Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 284/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 1028/320/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 284/A
Ședința publică din 2 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător F. G.
Grefier A. M. H.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de către apelantul – inculpat M. V. E. (fiul lui E. și M.-M., născut la data de 03.10.1990, în Tg. M., jud. M., de cetățenie română, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, operator, angajat la ., necăsătorit, domiciliat în ., ., jud. M., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de Mun. Tg. M., CNP:_, fără antecedente penale și apelanții – părți civile M. E. și M. I. (domiciliați în Ungheni, ., jud. M.), împotriva sentinței penale nr. 1132/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților, precum și a reprezentantei Ministerului Public.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 21 mai 2015, apoi pentru data de astăzi, 2 iunie 2015.
CURTEA DE APEL
Față de apelurile formulate:
Prin sentința penală nr. 1132/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._, în temeiul prevederilor art. 396 al. 1,2 Cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul M. V.-E., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178, alin. 1, 2, din Cod penal 1968, cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal 1968, a art. 5 Cod penal și a art. 396 al. 10 Cod de procedură penală, la pedeapsa de 1 (un ) an închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal 1968.
S-a dispus ca o copie a prezentei hotărâri să se comunice IPJ M. - Serviciul rutier în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului M. V.-E. în conformitate cu dispozițiile art. 114 al. 1 lit. a) din OUG 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. V.-E., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 397, art. 25 Cod Procedură Penală raportat la art. 1357 și următ. cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență M. și a fost obligat inculpatul M. V.-E. la plata sumei de 799,26 lei plus dobânzile legale aferente, calculate de la data de 24.09.2010 și până la data plății efective, reprezentând despăgubiri materiale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. E. și a fost obligat inculpatul M. V.-E. la plata următoarelor sume:
- 12.000 lei cu titlu de daune materiale;
- 10.000 Euro cu titlul de daune morale.
Au fost respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de partea civilă M. E..
În temeiul prevederilor art. 397 și art. 20 al. 1 Cod de procedură penală a fost respinsă ca tardivă acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I..
În temeiul prevederilor art. 276 al. 1,2 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul M. V. E. să plătească părții civile M. E. suma de 3.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de partea civilă.
S-a constatat că în cauză a avut calitatea de asigurător de răspundere civilă S.C. G. A. SA și, pe cale de consecință, în temeiul art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul, în limitele contractului de asigurare, la plata despăgubirilor civile menționate mai sus, acordate în favoarea părților civile S. C. Județean de Urgență M. și M. E., iar în temeiul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 a fost obligat același asigurător, în limitele contractului de asigurare, la plata cheltuielilor judiciare menționate mai sus, acordate în favoarea părții civile M. E..
În temeiul prevederilor art. 274 al. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul M. V. E. să plătească suma de 3.750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M., a fost trimis în judecată inculpatul M. V.-E., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178, alin. 1, 2, din Codul penal 1968.
S-a reținut că inculpatul M. V. E., în data de 25.09.2010, în jurul orelor 00.20, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 15 E 60, pe raza localității Ungheni, ca urmare a nerespectării dispoz. art. 49 al. 1 din OUG nr. 195/2002, rep. și art. 123, lit. h din HG nr. 1391/2006, referitoare la viteza de deplasare; precum și cele ale art. 72 din OUG nr. 195/2002, rep. și art. 135, lit. h din HG nr. 1391/2006, referitoare la acordarea de prioritate pietonilor angajați în traversarea drumului pe marcajul trecerii de pietoni, din culpă, a cauzat un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul victimei M. M..
Analizând coroborat actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În data de 25.09.2010, în jurul orelor 00.20, inculpatul M. V. E. conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ ce aparține societății la care este angajat, pe DN 15/E 60, dinspre Iernut către Tg. M., în mașină aflându-se ca pasageri prietena inculpatului, numita Fanfareț I. și numitul Szocs S. Z..
Odată ajuns pe raza localității Ungheni, în dreptul imobilului cu nr. 424, autoturismul condus de inculpat a accidentat-o pe M. M. în vârstă de 67 ani, pe care a proiectat-o pe acostamentul din dreapta drumului, pe direcția de mers către Tg. M..
