Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 190/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 3016/102/2014
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 190/A
Ședința publică din 14 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător A. O.
Grefier A. B. F.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de către inculpatul T. F. (fiul lui I. și M., născut la data de 11.04.1949 în localitatea Criș, jud. M., domiciliat în Cristuru S., .. 9, ., jud. Harghita, posesor al actului de identitate C.I. ., nr._, având CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud), împotriva sentinței penale nr. 325/17.12.2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de Apel Tg.M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și al susținerilor în fond ale părții, personal și prin apărător, precum și ale reprezentantului parchetului, au fost consemnate în încheierea din data de 25 martie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 9 aprilie 2015, apoi pentru data de astăzi, 14 aprilie 2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE APEL
Față de apelul formulat:
Prin sentința penală nr. 325/17.12.2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în temeiul art. 386 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului T. F., referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 1, 2 Cod penal.
În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. F., în temeiul art. 32 Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 și 2 Cod penal, cu reținerea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 76 alin. 1 și 3 Cod penal, la pedeapsa de: 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei.
În baza art. 67 alin. 2 Cod penal, coroborat cu art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului, pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 literele a, b și h Cod penal, constând în:
dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice,
dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și
dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o durată de 1 an, pedeapsă care se va executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal i-a fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 literele a, b și h Cod penal:
dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice,
dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și
dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pedeapsă care s-a dispus a se executa din momentul rămânerii definitive a acestei hotărâri și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, a fost scăzută din pedeapsa aplicată durata reținerii pe 24 h, din data de 02 septembrie 2014, precum și durata arestării preventive, începând cu data de 02 septembrie 2014 și până la zi.
În temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menținut inculpatul în stare de detenție.
În baza art. 162 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, bunurile, respectiv:
- coletul nr. 1, conținând un cuțit cu lungimea totală de 165 mm, având lama de 65 mm și mânerul din material plastic de culoare neagră (ridicat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului de la inculpatul T. F.);
- coletul nr. 2, conținând o cămașă cu mâneci scurte din material textil de culoare albastru deschis și o pereche de pantaloni de tip blue-jeans de culoare albastră (ridicate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului de la inculpatul T. F.);
- coletul nr. 3, conținând un tricou din material textil aparținând persoanei vătămate Ț. E. (ridicat cu ocazia efectuării cercetării la fața locului), având regimul mijloacelor materiale de probă - păstrate în prezent la Camera de corpuri delicte a Tribunalului M., fiind înregistrate la poziția nr. 11/2014, în Registrul de valori și corpuri delicte, în baza procesului verbal încheiat la data de 11.09.2014, s-a dispus a urma traseul dosarului de fond.
În temeiul art. 7 alin. 1, raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 și la punctul 1 din Anexa la Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice necesare în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, l-a informat pe inculpat cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.
În baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 1 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1.357, art. 1.359 și art. 1.381 Cod civil, a fost admisă în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. E. și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 2.000 (două mii) Euro, sau echivalentul acestei sume în lei, la data plății, conform cursului B.N.R., cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
Au fost respinse pretențiile civile solicitate de partea civilă sub forma daunelor materiale, constând în plata unei indemnizații lunare în cuantum de 1.000 lei, până la refacerea deplină a capacității de muncă.
S-a luat act că partea civilă a renunțat la cererea având ca obiect luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor inculpatului.
În baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 1 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1.357, art. 1.381 și art. 1.386 Cod civil, raportat la art. 313 alin. 1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TG.M., prin reprezentanți legali și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 4.080,94 lei, precum și dobânzile legale aferente, începând cu data de 08.09.2014 (data externării părții civile Ț. E.) și până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea părții civile Ț. E..
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul T. F. să plătească în favoarea statului suma de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Persoana vătămată Ț. E. era născută la data de 16 februarie 1968 și locuia în satul Criș, ., în imobilul cu numărul administrativ 431.
