Şantajul (art.207 NCP). Decizia nr. 270/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 270/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 3533/289/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 270/A
Ședința publică din 20 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-R. C.
Judecător I.-C. B.
Grefier D. M.
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpata N. C. (fiica lui V. și N., născută la data de 27 aprilie 1969, în prezent deținută în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr. 39 din 5 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților precum și a doamnei procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că a fost depus la dosar extrasul de pe fișa de cazier judiciar a inculpatei.
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților asupra fondului cauzei sunt cuprinse în încheierea de ședință din 11 mai 2015 când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi, 20 mai 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr. 39 din 5 martie 2015, Judecătoria Reghin a dispus după cum urmează:
Admite solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de Șantaj, prevăzută de art. 207 alin. 1 și 3 C.p., în cea de Șantaj prevăzută de art. 207 alin. 1 și 3 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p.
Respinge cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de Înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 C.p. în infracțiunea de Înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 C.p. din 1969.
În baza art. 207 alin. 1 și 3 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 și 36 alin. 1 C.p., instanța condamnă pe inculpata N. C., fiica lui V. și N., născută în data de 27.04.1969 în M., cu domiciliul în com. M. ., CNP_, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 67 C.p., instanța dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C.p., pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, ce-și va produce efectele după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.p., pe perioada executării pedepsei, instanța interzice drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C.p., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 244 alin. 1 și 2 cu aplicarea art. 35 alin. 1 și 36 alin. 1 C.p., instanța condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 67 C.p., instanța dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C.p., pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, ce-și va produce efectele după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.p., pe perioada executării pedepsei, instanța interzice drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C.p., cu titlu de pedeapsă accesorie.
Instanța constată că faptele săvârșite de inculpată sunt concurente, iar în temeiul art. 39 alin. 1 lit. b C.p., contopește pedepsele aplicate, aplică pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care în baza aceluiași text legal adăugă un spor de 1 an și 4 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 6 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 72 C.p., instanța deduce din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii dispuse la data de 15.09.2014 și al arestării preventive dispuse la data de 16.09.2014, la zi.
În temeiul art. 45 alin. 3, 5 C.p., instanța dispune ca pe lângă pedeapsa finală să se aplice pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C.p., pe o perioadă de 3 ani, ce-și va produce efectele după executarea pedepsei închisorii și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C.p.
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. instanța dispune menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpată prin încheierea nr. 71/CC/16.09.2014 a Judecătoriei Reghin.
În temeiul art. 242 C.p.p. respinge solicitarea inculpatei de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În baza art. 25 și 397 C. pr. pen. și art. 1349 C. civ., instanța obligă inculpata să achite părții civile C. A. D., cu domiciliul în comuna Batoș, ., jud. M., suma de 117.570,10 lei și suma de 3.846 de euro, reprezentând prejudiciul cauzat și suma de 20.000 de lei, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., instanța obligă inculpata la plata sumei de 1.400 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 900 de lei provine din faza de urmărire penală.
Onorariul apărătorului ce a asigurat asistența juridică obligatorie în faza de cameră preliminară, în sumă de 100 de lei, se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
În motivare, prima instanță arată că inculpata și partea civilă s-au cunoscut în toamna anului 2013, când aflată în localitate Urziceni în interes de afaceri, partea civilă, care urma să se deplaseze spre loc. B., a preluat-o „la ocazie” pe inculpată cu mașina sa și a condus-o până în loc. B., după care acest și-a continuat traseul.
Pe perioada acelei deplasări inculpata a aflat că partea civilă se ocupă cu montarea de panouri solare, context în care i-a relatat acesteia că deține un teren de 5300 mp lângă „Hanul lui Ț.”, pe DE 85 și că i-l poate închiria pentru montarea de panouri solare. În cadrul aceleiași discuții, inculpata i-a relatat părții civile că intenționează să acceseze fonduri europene întrucât pe acel teren urma să treacă un drum european și că pentru obținerea fondurilor respective este nevoie să constituie un fond de garanții. În vederea constituirii fondului respectiv, inculpata i-a solicitat un împrumut părții civile, urmând a-i înapoia acesteia dublul împrumutului după accesarea fondurilor europene. Tot atunci inculpata i-a solicitat părții civile o carte de vizită.
Toate aceste aspecte reies din declarațiile coroborate ale inculpatei și părții civile.
Ulterior, sub același pretext legat de obținerea fondurilor europene, inculpata a determinat-o pe partea civilă să-i remită diferite sume de bani, potrivit propriei declarații (f. 353), inculpata obținând de la partea civilă, dar și de la alte persoane în numele părții civile, între toamna anului 2013 și vara anului 2014, suma de 80.000 de lei.