În urma acestui impact autoturismul condus de inculpat a fost avariat în partea laterală dreapta-față, fiind ruptă oglinda retrovizoare din dreapta, fragmente din aceasta căzând pe acostamentul și în șanțul din aceeași parte a drumului.
După producerea impactului inculpatul nu a oprit mașina ci și-a continuat deplasarea către Tg. M., oprind abia la ., în parcarea unui club, la o distanță considerabilă de locul producerii accidentului. De acolo, inculpatul, observând avariile produse la mașină, a revenit către locul accidentului și a oprit mașina pe podul de acces la imobilul cu nr. 79, pe partea dreaptă a drumului în direcția de mers către Iernut (pe contrasensul direcției sale inițiale, la peste 100 de metri de locul accidentului), loc în care a fost găsită de organele de poliție deplasate la locul evenimentului.
Victima accidentului, numita M. M. a suferit leziuni grave, printre care și secționarea părții inferioare a piciorului stâng. Aceasta a fost transportată la spital cu salvarea, dar din cauza leziunilor suferite, aceasta a decedat imediat după spitalizare.
Din Raportul de autopsie medico-legală cu nr. 3242 - 486, din 18.11.2010, emis de IML Tg. M., a rezultat că victima M. M. a decedat ca urmare a unui politraumatism produs în urma accidentului, cu leziuni corporale extrem de grave, iar între leziunile suferite de aceasta și deces a existat legătură directă, necondiționată de cauzalitate.
În drept, fapta inculpatului M. V. E. care, în data de 25.09.2010, în jurul orelor 00.20, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 15 E 60, pe raza localității Ungheni, ca urmare a nerespectării dispoz. art. 49 al. 1 din OUG nr. 195/2002, rep. și art. 123, lit. h din HG nr. 1391/2006, referitoare la viteza de deplasare; precum și cele ale art. 72 din OUG nr. 195/2002, rep. și art. 135, lit. h din HG nr. 1391/2006, referitoare la acordarea de prioritate pietonilor angajați în traversarea drumului pe marcajul trecerii de pietoni, din culpă, a cauzat un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul victimei M. M. s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin 1 și 2 C.pen 1968.
Aplicând legea penală mai favorabilă în acord cu Decizia CCR nr. 265/2014, prin apreciere globală și nu pe instituții autonome, instanța a constatat că în cazul concret de față, mai favorabilă pentru inculpat, era legea penală veche întrucât în favoarea acestuia, s-a putut reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 al. 1 lit. c Cod penal 1968, circumstanță care nu a mai fost preluată de noua legislație penală.
La individualizarea pedepselor pentru infracțiunea pentru care este judecat inculpatul, instanța a ținut cont cu prioritate de prevederile art. 396 al. 10 C. pr. pen., care instituie reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și respectiv, reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii.
Instanța a avut în vedere, în favoarea inculpatului, că ulterior săvârșirii faptei a avut o atitudine corectă, acesta prezentându-se în fața autorităților judiciare și contribuind la aflarea adevărului și soluționarea corectă a cauzei. În aceste condiții, instanța a considerat că se poate reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 al. 1 lit. c teza a I a Cod penal 1968, separat de reținerea cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 396 al. 10 Cod de procedură penală.
În defavoarea inculpatului au fost reținute următoarele:
- faptul că viteza cu care a circulat a fost deosebit de ridicată, ceea ce, așa cum se arată în expertiza auto efectuată, a dus la imposibilitatea efectuării unor manevre de evitare a impactului;
- faptul că inculpatul a părăsit locul accidentului și nu a acordat primul ajutor victimei, încălcând astfel prevederile art. 77 din O.U.G. nr. 195/2002. Cu toate că din concluziile raportului de autopsie medico – legală (f 35 dosar urmărire penală) a reieșit că decesul victimei a fost cauzat de șocul hemoragic și traumatic (hemoragie masivă și multiple fracturi) era posibil ca aceasta să fi avut șanse de supraviețuire dacă inculpatul ar fi oprit și ar fi apelat serviciul de urgență 112;
- faptul că din cazierul auto al inculpatului a reieșit că acesta a avut, anterior săvârșirii faptei, numeroase abateri de la regulile de circulație, fiind sancționat pentru depășirea repetată a vitezei legale și pentru că a cauzat trei accidente (f 52 dosar urmărire penală).