În aceeași localitate, la numărul administrativ 432 este situată casa părintească a inculpatului T. F. (născut la data de 11 aprilie 1949) a cărei proprietară era S. M., sora inculpatul, care locuiește în localitatea Cluj N..
Inculpatul T. F. (zis „F.”) avea domiciliul în orașul Cristuru S., jud. Harghita, iar în data de 01.09.2014 după ce a efectuat o vizită la o soră de a sa, respectiv numita A. M., care locuiește în satul Criș, s-a deplasat la casa părintească pentru a-și aștepta cealaltă soră, respectiv pe S. M., care urma să sosească de la Cluj-N..
La aceeași dată, persoana vătămată Ț. E. se afla în stare de ebrietate și pe fondul acestei stări a generat un conflict verbal cu inculpatul T. F., care sosise la casa părintească.
Astfel, observându-l pe inculpat că deschide porțile imobilului cu numărul administrativ 432 din localitatea Criș, ., imobil învecinat cu al său, persoana vătămată Ț. E. i-a reproșat acestuia că nu are niciun drept să intre în curtea imobilului, el fiind cel responsabil de administrare și a început să-i adreseze cuvinte ofensatoare, jignitoare. Inculpatul T. F. – care se afla în curte – s-a deplasat spre poartă și s-a oprit lângă un stâlp, timp în care a ripostat și a adresat la rândul lui injurii persoanei vătămate. Conflictul verbal a degenerat într-unul fizic, cei doi aplicându-și reciproc lovituri, în timp ce se aflau în fața imobilului cu numărul administrativ 432. Conform celor declarate de martorul S. Ș. V., cel care a lovit prima dată a fost persoana vătămată care a aplicat inculpatului trei lovituri cu pumnul, după care cei doi s-au lovit reciproc.
Martorul ocular S. Ș. V. – ce locuiește vis-a-vis de locația în care se aflau inculpatul și persoana vătămată, lucrând la tractorul personal, reparând un cablu de antenă în cabină, observându-i că cei doi se bat, s-a îndreptat către aceștia și „s-a aruncat între ei pentru că tot încercau să se lovească”. Urmare îmbrâncelilor, inculpatul și persoana vătămată au ajuns din stradă în interiorul curții aparținând surorii inculpatului T. F.. După aproximativ 5-10 minute, timp în care cei doi și-au adresat injurii, au strigat și au urlat unul la altul și s-au lovit reciproc, martorul S. Ș. V. l-a scos pe Ț. E. din curtea imobilului aparținând numitei S. M. și l-a dus în curtea imobilului acestuia, cerându-i să se liniștească.
După această altercație inculpatul s-a așezat în curte pe o pătură unde cu un cuțit de bucătărie – cu lungimea totală de 165 mm, având lama de 65 mm și mânerul din material plastic de culoare neagră - a început să curețe nuci.
Imediat după ce martorul S. Ș. V. a traversat . în curtea casei sale, unde a încercat să-și continue munca începută în cabina tractorului, a fost alertată de concubina lui că persoana vătămată Ț. E. a revenit în stradă și se îndreaptă către inculpatul T. F., care între timp – aducându-și aminte că nu a încuiat mașina cu care venise - s-a deplasat lângă autoturismul parcat în drumul județean, pentru a-l închide.
Martorul văzându-l pe Ț. E. fugind spre inculpat a strigat la inculpat să intre în curte, însă acesta „deja a fost lovit de E.”, moment în care martorul s-a îndreptat spre cei doi.
Când a ajuns lângă aceștia, cei doi erau în curte și i-a văzut că se luaseră la bătaie reciproc, „fiind încleștați”, astfel că a intervenit pentru a-i despărți. Până la intervenția martorului, inculpatul a aplicat persoanei vătămate opt lovituri cu cuțitul de bucătărie pe care îl avea în mâna dreaptă, loviturile fiindu-i aplicate în partea laterală stângă a toracelui. Loviturile au fost aplicate cu așa forță, încât lama cuțitului s-a îndoit – aspect recunoscut chiar de către inculpat.
