Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 95/2013. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2013 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 95/2013
Dosar nr._ – art. 184 Cod penal –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 95
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2013
Președinte H. L. M.
Judecător A. D.
Judecător I. T.
Grefier I. C.
Ministerul Public este reprezentat de procuror L. D.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpatul S. O., de partea civilă P. A. și de asiguratorul S.C. C. A. S.A. Sibiu (prin Sucursala Suceava) împotriva sentinței penale nr. 490/27.11.2012 a Judecătoriei D..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat F. V., pentru inculpatul S. O., partea civilă recurentă P. A., asistată de avocat ales D. R., precum și consilier juridic T. O., pentru asigurătoarea recurentă S.C. C. A. S.A. Sibiu (prin Sucursala Suceava), lipsă fiind inculpatul recurent S. O. și reprezentantul părții civile intimate S. Județean de Urgență Mavromati B..
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic T. O., pentru asigurătoarea recurentă S.C. C. A. S.A. Sibiu, depune la dosar motive de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și constatând recursurile în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat F. V., pentru inculpatul S. V. critică sentința recurată sub aspectul cuantumului daunelor morale și materiale. Într-adevăr, prin expertiza medico-legală efectuată s-a majorat numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții civile, la 70-80 de zile, prima instanță stabilind ca daune morale suma de 14.000 lei. Nu pune la îndoială suferința fizică a părții civile, însă suma anterior menționată, respectiv 200 lei pe zi, i se pare exagerată, motiv pentru care solicită reducerea cuantumului daunelor morale.
Cât privește daunele materiale, stabilite la suma de 7000 lei, acestea au fost dovedite, cu excepția perioadei cât partea vătămată a fost imobilizată la pat, aspect cu privire la care un martor a declarat că i-a asigurat la acel moment tot ce era necesar. Cu toate acestea, este greu de crezut că pentru o lună de zile, în mediul sătesc, pentru asemenea prestație se poate plăti o sumă de 10-20 milioane. Sub acest aspect, solicită reducarea cuantumului daunelor materiale.
Avocat ales D. R., pentru partea civilă recurentă P. A., având cuvântul, critică sentința recurată doar sub aspectul laturii civile a cauzei, precizând că la instanța de fond partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100 milioane lei daune materiale și 200 milioane lei daune morale.
Astfel, sub aspectul daunelor materiale, instanța a acordat ceea ce efectiv a fost dovedit cu acte și martori. În împrejurările intervenite ca urmare a acelui accidet rutier, principala grijă a familiei a fost aceea de a salva viața victimei, și mai puțin de a păstra de la început toate chitanțele sau să solicite de peste tot dovezi cu privire la cheltuielile efectuate. Mai mult decât atât, este de notorietate că nu peste tot ți se înmânează chitanță pentru cumpărăturile făcute. Față de împrejurarea că după a doua expertiză medico-legală s-a majorat numărul zilelor de îngrijiri medicale, s-a schimbat și încadrarea juridică a faptei. Partea vătămată a stat timp de două luni imobilizată la pat, neavând voie să facă vreun efort fizic, iar într-o primă fază, nu avea voie să urmeze nici tratament recuperator. Victima are 53 de ani, deci este o persoană activă, astfel că evenimentele produse i-au afectat traiul cotidian. Apreciază că sub aspectul daunelor materiale, în raport de probatoriul administrat în cauză, cuantumul acordat este mult prea mic, iar suma solicitată de 100 milioane este întru totul dovedită. Cu privire la critica adusă de apărătorul inculpatului, și anume că suma calculată de 2 milioane pe zi ar fi prea mare, nu este de acord cu aceasta, singurul ajutor fiind de la acea persoană care o îngrijea zi și noapte. De asemenea, partea vătămată a fost transportată de fiecare dată la B., ocazie cu care se plătea de fiecare dată o mașină, ce presupunea nu numai costul banzinei, întrucât aceasta era la dispoziția ei o zi întreagă.
Sub aspectul daunelor morale, este adevărat că acordarea acestora este doar o chestiune de apreciere a instanței, stabilindu-se prin aprecierea consecințelor negative suferite de cei în cauză atât pe plan fizic cât și psihic, și în măsura în care le-a fost lezată situația socio-familială. Apreciază că prima instanță le-a apreciat corect, astfel că nu există motive de reducere a acestora.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului părții vătămate.
Cu privire la celelalte recursuri, solicită respingerea acestora, ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare, conform chitanței depuse la dosar.
