Verificare măsuri preventive. Art.204 NCPP. Încheierea nr. 91/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 91/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 91/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL T. M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA nr. 91/CU
Ședința publică din 5 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C. B.
Grefier G. C.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat de doamna procuror R. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel T. M.
Pe rol judecarea contestației formulate de inculpatul M. S. P. (fiul lui P. și A., născut la data de 7 iulie 1989, în prezent deținut în P. Tg.M.) împotriva încheierii din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul M. S. P., în stare de detenție, asistat de apărătorul ales, avocat V. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al inculpatului, avocat L. V. depune împuternicirea avocațială.
Având în vedere dispozițiile noului Cod de procedură penală, instanța recalifică în contestație recursul formulat de inculpat împotriva încheierii din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul M., prin care a fost menținută măsura arestului preventiv.
La întrebarea instanței, avocat V. L. precizează că motivele contestației privesc netemeinicia încheierii atacate, prin care s-a menținut măsura arestului preventiv și s-a respins cererea de înlocuire a acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu. La acest moment, având în vedere noile modificări aduse Codului de procedură penală, în principal, solicită să nu se mai mențină măsura arestului preventiv și, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, prevăzute de art.211 și art.218 NCPP, și depune la dosar concluzii scrise în acest sens. Menționează că măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu îi pot permite inculpatului să părăsească imobilul pentru prezentarea la locul de muncă, unde este angajat pe perioadă nedeterminată, pentru a putea să plătească pretențiile părților civile.
Instanța constată, dacă reprezentanta parchetului nu formulează obiecțiuni, că în această procedură este permisă luarea unei măsuri noi, dintre cele propuse de apărătorul inculpatului, respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu, având în vedere dispozițiile art.18 teza ultimă din Legea nr.255/2013.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului că poate să dea declarație cu privire la măsura preventivă sau poate să uzeze de dreptul la tăcere.
Inculpatul M. S. P. precizează că dorește să dea declarație.
Se procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Avocat L. V. menționează că la dosarul primei instanțe a depus două adeverințe eliberate de ., din care rezultă că inculpatul lucrează cu contract pe perioadă nedeterminată, începând cu anul 2009. În ultima adeverință, depusă pentru termenul din 29 ianuarie 2014, se arată că inculpatul a figurat în concediu de odihnă până la acest moment, iar angajatorul și-a manifestat disponibilitatea de a-l primi din nou la muncă. De altfel, patronul societății l-a vizitat pe inculpat la arest. Mai arată că între părțile civile și părinții inculpatului a intervenit o înțelegere în sensul că patronul societății este dispus să plătească cheltuielile de înmormântare, în sumă de 85 milioane lei vechi, iar atunci când inculpatul va fi pus în libertate, să meargă din nou la firmă și să muncească pentru acei bani.
Instanța pune în vedere apărătorului inculpatului să depună la dosar o cerere scrisă și motivată, semnată de inculpat, în sensul celor solicitate astăzi, oral, referitoare la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Avocat L. V. arată că va depune cererea sus-menționată până la terminarea dezbaterilor și va face referire la aceasta și cu ocazia concluziilor pe fondul contestației.
Participanții la proces nu formulează cereri.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației, cu mențiunea că, în cazul admiterii contestației, pune în discuție luarea uneia dintre măsurile controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, conform art.206 alin.7 din noul Cod de procedură penală raportat la art.18 teza ultimă din Legea nr.255/2013.
Avocat L. V. solicită admiterea contestației, casarea încheierii atacate și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive.
Consideră că nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv întrucât s-a împlinit termenul rezonabil al duratei acestei măsuri. De asemenea, la ultimul termen de judecată în fața instanței de fond inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art.3201 Cod procedură penală. De altfel și în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut comiterea faptei, așa cum era descrisă la acel moment și apoi în rechizitoriu, respectiv că, ieșind din barul din Ș. Fânațe, printr-o acțiune în viteză, prin împingere cu palma spre victimă, aceasta a căzut, s-a lovit de asfalt, a fost internată în spital și după aproximativ o săptămână a decedat. Această stare de fapt reținută în rechizitoriu se pliază perfect pe probele administrate în cauză, în principal pe declarația martorului C. A. (fila 40 dosar urmărire penală).