Faptul remiterii mai multor sume de bani inculpatei, a fost relatat și de mai mulți martori audiați în cauză, respectiv de C. I. (f. 357), I. C. (f. 376), T. N. (f. 378), P. E. (f. 379), Suceava M. (f. 489), S. I. M. (f. 492), Sărmătean D. (f. 494), R. G. D. (f. 495), M. A. (f. 496), dar este dovedit și de mandatele poștale depuse la dosar, astfel că sub acest aspect susținerile din actul de acuzare sunt corecte.
Din modul de operare (ce reiese și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice), este evident că inculpata a intenționat totodată să mențină starea de eroare indusă părții civile prin înmânarea acesteia a unei chei de la o cutie de valori unde inculpata susținea că se află toate actele de proprietate de la terenul sus-menționat și de la încă un apartament deținut de inculpată. Alte modalități de menținere în eroare au constat în aparenta intenție a inculpatei de a o împuternici pe partea civilă asupra unui cont de depozit deținut de aceasta la Banca Transilvania și de a încheia un contract notarial privind sumele de bani remise.
Aceeași atitudine consecventă a inculpatei de menținere în eroare a părții civile se desprinde și din convorbirile telefonice purtate între cei doi și redate în procesele-verbale depuse la filele 144-156, în cuprinsul acestora inculpata promițându-i în mod repetat părții civile că-i va restitui sumele de bani remise, dar că mai întâi este nevoie să obțină fondurile europene.
Față de toate aceste aspecte, având în vedere probele administrate, instanța conchide că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții civile, faptă ce are caracter continuat.
În privința infracțiunii de șantaj, instanța reține că partea civilă a relatat că spre finalul perioadei infracționale, inculpata i-a adresat amenințări părții civile, în vederea obținerii altor sume de bani.
Aceste afirmații sunt susținute de declarațiile martorilor C. I., Suceava M., dar totodată și de convorbirile telefonice purtate în perioada 11-16 septembrie 2014 între inculpată și partea civilă. Din cuprinsul acestor convorbiri reiese fără echivoc că la data de 12.09.2014, inculpata a purtat o convorbire telefonică cu partea civilă în cuprinsul căreia a amenințat-o pe aceasta că vor merge amândoi la pușcărie dacă nu va achita suma de 3000 de euro și că-i va spune soției părții civile care este suma reală de bani remisă inculpatei (fapt care i-ar fi putut cauza probleme în familie din moment ce soția părții civile nu cunoștea cuantumul real al sumei împrumutate).
Tot în aceeași zi, dar cu 2 ore și 30 de minute înainte de convorbirea sus-menționată, inculpata îi trimisese un mesaj text părții civile prin care i-a adresat următoarea amenințare „Pentru mine nu mai contează nimic! Am pierdut ce am avut. Ai grijă să nu pierzi și banii și familia. Nu te juca. N-ai confirmat până la unu. Nu mai răspund de mine.”
Prin urmare, instanța constată că inculpata se face vinovată și de săvârșirea infracțiunii de Șantaj.
În privința laturii civile, instanța constată că partea civilă și-a majorat pretențiile civile la suma de 300.000 de lei, cu titlu de daune materiale și 20.000 de lei cu titlu de daune morale.
Din probele administrate în dovedirea pretențiilor, instanța constată că a fost probată doar suma de 117.570,10 lei și cea de 3.846 de euro. Cuantumul ante-menționat reiese din mandatele poștale depuse în original în plicul anexat la fila 247 din dosar, din mandatul poștal nr. 7546/03.06.2014 (f. 510), din recipisa de depunere numerar și ordinul de încasare din data de 02.05.2014 emise de Banca Românească (f. 511-514), dar și din declarațiile martorilor I. C. (f. 376), S. I. M. (f. 492), Sărmătean D. (f. 494), R. G. D. (f. 495) și M. A. (f. 496).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpata, susținându-și poziția de nerecunoaștere a faptelor din prima instanță.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În ce privește săvârșirea de către inculpată a faptelor, cu vinovăție, considerentele primei instanțe sunt justificate și se impune a fi însușite și de instanța de apel. Aceasta din urmă adaugă că, chiar în declarația dată în apel, inculpata recunoaște primirea sumelor de bani de la inculpat și neîntreprinderea nici unuia dintre demersurile în vederea cărora primise sumele. În declarația dată la urmărire penală, inculpata este explicită în sensul că i-a solicitat părții civile banii cu titlu de taxe necesare obținerii de fonduri europene. Singura justificare oferită instanței de apel de către inculpată este aceea că este femeie iar partea civilă este bărbat, dar aceasta este nu poate reprezenta o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei. La fel, nu reprezintă o astfel de cauză pretinsa restituire a banilor. Oricum, aceasta nu este prin nimic dovedită, în condițiile în care primirea banilor de către partea civilă este probată prin înscrisuri – nu doar mandate poștale, ci și înscrisuri preconstituite tocmai cu titlu de dovadă a plății, care impuneau documente similare pentru descărcarea de obligația de restituire.
