Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 397/2012. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 397/2012 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 23-04-2012 în dosarul nr. 397/2012
Dosar nr._ - art. 278/1 Cod procedură penală (revizuire) -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 397
Ședința publică din data de 23 aprilie 2012
Președinte D. I. C.
Judecător B. O.
Judecător B. I.
Grefier B. N.
P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava reprezentat de procuror
C. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de revizuientul B. P. împotriva sentinței penale nr. 148 din 07 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă revizuientul recurent.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care revizuientul depune la dosar precizări cu privire la recursul din prezenta cauză și arată că nu mai are alte cereri de probe de formulat.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că recursul declarat în cauza de față este inadmisibil, dat fiind că potrivit dispozițiilor art. 407 Cod procedură penală, sentințele instanței de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea. Ori, revizuirea se referă la o plângere formulată de petent potrivit dispozițiilor art. 278/1 Cod procedură penală.
Instanța pune în discuție excepția invocată la acest termen de judecată de către reprezentanta parchetului.
Revizuientul B. P. arată că a formulat recurs în cauză întrucât există indicii de săvârșire a infracțiunii de mărturie mincinoasă. Față de susținerile procurorului, solicită respingerea excepției invocată la acest termen de judecată, apreciind că prezenta cale de atac exercitată de către el este admisibilă.
Dezbaterile au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 148 din 07 martie 2012 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 403 Cod procedură penală s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 509/07.09.2011 a Judecătoriei Suceava, formulată de revizuentul B. P., acesta fiind obligat să plătească statului suma de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rezoluția nr. 199/P/2010 din 25.08.2010 a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul Șestac A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, faptă prevăzută de art. 220 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a C. proc. P.., întrucât pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că, fapta reclamată nu există.
Împotriva soluției a formulat plângere persoana vătămată I. L., motivând că soluția este netemeinică și nelegală. Prin rezoluția nr. 259/II/2/2010 din data de 19.10.2010 a fost respinsă plângerea formulată de către I. L. și menținută Rezoluția nr. 199/P/2010 din 25.08.2010, întrucât din analiza dosarului rezultă că soluția dată este corectă.
Împotriva măsurilor dispuse de procuror au formulat plângere la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc potrivit articolului 278 indice 1 cod procedură penală petenta I. L., arătând că Șestac A. a săvârșit infracțiunea de tulburarea de posesie,întrucât i-a ocupat în mod abuziv terenul care este proprietatea sa așa cum rezultă din certificatul tabular și din adeverința eliberată de Primăria Vama. Petenta arată că în mod eronat P. a reținut faptul că ar fi vândut acest teren intimatului, prin act sub semnătură privată, deoarece pentru „așa zisa vânzare” nu au fost perfectate acte autentice și mai mult decât atât nu era singura moștenitoare a soțului său pentru a efectua această înstrăinare. Petenta arată că a introdus acțiune în revendicare ce formează obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei C-lung Moldovenesc pentru acest teren, dar că pentru a fost admisă o astfel de acțiune este necesară intervenția și a celorlalți proprietari. Faptul că intimatul a ocupat această suprafață de teren în mod abuziv, faptul că a îngrădit-o fără a avea titlu de proprietate în mod valabil, consideră petenta că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tulburare de posesie” în sarcina intimatului.
A fost dispusă atașarea dosarului nr. 199/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Prima instanță, analizând probele administrate în dosarul de urmărire penală, constatând că plângerea formulată este nefondată, a respins-o, conform art. 278 ind. 1 alin.8 lit. a Cod procedură penală, pentru următoarele motive:
I. L., împreună cu soțul său au deținut suprafața de 5370 mp teren situat în . numit Luncile Frasinului. După decesul soțului său în anul 1992, petenta, împreună cu fiul său I. G. au vândut din cei 5370 mp teren, suprafața de 1300 mp (f. 19 d.u.p.) lui Șestac Alexandu, acesta având teren proprietate învecinat cu cel cumpărat. În urma acestei vânzări, intimatul Șestac A. a fost trecut cu acest teren în rolul agricol. În anul 2009, I. L. l-a acționat în judecată pe intimat pentru revendicare, acțiune ce a format obiectul dosarului nr._ în care, la termenul din data de 02.11.2009 a renunțat la judecată (f. 23 d.u.p.). În cadrul acestui dosar, prin precizările depuse (f. 22 d.u.p.) petenta recunoaște că a vândut suprafața de 13 ari prin înscris sub semnătură privată, arătând că va ataca acest act pe cale separată. Din declarațiile martorilor audiați în dosarul de urmărire penală (propuși de către reclamantă), respectiv B. F. C. și L. G. (f. 11,12 d.u.p.) rezultă că Șestac A. nu a pătruns niciodată pe suprafața de 4070mp teren, ba mai mult, chiar petenta a dat acest teren în urmă cu 14 ani, nepotului său să îl lucreze, iar în urmă cu 2 ani petenta și-a întocmit documentația pentru acel teren ca să poată primi subvenție agricolă.
În condițiile în care, în fața organelor de urmărire penală, atât intimatul cât și petenta, au susținut că dețin, fiecare, suprafețele de teren cu privire la care pretind un drept de proprietate, reiese ca întreg conflictul intervenit, si care vizează legalitatea sau nu a convenției de înstrăinare sub semnătură privată are, în realitate, un caracter civil. El poate fi soluționat pe alte cai procesuale, înaintea instanțelor civile, pentru lămurirea atât a amplasamentelor terenurilor, cât si a liniei despărțitoare dintre ele, precum și pentru lămurirea titlului de proprietate al fiecăreia dintre părți asupra suprafeței de teren de 5370 mp, respectiv asupra părții de 1300 mp din suprafața de 5370mp.
Așa fiind, plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, petenta I. L. a fost obligată să plătească statului suma 100 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs petenta I. L., arătând, prin apărătorul ales, că singurul motiv de nemulțumire este acela că instanța de fond, prevalându-se de modificările procedurii penale, a pronunțat o hotărâre irevocabilă, instituție care nu se regăsește în procedura penală și mai mult decât atât a lipsit partea de dreptul la apărare.
La termenul de judecată din data de 31.01.2011, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului.
Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Curtea o constată ca fiind întemeiată.
Astfel, alineatul 10 al art. 278/1 Cod procedură penală, astfel după cum a fost modificat prin art. XVIII PCT. 39 din Legea nr. 202/2010, prevede că „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.”
Totodată, prin decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis că „Cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a și b Cod procedură penală, este inadmisibilă.”
Având în vedere că prima instanță a respins plângerea împotriva rezoluției procurorului formulată de petenta I. L., ca nefondată, soluție pronunțată în conformitate cu disp. art. 278/1 al. 8 lit. a Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea atacată este definitivă, nefiind atacabilă cu apel sau recurs, în cauză fiind dată, deci, excepția inadmisibilității recursului.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta I. L. împotriva sentinței penale nr. 330 din 13 decembrie 2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
În conformitate cu disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală, Curtea o va obliga pe petenta recurentă să plătească statului suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuientul B. P. împotriva sentinței penale nr. 148/07.03.2012 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă pe revizuientul recurent la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.04.2012.
Președinte,Judecători,Grefier,
Pentru judecător B.I. aflat la seminar
semnează președintele completului,
Red. D.I.C.
Tehnoredact. B.N.
2 ex. /11.05.2012
Jud. fond: M. B.
| ← Revocarea eliberării provizorii. Art. 160 ind. 10 C.p.p..... | Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 128/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