La acest moment, raportat și la noile dispoziții referitoare la menținerea unei persoane în stare de arest preventiv, solicită să se aibă în vedere vârsta inculpatului, circumstanțele în care s-a produs fapta, fiind vorba despre o acțiune de împingere, într-adevăr puternică, pentru că inculpatul ieșea din bar în viteză. Imediat după ceea ce s-a întâmplat, inculpatul a fost în stare de șoc, a început să plângă, iar ulterior a anunțat salvarea și poliția. Apoi, atunci când a sosit soția părții civile, întrebat fiind, a recunoscut că el este persoana care a lovit victima, spunând „eu sunt de vină doamna învățătoare”. În săptămâna cât partea vătămată a fost internată în spital, inculpatul a mers în continuare la serviciu, nu s-a sustras de la cercetări și a dat declarațiile atunci când i s-a solicitat prezența la sediul poliției. Între timp inculpatul a recunoscut faptele în formă calificată.
De asemenea, prin prisma noilor reglementări, trebuie să se țină cont și de faptul că inculpatul nu are un anturaj dubios. La dosarul cauzei au fost depuse caracterizări de la angajatorul inculpatului, de la primărie și preotul din Ș. Fânațe, declarațiile martorilor M. P.-L., Ș. V. și din toate aceste înscrisuri rezultă că inculpatul nu este o persoană violentă. Totodată este important de reținut că victima și inculpatul sunt rude, în cauză fiind vorba despre preterintenție în comiterea faptei.
Așa cum a mai arătat, angajatorul inculpatului l-a vizitat pe acesta la penitenciar, apoi a luat legătura și cu apărătorul său, menționând faptul că îi păstrează locul de muncă, că inculpatul era un angajat de nădejde și că dorește să îl primească la muncă în continuare. La ultimul termen de judecată soția victimei s-a constituit parte civilă și a existat disponibilitate din partea acesteia de a purta discuții cu privire la latura civilă. Prin intermediul angajatorului inculpatul dorește să achite suma cu care s-a constituit parte civilă, respectiv contravaloarea cheltuielilor de înmormântare. De asemenea, părinții inculpatului s-au angajat să suporte cheltuielile de școlarizare ale celor două părți civile, respectiv copii victimei, care sunt rude cu inculpatul.
Pe lângă actul material care a avut loc, și anume acea acțiune de împingere urmată de lovirea de o suprafață dură, trebuie să se țină seama că inculpatul și victima sunt rude, că inculpatul a recunoscut fapta și dorește să achite pretențiile civile care vor fi admise de către instanță, că face parte dintr-o familie organizată. Inculpatul este o persoană tânără, care nu este solvabilă, și de aceea s-a ajuns la soluția ca patronul societății să plătească în locul său cheltuielile de înmormântare, urmând ca inculpatul să muncească pentru firma respectivă.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă că inculpatul nu a urmărit niciun moment producerea acestui rezultat și nici măcar nu și-a închipuit că se va ajunge aici.
Pentru toate aceste aspecte, în principal, solicită să nu se mai mențină măsura arestului preventiv, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv fie cu măsura controlului judiciar, fie cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, unde la art.221 alin.6 Cod procedură penală, se prevede că inculpatul poate să părăsească domiciliul pentru a se prezenta la locul de muncă, respectiv la ., fiind precizate limitele de timp necesare pentru a se deplasa dus/întors de la domiciliu la locul de muncă . Consideră că această din urmă măsură este cea mai oportună, având în vedere circumstanțele faptei și dorința inculpatului de a acoperi cheltuielile, sub aspectul laturii civile.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea contestației și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
Având în vedere dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată, în cazul de față, menținută, dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat moartea unei persoane. Pe de o parte, în cauza de față există probe din care rezultă suspiciunea că inculpatul a comis o infracțiune prin care s-a produs moartea unei persoane, iar pe de altă parte, conform aceluiași articol, trebuie avut în vedere și gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, consideră că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației și menținerea încheierii tribunalului prin care inculpatul a fost menținut în stare de arest preventiv. Cu privire la înlocuirea acestei măsurii cu o altă măsură, respectiv cu cea a arestului la domiciliu, solicită respingerea acestei cereri.