După ce a reușit să-i despartă, martorul S. Ș. V. a observat că persoana vătămată era tăiată la nivelul brațului stâng, zonă din care „sângele îi țâșnea”. Astfel, l-a îndepărtat pe inculpatul T. F. pentru a nu se mai apropia de persoana vătămată, spunându-i „du-te, dă-i pace, cu ce l-ai tăiat la mână?”. A constatat că era plină de sânge și când i-a ridicat tricoul i-a văzut tăieturile din partea stângă a toracelui. Și-a dat seama că era în stare gravă, sângerând abundent, astfel că a dus persoana vătămată în locuința acesteia, a așezat-o pe un pat și a încercat să-i oprească hemoragia prin compresie cu bucăți de material textil. Totodată, a strigat către concubina sa A. A., să fie anunțată salvarea la numărul unic de urgență 112.
În continuare, inculpatul T. F. a intrat în curtea imobilului surorii sale, a scos o găleată cu apă din fântână, a spălat cuțitul de bucătărie folosit în agresiune și care era plin de sânge, și-a spălat cămașa și pantalonii stropiți cu sânge, după care a așteptat sosirea surorii sale din Cluj-N., decojind nuci cu același cuțit de bucătărie.
În legătură cu evenimentul analizat, persoana vătămată Ț. E. a arătat, cu ocazia audierilor efectuate în cursul urmăririi penale și în fața noastră, că în data de 01.09.2014 se afla sub influența băuturilor alcoolice, fără a putea preciza cantitatea de alcool consumată. De asemenea, a confirmat că s-a înfuriat în momentul în care a observat că porțile grădinii aparținând vecinei sale S. M., pe care le asigurase cu un lacăt, fuseseră deschise de inculpatul T. F., zis „F.”. În continuare, l-a rugat pe acuzat, să iasă din grădină, însă inculpatul l-a lovit și tot ce își amintea era că a auzit un zdrăngănit de chei și a văzut cum sângerează, moment în care și-a pierdut cunoștința. Când și-a revenit, se afla pe un pat de spital, „fiind găurit ca o stropitoare pe tot corpul, în jurul inimii și a plămânilor”. Persoana vătămată a negat că ar fi adresat injurii inculpatului sau că l-ar fi lovit, admițând totuși posibilitatea agresării fizice a acestuia, dar numai în condițiile unei apărări.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 3505/A1/265 eliberat de Institutul de Medicină Legală Tg. M., victima Ț. E. a suferit 8 plăgi înjunghiate, hemitorace stâng lateral și posterior, respectiv:
- la nivelul regiunii axiale stângi o plagă cu margini netede și un unghi ascuțit, cu lungimea de 2 cm, oblică;
- în linia axial anterioară stângă în 1/3 medie a toracelui, o plagă oblică cu margini netede, lungimea de 3 cm, oblică, cu unghiul ascuțit la extremitatea inferomedială;
- o plagă orizontală cu margini netede în linia axială posterioară stângă în 1/3 medie cu inferioară a toracelui;
- în linia axială posterioară stângă două plăgi cu margini netede cu lungimea de 4 cm fiecare, cu traiect orizontal, cu unghiul ascuțit orientat spre lateral, situate în 1/3 superioară respectiv medie a toracelui;
- în linia scapulară stângă în 1/3 inferioară a toracelui o plagă de 6 cm lungime cu margini netede;
- la nivelul rebordului costal stâng în linia medioclaviculară o plagă cu margini netede cu lungimea de 2.5 cm;
- la nivelul brațului stâng fața laterală 1/3 inferioară, o plagă orizontală de 1cm, cu margini netede.
