ cu referire la sentința menționată anterior.
În temeiul art. 14 alin. 3 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală cu aplicarea art. 998-999, art. 1003 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea vătămată V. C. - L. și au fost obligați inculpații, în solidar între ei, la plata sumei de 7.988 lei, reprezentând daune materiale, către partea civilă menționată și s-au respins, ca nefondate, restul pretențiilor invocate.
În temeiul art. 14 alin. 3 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală cu aplicarea art. 998-999, art. 1003 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea vătămată V. C. - L. reprezentând daune morale și au fost obligați inculpații, în solidar între ei, la plata sumei de 10.000 lei către partea civilă menționată.
În temeiul art. 14 alin. 3 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală cu aplicarea art. 998-999, art. 1003 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. Județean de Urgență Mavromati B., fiind obligați inculpații, în solidar între ei, la plata sumei de 397,01 lei reprezentând despăgubiri materiale, precum și dobânda de referință practicată de B.N.R. începând cu 24.03.2010 până la achitarea prejudiciului.
În temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală coroborat cu art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligat inculpatul V. T.-D. să plătească părții civile V. C. - L. suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
În temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală coroborat cu art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligat inculpatul V. M. să plătească părții civile V. C. - L. suma de 500 lei cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 992/P/2008 din data de 24 martie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților V. T.-D. și V. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestora că la data de 16.02.2008, pe fondul unui conflict preexistent, aceștia au lovit-o peste corp cu obiecte contondente pe partea vătămată V. C. - L. din satul și ., provocându-i leziuni ce au necesitat 23-24 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Coroborând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 16.02.2008, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, generată de neînțelegeri de la o moștenire, frații V. T.-D. și V. M. s-au deplasat cu un atelaj hipo la casa părintească pentru a lua niște lucernă dintr-o standolă. În aceste împrejurări, între partea vătămată, care locuiește separat, dar în aceeași curte și inculpații V. T.-D. și V. M. a izbucnit o ceartă, care a degenerat în bătaie.
Astfel, inculpatul V. M. s-a folosit de o furcă cu care urma să încarce lucernă și cu care a lovit-o pe partea vătămată peste corp și membre, iar inculpatul V. T.-D. a lovit-o cu o bară de fier peste gură. Aspectele descrise au fost confirmate de declarațiile martorilor H. N.-D. și V. L., care se aflau la fața locului.
Partea vătămată a prezentat certificatul medico-legal nr. 147/19.02.2008, eliberat de către Serviciul de Medicină Legală B., care a concluzionat faptul că aceasta a suferit leziuni traumatice care au necesitat un număr de 23-24 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
La fața locului s-a aflat și mama fraților V., pe nume V. L., care a recunoscut existența unei stări conflictuale între fiii săi, însă a declarat faptul că nu a văzut când aceștia s-au lovit. De asemenea, martorul P. C. a declarat faptul că s-a aflat la momentul conflictului, însă a plecat la cererea părții vătămate, dar a reușit să observe în mâna inculpatului V. T.-D. un corp alungit, posibil din lemn sau fier, cu care martorii H. N.-D. și V. L. au declarat că a lovit-o pe partea vătămată peste gură.
Întrucât inculpatul V. T.-D. nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că partea vătămată a căzut cu gura de o bară de fier, în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală pentru a se stabili dacă leziunile suferite au putut fi produse și prin cădere. Raportul de expertiză medico-lega1ă nr. 179/02.10.2009 întocmit de către Serviciul de Medicină Legală B. a concluzionat faptul că leziunile faciale suferite de către partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu obiecte contondente. În raport de morfologia și topografia acestora, este exclusă posibilitatea producerii lor doar prin cădere, iar leziunile de la membrele superioare s-au putut produce prin lovire cu/de obiecte contondente.
Inculpații V. T.-D. și V. M. nu au recunoscut comiterea faptei.
Din analiza declarațiilor martorilor coroborate cu concluziile certificatului medico-legal, a apreciat prima instanță că nu pot delimita clar loviturile aplicate de cei doi inculpați părții vătămate, urmând ca amândoi să răspundă penal pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni.