În replică, avocat L. V., cu privire la dispozițiile art.223 Cod procedură penală, arată că, într-adevăr în cauză este vorba despre o infracțiune de lovituri cauzatoare de moarte, care a fost recunoscută de inculpat, iar pedeapsa închisorii este de 5 ani sau mai mare, dar trebuie observat faptul că cea de-a doua teză trebuie să fie întrunită cumulativ întrucât există conjuncția „și”, iar instanța trebuie să aibă în vedere aspectele invocate mai sus.
Inculpatul M. S. P., având ultimul cuvânt, regretă și îi pare rău de cele întâmplare. Solicită să i se acorde o șansă pentru a ajuta familia, atât moral, cât și material. Dorește să se împace cu familia victimei, cu atât mai mult cu cât sunt rude.
După terminarea dezbaterilor, înainte de pronunțare, se depune la dosar cererea formulată de inculpat, prin apărătorul ales, prin care solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu, prevăzută de art.221 Cod procedură penală, și permisiunea deplasării la locul de muncă pentru a câștiga cele necesare traiului și a despăgubi părțile civile, conform art.221 lin.6 Cod procedură penală.
CURTEA DE APEL
Prin încheierea penală din data de 29.01.2014 a Tribunalului M. pronunțată în dosarul nr._ 13 s-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpatului M. S. P. și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului în baza art.143 și a art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
În motivare, s-a arătat că există probe și indicii temeinice care justifică potențiala vinovăție a inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, prev. de art. 183 Cod penal, presupus a fi comisă în seara zilei de 15.11.2013, în preajma localului aparținând .. Se au în acest sens în vedere, declarațiile inculpatului de recunoaștere parțială a faptei ,cu precizarea acestuia că doar ar fi împins ușor victima Ș. Geza, că nu ar fi lovit-o cu pumnul sau palma în zona parieto-occipitală, lovitură urmată de cădere și lovire indirectă de planuri dure, care au dus la un traumatism cranio-cerebral și la decesul victimei, susțineri însă infirmate de concluziile medico-legale aferente raportului de autopsie emis de I.M.L. Tg.M., de martorul ocular C. A., care l-a văzut pe inculpat mergând în viteză spre victimă, lovind-o cu palma și împingând-o pe aceasta, în urma acestui gest, victima căzând pe asfalt și lovindu-se în zona capului, de alți martori care cunosc aspecte anterioare și ulterioare incidentului care a debutat fără un motiv aparent între cei doi, decât starea de ebrietate în care se aflau, și anume martorii M. I., M. D., Ș. A. C., F. M. A., B. F. C., Ș. V., Ș. V., de alte probe, respectiv, pozele judiciare efectuate victimei și procesul – verbal de cercetare la fața locului faptei. Toate acestea conturează faptic existența unei potențiale infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată
De asemenea, în cauză, sunt întrunite în continuare condițiile cumulative prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului fiind închisoare mai mare de 4 ani, iar pericolul social concret pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea și liniștea publică este cert. Avem în vedere, împrejurările concrete în care a fost comisă potențiala faptă, forța cu care inculpatul a atacat-o pe victimă, lovind-o puternic cu pumnul sau palma, aparent fără motiv, fără să se gândească la vreo consecință, apoi a fugit, speriindu-se și abandonând-o în stradă, deși ulterior a anunțat ambulanța, toate acestea atestă faptul că, lăsarea în libertate a inculpatului, ar prezenta un evident pericol concret pentru ordinea publică, pentru siguranța fizică a oricărei persoane, în condițiile în care, pe fondul stării de irascibilitate și de ebrietate, inculpatul poate deveni oricând un potențial infractor.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul M. S. P., invocând netemeincia încheierii.
