Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 1337/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1337/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1337/A
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petentul F. E. împotriva încheierii penale nr. 75 din 24.09.2015 a Judecătoriei Reșița, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă părțile personale.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, din oficiu, pune în discuție, admisibilitatea căii de atac.
Petentul arată că plângerea este admisibilă solicitând admiterea acesteia.
Intimatul, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii Judecătoriei Reșița.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca inadmisibil, hotărârea atacată fiind definitivă.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 75/24.09.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr._, în temeiul art. 341 al.6 lit.a Cod pr.pen., a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de către petentul F. E., în contradictoriu cu intimatul D. R. T..
A fost menținută ordonanța din data de 27.02.2015, emisă în dosarul nr.3602/P/2010, de către P. de pe lângă Judecătoria Reșița.
În temeiul art. 275 al.2 Cod.pr.pen., a fost obligat petentul F. E. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 350 lei.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 15.05.2015 sub nr. de dosar_, petentul F. E. a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare din data de 27.02.2015 dată în dosarul nr. 3602/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița și a ordonanței de respingere a plângerii emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, la data de 14.04.2015 în dosarul nr. 28/II/2/2015.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, încă de la dispunerea începerii urmăririi penale împotriva intimatului D. R. T. s-au comis, după părerea acestuia, încălcări grave sub aspectul procedurii medicale, și anume:
- accesul intimatului D. R. T. în sala de autopsie pe parcursul efectuării autopsiei de către dr. M. Toc si dr. R. Ianas, medici legiști în cadrul SJML C.-S., acces permis de către organul de cercetare penală.
- în protocolul de autopsie medico-legală nr.304/A3 din data de 16.12.2010 s-a menționat prezența unui textilom obstructiv în lumenul ileal excizat de către intimat pe parcursul ultimei internări (a șaptea) în cadrul Spitalului de Urgență Reșița, secția A.T.I., în contradicție cu secțiunea concluzii pct. 1 si 2, administrarea probelor conform art. 1 din noul cod de procedură penală cade în sarcina organului de urmărire penală.
Petentul a mai arătat că, pe parcursul a patru ani si jumătate de la decesul soției sale si declanșarea urmăririi penale, nici un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița nu a sesizat aceste probe materiale majore de la dosar sau măcar a analizei de laborator (compoziție, textura, dimensiuni, etc.), această probă materială constituind și controversa pe parcursul efectuării diferitelor stadii de expertiză medico-legală, institutele fiind puse în imposibilitatea de a exprima o părere concretă, ci doar ambiguă cu privire la mecanismul de pătrundere în intestin a textilomului incriminat.
Concluzionând, petentul a solicitat judecătorului de cameră preliminară, ca după consultarea întregului dosar de urmărire penală nr.3602/P/2010, sa dispună anularea expertizelor medico-legale efectuate de către IML Timișoara si INML „M. Monovici” București, expertizele menționate fiind grav viciate în lipsa probei materiale intitulate „textilom” sau a analizelor de laborator, să hotărască și să oblige organele judiciare să dispună reînceperea urmăririi penale, să administreze la dosar proba materială („textilom”), împreună cu analizele de laborator (fizice-chimice) și să-i restituie petentului sumele de bani reprezentând contravaloarea tuturor expertizelor efectuate în cauză, desființarea ordonanței din data de 14.04.2015 nr. 28/II/2/2015 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.
În drept, plângere nu a fost întemeiată.
În dovedirea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei copia plicului prin care i s-a comunicat ordonanța din data de 14.04.2015, întocmită în dosarul nr. 28/II/2/2015 (f. 8 dosar), copia ordonanței de respingere a plângerii emisă de P.-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, la data de 14.04.2015 în dosarul nr. 28/II/2/2015 (f. 9 dosar), copia ordonanței de clasare din data de 27.02.2015 dată în dosarul nr. 3602/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița (f. 10-20 dosar), articol internet (f. 21-22 dosar), înscrisuri medicale privind petentul (f. 23-25 dosar).