În timpul cercetării judecătorești a fost admisă, pentru partea vătămată, proba cu expertiza medico-legală din care a rezultat că pierderea dinților a provocat modificări estetice. Or, această modificare estetică, chiar dacă nu are efect permanent, constituie o „sluțire”, drept pentru care a fost admisă schimbarea de încadrare juridică a faptei, pentru amândoi inculpații, în cea de vătămare corporală gravă, conform încheierii din 16.05.2011.
În drept, a reținut judecătoria, faptele comise de inculpații V. T.-D. și V. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2) teza a IV-a Cod penal.
Raportat la poziția procesuală de nerecunoaștere a faptei, instanța l-a condamnat pe inculpatul V. T.-D., cu aplicarea prevederilor art. 74 lit. a, art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.
A constatat că pentru îndeplinirea scopului pedepsei este necesar un control strict din partea statului pentru acest inculpat, chiar dacă nu este necesară executarea ei în regim de detenție.
Așa fiind, a dispus suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe o perioadă de 4 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 Cod penal, încredințând supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..
A aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea ei pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
Instanța a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate, lunar, la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
A atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile.
Raportat la poziția procesuală de nerecunoaștere a faptei, instanța l-a condamnat pe inculpatul V. M., cu aplicarea disp. art. 74 lit. a, art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.
A revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei privind pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului V. M. prin sentința penală nr. 1447/14.06.2006 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 06.10.2006, pe care a cumulat-o aritmetic cu cea aplicată prin prezenta, urmând ca, în final, să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare, în regim de detenție.
Instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 36 Cod penal, a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii din 27.06.2005, măsură preventivă dispusă în dosar nr._ cu referire la sentința menționată anterior.
În latură civilă, a constatat îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale.
Raportat la despăgubirile materiale solicitate de partea vătămată, analizând probele depuse de acesta, a constatat că prejudiciul real are valoarea menționată, constând în contravaloarea lucrărilor medicale și plata unei persoane pentru munca în gospodărie pe perioada incapacității de muncă.
A admis, în parte, acțiunea civilă, formulată de către partea vătămată reprezentând despăgubiri materiale și i-a obligat pe inculpați, în solidar între ei, la plata sumei de 7.988 lei, respingând, ca nefondate, restul pretențiilor invocate.
Pentru soluționarea acțiunii civile cu referire la obligarea inculpaților la daune morale, instanța a avut în vedere suferințele fizice și psihice durata consecințelor infracțiunii, precum și efectele pe plan familial și social.
A admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. Județean de Urgență Mavromati B., ce are ca obiect obligarea inculpaților, în solidar între ei, la plata sumei de 397,01 lei, reprezentând despăgubiri materiale și i-a obligat la plata acesteia, precum și a dobânzii de referință practicată de B.N.R. începând cu 24.03.2010 până la achitarea prejudiciului.
A obligat pe fiecare dintre inculpați să plătească părții civile V. C. - L. cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații și partea vătămată, pentru motivele pe larg expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri, precum și prin memoriile depuse la dosarul cauzei.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Astfel, la data de 16.02.2008, pe fondul unui conflict preexistent, inculpații au lovit-o peste corp cu obiecte contondente pe partea vătămată V. C. - L. din satul și ., provocându-i leziuni ce au necesitat în total un număr de 23-24 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În desfășurarea actelor de agresiune, fiecare dintre inculpați a avut însă, după cum dealtfel și judecătoria a reținut, o contribuție individuală specifică, finalizată prin consecințe diferite. Astfel, inculpatul V. M. s-a folosit de o furcă cu care urma să încarce lucernă și cu care a lovit-o pe partea vătămată peste corp și membre, cauzându-i excoriațiile descrise în certificatul medico-legal nr. 147/19.02.2008, eliberat de către Serviciul de Medicină Legală B., și care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul V. T.-D. a lovit-o cu o bară de fier peste gură, cu efect producerea unui hematom palpebral, a unui chemozis la ochiul drept, a unei plăgi malare, a luxației de grad III a dinților 12, 31, 32 (care au necesitat extracție ulterioară) și a avulsiei dinților 11, 21. 22 și 42, și pentru care numărul total de zile de îngrijiri medicale a fost de 23-24.
În vederea stabilirii consecințelor loviturilor exercitate asupra părții vătămate, incluzând aici și individualizarea numărului de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor cauzate de către fiecare inculpat, în cauză s-au efectuat două expertize medico-legale de către IML Iași, respectiv nr._ din data de 23.03,2011 și nr. 2573 din data de 23.11.2011, putându-se astfel individualiza consecințele produse integrității corporale a acesteia prin activitatea exercitată de către fiecare dintre inculpați.