Contestația este fondată, pentru următoarele considerente:
În ce privește legalitatea arestării, nu reținem vreun motiv pentru modificarea constatării primei instanțe.
În ce privește oportunitatea menținerii la acest moment a măsurii, reținem că, potrivit celor consemnate în partea introductivă a încheierii atacate, inculpatul și părțile civile doresc să ajungă la o înțelege în ceea ce privește latura civilă a cauzei. Inculpatul dorește să facă uz de prevederile art. 320 ind.1 Cod procedură penală, solicitând judecarea cauzei după procedura simplificată. Din adeverința depusă la dosar reiese că inculpatul este angajat pe postul de muncitor necalificat la ., din data de 22.09.2011, în prezent figurează în concediu de odihnă dar se dorește păstrarea locului de muncă pentru acesta. De asemenea, în acest înscris se arată că la locul de muncă inculpatul a avut un comportament adecvat, este un tânăr liniștit și urma să fie autorizat în meseria de sudor.
Ca urmare, apreciem că la acest moment este suficientă măsura arestului la domiciliu pentru realizarea scopurilor măsurilor preventive, prevăzute de art. 202 Cod pr. pen.. Buna desfășurare a procesului penal nu ar fi împiedicată, ci favorizată de o asemenea măsură, în condițiile în care ea este însoțită de permisiunea acordată inculpatului, conform art. 221 alin. 6 Cod pr. pen., să părăsească imobilul pentru a merge la serviciu. El este angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată, conform actelor depuse. În același timp, este în discuții cu părțile civile pentru realizarea unei tranzacții. Considerăm că permisiunea acordată inculpatului să își continue munca ar favoriza realizarea unei asemenea tranzacții, care la rândul ei ar realiza unul dintre scopurile procesului penal, și anume repararea pagubei cauzate prin infracțiune. Având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și împrejurarea că rezultatul morții victimei nu a fost cauzat cu intenție, rezultă că arestarea preventivă nu este necesară la acest moment pentru a împiedica săvârșirea de noi infracțiuni sau sustragerea de la proces.
Arestul la domiciliu va fi dispus pe o durată determinată deoarece obligația din conținutul măsurii, de a nu părăsi domiciliul, se ia pe o durată determinată, potrivit art. 221 alin. 1 Cod pr. pen.. În plus, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, ilustrată de hotărârea din cauza TYMOSHENKO c. UCRAINEI, arestarea pe o durată nedeterminată contravine în sine dreptului la libertate și siguranță prevăzut de art. 5 din Convenția EDO.
La fel, permisiunea de a părăsi domiciliul pentru a se prezenta la serviciu va fi acordată pe o durată determinată, ceea ce art. 221 alin. 6 Cod pr. pen. prevede expres.
Instanța, având în vedere și dispozițiile referitoare la periodicitatea cu care măsura preventivă trebuie verificată, consideră că durata oportună este de 60 de zile.
Pentru aceste considerente, va admite contestația formulată de inculpatul M. S. P. împotriva încheierii penale din data de 29.01.2014 a Tribunalului M., în baza art. 206 alin. 3 C. pr.pen.
În baza art. 206 alin. 7 rap. la art. Cod pr. penală va lua față de inculpat măsura arestului la domiciliu pe o durată de 60 de zile cu începere din data de azi, 5.02.2014.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 68/29.11.2013 emis de Tribunalul M..
În baza art. 221 alin. 1 Cod pr. pen. va obliga inculpatul să nu părăsească pe durata măsurii domiciliul, situat la adresa din .. 91, jud. M., fără permisiunea instanței.
