Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 5/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2016 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 5/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 5/C
Ședința publică din 29 ianuarie 2016
Completul compus din:
Judecător: dr. M. V.
Grefier: D. M.
Pe rol soluționarea contestației formulate de către petentul-condamnat B. I. împotriva sentinței penale nr.259 din 24 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa petentului-condamnat precum și a doamnei procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J-D.-S. T. Tg.M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților asupra fonului cauzei sunt cuprinse în încheierea de ședință din 15 ianuarie 2016 când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de astăzi, 29 ianuarie 2016, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA,
Asupra căii de atac de față,
1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /23 decembrie 2015, petentul B. I. a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 259/24 noiembrie 2015 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ .
În motivarea contestației, petentul critică temeinicia hotărârii Tribunalului Harghita, de acordare a unui spor de contopire de 2 ani. Subliniază că în raport cu persoana sa, cu dovezile reale de îndreptare pe care le-a dat de la momentul săvârșirii infracțiunilor și cu împrejurarea că aceste infracțiuni au fost comise cu mult timp în urmă, nu se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă, iar dacă totuși instanța consideră că un asemenea spor este necesar, acesta ar trebui să fie de o durată mai mică decât cea fixată în prim grad.
Analizând contestația pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a înscrisurilor depuse în al doilea grad, a susținerilor și concluziilor petentului și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 259/24 noiembrie 2015, Tribunalul Harghita:
-în baza art. 585 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală cu aplicarea art. 5 din Codul penal a admis cererea de modificare a pedepselor formulată de petentul B. I..
-a constatat că pedepsele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 33/D/2014 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal_, def. prin decizia penală nr. 634 din 17.09.2014 a Curții de Apel Bacău, prin sentința penală nr. 22 din 21.01.2009 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul penal nr._, definitivă la 10.11.2011, prin sentința penală nr. 100 din 20.02.2008 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul penal nr._ def. prin decizia penală nr._ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin sentința penală nr. 333 din 24.11.2006 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul penal nr. 890/2004, definitivă prin decizia penală nr. 114/18 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt concurente.
-a repus în individualitatea lor pedepsele din sentințele de mai sus, respectiv:
- 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b din Codul penal anterior, aplicată prin sentința penală 33/D/2014 a Tribunalului Bacău
- 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 33/D/2014 din 31.01.2014 a Tribunalului Bacău
- 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit. c din Codul penal anterior, respectiv dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul societăților comerciale, aplicată prin sentința penală nr. 22 din 21.09.2009 a Judecătoriei Moinești. Menține anularea suspendării condiționate a pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 33/D/2014 din 31.01.2014 a Tribunalului Bacău
- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 100 din 20.02.2008 a Tribunalului Bacău. Menține anularea suspendării condiționate a pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 33/D/2014 din 31.01.2014 a Tribunalului Bacău,
- 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 333 din 24 noiembrie 2006 a Tribunalului Harghita
- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 333 din 24 noiembrie 2006 a Tribunalului Harghita
- 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 333 din 24 noiembrie 2006 a Tribunalului Harghita
- 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 147 din 14.01.2010 a Judecătoriei Moinești.
-în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., a constatat incidența în cauză a dispozițiilor referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.
-în baza art. 6 alin. 6 C. pen., a înlocuit pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 alin. 1, 2 coroborat cu art. 64 lit. c din Codul penal din 1969, a interzicerii dreptului de a fi administrator în cadrul societăților comerciale pe o perioadă de 6 ani, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 22 din 21.01.2009 pronunțată de Judecătoria Moinești, definitivă prin Decizia penală nr. 124 din 10.02.2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău cu pedeapsa interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit c din Codul penal anterior, respectiv a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de administrator în cadrul societăților comerciale din Codul penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
-în baza art. 36 alin. 2 raportat la art 33 lit a, art 34 lit. b, art 35 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1968 si art. 5 din Noul Cod Penal a contopit pedepsele de mai sus, respectiv 7 ani închisoare si 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b din Codul penal anterior și, 5 ani închisoare, 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c din Codul penal anterior, 2 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 3 ani închisoare în pedeapsa principală cea mai grea, 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b din Codul penal anterior și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. c din Codul penal anterior, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca petentul B. I. sa execute pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b din Codul penal anterior și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. c din Codul penal anterior.
-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 din Codul penal anterior raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, b, c din Vechiul Cod penal.
-în baza art. 88 din Codul penal anterior, a dedus din durata pedepsei aplicate petentului, perioadele anterior 18 martie 2004 – 27 iunie 2005, 11 noiembrie 2009-20 noiembrie 2009, 19.05._12, 18.09.2014 la zi.
-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 2 C. pr. P..
În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a constatat că infracțiunile pentru săvârșirea cărora a fost condamnat petentul sunt concurente, întrucât nu a survenit nicio condamnare definitivă a sa înainte de data vreuneia dintre fapte. A notat că toate infracțiunile pentru care a fost condamnat au fost comise înainte de . noului cod penal, astfel că a analizat incidența legii penale mai favorabile.
