Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1338/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1338/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1338/A
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat d procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul T. A. împotriva sentinței penale nr.2504 din 20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit inculpatul și apărătorul ales al acestuia, avocat I. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depusă la dosar, prin registratură, o cerere de amânare de către apărătorul ales al inculpatului, pe motive medicale. Tot prin registratura instanței, s-au depus de către apărătorul ales al inculpatului motive de apel însoțite de înscrisuri în circumstanțiere.
Instanța, pune în discuție cererea de amânare formulată în cauză.
Procurorul pune concluzii de admitere a cererii de amânare.
Instanța, în deliberare, având în vedere faptul că, asistența juridică nu este obligatorie, inculpatul este titularul căii de atac, hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 20.10.2015, dosarul a fost înregistrat în sistem la data de 28.08.2015, respinge cererea de amânare formulată de către apărătorul ales al inculpatului, acesta având posibilitatea să-și asigure substituirea în cazul imposibilității de prezentare, urmând a se ține seama de motivele de apel formulate în scris și, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2504/20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 335 alin. 1 CP, cu aplicarea art. 41 alin. 1 CP și art. 43 alin. 5 CP, cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, a fost condamnat inculpatul T. A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În temeiul art. 67 alin. 1 CP, art. 66 alin. 1 lit. a), b) CP i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani de la data executării pedepsei închisorii, în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c) CP.
În temeiul art. 65 alin. 1 CP, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) (dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, în condițiile art. 65 alin. 3 CP.
În temeiul art. 274 alin.1 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2014 din 12.08.2015 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 28.08.2015 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului T. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 CP., cu aplicarea art. 41 alin. 1 CP
Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, la data de 03.12.2014 organele de cercetare penală din cadrul Secției 1 Poliție Rurală Timișoara s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că la aceeași dată inculpatul T. A. a fost depistat conducând autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare AW 836 KS, pe DS 7 din Alioș, fără a poseda permis de conducere
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii (f.7 UP); adrese Instituția Prefectului – Județul T. (f.17 UP); declarație martor A. A. G. (f.11 UP); fișă cazier inculpat T. A. (18-19 UP); declarații inculpat T. A. (f.13, 15 UP); adresă Primăria Mașloc (f.21 UP).
La termenul de judecată din 20.10.2015, la interpelarea instanței inculpatul învederează faptul că dorește să uziteze de prev. art. 375 alin. 4 CPP, declarația scrisă a acestuia în sensul recunoașterii în totalitate a faptei reținute în sarcina sa, fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei. (f.46 - dosar instanță).
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 03.12.2014 organele de cercetare penală din cadrul Secției 1 Poliție Rurală Timișoara s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că la aceeași dată inculpatul T. A. a fost depistat conducând autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare AW 836 KS, pe DS 7 din Alioș, fără a poseda permis de conducere.
Din analizarea materialului probator administrat în cauză, a rezultat că în data de 03.12.2014 organele de poliție din cadrul Secției 1 Poliție Rurală Timișoara efectuau supravegherea și controlul traficului rutier pe raza localității Alioș, pe DS 7. În jurul orei 17:00 în dreptul imobilului cu nr.349 din Alioș a fost oprit pentru control autoturismul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare AW 836 KS. S-a constatat că autoturismul a fost condus de inculpatul T. A., care nu poseda permis de conducere, conform procesului-verbal de constatare, iar, conform adresei Primăriei Comunei Mașloc aflată la dosar, a reieșit că drumul din localitatea Alioș care trece prin fața imobilului cu nr.349, este drum comunal public, având pe hartă denumirea de DS 7.
De altfel, în declarația inculpatului, care s-a coroborat de altfel atât cu declarația martorului A. A. G. cât și cu conținutul adresei nr._ din 12.12.2014 a Instituției Prefectului Județului T. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T., acesta a recunoscut faptul că se afla la volanul autoturismului marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare AW 836 KS la momentul în care organele de poliție l-au oprit pe DS 7 din Alioș în data de 03.12.2014.
Ca urmare a celor arătate anterior, dar și ținând cont de declarația inculpatului dată în fața instanței prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea expusă, prima instanță a constatat fără echivoc că numitul T. A. se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de inculpare.
În drept, fapta inculpatului T. A. de a conduce pe drumurile publice, pe DS 7 din Alioș, la data de 03.12.2014 a autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare AW 836 KS, fără a deține permis de conducere, constituie infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 CP cu aplicarea art. 41 alin. 1 CP.