Consilier juridic T. O., pentru asigurătorul S.C. C. A. S.A. Sibiu, având cuvântul, apreciază sentința recurată ca nelegală și netemeinciă, sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, acordându-se daune mult mai mari decât prejudiciul suferit de partea civilă, motiv pentru care solicită admiterea recursului pe care l-a formulat, iar în rejudecare, diminuarea cuantumului daunelor materiale și morale la un cuantum echitabil și dovedit de întreg materialul probator.
Referitor la recursul inculpatului, pune concluzii de admitere a acestuia.
Cu privire la recursul părții civile, pune concluzii de respingere.
Avocat F. V., pentru inculpatul S. V., având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului părții civile și de admitere a recursului asigurătorului.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, și de menținere a sentinței recurate. Apreciază că instanța de fond a acordat despăgubirile în mod coret, cuantumul acestora fiind proporțional stabilit, astfel că nu există niciun motiv de casare a sentinței.
Declarând dezbaterile închise, și care au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio, în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 490/27.11.2012 a Judecătoriei D., a fost condamnat inculpatul S. O. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2, 4 cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit. e teza I cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din art. 184 alin. 1, 3 Cod penal), la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
S-a interzis inculpatului, în baza art. 71 alin.2 Cod penal, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
S-a suspendat condiționat, în baza art. 81 și art. 71 alin. final Cod penal, executarea pedepselor pe perioada de 2 ani și 3 luni reprezentând termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal și s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A. să plătească părții civile P. A. suma de 14.000 lei reprezentând daune morale și suma de 7.000 lei reprezentând daune materiale.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. Județean de Urgență Mavromati B. suma de 2.740,49 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părții civile P. A..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că inculpatul S. O. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 1,3 Cod penal, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. nr. 61/P/2012, constând în aceea că la data de 15.01.2012, orele 11.59 a condus autoturismul proprietatea sa marca Mazda cu numărul de înmatriculare_ pe bulevardul V. din D., iar când a ajuns în dreptul Bisericii Sf. Cuvioasa Parascheva, a surprins-o și accidentat-o pe partea vătămată P. A., pieton angajat în traversare pe marcajul pietonal, aceasta suferind leziuni ce au necesitat 48-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În declarația dată la instanță, inculpatul S. O. a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat să fie judecat în condițiile art. 3201 Cod procedură penală.
Partea vătămată P. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale și suma de 20.000 lei daune morale (fila 92).
La termenul de judecată din 29 mai 2012 a fost introdus în cauză în calitate de asigurător de răspundere civilă ..A., care prin concluziile scrise a solicitat respingerea pretențiilor civile, iar în subsidiar, admiterea acestora doar în măsura în care au fost probate.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 15.01.2012, orele 11.59, inculpatul S. O. conducea autoturismul proprietatea sa marca Mazda cu numărul de înmatriculare_ pe bulevardul V. din D., circulând dinspre centru spre localitatea Dealu M.. Ajungând în vecinătatea Bisericii Sf. Cuvioasa Parascheva și urmărind un autoturism taxi care circula în fața sa și se încadrase pentru efectuarea virajului la stânga, inculpatul a fost surprins de apariția pe marcajul pietonal existent în zonă, de la dreapta spre stânga sensului său de deplasare, a unui pieton, a cărui acroșare cu partea dreaptă-față a mașinii nu a mai putut-o evita.
În dinamica accidentului, victima - identificată în persoana numitei P. A., de 51 ani, din D. - a fost preluată mai întâi pe capotă și parbriz și în final a căzut pe carosabil.
La fața locului a sosit o ambulanță care a asigurat primul ajutor și transportarea părții vătămate la S. mun. D., situat în imediata apropiere. Cercetarea locului faptei nu a condus la relevarea vreunor urme de frânare.
Autoturismul condus de inculpat nu prezenta defecțiuni tehnice, însă anvelopele din față prezentau uzură peste limita legal admisă. Conducătorul auto S. O. nu se afla sub influenta băuturilor alcoolice, mărturie în acest sens fiind rezultatul testării alcoolscopice.
