Evadarea (art.285 NCP). Decizia nr. 269/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 15315/320/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 269/A
Ședința publică din 20 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-R. C.
Judecător I.-C. B.
Grefier D. M.
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul G. P. P. (fiul lui P. și M., născut la data de 25 mai 1997, în prezent deținut în Penitenciarul Târgu M.) împotriva sentinței penale nr. 138 din 23 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților precum și a doamnei procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților asupra fondului cauzei sunt cuprinse în încheierea de ședință din 11 mai 2015 când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi, 20 mai 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentului apel:
La data de 23.02.a.c., Judecătoria Tg.M. pronunță sentința penală nr.138, prin care în temeiul prevederilor art. 386 alin. 1 C. pr. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului G. P. P., din infracțiunea de tentativă la evadare prev. de art. 20 Cod penal 1968 rap. la art. 269 alin. 1 Cod penal 1968 cu aplic. art. 99 și următoarele Cod penal 1968 și art. 3 Cod penal, în infracțiunea de tentativă la evadare prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 285 alin. 1,5 Cod penal cu aplic. art. 113 și următoarele Cod penal și art. 5 Cod penal.
În temeiul prevederilor art. 396 al. 1,2 Cod de procedură penală l-a condamnat pe inculpatul G. P. P., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la evadare prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 285 alin. 1,5 Cod penal cu aplic. art. 113 și următoarele Cod penal și art. 5 Cod penal, a constatat că prezenta faptă era comisă în stare de pluralitate intermediară, față de faptele, pentru care s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de detenție, pe o durată de 3 ani prin sentința penală nr. 20/DL/06.02.2014 a Tribunalului M., definitivă, prin necontestare la data de 17.02.2014 și în temeiul prevederilor art. art. 44 Cod penal rap. la art. 129 al. 1 Cod penal, a stabilit și a luat act față de inculpatul minor G. P. P., măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 (trei) ani.
A constatat că, din durata măsurii educative, se deducea durata executată ca pedeapsă penală, respectiv de la 04.12.2012 la 17.02.2014 și că executarea măsurii educative a început la data de 18.02.2014.
În temeiul prevederilor art. 515 Cod de procedură penală au fost anulate formele de executare a măsurii educative, efectuate în baza sentinței penale nr. 20/DL/06.02.2014 a Tribunalului M. și a dispus efectuarea de noi forme de executare, în baza prezentei sentințe, la data rămânerii definitive.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
La adoptarea acestei soluții instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 05.11.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de deținere în altă cauză, a inculpatului G. P. P., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la evadare prev. de art. 20 vechiul Cod penal rap. la art. 269 alin. 1 vechiul Cod penal cu aplic. art. 99 și următoarele vechiul Cod penal și art. 3 noul Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul G. P. P., la data de 03.05.2013, în jurul orei 15.00, în timp ce se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, în cadrul Penitenciarului Tg.-M., cu intenția de a evada, s-a urcat pe acoperișul clădirii spălătoriei penitenciarului, zonă în care accesul persoanelor private de libertate era interzis, a trecut peste primul rând de plasă, din sârmă ghimpată, după care a încercat escaladarea zidului împrejmuitor al penitenciarului, fără a reuși finalizarea acestei acțiuni, întrucât a fost depistat și imobilizat de organele de ordine.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost întemeiată pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșele foto aferente; declarațiile inculpatului G. P. P.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică; declarația martorului R. G.; declarația martorului P. A. Mauricio; declarația martorului M. F.; declarația martorului T. Z.; declarația martorului Z. Loredan P.; declarația martorului Mătea C. C.; declarația martorului P. C. I.; declarația martorului S. D.; proces-verbal de vizionare și suportul optic de tip CD, care conținea imaginile surprinse de camerele de supraveghere, din cadrul locului de detenție.
Prin încheierea din 29.01.2015 (f 131 - 132 dosar), judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, a constatat competența materială și teritorială a Judecătoriei Târgu M. și a dispus începerea judecății.
În cursul judecății a fost depusă fișa de cazier, actualizată, a inculpatului, s-a luat declarație acestuia (f. 57 dosar), s-a dispus atașarea hotărârilor judecătorești anterioare de condamnare ale acestuia, s-a atașat situația juridică a acestuia și s-a dispus întocmirea unui raport de evaluare.