Față de cele arătate mai sus, instanța a apreciat că, în defavoarea inculpatului, trebuiau reținute circumstanțe agravante judiciare prev. de art. 75 al. 2 Cod penal 1968.
Cu privire latura civilă s-a reținut că, în cauză au formulat pretenții civile S. C. Județean de Urgență M. (f.178 dosar), M. E. – soțul victimei decedate (f.184 dosar) și M. I. – fiul victimei decedate (f. 257 dosar).
În cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a fost introdusă, la cererea procurorului, S.C. G. A. SA.
În ce privește pretențiile solicitate de S. C. Județean de Urgență M., instanța a constatat că acestea sunt dovedite conform fișei pentru calculul costului de spitalizare (f 132 dosar urmărire penală).
În privința cererii formulate de soțul victimei, M. E. instanța a ținut cont că acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 12.000 lei reprezentând daune materiale și 200.000 euro reprezentând daune morale. Ulterior, cererea a fost precizată (f 224 dosar) daunele fiind detaliate astfel: 5.000 lei – c/v cavoului, 1.500 lei – c/v pomenii organizate după înmormântare, 165 Euro – c/v biletului de avion Madrid – București suportată de fiica sa O. L., 4.000 lei achitați lui C. D. pentru diferite prestații legate de îndeplinirea obiceiurilor religioase. Nu s-a detaliat cererea sub aspectul daunelor morale solicitate.
În dovedirea pretențiilor s-a cerut și s-a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și martori.
Analizând aceste probe s-a reținut că, din depoziția martorului C. D. (f. 236 – 237 dosar) a reieșit că partea civilă a cheltuit următoarele sume cauzate de respectarea obiceiurilor religioase legate de înmormântarea victimei: 4.000 lei – sumă plătită martorului pentru diverse prestații, 5.000 lei c/v cavou, 1.500 lei cumpărături, 500 lei c/v băuturi. Cu înscrisuri sub semnătură privată sunt dovedite mai multe sume cheltuite de partea civilă, după cum urmează: 5.000 lei cavou (f. 226 dosar) – se confirmă suma precizată de martor, 1.500 lei masa servită după înmormântare (26.09.2010) – f. 227 dosar, 1.843 lei – c/v sicriu (f. 231 dosar), bilet avion 165 Euro (f. 234 dosar), diverse sume (f. 228. 230 dosar).
Instanța a constatat, în primul rând, că suma de 165 Euro reprezentând costul biletului de avion Madrid – București nu poate fi avută în vedere la stabilirea prejudiciului întrucât era o cheltuială suportată de fiica victimei O. L. care nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În al doilea rând, instanța a constatat că sumele solicitate erau mai mici decât sumele ce rezultau din probatoriul administrat. În aceste condiții, având în vedere limitele investirii instanței pe latură civilă, a fost acordată suma cerută de partea civilă, respectiv 12.000 lei, potrivit art. 397 al. 1 teza I a Cod de procedură civilă.
În privința daunelor morale solicitate instanța a constatat că partea civilă doar a solicitat o sumă cu titlu de daune morale fără a preciza și în ce constă prejudiciul moral sau criteriile după care instanța să stabilească, în concret cuantumul prejudiciului.
În acord cu orientările mai noi în materie care au statuat că, ținându-se cont de suferința psihică a victimei, pot fi acordate despăgubiri materiale cu condiția de a nu cauza o îmbogățire fără just temei a acesteia, instanța a constatat că soțul supraviețuitor al victimei a fost, în mod neîndoielnic supus unei puternice suferințe psihice cauzate de dispariția intempestivă și violentă a celei care i-a fost partener de viață.