Petentul a înțeles să formuleze note scrise, însoțite de înscrisuri, acestea fiind depuse la dosarul cauzei în data de 18.05.2015 (f. 29-33 dosar), respectiv la data de 15.09.2015 (f. 55-63 dosar).
La termenul de judecată din data de 04.06.2015, petentul F. E. a înțeles să formuleze cerere de recuzare împotriva procurorului de caz, cerere de recuzare ce a fost respinsă ca neîntemeiată de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, prin Ordonanța nr. 1060/III/13/2015 din data de 12.06.2015 (f. 50-51 dosar).
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 3602/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița (3 volume).
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 15.12.2010, P. de pe lângă Judecătoria Reșița a fost sesizat de către numitul F. E., cu privire la faptul că intimatul D. R.-T., în calitate de medic chirurg la Secția de Chirurgie din cadrul Spitalului Județean de Urgență Reșița, nu a aplicat procedurile specifice protocoalelor medicale în cazul intervențiilor chirurgicale pe care le-a efectuat asupra pacientei F. Ș. și nu a întreprins toate diligențele menite să asigure un act medical de calitate cu privire la pacientă. În urma acestei conduite neadecvate, pacienta menționată a decedat la data de 15.12.2010.
Prin referatul întocmit la data de 08.07.2011 organele de poliție judiciară din cadrul Poliției Municipiului Reșița – Biroul Investigații Criminale au propus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art.178 alin.2 din Codul penal, față de numitul D. R.-T., în temeiul art.10 lit.d C.p.p., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, avându-se în vedere constatările cuprinse în Protocolul de autopsie medico-legală nr.304/A3/16.12.2010, întocmit de Serviciul de Medicină Legală C.-S., prin care s-a concluzionat că: moartea numitei F. Ș. a fost patologică; s-a datorat insuficienței multiple de organe prin șoc toxico-septic, survenite la o persoană cu multiple tare organice; autopsia medico-legală și datele medico-legale avute la dispoziție nu au evidențiat elemente care să susțină răspunderea medicală a chirurgului (suspectul D. R.-T.) care a acționat corect în starea de necesitate, fiind vorba de o urgență majoră; conduita chirurgicală a fost promptă, în stare de necesitate, a fost executată corect, în condiții optime, fiind singura posibilitate de a tenta o șansă de supraviețuire pacientei.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 23.08.2011 s-a dispus, în temeiul art.10 lit.b C.p.p., neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul D. R. T., referitor la săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 C.p., reținându-se că moartea patologică nu este prevăzută ca infracțiune de legea penală, în cauza neconturându-se culpa făptuitorului sau suspiciuni de omor.
Împotriva acestei rezoluții petentul F. E. a formulat plângere în temeiul art.278 C.p.p., care a fost respinsă prin rezoluția P.-Procurorului Pachetului de pe lângă Judecătoria Reșița din 17.10.2011.
Nemulțumit de soluția adoptată, petentul F. E. a formulat plângere în temeiul art.2781 C.p.p., înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița sub nr._, solicitând desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la acesta în vederea începerii urmăririi penale față de numitul D. R.-T., sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev.și ped.de art.178 alin.2 din Codul penal.
Prin sentința penală nr.128/30.03.2012, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, s-a dispus admiterea plângerii petentului F. E. în contradictoriu cu suspectul D. R.-T., desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 23.08.2011, adoptată în dosarul penal nr. 3602/P/2010 și a rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița nr.573/II.2/2011; trimiterea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria Reșița în vederea începerii urmăririi penale față de D. R.-T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev.și ped.de art.178 alin.2 din Codul penal. Totodată, a fost obligat intimatul D. R.-T. la plata către petentul F. E. a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuielile cu avocatul efectuate de acesta din urmă.