Cu ocazia examinării CT, s-a stabilit că persoana vătămată a prezentat și pneumotorax masiv, efectuându-se drenaj pleural de urgență, prin care s-a exteriorizat 50 ml de sânge și aer, emfizem subcutanat perete toracic posterior și lateral, postero-lateral stâng și fractură arc costal lateral C6 stâng. Leziunile s-au putut produce la data de 01.09.2014 prin mecanismul de loviri directe repetate cu instrument tăietor-înțepător de tipul cuțitului sau briceagului, majoritatea loviturilor fiind aplicate din spate și din partea laterală stângă a victimei. S-a mai apreciat că victima necesită, estimativ, 16-18 zile îngrijiri medicale, prin leziunile suferite viața victimei fiind pusă în primejdie (filele 82-83).
Prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3525/908/A-12 emis de Institutul de Medicină Legală Tg. M. în data de 02.09.2014, s-a stabilit că alcoolemia persoanei vătămate Ț. E. la ora 18.30 (din data de 01.09.2014) a fost de 2.00 g/l alcool exprimat în 1000 ml sânge.
S-a reținut că pe parcursul desfășurării procesului penal apărătorul inculpatului la termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2014 a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acuzatului din infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 1 și 2 Cod penal.
S-a apreciat că, în contextul materialului probator administrat cererea formulată este nefondată.
Astfel, s-a considerat că probele administrate au permis să se deducă faptul că acuzatul T. F. a acționat cu intenția de a suprima viața persoanei vătămate, în condițiile în care, pe parcursul activității agresive îndreptate împotriva persoanei vătămate - desfășurată cu ocazia revenirii acesteia la casa părintească a acuzatului - inculpatul a folosit un cuțit cu lungimea totală de aproximativ 165 mm, având lama de 65 de mm pentru a lovi persoana vătămată, iar loviturile aplicate au fost multiple și anume 8 lovituri și obiectul contondent descris este apt să producă leziuni tanatogeneratoare.
S-a mai reținut că, din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 3505/A1/265 emis de I.M.L. Tg. M., rezultă faptul că 7 din cele 8 lovituri aplicate de inculpat au vizat zona toracică (lateral stângă și posterioară) a persoanei vătămate, zonă care este apropiată zonei inimii și a cărei afectare constituie evident un pericol pentru viața celui care este lovit. Cu ocazia examinării CT, s-a stabilit că persoana vătămată a prezentat și pneumotorax masiv, efectuându-se drenaj pleural de urgență, prin care s-a exteriorizat 50 ml de sânge și aer, emfizem subcutanat perete toracic posterior și lateral, postero-lateral stâng și fractură arc costal lateral C6 stâng.
Un alt argument a fost avut în vedere la încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor, rămasă în forma tentativei, s-a apreciat că reprezenta împrejurarea că inculpatul a folosit un obiect apt de a produce moartea (un cuțit cu lungimea totală de aproximativ 165 mm, având lama de 65 de mm), cu care a aplicat multiple lovituri, respectiv 7 asemenea lovituri și care au fost îndreptate spre o zonă vitală, respectiv zona toracică lateral stângă și posterioară, acuzatul încetând activitatea agresivă doar la intervenția hotărâtă a martorului S. Ș. V.. Chiar dacă lama cuțitului era relativ mică și flexibilă – având lungimea de aproximativ 65 mm, potrivit foto nr. 62 și 63 (fila 41 din planșa fotografică întocmită) – rănile provocate în urma loviturilor aplicate cu acest obiect, în zona toracelui, puteau produce imediat decesul persoanei vătămate, rezultat care nu s-a produs datorită acordării îngrijirilor medicale adecvate, precum și intervenției chirurgicale de urgență.
În aceeași ordine de idei, s-a mai arătat că multitudinea plăgilor descrise în actul medio-legal mai sus menționat, vorbește de la sine și în mod evident, despre faptul că acuzatul a prevăzut că se poate ajunge la moartea persoanei vătămate și chiar dacă nu a dorit un asemenea rezultat, a acceptat posibilitatea producerea decesului persoanei vătămate, însă aceasta nu s-a întâmplat datorită altor împrejurări și anume acordării îngrijirilor medicale adecvate și intervenției chirurgicale de specialitate la care a fost supusă persoana vătămată.