Instanța nu a mai administrat alte probe, în cursul judecății, întrucât inculpatul a recunoscut, fără rezerve, învinuirea ce i-a fost adusă, însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale și, totodată, arătând că nu contesta probatoriul administrat și nici nu a propus administrarea vreunei probe suplimentare. Inculpatul nu a dorit să dea declarații detaliate despre comiterea faptei.
Analizând coroborat actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul G. P. P. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și tâlhărie prin sentința penală nr. 17 din 23.01.2013 a Tribunalului Hunedoara, definitivă, prin nerecurarea deciziei penale nr. 44/A din 26.02.2013 a Curții de Apel A. I., fiind emis mandatul de executare a pedepsei nr. 18/27.03.2013 al Tribunalului Hunedoara.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 04.12.2012, de Tribunalul Hunedoara, iar, la data de 21.12.2012, inculpatul a fost transferat la Penitenciarul Tg.-M., actualmente Centrul de deținere Tg.-M.. În prezent inculpatul se afla în Centrul de Detenție C..
La data de 03.05.2013, în jurul orei 15.00 inculpatul se afla în timpul programului de plimbare, în curtea secției E2 a Penitenciarului Tg.-M., împreună cu alți deținuți, respectiv martorii R. G., P. A. Mauricio și M. F.. În timp ce discuta cu acești martori inculpatul s-a hotărât să evadeze, din locul de deținere, observând că zidul împrejmuitor putea fi, cu ușurință, escaladat de pe acoperișul clădirii spălătoriei.
Astfel, s-a urcat pe acoperișul spălătoriei, escaladând peretele acesteia, folosindu-se de burlanul de scurgere al apei pluviale, a trecut de plasa din sârmă ghimpată, pe care se afla o tablă cu inscripția „Zona Interzisă”, după care s-a deplasat înspre zidul exterior al locului de deținere, cu intenția de a-l escalada. A încercat să rupă plasa de culoare verde, instalată pentru a preveni introducerea obiectelor interzise și a încercat să treacă de plasa din sârmă ghimpată, montată pe zidul exterior. Despre acest incident au fost alertați agenții de poliție însărcinați cu asigurarea ordinii, în cadrul centrului de deținere, respectiv martorii T. Z., Z. Loredan P., Mătea C. A. și P. C. I., care s-au deplasat în curtea secției E2 și l-au somat pe inculpat să se oprească.
Auzind somațiile organelor de ordine, inculpatul s-a oprit înainte de a începe escaladarea zidului, dar a refuzat să coboare de pe acoperișul clădirii, astfel că a fost necesară intervenția martorului Mătea C., care a urcat pe acoperiș, l-a imobilizat pe inculpat, după care l-a escortat pe acesta, înapoi, în celula unde era încarcerat.
Situația de fapt descrisă mai sus a reieșit din coroborarea tuturor probelor administrate, în faza de urmărire penală, situație de fapt confirmată de către inculpat, în declarația dată în fața instanței.
În drept, ținând cont de legislația în vigoare la data săvârșirii, fapta inculpatului G. P. P., care, la data de 03.05.2013, în jurul orei 15.00, în timp ce se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, în cadrul Penitenciarului Tg.-M., cu intenția de a evada, s-a urcat pe acoperișul clădirii spălătoriei penitenciarului, zonă în care accesul persoanelor private de libertate era interzis, a trecut peste primul rând de plasa din sârmă ghimpată, după care a încercat escaladarea zidului împrejmuitor al penitenciarului, fără a reuși finalizarea acestei acțiuni întrucât a fost depistat și imobilizat de organele de ordine, întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la evadare, prev. de art. 20 Codul penal 1968 rap. la art. 269 alin. 1 Codul penal 1968 cu aplic. art. 99 și următoarele Codul penal 1968 și art. 3 Cod penal.
Potrivit prevederilor art. 5 al. 1 Cod penal „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Aplicând legea penală mai favorabilă, în acord cu decizia CCR nr. 265/2014, prin apreciere globală și nu pe instituții autonome, instanța a constatat că, în cazul concret de față, mai favorabilă pentru inculpat, era legea penală nouă, întrucât pentru săvârșirea de infracțiuni de către minori nu mai sunt prevăzute pedepse, ci măsuri educative, chiar măsurile preventive privative de libertate, fiind, prin regimul de executare, în mod evident, mai favorabile pentru inculpat.