Prin rezoluția din data de 07.08.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița s-a confirmat începerea urmăririi penale față învinuitul D. R.-T., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art.178 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că: la sfârșitul anului 2010, susnumitul, în calitate de medic chirurg la Secția de chirurgie din cadrul Spitalului Județean de Urgență Reșița, nu a aplicat procedurile specifice protocoalelor medicale în cazul intervențiilor chirurgicale pe care le-a efectuat asupra pacientei F. Ș. și nu a întreprins toate diligențele menite să asigure un act medical de calitate față de pacientă. În urma acestei conduite neadecvate/culpabile, pacienta susmenționată a decedat.
Din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală a rezultat faptul că defuncta F. Ș. a suferit în ultimii ani de viață o multitudine de internări în unitățile spitalicești locale și/sau zonale, fiind supusă mai multor intervenții chirurgicale, menite să-i îmbunătățească starea de sănătate.
După deces, cadavrul defunctei F. Ș. a fost autopsiat, activitate ce s-a materializat în Protocolul de autopsie nr.304/A3/16.12.2010.
Având în vedere sentința penală nr.128/30.03.2012, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, organele de cercetare penală au solicitat Institutului de Medicină Legală Timișoara efectuarea unei expertize medico-legale, menită să lămurească aspectele reținute de instanța de judecată în considerentele sentinței menționate, ocazie cu care au fost avute în vedere și obiectivele propuse de persoana vătămată, de intimatul D. R.-T. și cele stabilite de organele de cercetare penală, astfel, fiind întocmit raportul de primă expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr.2081/24.09.2012.
Nemulțumit de rezultatul acestei expertize medico-legale, petentul F. E. a solicitat consultarea Comisiei Superioare Medico-Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici” București, care a recomandat prin Avizul nr.E1/2334/15.04.2013, efectuarea unei noi expertize medico-legale în contextul căreia să fie avute în vedere punctual obiecțiile instanței de judecată, cu solicitarea in extenso a tuturor foilor de observație, a protocoalelor operatorii din condica operatorie ale pacientei F. Ș. întocmite de Spitalul județean de Urgență Reșița și a fișei medicale aflată în gestiunea medicului de familie dr. B. E., înscrisurile depuse fiind atașate la dosar, iar acesta a fost înaintat Institutului de Medicină Legală Timișoara pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale, obiectivele rămânând neschimbate.
La dosar a fost atașat și referatul medical înregistrat la Spitalul Județean de Urgență Reșița sub nr.1882/10.03.2011, semnat de Dr. Med. Soran G. - șef Secție Chirurgie la Spitalul Județean de Urgență Reșița, Președintele Colegiului Medicilor C.-S., ce a fost solicitat de Dr. M. Toc - medic primar legist la Serviciul Județean de Medicină Legală C.-S., privitor la decesul numitei F. Ș..
Potrivit concluziilor exprimate de acest specialist, decesul pacientei, s-a produs prin întârzierea foarte mare de prezentare la spital a acesteia în șoc complex toxico-septic și disvolemic, pe fondul unei fragilități imunitare și în contextul unor comorbidități severe, inclusiv diabet zaharat, cu răspuns foarte slab la toate tratamentele complexe medico-chirurgicale aplicate asupra ei corect.
Concluziile Raportului de nouă expertiză medico-legală nr.184/26.04.2013 din 18.11.2013, raportat la întrebările indicate de Judecătoria Reșița în dispozitivul Sentinței penale nr.128/30.03.2012, au stabilit că:
a) Diagnosticul principal care a dictat internarea numitei F. Ș. în Spitalul Județean de Urgență Reșița în data de 02.12.2010 a fost cel de "ocluzie intestinală mecanică; stare de șoc". Alături de celelalte diagnostice secundare, care fac referire la antecedentele medico-chirurgicale ale sus-numitei (și anume: „Status post by-pass aorto-femural stâng. Eventrație hipogastrică operată. S. extrauterină operată. Chist ovarian operat. AVC ischemice în antecedente. Obezitate gradul III”), în diagnosticul la internare apare și noțiunea de „supurație parietală post operatorie”. Aceasta aparține și ea trecutului medico-chirurgical al pacientei și face referire la internările din 26-30.11.2009, 08-12.02.2010, 24.03-02.04.2010, 06-14.04.2010, perioade în care pacienta a fost internată și tratată chirurgical pentru diagnosticul de „abces parieto-abdominal/suprapubian recidivat după eventrație abdominală multiloculată”, pentru care s-a intervenit chirurgical în 01.09.2009, în cadrul internării din perioada 26.08-11.09.2009. La momentul internării pacientei nu se știa de prezența unui corp străin în intestinul subțire al acesteia, „textilomul” care s-a dovedit a fi un „fitobezoar” fiind descoperit cu ocazia intervenției chirurgicale din data de 5.12.2010.