Apărătorul inculpatului – în privința faptei deduse judecății, încadrată ca fiind tentativă la omor – a invocat, în principal, existența unei cauze justificative, respectiv legitima apărare, prevăzută de art. 19 alin. 2 Cod penal, iar în subsidiar, existența unei cauze de neimputabilitate și anume incidența prevederilor art. 26 Cod penal, referitoare la excesul neimputabil.
S-a reținut că pentru a fi în ipoteza legitimei apărări, atacul trebuie să îndeplinească toate cerințele art. 19 alin. 2 Cod penal, respectiv să fie un atac material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva persoanei care se apără sau împotriva unei alte persoane ori drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.
Așadar, apărarea trebuie să fie precedată de atac, să se îndrepte împotriva agresorului, să fie necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea atacului.
În cauză, pornind de la împrejurările concrete în care a avut loc apărarea și atacul, având în vedere chiar și numai varianta expusă de inculpat – în sensul că a fost prins de după cap de către persoana vătămată și agresat, iar în condițiile în care era mai mic de statură a ajuns să-i aplice loviturile în zonele vitale ale persoanei vătămate - din împrejurările descrise rezultă că acuzatul, cu un cuțit, a aplicat persoanei vătămate Ț. E. 8 lovituri, dintre care 7 lovituri au vizat zona toracică lateral stângă și posterioară (zonă apropiată inimii), s-a apreciat că, apărarea inculpatului a fost disproporționat de gravă în raport cu gravitatea pericolului creat prin atacul persoanei vătămate.
S-a considerat că nu se poate susține sub nicio formă că inculpatul T. F. a acționat în legitimă apărare, ci doar sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de atitudinea provocatoare a persoanei vătămate, care, pe fondul stării de ebrietate, a fost cea care a inițiat conflictul verbal care, ulterior, a generat într-unul fizic. S-a reținut că în ambele episoade al incidentului, persoana vătămată a fost cea care a adresat prima injuriile și care s-a îndreptat către inculpat cu intenția de a-l lovi. Aceste aspecte a determinat reținerea în favoarea acuzatului a circumstanței atenuante legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, pentru fapta penală reținută, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de normele de drept penal și procedural penale și anume:
- gradul de pericol social concret al infracțiunii,
- atitudinea inculpatului față de valorile umane fundamentale subiective,
-caracterizările depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că acuzatul beneficiază de aprecieri extrem de favorabile din partea unor membri ai comunității din care provine,
- persoana inculpatului,
-circumstanțele reale ale comiterii faptei,
- efectele circumstanței legale a scuzei provocării.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a considerat că, în cauza de față au fost pe deplin îndeplinite toate cele patru condiții de existență ale răspunderii civile delictuale, condiții care sunt înserate în economia dispozițiilor art. 1.357 Cod civil, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorului.
Apreciindu-se că daunele morale reprezintă despăgubiri echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, cuantumul acestora a fost determinat de completul de judecată ținând cont de specificul cauzei deduse judecății.
Ca atare, pentru a nu fi pur subiectivă sau a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, s-a ținut seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum și de toate consecințele acesteia, relevate fie de actele medicale fie de alte probe administrate.
S-a mai arătat că suferința fizică și psihică a părții civile nu poate fi neglijată în condițiile în care, aceasta în urma activității ilicite săvârșită de inculpat a suferit multiple plăgi înjunghiate și a fost internată în spital unde i s-au acordat îngrijiri medicale pe o perioadă de aproximativ 8 zile, împrejurare care, cu siguranță, a adus o atingere semnificativă integrității morale și psiho-afective a părții civile.
În lumina celor anterior expuse, raportat la contextul în care a fost comisă fapta penală și fără a minimaliza, în vreun mod, suferința reală a părții civile, s-a apreciat că suma de 4.000 Euro era în măsură să compenseze suferința psihică la care a fost expusă partea civilă.