Instanța a apreciat că este greu de cuantificat o sumă care să stingă suferința încercată prin pierderea soției. Având în vedere nivelul de viață și de instruire a părții civile de modul în care a fost perceput evenimentul rutier în comunitatea locală, de stima și respectul de care se bucura un om obișnuit într-o comunitate de mici dimensiuni cum este orașul Ungheni, instanța a apreciat că, pentru repararea prejudiciului moral, este necesară și suficientă acordarea de despăgubiri materiale în cuantum de 10.000 euro.
În ce privește cererea formulată de fiul victimei M. I. care a formulat la data de 06.08.2014, cerere de constituire de parte civilă solicitând suma de 200. 000 Euro cu titlu de daune morale, s-a apreciat că cererea nu a fost motivată în fapt dar s-a solicitat a se dispune repunerea părții civile în termenul de a formula pretenții civile motivat de împrejurarea că a fost în străinătate fiind urmărit general în baza unui Mandat European de Arestare și nu a avut posibilitatea de a formula cererea de despăgubiri.
Instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 20 al. 1 Cod de procedură penală „constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești”.
S-a reținut că, în cauza de față cercetarea judecătorească a început la data de 20. 05.2014 (f 217 dosar) când, după citirea actului de sesizare, s-a constatat cauza în stare de judecată.
Potrivit prevederilor art. 268 al. 1 Cod de procedură penală „când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen”.
Având în vedere că partea civilă nu a invocat o împrejurare obiectivă și insurmontabilă care să-l fi împiedicat să formuleze cererea de constituire de parte civilă, instanța nu l-a repus pe petent în termen.
Întrucât autovehiculul implicat în accidentul rutier era asigurat RCA, instanța a constatat calitatea de parte responsabilă civilmente a S.C. G. A. SA, și a dispus citarea acesteia, în procesul penal, în această calitate.
Ca urmare, în temeiul art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, instanța a obligat asigurătorul, în limitele contractului de asigurare, la plata despăgubirilor civile menționate mai sus, acordate în favoarea părților civile S. C. Județean de Urgență M. și M. E. iar în temeiul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 a fost obligat același asigurător, în limitele contractului de asigurare, la plata cheltuielilor judiciare menționate mai sus, acordate în favoarea părții civile M. E..
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat în termen legal apel inculpatul M. V. E. și părțile civile M. E. și M. I..
Inculpatul a solicitat, în esență,. Suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate de către instanța de fond, făcând referire la faptul că este tânăr, este la primul contact cu legea penală, că a recunoscut fapta și a făcut demersuri pentru a recupera prejudiciul.
În apelul părții civile M. I. s-a solicitat a se constata că se justifică acordarea despăgubirilor solicitate.
În apelul părții civile M. E. se solicită majorarea daunelor morale acordate deoarece a fot căsătorit cu victima o bună perioadă de timp, se sprijineau reciproc și la un moment dat apare această ruptură, care a avut consecințe deosebit de grave, atât în ceea ce privește comportamentul persoanei vătămate-constituită parte civilă M. E., cât și asupra posibilității acestuia de a se gospodări singur. Din acel moment a intervenit o modificare esențială în viața acestei părți civile, care a încetat să mai beneficieze de sprijinul fizic și moral soției sale.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform, art.417 și 418 Cod procedură penală se rețin următoarele:
Inculpatul a înțeles să uzeze de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în raport de probele de la urmărire penală.
Din aceste probe rezultă starea de fapt descrisă de către instanța de fond. Astfel, rezultă că inculpatul la data de 25.09.2010, în jurul orelor 00.20, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 15 E 60, pe raza localității Ungheni, ca urmare a nerespectării dispoz. art. 49 al. 1 din OUG nr. 195/2002, rep. și art. 123, lit. h din HG nr. 1391/2006, referitoare la viteza de deplasare; precum și cele ale art. 72 din OUG nr. 195/2002, rep. și art. 135, lit. h din HG nr. 1391/2006, referitoare la acordarea de prioritate pietonilor angajați în traversarea drumului pe marcajul trecerii de pietoni, din culpă, a cauzat un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul victimei M. M..