b) Din protocolul operator nr.871/01.09.2009 care descrie intervenția chirurgicală efectuată de dr.( suspectul) D. pentru diagnosticul "ocluzie intestinală mecanică prin aglutinare de anse ileo-jejunale torsionate și încarcerare de intestin în multiplii saci de eventrație", reiese clar ca în niciunul dintre timpii operatori nu a fost deschis (incizat) vreun segment intestinal, așadar niciun corp străin nu putea fi „implementat” în tubul digestiv al pacientei.
c) La data de 05.12.2010 pacienta a fost supusă unei intervenții chirurgicale abdominale, tipul de intervenție realizată de dr. ( suspectul) D. nu se desfășoară de regulă în proximitatea vaselor aorto-iliace (fapt care rezultă și din vizionarea filmului intervenției, prezent la dosar) și nu impune precauții deosebite din punct de vedere vascular.
d) Intervenția pentru reluarea fluxului sanguin în membrul inferior stâng a fost efectuată în timp util, respectiv, așa cum am arătat mai sus, la cca 24 ore de la debutul simptomatologiei de ischemie acută.
Explicația pentru evoluția nefavorabilă a stării membrului inferior stâng, în pofida tratamentului anticoagulant administrat post-operator (Heparină fracționată) s-a stabilit că rezidă în patologia cardio-vasculară preexistentă: pacienta prezenta arterioaptie cronică obstructivă de câțiva ani (așa cum rezultă din fișa de consultații de la medicul de familie dar și din foile de observație ale internărilor anterioare), așadar membrul inferior respectiv era deja afectat de ischemie cronică care a fost compensată mult timp prin repaus și medicație specifică, fiind probabil paucisimptomatică.
De precizat ca în evoluție, datorită progresiei bolii aterosclerotice, by-pass-ul și/sau vasele sanguine din aval se pot obstrua. În acest caz, ca și cauză precipitantă s-a adăugat șocul toxico-septic, respectiv tulburările hemodinamice consecutive acestuia (centralizarea circulației) în contextul cărora ischemia cronică se poate decompensa, adică irigația sanguină prin circulația colaterală poate deveni insuficientă pentru supraviețuirea țesuturilor. În aceste condiții, sindromul de ischemie cronică devine, relativ brusc, manifest clinic. Este cel mai probabil că aceasta a fost succesiunea evenimentelor.
Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 184/A5/18.11.2013 a fost avizat de Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-legale, prin Aviz nr. 184/E2/29.11.2013.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din 31.01.2014 s-a dispus, în baza art. 249 C.pr.pen., art.11 pct.1 lit. b și art.10 lit. d vechiul Cod pr.pen., scoaterea de sub urmărire penală a intimatului D. R.-T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev.și ped. de art.178 alin.2 din Codul penal, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, neputându-se reține culpa acestuia în producerea rezultatului.
Soluția adoptată a fost infirmată prin ordonanța prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din 17.03.2014, întrucât nu a fost solicitat avizul Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul INML „M. Minovici” București cu privire la raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 184/A5/18.11.2013, dispunându-se redeschiderea urmăririi penale.
Prin încheierea nr. 7/10.04.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița, s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița și s-a confirmat redeschiderea urmăririi penale față de intimatul D. R. T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev.și ped. de art.178 alin.2 din Codul penal.