Partea vătămată P. A. a fost internată la S. Județean de Urgență Mavromati B., cu diagnosticul politraumatism prin accident rutier, traumatism cranio-cerebral acut închis, plagă contuză regiunea fronto-parietală dreaptă, fractură cap humeral stâng cu luxație posterioară scapulo-humerală stângă. La data de 26.01.2012 susnumita a fost examinată medico-legal, stabilindu-se cu acest prilej că necesită 48-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunile suferite putând fi produse prin lovire-proiectare în condițiile unui accident rutier.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală 180/E din 01.10.2012 (filele 136-139) întocmit de Serviciul Județean de Medicină legală B., în faza de judecată, s-a stabilit că pentru leziunile traumatice suferite de partea vătămată P. A. și complicațiile apărute: (tromboflebită profundă a membrului pelvin stâng și redoare de umăr stâng pentru care a efectuat tratament de specialitate) au fost necesare 70-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Situația de fapt s-a probat cu proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, schița, proces-verbal de constatare tehnică, bon alcooltest inculpat, plângerea și declarația părții vătămate P. A., raport de constatare medico-legală, declarațiile martorilor
Bigu C., Anechi G.-C., M. V., proces-verbal de reconstituire, declarațiile inculpatului.
În drept, fapta săvârșită de inculpatul S. O. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2, 4 cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din art. 184 alin. 1, 3 cod penal).
Având în vedere că la primul termen de judecată inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat să fie judecat în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 3201 Cod procedură penală cu privire la această infracțiune, astfel că limitele pedepselor au fost coborâte cu o treime.
Cum inculpatul a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii și un comportament sincer în cursul procesului, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal.
La individualizarea judecătorească a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere, pe lângă criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, și persoana inculpatului, modul în care a acționat și conduita procesuală a acestuia. Astfel, inculpatul are vârsta de 20 ani, studii liceale, nu este căsătorit, este student și nu are antecedente penale.
Condamnându-l pe inculpat, instanța a făcut aplicarea art. 71 Cod penal, interzicându-i acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Considerând că reeducarea inculpatului este posibilă și fără privarea sa de libertate, în baza art. 81 și art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a pedepselor pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal. D. consecință, s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor R. M. G. și Z. Stratica (filele 145 și 154), copii chitanțe și bonuri fiscale (filele 155-165), a rezultat că partea civilă P. A. a cheltuit suma de 7.000 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor folosite pentru tratament, a investigațiilor, cheltuielile din perioada internării în spital și de transport, precum și plata persoanei care a îngrijit-o în perioada în care a fost în convalescență.
Cu privire la suma de 1.773,01 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare din perioada internării în S. de Recuperare Sf. G. din B. (decont fila 163), instanța a apreciază că nu se cuvine a fi acordată părții civile, având în vedere că nu a făcut dovada plății acestei sume către spital, iar, pe de altă parte, acesta are posibilitatea să se îndrepte împotriva autorului agresiunii printr-o acțiune civilă separată.
Cu privire la cererea de daune morale, instanța a apreciat că este întemeiată pentru suma de 14.000 lei, având în vedere suferințele provocate părții civile, care a avut nevoie de 70-80 zile de îngrijiri medicale, a fost internată în spital și imobilizată la pat pentru o perioadă de aproximativ 3 luni, nefiind în stare să efectueze activitățile zilnice obișnuite.
Văzând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 cod civil, instanța l-a obligat pe inculpat, alături de asigurătorul S.C. Uniqa A. S.A. București, să plătească părții civile P. A. suma de 14.000 lei reprezentând daune morale și suma de 7.000 lei reprezentând daune materiale.
De asemenea, a obligat inculpatul să plătească Spitalului Județean de Urgență Mavromati B. suma de 2.740,49 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părții civile P. A..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs inculpatul S. O., partea civilă P. A. și asiguratorul S.C. C. A. S.A. Sibiu (prin Sucursala Suceava), criticând modul de soluționare a laturii civile a cauzei, pentru motivele prezentate oral la dezbaterea recursului.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, cât și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că numai recursul declarat de inculpat este întemeiat, însă pentru alte considerente decât cele invocate de acesta.
Curtea constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate la urmărirea penală, dat fiind că acesta s-a prevalat de procedura de judecată privind recunoașterea vinovăției, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen.
F. de probatoriile administrate, Curtea constată că daunele materiale solicitate de partea civila sunt dovedite în limita sumei de 7000 de lei și au fost acordate în mod corect.
Potrivit dispozițiilor art.998 din Codul civil, orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
De asemenea, potrivit art.999 din Codul civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Din prevederile legale menționate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie sa fie întrunite anumite condiții și anume: existenta unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța a constatat îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în ceea ce o privește pe partea civilă, iar suma acordată se decelează din probele administrate. Instanța de fond a motivat cuantumul acordat, făcând trimitere la probele administrate, însă partea civilă prin motivele de recurs a făcut afirmații doar la nivel declarativ, fără să probeze afirmațiile sale. Faptul că aceasta a efectuat cheltuieli pentru care nu are dovezi, nu poate duce la obligarea inculpatului în a le acoperi, deoarece sarcina dovezii revine celui care cere despăgubirea. De vreme ce pretinde recunoașterea dreptului său la reparațiune, el trebuie să dovedească existenta acestui drept, stabilind faptele care, prin reunirea lor, îi dau naștere. Cea dintâi dintre aceste fapte este prejudiciul pentru care se cere despăgubire. Cel care se pretinde păgubit va trebui sa dovedească existența și întinderea daunei. Fiind vorba de dovada unui simplu fapt juridic, toate mijloacele de probă erau admisibile, inclusiv martorii. Cum partea civilă nu a dovedit întinderea prejudiciului solicitat în mod corect instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 7000 de lei și nu la 20.000 de lei.