Din examinarea fișei de cazier a susnumitului rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 1486 din 09.06.2004 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 24.06.2004, la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare cu executare în regim de detenție, pedeapsă din care inculpatul a fost liberat condiționat din această pedeapsă la data de 07.08.2007, cu un rest rămas de executat de 852 zile. Raportat la restul rămas neexecutat, pedeapsa închisorii este considerată ca executată în data de 6 decembrie 2009. Întrucât la data săvârșirii faptei din prezentul dosar, respectiv 03.12.2014, nu era împlinit termenul de reabilitare judecătorească (5 ani, raportat la dispozițiile art. 166 alin. 1 lit. b CP) în speță se reține starea de recidivă (f.19 – dosar instanță), fiind incidente dispozițiile art. 41 alin.1 CP.
Latura obiectivă a infracțiunii infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere. Elementul material constă în conducerea pe drumul public, DS 7 din loc. Alioș a autovehiculului marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare AW 836 KS fără ca inculpatul să posede permis de conducere. Infracțiunea incriminată fiind o infracțiune de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de lege, s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere. Legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultă din însăși săvârșirea faptelor.
Latura subiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere: se reține ca inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă potrivit art.16 alin.3 lit. b) CP, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
La alegerea și individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, în baza criteriilor generale de individualizare prev. în cuprinsul art. 74 CP, raportate în prezenta cauză, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, prima instanță a reținut gravitatea infracțiunii comise, dar și conduita inculpatului în cursul procesului penal, acesta colaborând cu organele judiciare și recunoscând faptele comise și reținute în sarcina sa.
Raportat la starea de recidivă postexecutorie reținută în sarcina inculpatului precum și de faptul că acesta a fost judecat în baza procedurii în caz de recunoaștere a învinuirii, limitele de pedeapsă avute în vedere la individualizarea acesteia vor fi închisoarea de la unu la 5 ani, ca efect al dispozițiilor art. 43 alin. 5 CP și art. 396 alin. 10 CPP, prima instanță procedând la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva sentinței penale nr.2504 din 20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel inculpatul T. A. înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 05.11.2015, sub nr._ .
Inculpatul în motivarea apelului inculpatul a solicitat desființarea hotărârii atacate în sensul condamnării sale la o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege și redus cu o treime, pentru infracțiunea prev.de art.335 alin.1 C.p., coroborat cu art.91 C.p. privind măsura suspendării pedepsei sub supraveghere, având în vedere că a solicitat procedura simplificată a judecării prezentei cauze și a colaborat cu organele de urmărire penală, recunoscând și regretând fapta, aflându-se doar la câteva zile de împlinirea termenului de reabilitare, deci de a ieși din perioada de încercare și, practic din starea de recidivă.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Astfel, în cauză potrivit probatoriului administrat s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul la data de 03.12.2014 a condus autoturismul pe drumurile publice din localitatea Alioș, jud. T. fără a poseda permis de conducere.
De altfel, starea de fapt, vinovăția, încadrarea juridică nu au fost contestate de către apelant, inculpatul beneficiind de prevederile art.396 alin.10 C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție, motiv pentru care instanța va analiza critica acestuia privind individualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia și aplicării dispozițiilor art.91 C.p. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal .
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social ridicat care a adus atingere relațiilor sociale privind circulația pe drumurile publice, starea de recidivă potrivit fișei de cazier, dar și aspectele favorabile inculpatului precum recunoașterea faptei, motiv pentru care se constată că pedeapsa de 1 an închisoare a fost corect individualizată prin orientarea spre minimul special prevăzut de textul de lege și nu se impune reducerea acesteia astfel cum a solicitat inculpatul.
Curtea înlătură apărarea acestuia referitoare la faptul că a condus autoturismul pe o distanță scurtă și într-un loc izolat, deoarece pe de o parte legea nu condiționează existența infracțiunii de aceste elemente, iar pe de altă parte prima instanță a dat dovadă de clemență față de inculpat prin aplicarea unei pedepse spre minimul special prevăzut de lege, raportat la antecedentele penale ale acestuia.
Critica inculpatului privind aplicarea dispozițiilor art.91 C.p. este nefondată, deoarece instanța de apel constată că inculpatul fiind recidivist, executarea pedepsei în regim de detenție este singura variantă legală, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, art.91 alin.1 lit.b C.p. pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. A. împotriva sentinței penale nr.2504 din 20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. A. împotriva sentinței penale nr.2504 din 20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/18.12.2015
Dact:A.B.2 exempl/18 Decembrie 2015
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud: N. C.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