Având în vedere considerentele ordonanței de infirmare din 17.03.2014, raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 184/A5/18.11.2013, întocmit de IML Timișoara a fost înaintat la INML „M. Minovici” București pentru a fi avizat de Comisia Superioară Medico-Legală.
Prin Avizul nr. E_ din 14.01.2015, formulat de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul INML „M. Minovici” București s-a aprobat raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 184/A5/18.11.2013, întocmit de IML Timișoara, aprobat prin avizul nr. 184/E2/29.11.2013 de Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico-legale din cadrul IML Timișoara.
Conținutul avizului nr. E_ din 14.01.2015, formulat de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul INML „M. Minovici” București a fost adus la cunoștința persoanei vătămate F. E. (înmânându-i-se și o copie a înscrisului), ocazie cu care acesta a declarat că nu este de acord cu cele constatate în aviz, însă nu a formulat obiecțiuni (declarația de la filele 32-33 dup vol.I).
Prin ordonanța emisă la data de 27.02.2015, în dosarul nr. 3602/P/2010, procurorul de caz a dispus clasare cauzei în care au fost efectuate cercetări față de intimatul D. R.-T., cu privire la săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev.și ped. de art.192 alin.1, 2 Cod penal. S-a constatat că în cauză este incident cazul care împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. b) C.proc.pen., respectiv fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
Soluția de clasare a fost menținută de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, prin ordonanța emisă în dosarul 28/II/2/2015 din data de 14.04.2015, apreciind că ordonanța procurorului de caz a fost temeinică și legală, în mod corect s-a dispus clasarea cauzei în temeiul dispozițiilor art.314 alin.1 lit.a) C.pr.pen., art.315 alin.1 lit.b) și alin.5 C.pr.pen. rap. la art.16 alin.1 lit.b) C.pr.pen., în cauza penală nr. 3602/P/2010 în care s-au efectuat cercetări sub aspectul infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev.și ped. de art.192 alin.1, 2 Cod penal. Cu privire la soluția privind infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prev.și ped. de art.192 alin.1, 2 Cod penal, s-a constat că în cauză este incident cazul care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b) C.proc.pen. – și anume, fapta nu este prevăzută de legea penală.
Analizând prezenta plângere, în raport de dispozițiile art.340 și urm Cod pr.pen., și de probatoriul administrat în faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe a apreciat că aceasta este tardivă, motiv pentru care a respins-o, menținând ordonanța din data de 27.02.2015, dispusă în dosarul nr.3602/P/2010, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 340 alin. 1 C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărire penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen. poate face plângere în termen de 20 zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut de art. 338 C. proc. pen., dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 zile în care trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 20 zile de la data comunicării modului de rezolvare.
Analizând lucrările dosarului, prima instanță a constatat că plângerea formulată de petentul F. E. împotriva ordonanței din data de 27.02.2015 adresată prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița la data de 08.04.2015, fiind soluționată de prim –procurorul adjunct la data de 14.04.2015, prin Ordonanța nr.28/II/2/2015, adică în termenul legal de 20 de zile.
Ordonanța nr.28/II/2/2015 din data de 14.04.2015 a fost comunicată petentului la data de 21.04.2015, conform ștampilelor aplicate pe plicul de comunicare a ordonanței prim-procurorului adjunct nr. 28/II/2/2015 (f. 8 dosar).
Plângerea formulată de petentul F. E. împotriva ordonanței de respingere a plângerii, Ordonanța nr.28/II/2/2015 din data de 14.04.2015, emisă de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 15.05.2015.
Prima instanță a reținut că termenul de 20 zile prevăzut de art. 340 C. proc. pen. este un termen procedural, ce se calculează potrivit dispozițiilor art. 269 C. proc. pen., respectiv, la calcularea termenelor pe zile nu se socotește ziua în care începe să curgă termenul și nici ziua în care acesta se împlinește.