În consecință, în temeiul prevederilor art. 386 alin. 1 C. pr. pen. instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, reținute în sarcina inculpatului G. P. P., din infracțiunea de tentativă la evadare, prev. de art. 20 Cod penal 1968 rap. la art. 269 alin. 1 Cod penal 1968 cu aplic. art. 99 și următoarele Cod penal 1968 și art. 3 Cod penal, în infracțiunea de tentativă, la evadare prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 285 alin. 1,5 Cod penal cu aplic. art. 113 și următoarele Cod penal și art. 5 Cod penal.
La individualizarea sancțiunii pentru infracțiunea pentru care era judecat inculpatul, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituiau antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal și ținând cont de faptul că inculpatul avea afecțiuni psihice, care necesitau tratament medical permanent (f 38 dosar urmărire penală), și că fapta a fost comisă pe fondul întreruperii voluntare a tratamentului, de împrejurarea că fiind la vârsta minoratului nu a conștientizat gravitatea faptei săvârșite, instanța a apreciat că se impunea stabilirea și aplicarea unei măsuri educative, cu privare de libertate, mai exact internare într-un centru de detenție, care să nu fie mai ușoară decât cea pe care o executa, respectiv 3 ani internare.
Potrivit prevederilor art. 285 al. 4 Cod penal „pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă la data evadării”. Instanța a constatat că prevederile legale citate nu puteau fi aplicate în cazul de față. Față de regimul sancționator al infractorilor minori, prev. de art. 114 Cod penal, față de minorul care a săvârșit una sau mai multe infracțiuni se luau măsuri educative și nu pedepse penale. Prin urmare, legiuitorul folosind sintagma „pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare”, rezulta că nu a avut în vedere și situația minorilor. Pe de altă parte, regimul sancționator al minorilor deroga, în toate cazurile, de la regimul aplicabil infractorilor majori, neexistând excepții în acest sens.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că, în cazul unei infracțiuni de evadare, comise de un infractor minor, urmau a se aplica regulile de la concursul de infracțiuni sau pluralitatea intermediară, după cum starea acestuia de deținere era atrasă de executarea unei măsuri preventive ori a unei măsuri educative privative de libertate, definitiv aplicate.
În cazul de față inculpatul G. P. se afla în executarea unei măsuri educative privative de libertate de 3 ani, internare într-un centru de detenție.
Faptele pentru care s-a aplicat măsura au fost comise sub imperiul codului penal 1968, prin sentința penală nr. 17/23 ianuarie 2013 a Tribunalului Hunedoara (f 102 dosar) fiind aplicată o pedeapsă penală de 3 trei ani închisoare, care, după . noului cod penal a fost înlocuită cu măsura educativă a internării, într-un centru de detenție, pe o durată de 3 trei ani, prin sentința penală nr. 20/06.02.2014 a Tribunalului M. ( f 107 dosar).
S-a observat că prezenta infracțiune era comisă sub imperiul codului penal anterior, respectiv la data de 03.05.2013, dată la care inculpatul executa o pedeapsă penală și nu o măsură educativă. Prin urmare, pentru sancționarea acesteia nu vor putea fi aplicate prevederile art. 125 al. 3 Cod penal „dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune … instanța prelungește măsura internării”, întrucât la data săvârșirii faptei inculpatul nu se afla în executarea unei măsuri educative.
Regimul sancționator aplicabil în speța de față era regimul general al sancționării concursului de infracțiuni comise de minori, respectiv art. 129 al. 1 Cod penal.
Prezenta faptă fiind comisă în stare de pluralitate intermediară față de faptele anterioare, prin aplicarea prevederilor art. 44 al. 2 Cod penal, cu trimitere la art. 129 al. 1 Cod penal, instanța a stabilit și aplicat o singură măsură educativă, pentru toate faptele comise de inculpatul G. P., acesta în concret, urmând a executa măsura educativă a internării, într-un centru de detenție, pe o durată de 3 ani.