În raport de starea de fapt descrisă mai sus și încadrarea juridică reținută de către instanța de fond, prev.de art.178 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, este corectă, apreciindu-se că în mod corect s-au reținut în sarcina inculpatului, ca lege mai favorabilă, dispozițiile din vechiul Cod penal.
De fapt, starea de fapt și încadrarea juridică nu au fost contestate în apelul părților, inculpatul criticând sentința sub aspectul modalității de executare a pedepsei.
Analizând cauza sub aspectul pedepsei aplicate și a modalității de executare Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește individualizarea pedepsei și cuantumul acesteia, se apreciază că instanța de fond a făcut o justă analiză a art.72 Cod penal, raportând pedeapsa de 1 an închisoare la împrejurările comiterii faptei și la persoana inculpatului, reținând chiar și circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.c din vechiul Cod penal. Mai mult, în cauză s-a dat eficiență și preved.art.396 alin.10 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă pentru fapta comisă fiind reduse cu 1/3. Ca urmare, sub aspectul cuantumului pedepsei, de 1 an închisoare, nu există probleme.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, cu închisoarea, spre care s-a orientat instanța de fond, Curtea observă că o astfel de modalitate de executare se aplică doar în cazuri extreme și când nu există șanse de reeducare a inculpatului.
Ori, în cazul de față se observă că la data comiterii faptei inculpatul avea 20 de ani și era fără antecedente penale.
Mai mult, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune M. și aflat la fila 290 dosar instanța de fond, rezultă că inculpatul dispune de recurse interne valoroase (existența unui set de valori morale bine internalizate, nivelul intelectual și educațional, lipsa adicțiilor, recunoașterea și regretul pentru fapta comisă, existența empatiei față de victimă și familia acesteia, atașamentul față de părinți și planurile de viitor orientate prosocial), care, consolidate prin dezvoltarea unor abilități de a identifica situații de risc pe viitor, pot asigura reușita procesului de reinserție socială, M. V. E., dispunând de sprijin moral, afectiv și financiar din partea părinților și a altor rude iar societatea comercială angajatoare, prin stabilitatea locului de muncă, oferit reprezintă o resursă comunitară care sprijină reintegrarea socială a inculpatului.
Ori, în raport de aceste elemente și circumstanțe rezultă cu claritate posibilitatea de reeducare a inculpatului, capacitatea lui de a conștientiza fapta sa astfel încât pe viitor să nu mai comită fapte penale.
În atari condiții se apreciază că schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin aplicarea suspendării sub supraveghere prevăzută de art.861 din Cod procedură penală vechi, este suficientă și eficientă în privința inculpatului și asta cu atât mai mult cu cât inculpatul va fi monitorizat pe o perioadă de 4 ani, de către Serviciul de Probațiune M., cu privire la comportamentul său.
Având în vedere că din dosar rezultă că inculpatul a avut în trecut și alt abateri contravenționale, legate de circulația pe drumurile publice și pentru a evita ca pe viitor inculpatul să mai comită alte fapte penale sau contravenționale în legătură cu circulația pe drumurile publice se vor aplica și disp.art.863 alin.3 lit.e din vechiul Cod penal, în sensul că pe perioada termenului de încercare, de 4 ani, inculpatul să nu conducă nici un alt tip de vehicul.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, ce a făcut obiect al apelului părților civile M. E. și M. I., Curtea reține următoarele:
În privința părții civile M. E., soțul victimei M. M., rezultă că între partea civilă și soția sa existau relații apropiate și că pierderea suferită nu poate să fie compensată cu nicio sumă de bani, prin decesul soției, viața părții civile fiind dată peste cap.
În aprecierea cuantumului daunelor morale ce se acordă părții civile instanța trebuie să țină cont și de faptul că acestea nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.
În raport de aceste împrejurări suma de 10.000 euro, stabilită de către instanța de fond cu titlu de daune morale, în opinia instanței de apel, este prea mică și nu constituie o reparație echitabilă și justă a suferințelor psihice cauzate părții civile M. E., ca urmare a decesului soției sale.