Privitor la infracțiunea de șantaj, aceasta rezultă în mod neechivoc din transcrierea convorbirilor și mesajelor telefonice citate și de prima instanță.
În concluzie, starea de fapt și încadrarea juridică reținute de prima instanță sunt justificate.
În ce privește individualizarea pedepselor, instanța de apel consideră că criteriile de individualizare relevante justifică reducerea cuantumurilor pedepselor cu închisoarea stabilite de prima instanță. În ce privește infracțiunea de înșelăciune, observă că inculpata nu a folosit, potrivit probelor dosarului, nici o manoperă frauduloasă pentru inducerea în eroare a părții civile, în afară de simpla prezentare a unei situații nereale, a cărei nerealitate putea fi ușor verificată – efectuarea unor demersuri pentru obținerea unor neprecizate fonduri europene. De altfel, soția părții civile, martora C. I., arată la urmărire penală că și-a dat seama că „sigur este o țeapă”, că i-a spus soțului ei acest lucru, și că acesta a promis că va înceta să îi dea bani inculpatei. Totuși, partea civilă a continuat să trimită bani, cu o obstinație care prin caracterul ei neobișnuit și prin contribuția ei la producerea prejudiciului răpește ceva din pericolul social al faptei inculpatei.
În ce privește infracțiunea de șantaj, instanța de apel observă că obiectul amenințărilor îl constituia dezvăluirea de către inculpată, către soția părții civile, a faptului că partea civilă a continuat să îi trimită bani. Chiar dacă fapta părții civile constituie o faptă compromițătoare, caracterul ei compromițător nu este unul deosebit – dovadă stând faptul că, în raport cu această faptă, părții civile i s-a recunoscut calitatea de victimă.
Ca urmare, chiar având în vedere antecedentele penale ale inculpatei și urmările faptelor asupra părții civile, care ar fi scris către familie un bilet de sinucidere, depus la dosar, se impune reducerea pedepselor cu închisoarea stabilite de prima instanță.
În latura civilă, soluția primei instanțe este întemeiată pe înscrisurile depuse la dosar.
Pentru aceste considerente, instanța de apel va admite apelul declarat de inculpata N. C., în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen., va desființa parțial sentința atacată, și în rejudecare va dispune potrivit celor de mai sus cu privire la pedepsele cu închisoarea stabilite.
În baza art. 422 Cod pr. pen. va deduce din pedeapsa aplicată, în afara duratei deduse de prima instanță, și durata arestării preventive de la data pronunțării sentinței până la zi.
În baza art. 275 alin. 3 Cod pr. pen. Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpata N. C. (fiica lui V. și N., născută la data de 27 aprilie 1969, în prezent deținută în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr. 39 din 5 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Desființează parțial sentința penală criticată și, rejudecând cauza în următoarele limite:
Reduce pedeapsa aplicată acestei inculpate pentru săvârșirea infracțiunii incriminate de disp. art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 36 alin. 1 Cod penal, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare. Menține pedeapsa complementară și cea accesorie aplicate acestei inculpate prin sentința penală criticată pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei apelante N. C. pentru comiterea infracțiunii incriminate de disp. art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 șl a art. 36 alin. 1 Cod penal, de la 4 ani la 3 ani închisoare. Menține pedeapsa complementară și cea accesorie aplicate acestei inculpate prin sentința penală criticată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Constatând că inculpata a comis în condițiile concursului real cele două infracțiuni, contopește pedepsele principale, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care adaugă sporul fix și obligatoriu de 1 an închisoare, stabilind ca, în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă principală de 4 (patru) ani închisoare.
Menține toate celelalte dispoziții din sentința penală apelată referitoare la pedeapsa complementară și cea accesorie aplicată inculpatei apelante, la modul de soluționare a acțiunii civile, la măsurile preventive și la cheltuielile judiciare către stat.
Menținând starea de arest a inculpatei apelante, deduce din pedeapsa rezultantă aplicată acesteia, arestul preventiv executat de la data pronunțării hotărârii judecătorești criticate – 5.03.2015 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina acestuia, suma de 200 lei cu titlu de onorar avocațial pentru apărătorul desemnat din oficiu, urmând a fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2015.
Președinte, Grefier,
M.-R. C. I.-C. B.
Grefier
D. M.
Red. tehnored .I.B. 17.06.15
Imprimat D.M. 18.06.2015 – 5 ex.
Judecător fond A. M.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 250/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 253/2015. Curtea de... → |
|---|