Pe de altă parte, inculpatul a contestat cuantumul sumei acordate părții civile pe considerentul că declarațiile martorilor nu sunt veridice, însă Curtea constată că inculpatul nu a făcut dovada contrară celor afirmate de martori, mulțumindu-se doar să le critice, situație în care se prezumă că aceștia au dat declarații reale.
La stabilirea daunelor morale, instanța a avut în vedere ca sumele de bani ce se vor acorda părții civile să aibă efecte compensatorii, să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor si nici venituri nejustificate pentru victima daunelor.
În lipsa unui criteriu matematic și obiectiv de stabilire a daunelor morale, acestea fiind lăsate la libera apreciere a instanțelor de judecată, Curtea consideră că valoarea acestora acordată de prima instanță este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatului și anume suferința psihică și fizică produsă parții civile prin impactul suferit și urmările acestuia.
În consecință, pentru considerentele exprimate mai sus, recursurile inculpatului și al asigurătorului privind reducerea despăgubirilor civile sunt nefondate, cât și cel al părții civile P. A. care a solicitat majorarea cuantumului acestora.
Recursul inculpatului este însă întemeiat în ceea ce privește obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor de spitalizare a părții civile P. A., a daunelor materiale și morale precum și a cheltuielilor judiciare de la prima instanță.
Potrivit art. 49 din legea 136/199asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Art. 50 din Legea 136/1995 prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Cum în speță partea civilă a efectuat cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat, dar a fost internată și în S. Județean de Urgență Mavromati B., care s-a constituit parte civilă la rândul său, Curtea, în temeiul indicat, va obliga asiguratorul S.C. C. A. S.A. Sibiu să plătească, în locul inculpatului S. O., părții civile S. Județean de Urgență Mavromati B. suma de 2,740,49 lei (contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții civile P. A.), părții civile P. A. sumele de 7.000 de lei, reprezentând daune materiale, 14.000 de lei reprezentând daune morale și 1.500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare de la prima instanță.
Pentru considerentele arătate, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpatul S. O., va casa în parte sentința penală menționată și în rejudecare va modifica hotărârea numai în ce privește obligarea asigurătorului în locul inculpatului la plata cheltuielilor către părțile civile.
În ceea ce privește recursurile declarate de partea civilă P. A. și asiguratorul S.C. C. A. S.A. Sibiu acestea vor fi respinse conform art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală asiguratorul recurent și partea civilă recurentă P. A. vor fi obligați să plătească statului cheltuieli judiciare din recurs.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă P. A. și asiguratorul S.C. C. A. S.A. Sibiu (prin Sucursala Suceava) împotriva sentinței penale nr. 490/27.11.2012 a Judecătoriei D..
Respinge cererea recurentei parte civilă P. A. de obligare a recurentului inculpat S. O. la plata de cheltuieli judiciare către aceasta.
Oblică pe recurenții P. A. și S.C. C. A. S.A. Sibiu să plătească statului câte 150 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Admite recursul declarat de inculpatul S. O., fiul lui V. și E., născut la data de 02.11.1992 în D., jud. B., cu domiciliul în D., . bis, jud. B., C.N.P._, împotriva sentinței penale nr. 490/27.11.2012 a Judecătoriei D..
Casează în parte sentința penală recurată și în rejudecare:
Obligă pe asiguratorul S.C. C. A. S.A. Sibiu să plătească, în locul inculpatului S. O., părții civile S. Județean de Urgență Mavromati B. suma de 2,740,49 lei (contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părții civile P. A.), părții civile P. A. sumele de 7.000 de lei, reprezentând daune materiale, 14.000 de lei, reprezentând daune morale și 1.500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare de la prima instanță și înlătură orice dispoziție contrară.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Celelalte cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2013.
Președinte,Judecători, Grefier,
Red: I.T.
Dact: IC
3 ex/11.02.2013
Jud. fond: C. N. C.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 404/2012.... → |
|---|