În cel dintâi raport de expertiză se menționează, printre altele, că „edentația parțială întinsă maxilară, care necesită proteză mobilă, constituie infirmitate fizică permanentă, edentația maxilară fiind consecința atât a traumatismului cât și a terenului patologic preexistent (paradontopatie marginală cronică profundă)”.
Așadar, corect a reținut prima instanță că faptele, în materialitatea lor există (dealtfel în calea de atac a recursului aceștia recunoscând, cu rezerva ce se va arăta, săvârșirea lor) și au fost comise cu vinovăție de către inculpați.
Au susținut inculpații că manifestarea lor agresivă la adresa părții vătămate a fost determinată de atitudinea provocatoare a acesteia. Or, din analiza coroborată a actelor și lucrărilor dosarului, incluzând aici declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv H. N.-D., V. L., P. C., V. L. și C. A. (pe larg analizate de către prima instanță), dar și declarațiile părților, reiese că, la data critică, pe fondul unor mai vechi neînțelegeri dintre acestea din urmă, între inculpați și partea vătămată a izbucnit un conflict verbal, care a degenerat ulterior în acte de violență. Aceste manifestări anterioare, în condițiile în care erau de notorietate între cei implicați în incident, nu pot fi reținute ca o provocare a părții vătămate la adresa inculpaților, care să le fi produs acestora o puternică tulburare, de natură a scuza atitudinea lor violentă. În plus, din nicio probă administrată nu rezultă că aceasta ar fi agresat fizic, în vreun fel, inculpații, în precedarea celor care au urmat.
Așadar, circumstanța atenuantă legală a provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod penal, nu se justifică a fi reținută în favoarea inculpaților, astfel cum aceștia au solicitat.
În drept, fapta inculpatului V. M., având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale necesare părții vătămate pentru vindecare (2-3 zile), întrunește însă elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, sens în care curtea va dispune schimbarea încadrării ei juridice, în conformitate cu prevederile art. 334 Cod procedură penală.
Potrivit disp. art. 181 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Avându-se în vedere modul și mijloacele de comitere a faptei – pe fondul unor neînțelegeri mai vechi dintre părți, urmarea produsă – numărul redus de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor cauzate părții vătămate, dar și elementele care caracterizează conduita inculpatului – acesta manifestând, înaintea prezentei instanțe, o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a actelor sale ilicite, apreciază curtea că fapta săvârșită de către acesta nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Așa fiind, curtea, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, în referire la art. 181 Cod penal, va dispune achitarea inculpatului V. M. pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 91 lit. c Cod penal coroborat cu art. 181 Cod penal, va aplica acestuia sancțiunea administrativă „amendă”, în cuantum de 1000 lei.
Cât privește inculpatul V. T. - D., prin actele de violență exercitate asupra părții vătămate i-a cauzat acesteia o . leziuni cu consecința, printre altele, a luxației de grad III a dinților 12, 31, 32 (care au necesitat extracție ulterioară) și a avulsiei dinților 11, 21. 22 și 42 ultima constituind, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr._ din data de 23.03.2011 întocmit de către IML Iași, infirmitate fizică permanentă. Chiar dacă avulsia dentară a survenit și pe fondul unor condiții favorizatoare preexistente, respectiv prezența unei paradontopatii marginale cronice profunde, între fapta inculpatului și consecința produsă există legătură directă de cauzalitate.
Prin urmare, chiar dacă protezarea cu aparat mobil înlătură prejudiciul estetic produs părții vătămate prin absența acestor dinți, funcția masticatorie nu poate fi readusă la situația anterioară comiterii faptei, astfel că, față de concluziile expertizei medico-legale, este dată în cauză consecința prevăzută de art. 182 alin. 2 teza a III-a cod penal, respectiv producerea, în dauna părții vătămate, a unei infirmități fizice permanente. Așadar, nu se poate reține că niciuna dintre urmările prevăzute de alin. 2 al articolului anterior menționat nu ar fi date în cauză, pentru ca instanța să poată dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului V. T.-D. în cea prev. de art. 181 Cod penal, astfel cum acesta a solicitat.