Instanța a mai constatat că inculpatul a fost arestat preventiv, la data de 04.12.2012 și, ulterior, s-a aflat în executarea pedepsei închisorii până la data de 17.02.2014, dată la care a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac, sentința penală prin care pedeapsa închisorii a fost înlocuită cu măsura educativă a internării, într-un centru de detenție. Începând cu data de 18.02.2014 inculpatul a început executarea măsurii educative.
În temeiul prevederilor art. 40 al. 2 Cod penal și art. 72 Cod penal (texte cu valoare de principiu de drept penal, aplicabile și în cazul minorilor întrucât nu există prevederi speciale în acest sens), instanța a dedus din durata măsurii educative stabilite, durata perioadelor în care inculpatul a fost arestat preventiv sau a fost în executarea pedepsei.
Tot aplicând principiile de drept penal, respectiv principiul neexecutării a două sau mai multe pedepse pentru aceiași faptă, cu toate că nu există vreo prevedere specială în acest sens, instanța a constatat că executarea măsurii educative stabilită și aplicată prin prezenta sentință a început la data de 18.02.2014, dată la care pedeapsa aplicată pentru faptele anterioare a fost înlocuită cu măsura educativă.
În temeiul prevederilor art. 515 Cod de procedură penală au fost anulate formele de executare a măsurii educative efectuate în baza sentinței penale nr. 20/DL/06.02.2014 a Tribunalului M. și s-a dispus efectuarea de noi forme de executare în baza prezentei sentințe, la data rămânerii definitive.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Hotărârea astfel pronunțată de către Judecătoria Tg.M., în termen legal, a fost apelată de inculpatul minor G. P. P., care, în calea de astfel exercitată, a solicitat ca, în urma reformării parțiale a sentinței penale criticate, să-i fie redus cuantumul măsurii educative aplicate, ce l-a apreciat a fi prea aspru.
Analizând apelul astfel declarat cu stricta respectare a dispart.412, 416-419 Cod procedură penală se constată că acesta are caracter nefondat, deoarece:
Inculpatul, ce nu este încă major, a înțeles să-și manifeste nemulțumirea față de cuantumul prea mare al măsurii educative aplicate, critică ce apare total nefondată prin prisma „experienței infracționale acumulate”, în timp, de acesta. Deși inculpatul apelant se afla în executarea măsurii educative a internării sale într-un centru de detenție, pe o perioadă de 3 ani, acesta nu a înțeles să respecte constrângerile la care a fost supus, nu a vrut că accepte ideea că, în perioada privării sale de libertate, trebuie să respecte reguli stricte și benevol a întrerupt administrarea medicației, ce îi fusese prescrisă. Ghidându-se după propriul sistem de valori, inculpatul minor, în data de 3 mai 2013, a urmărit să scape din executarea măsurii educative, ce îi fusese aplicate prin sentința penală nr.20/DL/06.02.2014 a Tribunalului M., și a cărei materializare se realiza în cadrul Penitenciarului Tg.M. și a urmărit să evadeze, nedorind, în acest mod, decât să se sustragă rigorilor legii. Inculpatul nu înțelege să respecte alte reguli decât cele concepute de el, autoritățile statului sunt ca și inexistente, iar urmarea unui program strict determinat, cu activități bine structurate și amplasate temporal constituie o greutate pentru acesta.
Pentru ca reeducarea inculpatului să se realizeze este necesar ca acesta să execute măsura educativă a internării sale, într-un centru de detenție, pentru intervalul de timp determinat prin hotărârea judecătorească criticată.
Constatându-se că hotărârea judecătorească criticată se caracterizează prin legalitate și temeinicie urmează, pentru considerentele anterior expuse, să fie respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul G. P. P. împotriva sentinței penale nr. 138 din 23 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu M., în dosarul nr._, conform art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul G. P. P. (fiul lui P. și M., născut la data de 25 mai 1997, în prezent deținut în Penitenciarul Târgu M.) împotriva sentinței penale nr. 138 din 23 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu M., în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei RON cu titlu de onorariu pentru avocatul din oficiu se va avansa Baroului M. din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2015.
Președinte Judecător
M.-R. C. I.-C. B.
Grefier
D. M.
Red.MRC/22.05.2015
Thnred./CC/3 exp./25.05.2015
Jd.fd. B.I.C.
| ← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 250/2015. Curtea de... → |
|---|