În baza art. 221 alin. 2 Cod pr. pen. va impune inculpatului următoarele obligații pe durata arestului la domiciliu:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată în dosarul_ 13 ori de câte ori este chemat
b) să nu comunice cu părțile civile Ș. A., Ș. V., Ș. A. și Jakab V. decât în măsura necesară ajungerii la o înțelegere în latura civilă a cauzei.
În baza art. 221 alin. 4 Cod pr. pen. atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În conformitate cu art. 221 alin.5 Cod pr. pen., pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi domiciliul pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.
În conformitate cu art. 221 alin.6 Cod pr. pen. va permite inculpatului părăsirea domiciliului în intervalul orar 7.00 – 17.00, de lunea până vinerea, pentru prezentarea la locul de muncă de la . Tg. M., pe o perioadă de 60 de zile începând cu data de astăzi, 5.02.2014.
În conformitate cu art. 221 alin. 8 Cod pr. pen. copia încheierii se comunică, de îndată, inculpatului și Postului de poliție al . comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.
Va desemna Postul de poliție al . pentru verificarea respectării măsurii și a obligațiilor de către inculpat.
Va dispune efectuarea față de inculpat, sub semnătură, în scris, a comunicării prev. de art. 218 alin. 4 cod pr. pen. cu privire la drepturile prevăzute la art. 83, dreptul prevăzut la art. 210 alin. (1) și (2), dreptul de acces la asistență medicală de urgență, dreptul de a contesta măsura și dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite contestația formulată de inculpatul M. S. P. (fiul lui P. și A., născut la data de 7 iulie 1989 în localitatea V., jud.Hunedoara, domiciliat în comuna Ș., ..91, jud.M., CNP_) împotriva încheierii penale din data de 29.01.2014 a Tribunalului M., în baza art. 206 alin. 3 C. pr.pen.
În baza art. 206 alin. 7 rap. la art. Cod pr. penală ia față de inculpat măsura arestului la domiciliu pe o durată de 60 de zile cu începere din data de azi, 5.02.2014.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 68/29.11.2013 emis de Tribunalul M..
În baza art. 221 alin. 1 Cod pr. pen. obligă inculpatul, să nu părăsească pe durata măsurii domiciliul, situat la adresa din com. Ș., .. 91, jud. M., fără permisiunea instanței.
În baza art. 221 alin. 2 Cod pr. pen. impune inculpatului următoarele obligații pe durata arestului la domiciliu:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată în dosarul_ 13 ori de câte ori este chemat
b) să nu comunice cu părțile civile Ș. A., Ș. V., Ș. A. și Jakab V. decât în măsura necesară ajungerii la o înțelegere în latura civilă a cauzei.
În baza art. 221 alin. 4 Cod pr. pen. atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În conformitate cu art. 221 alin.5 Cod pr. pen., pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi domiciliul pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.
În conformitate cu art. 221 alin.6 Cod pr. pen. permite inculpatului părăsirea domiciliului în intervalul orar 7.00 – 17.00, de lunea până vinerea, pentru prezentarea la locul de muncă de la . Tg. M., pe o perioadă de 60 de zile începând cu data de astăzi, 5.02.2014.
În conformitate cu art. 221 alin. 8 Cod pr. pen. copia încheierii se comunică, de îndată, inculpatului și Postului de poliție al . comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.
Desemnează Postul de poliție al . pentru verificarea respectării măsurii și a obligațiilor de către inculpat.
Dispune efectuarea față de inculpat, sub semnătură, în scris, a comunicării prev. de art. 218 alin. 4 cod pr. pen. cu privire la drepturile prevăzute la art. 83, dreptul prevăzut la art. 210 alin. (1) și (2), dreptul de acces la asistență medicală de urgență, dreptul de a contesta măsura și dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.02.2014.
Președinte,
I. C. B.
Grefier,
G. C.
Red/tehn.I.B. 4.03.2014
Imprimat G.C.04.03.2014
Jud.trib.H. E.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 43/2014. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 9/2014. Curtea de... → |
|---|
