Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 42/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 42/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 42/R
Ședința publică din 23 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C. U.
Judecător A. O.
Judecător dr.M. V.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de către P. de pe lângă Judecătoria M. C. și de inculpatul L. K. (fiul lui D. și R., născut la data de 7 aprilie 1981, domiciliat în O. S., ., județul H.), împotriva sentinței penale nr. 502 din 10.04.2013 pronunțată de Judecătoria M. C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ș. C. V. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 8 ianuarie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 ianuarie 2014.Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor declarate în cauză,
Prin sentința penală nr.502 din 10 aprilie 2013, Judecătoria M. C. a dispus următoarele:
În baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 alin.1 lit.d C.pr.pen., l-a achitat pe inculpatul S. K., fiul lui Ș. și M., născut la data de 30.05.1972, în mun. O. S., jud. H., domiciliat în mun. O.-S., ., jud. H., CNP_, cetățean român, studii 10 clase, cu antecedente penale, împotriva căruia s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, prin Rechizitoriul din data de 25.01.2012 emis de P. de pe lângă Judecătoria M. C., în Dosarul penal nr. 509/P/31.01.2012, pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat”, faptă prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal (fapta din luna octombrie 2010).
În baza art. 221 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. e teza I Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul L. K., fiul lui D. și R., născut la data de 07.04.1981, în municipiul O. S., jud. H., CNP_, cu domiciliul în municipiul O. S., ., jud. H., studii liceale, administrator, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de „tăinuire” (fapta din luna octombrie 2010).
În baza art. 346 Cod pr. pen și art. 998, 999 și 1003, 1169, 1191 și 1198 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul L. K. prin prezenta și la data săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul T. D. prin Sentința penală nr. 293/2012 a Judecătoriei M. C., s-a admis în parte acțiunile civile formulate de către S.C. R. S.A. M. C. și de către S. Județean de Urgență M. C., dispunând, după cum urmează:
- obligarea numiților T. D. și L. K., în solidar, la plata către S. Județean de Urgență M. C. a sumei de 5400 lei, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data sustragerii bunurilor până la data plății efective, sumă acordată cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, stabilită, în contextul absenței de la dosar a actelor de provenineță /achiziție a respectivelor bunuri, pe baza prețului mediu practicat per kg deșeuri din cupru pe piața liberă;
- obligarea numitului T. D. la plata către S.C. R. S.A. M. C. a sumei de 2100 lei, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data sustragerii bunurilor până la data plății efective, sumă acordată cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, stabilită, în contextul absenței de la dosar a actelor de provenineță /achiziție a respectivelor bunuri, pe baza prețului mediu practicat per kg deșeuri din cupru pe piața liberă.
S-a făcut aplicarea art.191 și art.192 alin.3 Cod procedură penală.
Se rețin următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. C. din data de 25.01.2012 au fost trimiși în judecată inculpații:
1.T. D., fiul lui D. și I., născut la data de 02.05.1975 în mun. O.-S., jud. H., domiciliat în mun. O.-S., ./8, jud. H., C.N.P._, cetățean român, 7 clase, fără loc de muncă, cu antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de:
-„furt calificat”, faptă prev. și ped. de art. 208, alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din CP. și
-„furt calificat”, faptă prev. și ped. de art. 208, alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i din C.P., cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul Penal;
2. S. K., fiul lui Ș. și M., născut la data de 30.05.1972 în mun. O.-S., jud. H., domiciliat în mun. O. S., ., jud. H., C.N.P._, cetățean român, 10 clase, fără loc de muncă, cu antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de „furt calificat”, faptă prev. și ped. de art. 208, alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din C.P., cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul Penal;
3. L. K., fiul lui D. și R., născut la data de 07.04.1981 în O. S., jud. H., CNP_, cu domiciliul în O. S., ., jud. H., studii liceale, administrator la AI L. K., căsătorit, fără antecedente penale, cercetat pentru comiterea infracțiunii de „tăinuire”, faptă prev. și ped. de art. 221, alin. 1 din Codul Penal.