Întrucât la originea faptului generator al prejudiciului se aflau și actele ilicite efectuate de partea civilă, care au cauzat starea de puternică tulburare și emoție sub puterea căreia inculpatul a săvârșit activitatea infracțională, instanța a limitat la jumătate despăgubirile care i se cuveneau părții civile, respectiv la valoarea de 2.000 Euro (4.000: 2 = 2.000).
În ceea ce privește cererea părții civile referitoare la acordarea daunelor materiale, constând în plata unei îndemnizații lunare de 1.000 lei, până la refacerea deplină a capacității lui de muncă, o asemenea cerere nu a fost primită, deoarece, potrivit probatoriului administrat, persoana vătămată înainte de producerea evenimentului analizat nu era încadrată în muncă și prin urmare nu realiza venituri cu caracter permanent, aceasta lucra ocazional, în localitate la diferite persoane, cu ziua, iar în satul Criș pentru o zi de lucru se plătea 50 de lei.
Totodată, s-a reținut că persoana vătămată a fost externată din spital la data de 08.09.2014, de atunci a trecut o perioadă de aproximativ 3 luni, iar la dosarul cauzei nu a fost identificat un act medical care să fi confirmat faptul că partea civilă și-a pierdut în tot sau parțial capacitatea de lucru și că în prezent nu ar putea continua activitatea pe care a susținut că a desfășurat-o, respectiv aceea de a presta diferite munci cu ziua, iar martorul S. Ș. V. a menționat că a auzit prin . după ce a ieșit din spital a lucrat la cineva, ocazie cu care a suferit și un accident la un ochi.
În acest context, au fost respinse pretențiile civile solicitate de partea civilă sub forma daunelor materiale, constând în plata unei îndemnizații lunare în cuantum de 1.000 lei, până la refacerea deplină a capacității de muncă.
Totodată, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TÂRGU M., prin reprezentanți legali și, în consecință, a fost obligat inculpatul T. F. să plătească acestei părți civile suma de 4.080,94 lei, precum și dobânzile legale aferente, începând cu data de 08.09.2014 (data externării persoanei vătămate Ț. E.) și până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu asistența medicală acordată persoanei vătămate Ț. E., cu ocazia spitalizării.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat, în termen legal, apel inculpatul care a susținut că în cauza de față ar fi vorba despre o legitimă apărare deoarece partea vătămată a venit de două ori la el în curte și a dat dovadă de agresivitate, pe fondul consumului de alcool. Mai susține inculpatul, prin apărător că și dacă nu se va reține ideea că apărarea ar fi proporțională cu atacul, consideră că sunt incidente dispozițiile art. 26 Cod penal, cele privitoare la excesul neimputabil, exces care conduce la faptul că prevederile art. 15 Cod penal, respectiv cele referitoare la definiția infracțiunii, nu sunt îndeplinite, infracțiunea fiind fapta nejustificată și imputabilă inculpatului.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.417 și art.418 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt în cauză, făcând o corectă analiză a probelor administrate în cauză.
Astfel, din probele de la dosar rezultă fără dubiu că cel ce a provocat incidentul din ziua respectivă a fost partea vătămată.
Inculpatul a susținut că partea vătămată ar fi venit în curte peste el, de două ori, acolo începând să-l lovească.
Așa cum a reținut și instanța de fond, martorul S. S., care a descris conflictul dintre părți, a arătat că în prima fază a conflictului pătrunderea în imobil s-a produs după ce altercația între părți a început în stradă iar în a doua fază a conflictului altercația a început tot în stradă, în timp ce inculpatul se afla lângă autoturism.
Prin urmare, probele de la dosar confirmă că la data de 01.09.2014, în timp ce inculpatul se afla în curtea casei părintești așteptându-și sora, între el și partea vătămată, care se afla sub influența alcoolului, s-a iscat un conflict.