În opinia instanței de apel suma de 25.000 euro este mai echitabilă și mai aproape de a compensa pierderea suferită de partea civilă.
Ca urmare, sub acest aspect se va admite apelul acestei părți civile.
În ceea ce privește apelul părții civile M. I., se observă că acesta este nefondat, instanța de fond corect a considerat că, constituirea ca parte civilă se face până la începerea cercetării judecătorești, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Solicitările acestei părți civile, de repunere în termenul de constituire de parte civilă, nu își are suport juridic astfel că nu poate fi luată în considerare.
Față de toate cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, se vor admite apelurile formulate de inculpatul M. V. E. și de partea civilă M. E., se va desființa parțial sentința atacată și, rejudecând cauza, în baza dispozițiilor art. 861 din vechiul Cod penal se va dispune suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului de către instanța de fond, sub supravegherea Serviciului de Probațiune M..
În baza art. 862 din vechiul Cod penal termenul de încercare va fi format din cuantumul pedepsei aplicate de 1 an, la care se adaugă o perioadă de 3 ani, în total 4 ani.
În baza art. 863 din vechiul Cod penal, pe perioada termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 863 alin. 3 lit. e din vechiul Cod penal pe perioada termenului de încercare se va impune inculpatului să nu conducă nici un tip de vehicul.
În baza art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal se va dispune suspendarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b din vechiul Cod penal, pedepse aplicate de către instanța de fond.
Se va atrage atenția inculpatului asupra art. 864 din vechiul Cod penal vizând posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Se va majora cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond părții civile M. E. de la 10.000 euro la 25.000 euro.
Vor fi menținute restul dispozițiilor de sentința atacată, care nu sunt contrare prezentei.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, se va respinge, ca nefondat, apelul promovat de partea civilă M. I..
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală va fi obligă partea civilă M. I. la 100 lei cheltuieli judiciare parțiale la stat, restul cheltuielilor ocazionate cu judecarea apelurilor rămânând în sarcina statului, în conformitate cu art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, admite apelurile formulate de inculpatul M. V. E. (fiul lui E. și M.-M., născut la data de 03.10.1990, în Tg. M., jud. M., de cetățenie română, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, operator, angajat la ., necăsătorit, domiciliat în ., ., jud. M., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de Mun. Tg. M., CNP:_, fără antecedente penale) și de partea civilă M. E. (domiciliat în Ungheni, ., jud. M.), împotriva sentinței penale nr. 1132/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
Desființează parțial sentința atacată și rejudecând cauza, în baza dispozițiilor art. 861 din vechiul Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului de către instanța de fond, sub supravegherea Serviciului de Probațiune M..
În baza art. 862 din vechiul Cod penal termenul de încercare va fi format din cuantumul pedepsei aplicate de 1 an, la care se adaugă o perioadă de 3 ani, în total 4 ani.
În baza art. 863 din vechiul Cod penal, pe perioada termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 863 alin. 3 lit. e din vechiul Cod penal pe perioada termenului de încercare impune inculpatului să nu conducă nici un tip de vehicul.
În baza art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal dispune suspendarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b din vechiul Cod penal, pedepse aplicate de către instanța de fond.
Atrage atenția inculpatului asupra art. 864 din vechiul Cod penal vizând posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Majorează cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond părții civile M. E. de la 10.000 euro la 25.000 euro.
Menține restul dispozițiilor de sentința atacată, care nu sunt contrare prezentei.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, respinge, ca nefondat,apelul promovat de partea civilă M. I. (domiciliat în Ungheni, ., jud. M.).
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă partea civilă M. I. la 100 lei cheltuieli judiciare parțiale la stat, restul cheltuielilor ocazionate cu judecarea apelurilor rămânând în sarcina statului, în conformitate cu art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 iunie 2015.
Președinte Judecător
A. O. F. G.
Grefier
A. M. H.
Red.FlG/16.06.2015
Thnred./CC/3 exp./ 17.06.2015
Jd.fd. B.I.C.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 280/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 338/2015. Curtea de... → |
|---|