Pentru soluționarea cu celeritate a cauzei acțiunea penală privind pe inculpatul T. D. a fost disjunsă, context în care a fost soluționată prin Sentința penală nr. 293/2012 a Judecătoriei M. C., pronunțată în dosarul nr._ .
În aceste condiții, s-a format un nou dosar, nr._, în care a rămas în analiză acțiunea penală exercitată împotriva inculpaților S. K. și L. K. și latura civilă a cauzei.
În rechizitoriu se arată că:
- fapta învinuitului T. D. care, în luna septembrie 2010, pe timp de noapte a pătruns prin efracție în curtea S.C. R. H. S.A. din M. C. și prin forțarea unui perete din tablă a unei magazii a intrat în interiorul magaziei de unde a sustras cantitatea aproximativă de 70 kg cupru cu pastile de argint industrial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat”, prev. și ped. de art.208(1), 209(1) lit.g și i din C.pen.
- fapta învinuitului T. D. care, în luna octombrie 2010, pe timp de noapte împreună cu învinuitul S. K. pe o gaură tăiată de ei în gard au intrat în curtea clădirii Spitalului vechi și forțând o bucată de tablă din partea din spate a unui magazin de depozite a intrat în interiorul magaziei de unde a scos afară de mai multe ori mai multe bucăți de țevi din cupru, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat” prev. și ped. de art.208(1), 209(1) lit.a, g și i din C.pen.;
- fapta învinuitului S. K. care, în luna octombrie 2010, pe timp de noapte împreună cu învinuitul T. D. pe o gaură tăiată de ei în gard au intrat în curtea clădirii Spitalului vechi și l-a ajutat pe învinuitul T. D. să scoată afară din interiorul unei magazii de materiale mai multe bucăți de țevi din cupru, îndoindu-le pentru a putea fi încărcate în autoturism, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat” prev. și ped. de art.208(1), 209(1) lit.a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit.a din C. pen.;
- fapta învinuitului L. K. care, în luna octombrie 2010, l-a transportat cu autoturismul lui pe învinuiții T. D. și S. K. în M. C., în apropierea clădirii Spitalului vechi și a cumpărat de la învinuiți mai multe bucăți de țevi din cupru pe care aceștia le-au sustras în noaptea respectivă dintr-o magazie din curtea clădirii Spitalului vechi, cunoscând că țevile din cupru au fost furate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tăinuire”, faptă prev. și ped. de art. 221(1)din Codul Penal.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul L. K., în luna octombrie 2010, i-a transportat cu autoturismul lui pe T. D. și S. K. în M. C., în apropierea clădirii Spitalului vechi și a cumpărat de la T. D. mai multe bucăți de țevi din cupru pe care acesta le-a sustras în noaptea respectivă dintr-o magazie din curtea clădirii Spitalului vechi, cunoscând că țevile din cupru au fost furate.
Inculpatul S. K., în luna octombrie 2010, pe timp de noapte, a încărcat, împreună cu T. D. în mașina inculpatului L. K., mai multe țevi din cupru pe care T. D. dorea să le valorifice prin intermediul lui L. K..
Cu ocazia audierii sale în fața instanței de judecată, inculpatul L. K. a arătat că în cursul lunii octombrie 2010 s-a deplasat împreună cu Szilvester K. și T. D. undeva în zona spitalului vechi pentru a ridica spre valorificare niște țevi pe care T. D. i-a comunicat că le are în posesie urmare unei lucrări pe care a executat-o.
Mai declară inculpatul că materialele ridicate de Szilvester K. și T. D. au fost încărcate în mașina sa, transportate la firma ce îi aparținea la Ordorheiu S., având ca obiect de activitate valorificarea deșeurilor feroase și neferoase, unde au fost cântărite și i-a plătit numitului T. D. prețul pe care îl acorda în mod uzual pentru deșeuri.
Fiind audiat inculpatul S. K. a arătat că declarațiile din cursul urmăririi penale i-au fost luate de către polițiști prin maltratare și că acestea nu sunt expresia adevărului, el nefiind de față la momentul comiterii faptei reținute în sarcina sa.