Întrucât este vorba de aplicarea dispozițiilor legale privitoare la concurs, instanța a apreciat că este mai favorabilă pentru situația juridică a petentului B. I. legea veche, deoarece prevede spor facultativ în cazul aplicării regulilor concursului de infracțiuni, spre deosebire de legea nouă, care prevede aplicarea unui spor obligatoriu de 1/3 din totalul restului pedepselor care intră în procedeul de contopire.
În consecință, instanța, în baza art. 585 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală cu aplicarea art. 5 din Codul penal a admis cererea de modificare a pedepselor formulată de petentul B. I..
La individualizarea pedepsei principale aplicate, instanța a apreciat că se impune adăugarea unui spor având în vedere multitudinea pedepselor care au fost contopite și gravitatea infracțiunilor pentru care acesta a fost condamnat. Astfel, se observă că restul pedepselor, în afară de pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, însumează 21 de ani de ani. Raportat la acest cuantum, a apreciat că sporul aplicat de 2 ani este justificat, fiind de neacceptat ca restul pedepselor în afară de pedeapsa cea mai grea să nu se regăsească cel puțin sub forma unui spor de 2 ani în pedeapsa rezultantă.
3. Considerentele instanței de control. Constată că în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de modificare a pedepselor formulate de petentul B. I., hotărârea în discuție este la adăpost de critici.
Astfel, argumentele prezentate de instanța de prim grad în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin sentința penală nr. 259/24 noiembrie 2015 sunt pertinente și nu suportă corecturi sau adăugiri din partea instanței de al doilea grad. Prin urmare, în lipsa vreunui motiv, pe care să-l reținem din oficiu, de desființare a sentinței atacate, contestația promovată de petentul B. I. este nefondată așa încât, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. P., vom dispune respingerea ca nefondată a căii ordinare de atac declarate de petent.
Cât privește motivele contestației, nu le vom primi și în acord cu prima instanță, ale cărei considerente nu au putut să fie combătute în mod convingător, constatăm că pedeapsa rezultantă principală de 9 ani închisoare aplicată petentului este proporțională și satisface în concret și în mod eficient nevoile reinserției sociale și ale prevenției generale. . infracționalității, numărul mare al infracțiunilor săvârșite, natura și gravitatea acestor infracțiuni justifică acordarea unui spor de contopire a pedepsei de 2 ani închisoare, durata acestui spor reflectând tocmai gravitatea infracțiunilor și periculozitatea infractorului, neexistând nicio rațiune care să ducă la înlăturarea sau diminuarea acestui spor.
Nu contestăm că, de-a lungul timpului, acesta și-a modificat conduita inițială și a conștientizat cel puțin în ultima parte a detenției consecințele comportamentelor sale ilicite. Nu omitem însă nici că, după punerea lui în libertate în iunie 2005, el a continuat o activitate infracțională eterogenă în 2006, apoi în 2008-2009, iar după reîncarcerarea sa în noiembrie 2009, cu excepția unor scurte perioade, restul timpului și l-a petrecut în detenție, fiind astfel firesc că nu a mai comis alte infracțiuni din 2009 până în prezent.
Totodată, este adevărat că starea de detenție în care se află petentul inevitabil lovește și în familia acestuia, însă petentul a cunoscut și și-a asumat riscul la care își expune familia odată cu săvârșirea infracțiunilor care au format obiectul condamnărilor prin sentințele penale nr. 33/D/2014 a Tribunalului Bacău, nr. 22/2009 a Judecătoriei Moinești, 100/2008 a Tribunalului Bacău și nr. 333/2006 a Tribunalului Harghita. Din moment ce durata procedurilor penale finalizate cu cele patru hotărâri de condamnare a fost de fiecare dată una rezonabilă, timpul scurs de la datele săvârșirii infracțiunilor și până în prezent nu diminuează gravitatea acestor infracțiuni și nici nu minimalizează scopul scontat prin aplicarea în procedura incidentă la executare prescrisă de art. 595 C. pr. P.., a pedepsei rezultante pentru concurs de 9 ani închisoare.
De asemenea, cele constatate și dispuse prin sentința penală 33/D/2014 a Tribunalului Bacău au dobândit autoritate de lucru judecat, astfel că ele nu mai pot să fie rediscutate în procedura prevăzută de art. 595 C. pr. P.., a modificării pedepselor.
4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă contestației, pentru culpa sa procesuală, dată de promovarea unei căi de atac nefondate, potrivit art. 275 alin. 2 C. pr. P.., petentul va fi obligat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea contestației, în cuantum de 100 lei, care acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care s-au consemnat actele procesuale și procedurale necesare soluționării căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. P., respinge ca nefondată contestația formulată de petentul B. I. (fiul lui G. și P., născut la data de 12 septembrie 1968, în prezent deținut în penitenciarul Miercurea C..) împotriva sentinței penale nr. 259/24 noiembrie 2015 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr._, menținând hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, obligă pe petent să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea contestației, în cuantum de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2016.
Judecător, Grefier,
dr. M. V. D. M.
Red./thred.M.V./29.01.2016/3ex.
Imprimat D.M.29.01.2016
Judecător fond E. P.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 447/2015. Curtea... → |
|---|