Față de cele aici arătate, se justifică însă reținerea, în sarcina inculpatului, a agravantei prevăzute de teza a III-a al alin. 2 al art. 182 Cod penal, respectiv producerea unei infirmități fizice permanente (aspect susținut dealtfel de către partea vătămată prin motivele de recurs invocate), motiv pentru care instanța va proceda, în conformitate cu disp. art. 334 Cod procedură penală, la schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul aici arătat.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, constată curtea că în mod greșit prima instanță a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a Cod penal, avându-se în vedere că, potrivit fișei sale de cazier judiciar, acesta a mai fost anterior condamnat pentru comiterea unor infracțiuni, și chiar a executat pedeapsa aplicată, neputându-se deci aprecia ca ar fi avut, anterior comiterii prezentei fapte, un comportament adecvat în societate. Așadar, aceasta urmează a fi înlăturată.
Dată fiind însă atitudinea sa sinceră, de recunoaștere și regret a infracțiunii, manifestată înaintea prezentei instanțe, în favoarea sa urmează a fi reținută circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, dându-i-se efectele prev. de art. 76 lit. d Cod penal.
Așa fiind, apreciază curtea că o pedeapsă de 1 (un) an închisoare este necesară, dar totodată și suficientă pentru a-și atinge scopul educativ și de prevenire a comiterii, în viitor, de către inculpat, a unor noi fapte penale.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins, prin raportare la toate împrejurările cauzei și la persoana inculpatului, și fără executarea ei efectivă, îndeplinite fiind și celelalte cerințe prev. de art. 81 alin. 1 Cod penal (pedeapsa anterior aplicată și executată la data comiterii prezentei infracțiuni fiind de 6 luni închisoare, prezenta sancțiune fiind de 1 an închisoare), curtea va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii, în interiorul termenului de încercare, a unei noi infracțiuni (cele două pedepse urmând a fi executate prin cumularea aritmetică a lor) ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile.
În latura civilă a cauzei, în mod corect prima instanță a reținut ca fiind îndeplinite, în persoana inculpaților, condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art 998-999 Cod civil, în reglementarea în vigoare la data comiterii faptelor. Astfel, prin faptele lor culpabile, părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu, material și moral, justificat a fi reparat.
Cum inculpații au solicitat, prin recursurile declarate, a se delimita consecințele produse prin fapta fiecăruia, și cum, astfel cum mai sus s-a arătat, această solicitare a fost găsită întemeiată, aceștia urmează a răspunde civil în mod individual și în măsura cauzării prejudiciilor.
Având în vedere că, prin loviturile aplicate de către inculpatul V. M., leziunile produse părții vătămate au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale, fără pierderea capacității de muncă, nu se justifică obligarea acestuia la plata de daune materiale, nefiind dovedită existența lor. Cum acesteia i s-au produs astfel dureri și suferințe fizice, apreciază curtea că suma de 500 lei, cu titlu de daune, la a cărei plată inculpatul urmează a fi obligat, este de natură a repara prejudiciul moral încercat.
A susținut inculpatul V. T. –D. că suma stabilită de către instanță cu titlu de daune materiale este una prea mare. Or, date fiind pe de o parte, incapacitatea sa de muncă pe durata vindecării leziunilor, iar pe de altă parte, lucrările dentare efectuate pentru înlăturarea/atenuarea urmărilor cauzate ei prin agresiune și costul-notoriu sau dovedit prin chitanțe- al unor astfel de operațiuni, suma stabilită cu acest titlu a fost corect apreciată de către prima instanță, o diminuare a ei nefiind justificată.
Relativ la daunele morale, prin prisma acelorași factori mai sus-arătați, apreciază curtea că suma de 6.000 lei, alături de pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului, este necesară, dar și îndestulătoare în scopul reparării acestui prejudiciu, efect al suferințelor fizice și psihice încercate.
Cum cheltuielile generate de spitalizarea părții vătămate se află în legătură directă de cauzalitate cu activitatea ilicită desfășurată exclusiv de inculpatul V. T.-D., în temeiul art. 14 alin. 3 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998-999 Cod civil, curtea va admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. Județean de Urgență „Mavromati” B. și în consecință îl va obliga pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 397 lei, reprezentând cheltuieli spitalizare parte vătămată, precum și la plata dobânzii de referință practicată de B.N.R. începând cu 24.03.2010 până la achitarea prejudiciului.