Fiind audiat, martorul L. Z. a declarat că a lucrat la un centru de colectare ce aparținea numitului L. K. și că a asistat la o discuție dintre T. D. și L. K. din care a rezultat că L. K. nu a avut cunoștință despre faptul că materialele pe care urma să le aducă spre valorificare T. D. ar fi provenit din săvârșirea unor infracțiuni.
De asemenea, fiind audiat în calitate de martor pentru soluționarea laturii penale în cauza disjunsă, numitul T. D. a declarat că materialul pe care dorea să îl valorifice era deja pregătit, iar L. K. nu l-a întrebat iar el nu a spus nimic acestuia despre proveniența materialului. A mai arătat T. D. că el singur a sustras țevile și le-a scos printr-o curte interioară trecându-le peste gard până în zona în care se afla mașina lui L. K., iar S. K. l-a ajutat doar la încărcarea țevilor în mașină. Totodată, mai arată T. D. că nici L. K. și nici S. K. nu au participat la sustragere și că banii i-au fost plătiți exclusiv lui de către L. K..
Pentru fundamentarea deciziei ce urmează a fi adoptată, prima instanță a avut în vedere declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților date în fața instanței, înlăturând declarațiile date de S. K. în cursul urmării penale, pentru argumentele supuse analizei de inculpat, conform cărora aspectele reținute de către poliție nu reprezintă adevărul. Pentru această decizie prima instanță a avut în vedere în special aspectele relatate în fața sa de către numitul T. D., care a arătat că S. K. nu a participat la săvârșirea infracțiunii de furt reținută în sarcina sa. De asemenea, instanța a avut în vedere că numitul T. D. a arătat în fața instanței că L. K. nu l-a întrebat iar el nu a spus nimic acestuia despre proveniența materialului ce face obiectul analizei în prezentul dosar.
Din coroborarea probelor anterior relevate cu celelalte acte întocmite în cursul urmăririi penale, s-a reținut că inculpatul L. K. a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, cu vinovăție în forma prevăzută de lege.
S-a conchis că fapta inculpatului L. K. este prevăzută de legea penală, a fost săvârșită cu vinovăție de acesta și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind întrunite toate cele 3 trăsături esențiale ale infracțiunii, prevăzute de art. 17 Cod Penal. În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii de „tăinuire”, instanța constată că, sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului s-a realizat printr-o acțiune de dobândire urmată de transformarea bunurilor mobile ce aparțineau persoanei vătămate, inculpatul cunoscând, dat fiind faptul că nu a discutat nici un moment, potrivit declarației numitului T. D., cu acesta, despre proveniența bunurilor respective, că acestea proveneau din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fiind evident acest fapt date fiind momentul și modalitatea concretă în care a înțeles să se prezinte în zona de unde au fost ridicate bunurile, aspecte ce relevă că acestea fuseseră însușite pe nedrept de către T. D., iar acest aspect era cunoscut L. K., care ar fi trebuit să solicite acte de proveniență sau măcar să se intereseze despre sursa bunurilor respective. De asemenea, instanța reține că urmarea produsă a constat în starea de pericol creată prin trecerea bunului în stăpânirea inculpatului și ulterior de modificarea bunurilor, iar scopul special prevăzut de lege constând în obținerea unui folos material pentru sine, prin transformarea și valorificarea ulterioară a materialului dobândit, este de asemenea dovedit.
S-a mai reținut că, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă: astfel, el a prevăzut rezultatul faptei sale - starea de pericol pe care o va cauza patrimoniului persoanei vătămate - și a urmărit producerea acestui rezultat, dorind să-și însușească și ulterior să valorifice, pentru obținerea unui folos material bunurile în cauză.
În drept, fapta inculpatului L. K., care, în luna octombrie 2010, i-a transportat cu autoturismul lui pe T. D. și S. K. în M. C., în apropierea clădirii Spitalului vechi și a cumpărat de la T. D. mai multe bucăți de țevi din cupru pe care acesta le-a sustras în noaptea respectivă dintr-o magazie din curtea clădirii Spitalului vechi, cunoscând că țevile din cupru au fost furate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tăinuire”, faptă prev. și ped. de art. 221 (1) din Codul Penal.
La stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, referitoare la limitele de pedeapsă fixate de lege pentru infracțiunea în cauză, la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la persoana inculpatului și la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a constatat, din fișa de cazier judiciar a inculpatului, că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. Ca atare, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 al. 1 lit. a Cod penal și a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, pe care o consideră suficientă pentru îndreptarea inculpatului.
În ceea ce îl privește pe inculpatul S. K., deși s-a reținut ca dovedit faptul că acesta a fost prezent la locul comiterii faptei, instanța a considerat că în cazul acestui inculpat nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de săvârșirea căreia este acuzat, constatând că, nici sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului nu s-a realizat printr-o acțiune de luare a unor bunuri mobile ce aparțineau persoanei vătămate din posesia acesteia, fără consimțământul ei, și nici scopul special cerut de lege pentru existența infracțiunii, acela al însușirii bunurilor pe nedrept, nu este pe deplin dovedit. Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că nu s-a probat că inculpatul a acționat cu intenție (ar fi prevăzut rezultatul faptei sale - prejudiciul material pe care l-ar cauza persoanei vătămate prin sustragere - și a urmărit producerea acestui rezultat, dorind să-și însușească bunurile în cauză).
În aceste condiții, în baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 alin.1 lit.d C.pr.pen., instanța l-a achitat pe inculpatul S. K., fiul lui Ș. și M., născut la data de 30.05.1972, în mun. O. S., jud. H., domiciliat în mun. O.-S., ., jud. H., CNP_, cetățean român, studii 10 clase, cu antecedente penale, împotriva căruia s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, prin Rechizitoriul din data de 25.01.2012 emis de P. de pe lângă Judecătoria M. C., în Dosarul penal nr. 509/P/31.01.2012, pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat”, faptă prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal (fapta din luna octombrie 2010), reținând că fapta inculpatului S. K. care, în luna octombrie 2010, pe timp de noapte, a încărcat, împreună cu T. D. în mașina inculpatului L. K., mai multe țevi din cupru pe care T. D. dorea să le valorifice prin intermediul lui L. K. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de săvârșirea căreia acesta a fost acuzat.
Cu privire la latura civilă, instanța a constatat că în cauză partea vătămată S.C. R. S.A. M.-C., prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 8000 lei reprezentând valoarea bunurilor sustrase, iar partea vătămată S. Județean de Urgență M-C., prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 21.070,38 lei reprezentând valoarea bunurilor sustrase.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, în baza art. 346 Cod pr. pen și art. 998, 999 și 1003, 1169, 1191 și 1198 din Codul civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul L. K. prin prezenta și la data săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul T. D. prin Sentința penală nr. 293/2012 a Judecătoriei M. C., instanța a admis în parte acțiunile civile formulate de către S.C. R. S.A. M. C. și de către S. Județean de Urgență M. C..
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen legal, recurs P. de pe lângă Judecătoria M. C. și inculpatul L. K..
Parchetul de pe lângă Judecătoria M. C. a solicitat condamnarea inculpatului S. K. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, susținându-se că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Inculpatul L. K. a solicitat achitarea sa de sub acuza săvârșirii infracțiunii de tăinuire, susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.221 Cod penal.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și, în integralitatea sa, instanța de control judiciar reține următoarele:
În cursul lunii octombrie 2010 inculpatul L. K. i-a transportat cu autovehiculul său pe inculpații T. D. și S. K. la M. C. în apropierea clădirii Spitalului vechi cu scopul de a transporta țevi de cupru despre care T. D. i-a spus că i le va vinde cunoscând că L. K. avea un centru de colectare a fierului vechi.
Deplasarea s-a făcut noaptea, iar la fața locului T. D. a pătruns în curtea spitalului și s-a deplasat la o magazie de unde a sustras mai multe țevi de cupru care erau nefolosite.
În acest timp, inculpatul S. K. a rămas să asigure paza în exteriorul curții spitalului, iar inculpatul L. K. a rămas în autovehicul.