De asemenea, acest termen este unul de decădere și numai cu respectarea lui instanța poate proceda la soluționarea pe fond a plângerii formulate. Natura juridică a acestui termen rezultă din dispozițiile art.268 Cod pr.pen., care stabilesc că, atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, cum este și cazul în speță, nerespectarea acestui termen atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
În speță, termenul de decădere de 20 de zile, prevăzut în mod expres de art. 340 Cod pr.pen., începe să curgă de la data comunicării ordonanței prim - procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița către petent, respectiv din data de 21.04.2015, astfel cum rezultă din dovada de comunicare atașată la dosar (f.8) și se împlinește în data de 13.05.2015.
În considerarea faptului că, plângerea formulată de petentul F. E. împotriva ordonanței de respingere a plângerii, ordonanța nr.28/II/2/2015 din data de 14.04.2015, emisă de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 15.05.2015, se constată că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului de 20 de zile, prevăzut în mod expres de art.340 Cod pr.pen.
Față de cele expuse mai sus, prima instanță a constatat că plângerea formulată de petentul F. E. împotriva ordonanței de clasare din data de 27.02.2015 dată în dosarul nr. 3602/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița și a ordonanței de respingere a plângerii emisă de P.-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, la data de 14.04.2015 în dosarul nr. 28/II/2/2015 este tardivă, motiv pentru care a respins-o ca atare.
A menținut ordonanța din data de 27.02.2015, emisă în dosarul nr.3602/P/2010, de către P. de pe lângă Judecătoria Reșița.
Împotriva încheierii penale nr. 75 din 24.09.2015 a Judecătoriei Reșița, a declarat apel petentul F. E. în motivarea căruia a arătat că nu au fost respectate prevederile legale, aducându-se o vătămare gravă drepturilor sale procesuale, atrăgând nulitatea tuturor actelor de procedură, solicitând desființarea acestora, intimatul fiind citat de la o altă adresă decât cea reală, solicitând în final admiterea căii de atac formulate și trimiterea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria Reșița, pentru completarea urmăririi penale.
Examinând apelul formulat în cauză ( denumit impropriu contestație de către petent) prin prisma excepției inadmisibilității, invocată din oficiu de instanță, se constată că apelul declarat de petentul F. E. împotriva încheierii penale nr. 75 din 24.09.2015 a Judecătoriei Reșița, este inadmisibil.
Se poate observa că obiectul cauzei în prima instanță este o plângere formulată de petentul F. E. împotriva ordonanței din data de 27.02.2015, emisă în dosarul nr.3602/P/2010, de către P. de pe lângă Judecătoria Reșița, respectiv o plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată dată de procurorul de caz, iar potrivit art.341 alin.8 C.p.p., hotărârea pronunțată de către instanța de fond este definitivă.
În aceste condiții, petentul nu mai avea dreptul de a uza de calea de atac a apelului, întrucât hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac ordinară, întrucât printr-o excepție de la regula generală încheierile pronunțate în materia plângerilor împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată sunt definitive (având drept de contestație doar o categorie de hotărâri, în cazul în care se admite plângerea, se pune în mișcare acțiunea penală, și se dispune începerea judecății, dar nu este cazul în speța de față) astfel că petentul a folosit calea de atac a apelului într-o manieră neprevăzută de legea penală, iar în consecință apelul declarat în cauză apare ca fiind inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. a C.p.p. va respinge ca inadmisibil apelul declarat de petentul F. E. împotriva încheierii penale nr. 75 din 24.09.2015 a Judecătoriei Reșița.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga petentul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. a C.p.p. respinge ca inadmisibil apelul declarat de petentul F. E. împotriva încheierii penale nr. 75 din 24.09.2015 a Judecătoriei Reșița.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: GB/20.12.2015.
Dact: A.B. 2 exempl/18 Decembrie 2015
Primă instanță: Judecătoria Reșița
JCP: H. L. F.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1331/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1338/2015.... → |
|---|