Deși obligarea inculpatului la achitarea dobânzii aferente debitului nu a fost solicitată de către spitalul constituit parte civilă (cerere fila 31 dosar fond), curtea nu va putea înlătura respectiva dispoziție, dată fiind lipsa oricăror critici aduse sentinței în acest sens, aplicabil fiind principiul disponibilității.
Având în vedere cele de mai sus, în mod temeinic au fost obligați fiecare dintre inculpați la plata cheltuielilor judiciare din prima instanță efectuate de către partea vătămată în proces, aplicabile fiind în acest sens prevederile art. 193 alin. 4 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp. art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, corect a fost obligat inculpatul V. T.-D. la plata către stat a sumei de 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din prima instanță.
Cât privește pe inculpatul V. M., dată fiind soluția de achitare dispusă, acesta urmează a fi obligat la plata către stat a acestor cheltuieli în aplicarea prevederilor art. 192 alin.1 pct. 1 lit. d Cod procedură penală.
Pentru considerentele arătate, curtea, constatând întemeiate recursurile declarate, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, le va admite.
Va casa în totalitate sentința penală atacată și, în rejudecare, va pronunța o nouă hotărâre, în sensul celor mai sus-arătate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3, art. 193 alin. 6 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de partea vătămată V. C. L., domiciliat în com. Curtești ., CNP_ și de inculpații V. T.-D., fiul lui D. și L., născut la data de 23.05.1969 în mun. B. jud. B., domiciliat în com. Curtești ., cetățean român, studii 4 clase, agricultor, căsătorit, 3 copii minori, cu antecedente penale, nerecidivist, stagiul militar satisfăcut, CNP:_ și V. M., fiul lui D. și L., născut la data de 19.09.1986 în mun. B. jud. B., domiciliat în com. Curtești ., cetățean român, studii 8 clase, agricultor, necăsătorit, cu antecedente penale, nerecidivist, stagiul militar nesatisfăcut, CNP:_, împotriva sentinței penale nr. 1240 din data de 23.05.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
Casează în totalitate sentința penală mai sus-arătată și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul V. T.-D.pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 teza a III-a Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c, art. 76 lit. d Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 teza a IV-a Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 3 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii, în interiorul termenului de încercare, a unei infracțiuni ori în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, în referire la art. 181 Cod penal, achită pe inculpatul V. M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 teza a IV-a Cod penal.
În temeiul art. 91 lit. c Cod penal coroborat cu art. 181 Cod penal, aplică inculpatului V. M. sancțiunea administrativă „amendă”, în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art. 14 alin. 3 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998-999 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea vătămată V. C. - L. și în consecință:
Obligă inculpatul V. T.-D. să plătească părții civile V. C. - L. suma de 7988 lei cu titlu de daune materiale și suma de 6.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă inculpatul V. M. să plătească părții civile V. C. - L. suma de 500 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 14 alin. 3 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998-999 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. Județean de Urgență „Mavromati” B. și în consecință obligă inculpatul V. T.-D. la plata către partea civilă a sumei de 397 lei, reprezentând cheltuieli spitalizare parte vătămată, precum și la plata dobânzii de referință practicată de B.N.R. începând cu 24.03.2010 până la achitarea prejudiciului.
În temeiul art. 193 alin. 4 Cod procedură penală, obligă inculpatul V. T.-D. să plătească părții civile V. C. - L. suma de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare din prima instanță.
În temeiul art. 193 alin. 4 Cod procedură penală, obligă inculpatul V. M. să plătească părții civile V. C. - L. suma de 300 lei, cu același titlu.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul V. T.-D. la plata către stat a sumei de 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din prima instanță.
În temeiul art. 192 alin.1 pct. 1 lit. d Cod procedură penală, obligă inculpatul V. M. la plata către stat a sumei de 650 lei, cu același titlu.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
În temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, admite în parte cererea formulată de partea vătămată de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare din recurs și în consecință obligă pe fiecare dintre inculpați să plătească acesteia câte 200 lei, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.04 2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.: A.V.
Tehnored.: T.L.
2 ex./04.05.2012
Jud. fond: B. S.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Revocarea eliberării provizorii. Art. 160 ind. 10 C.p.p..... → |
|---|