La momentul când T. D. a revenit la mașină S. K. l-a ajutat să încarce țevile de cupru sustrase în autovehicul, iar L. K. a rămas în continuare în mașină.
După aceasta cu toții s-au deplasat la O. S., unde la sediul firmei inculpatului L. K. și în prezența acestuia au fost descărcate și cântărite țevile de cupru sustrase după care T. D. a fost plătit eliberându-i-se în acest sens un bon.
Din probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile lui L. K. și T. D. luate în fața instanței de recurs, rezultă în mod indubitabil că L. K. cunoștea că țevile de cupru aduse de T. D. provin din furt. Astfel evenimentele s-au derulat în timpul nopții, T. D. a pătruns în curtea spitalului prin efracție, bunurile sustrase nu erau folosite ci erau noi, fapt ce rezultă din aceea că însăși L. K. a cântărit acele țevi, chiar dacă se susține că până la acel moment nu a văzut marfa respectivă. În ce privește latura subiectivă a infracțiunilor săvârșite de inculpații L. K. și S. K., apreciem că împrejurările reținute mai sus trebuiau să formeze în conștiința acestor inculpați reprezentarea că în realitate T. D. a comis o faptă de furt calificat, ei prevăzând sau cel puțin acceptând că acele bunuri provin din săvârșirea unei fapte de furt calificat.
De asemenea, cei doi inculpați nu au depus o minimă diligență în a-l întreba pe T. D. de unde are acele țevi de cupru, ceea ce denotă că aceștia au acceptat posibilitatea ca aceste bunuri să provină dintr-un fapt ilicit.
Considerăm, de asemenea, că declarația dată de inculpatul S. K., în calitate de învinuit, a fost înlăturată nejustificat deoarece nu s-a dovedit că a fost constrâns să o dea în acel mod.
Prin urmare, inculpatul S. K. a fost prezent la locul și momentul comiterii faptei de furt calificat și, deși nu a realizat în mod nemijlocit acte de executare, a sprijinit cu intenție cel puțin indirectă realizarea acesteia de către T. D., ceea ce denotă că fapta sa se circumscrie complicității la infracțiunea de furt calificat.
În consecință, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală vom admite recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. C., vom casa parțial hotărârea atacată și, în rejudecare:
În baza art.334 Cod procedură penală vom schimba încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpatul S. K. din infracțiunea prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal în infracțiunea prev. de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
La individualizarea pedepsei pe care o vom aplica inculpatului S. K. vom avea în vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal, privind gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă și persoana inculpatului, care nu a recunoscut fapta, fiind cunoscut cu antecedente penale, respectiv a mai săvârșit infracțiuni de furt calificat, fiind condamnat din acest motiv.
Ca atare, în baza art.26 Cod penal cu aplicarea art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal vom dispune condamnarea inculpatului S. K. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal vom interzice inculpatului menționat, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit-a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Vom menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală vom respinge ca nefondat și pentru motivele arătate mai sus recursul inculpatului L. K. împotriva sentinței penale nr.502 din 10 aprilie 2013.
Văzând și aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. C. împotriva sentinței penale nr. 502 din 10.04.2013 a Judecătoriei M. C..
Casează parțial hotărârea atacată și în rejudecare:
În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul S. K. din infracțiunea prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal condamnă pe inculpatul S. K. (fiul lui Ș. și M., născut la data de 30.05.1972, în mun. O. S., jud. H., domiciliat în mun. O.-S., ., jud. H., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Bistrița) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.71 Cod penal și art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul inculpatului L. K. (fiul lui D. și R., născut la data de 7 aprilie 1981, domiciliat în O. S., ., județul H.) împotriva sentinței penale sus-menționate.
Obligă pe inculpatul L. K. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate de stat în recurs. Restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului. Suma de 300 lei, onorariu avocațial din oficiu pe seama inculpatului S. K., va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. C. U. A. O. dr.M. V.
Grefier,
G. C.
Red.D.C.U – 24.01.2014
Tehn.G.C. – 27.01.2014/3 ex
Jud.fond B. D.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel TÂRGU... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 43/2014. Curtea de... → |
|---|