Rezultă din probele de la dosar că în momentul în care inculpatul a deschis porțile imobilului partea vătămată i-a spus acestuia că nu are niciun drept să intre în curtea imobilului, el fiind cel responsabil de administrare și a început să-i adreseze cuvinte ofensatoare, jignitoare. Inculpatul T. F. – care se afla în curte – s-a deplasat spre poartă și s-a oprit lângă un stâlp, timp în care a ripostat și a adresat la rândul lui injurii persoanei vătămate. Conflictul verbal a degenerat într-unul fizic, cei doi aplicându-și reciproc lovituri, în timp ce se aflau în fața imobilului cu numărul administrativ 432.
Cel care a lovit primul a fost partea vătămată, inculpatul ripostând ulterior. Urmare îmbrâncelilor, inculpatul și persoana vătămată au ajuns din stradă în interiorul curții aparținând surorii inculpatului T. F.. După aproximativ 5-10 minute, timp în care cei doi și-au adresat injurii, au strigat și au urlat unul la altul și s-au lovit reciproc, martorul S. Ș. V. l-a scos pe Ț. E. din curtea imobilului și l-a dus în curtea imobilului acestuia, cerându-i să se liniștească.
După acest prim moment al altercației inculpatul a revenit în stradă deoarece nu a încuiat mașina cu care venise moment în care partea vătămată a venit la inculpat și l-a lovit astfel că cei doi s-au luat iar la bătaie. În aceste împrejurări cei doi au ajuns din nou în curtea imobilului aparținând familiei inculpatului. Inculpatul, care avea în mână acel cuțit cu care a curățat nici, a înțepat-o pe partea vătămată cu cuțitul, cauzându-i leziunile stabilite în certificatul medico-legal.
În raport de starea de fapt descrisă mai sus, se apreciază că nu se poate reține în sarcina inculpatului legitima apărare, aspect corect reținut și de către instanța de fond, argumentele reținute de Tribunal fiind corecte, astfel că instanța de apel și le însușește.
În opinia Curții, disproporționalitatea apărării rezultă din aceea că partea civilă se afla sub influența alcoolului, având o alcoolemie de 2%o, nu era înarmată și l-a atacat pe inculpat doar cu pumnii.
Ca urmare, nu se poate susține că în aceste împrejurări, atac cu pumnii și vădita stare de ebrietate a părții civile, viața inculpatului ar fi fost pusă în pericol astfel încât să-l determine pe acesta să o lovească pe partea vătămată cu cuțitul, respectiv să-i aplice opt lovituri de cuțit din care șapte într-o zonă vitală.
De asemenea, în raport de împrejurările în care s-a comis fapta nu se pot reține nici preved.art.26 Cod penal, vizând excesul neimputabil.
În opinia instanței de apel, fapta inculpatului a fost corect încadrată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor.
Se apreciază că în mod corect a fost reținută starea de provocare din partea părții vătămate deoarece din probele de la dosar rezultă că aceasta a generat conflictul.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, se observă că ea a fost orientată la minimum special prevăzut de lege, în cauză neexistând motive de reducere a acestei pedepse și nici motive de schimbare a modalității de executare.
Față de cele de mai sus, apelul inculpatului va fi respins ca nefondat, în conformitate cu art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul T. F. (fiul lui I. și M., născut la data de 11.04.1949 în localitatea Criș, jud. M., domiciliat în Cristuru S., .. 9, ., jud. Harghita, posesor al actului de identitate C.I. ., nr._, având CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tîrgu-M.), împotriva sentinței penale nr. 325/17.12.2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ .
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului scurs de la pronunțarea sentinței la zi.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare la stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie2015.
Președinte Judecător
F. G. A. O.
Grefier
A. B. F.
Red.FlG/17.04.2015
Thnred./CC/3 exp./20.04.2015
Jd.fd. S. B.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 194/2015. Curtea de... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
