Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1306/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1306/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-12-2015
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1306/A
Ședința publică din 14 decembrie 2015
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror V. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul C. L. C. împotriva sentinței penale nr. 2352 din 22.10.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant, personal și asistat de avocat ales L. U., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 420 alin. 4 Cpp procedează la ascultarea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare, în principal achitarea inculpatului probele administrate în cauză nu sunt în măsură să dovedească vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. S-a recoltat inculpatului o singură probă de sânge la 45 de minute de la depistarea în trafic, pe baza căreia nu se poate efectua o expertiză în vederea stabilirii alcoolemiei.
În subsidiar se solicită aplicarea unei amenzi penale.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată raportat la probele administrate.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, regretă fapta.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis la data de 02.07.2015 în dosar nr.7553/P/2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. L. C., pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influența alcoolului, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 Cod Penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut în fapt că la data de 08.12.2014, în jurul orelor 00.20, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul C. L. C. a condus autoturismul marca Seat Ibiza, cu numărul de înmatriculare_, în municipiul A., fiind oprit de către organele de poliție pe ..
Agenții de poliție l-au testat pe inculpat cu aparatul etilotest, stabilindu-se o valoare de 0,72 mg/l alcool în aerul expirat.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 1268/11.12.2014 al S.J.M.L.A, rezultă că, în data de 08.12.2014, inculpatul a avut o alcoolemie de 1,20 gr/l alcool pur în sânge la ora 01.05.
Inculpatul prezent în fața instanței a declarat că nu solicită ca judecata să aibă loc pe procedura simplificată.
Prin sentința penală nr. 2352 din 22.10.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art.83 Cod penal s-a stabilit pedeapsa de 1 (un) an închisoare în sarcina inculpatului C. L. C. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art.336 al.1 Cod penal.
În baza art.83 Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei stabilite mai sus pe durata termenului de supraveghere de 2(doi) ani calculat în conformitate cu art.84 al.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.85 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la serviciul de probațiune A., la datele fixate de acesta;
-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.84 al.2, art.85 al.2 lit. g) Cod penal s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să nu conducă nici un tip de autovehicule care necesită permis de conducere.
În baza art.404 al.3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra art.88 Cod penal, respectiv asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligației impuse, avertizându-l asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligația impusă pe durata termenului de supraveghere.
În conformitate cu art.90 alin.1 Cod penal, persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacității ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.
În baza art.274 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Văzând probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, instanța a reținut starea de fapt din rechizitoriu mai sus menționată.
În drept, fapta inculpatului C. L. C. de a conduce, în data de 08.12.2014, pe drumurile publice din România, autovehiculul marca Seat Ibiza cu numărul de înmatriculare_ în localitatea A., având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Vinovăția inculpatului dincolo de orice dubiu rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultatul alcooltest, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, declarațiile martorului asistent Dimitrașcu A. L., declarația inculpatului din cursul urmăririi penale acesta declarând faptul că a consumat aproximativ 50 ml țuică, două beri la sticlă marca Heineken a câte 33 ml fiecare, în cursul urmăririi penale a recunoscut fapta comisă.
În fața instanței, fiind asistat de avocat ales, a schimbat atitudinea procesuală contestând nivelul alcoolemiei și declarând că, de fapt a consumat 2-3 pahare de țuică. (fila 24 dosar instanță)
De altfel, avocatul ales al inculpatului a solicitat achitarea inculpatului pe motivul că ar exista un dubiu cu privire la nivelul alcoolemiei pe care l-ar fi avut inculpatul în momentul opririi sale în trafic, raportat la Decizia Curții Constituționale și având în vedere faptul că în prezenta cauză, deși a fost solicitat chiar de apărătorul ales recalcularea alcoolemiei, tot acesta a concluzionat în fața instanței că această probă nu poate fi administrată luând în considerare faptul că a fost recoltată o singură probă de sânge și nu două, condiție în care recalcularea alcoolemiei este imposibilă.
Instanța a considerat că nu se impune achitarea inculpatului pentru următoarele considerente: În urma testării inculpatului la data de 08.12.2014 ora 00,35 cu aparatul alcooltest, a rezultat o cantitate de 0,72 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 20 dosar u.p.). În urma rezultatului indicat de aparatul alcooltest inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean A. unde i s-a recoltat o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei rezultând că inculpatul la ora 01,05 avea în sânge o alcoolemie de 1,20 gr/1000 ml sânge (filele 19, 21, 22 dosar u.p), iar din referatul de terminare a cercetării penale întocmit de organele judiciare rezultă că, inculpatul a refuzat recoltarea celei de-a doua probă.
Prin Decizia nr. 732/16 decembrie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Curtea de Apel Oradea și a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. 1 din Codul Penal este neconstituțională. Potrivit art. 336 alin. 1, în varianta dinainte de Decizia Curții, “Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”
Astfel, potrivit art. 4 alin. 2 Cod procedură penală, „orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”. Potrivit art. 103 alin. 2, „în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”. De asemenea, potrivit art. 396 alin. 2, „condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat”.
Însă în opinia instanței, îndoiala trebuie să fie rezonabilă, în cauza de față se poate constata faptul că, între momentul testării cu aparatul alcooltest și momentul prelevării probei de sânge au trecut 40 de minute, ori luând în calcul acest interval de timp și nivelul alcoolemiei care a fost 1,20 gr/1000 ml sânge, nu există nici o îndoială rezonabilă cu privire la faptul că în momentul opririi inculpatului în trafic nivelul alcoolemiei era peste limita legală, respectiv peste 0,80 gr/1000 ml în sânge, a admite contrariu ar însemna că orice cetățean poate consuma cât alcool dorește și pe urmă să conducă orice tip de autovehicule punând în pericol toți participanți în traficul rutier, inclusiv pe sine însuși, iar ulterior prin simpla invocare a Deciziei C.C., să fie achitat pe motivul că există un dubiu în favoarea sa.
Cu privire proba solicitată de apărătorul ales, respectiv recalcularea alcoolemiei, instanța a constatat că prin adresa nr.2/_/06.10.2015 emisă de Ministerul Justiției și trimisă Curții de Apel Timișoara, iar din dispoziția acestei instanțe a fost adusă la cunoștința tuturor instanțelor aflate în subordinea sa, a fost trimisă Hotărârea nr. 2/18.09.2015 emisă de Consiliu Superior de Medicină Legală – Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București, iar din considerațiile preliminare a acestei hotărârii pct. 4 situații speciale, respectiv 4.3. Prelevarea unei singure mostre de sânge rezultă că, „ În situația în care, cu certă motivație medicală, a fost prelevată numai o singură mostră de sânge, pornindu-se de la premiza rezonabilă că alcoolul se află în faza de eliminare la momentul prelevării mostrei biologice de sânge luându-se în calcul o rată de scădere a alcoolemiei cu 0,15 g%, cu limitele cuprinse între 0,12 -0,20g%, sub rezerva cunoașterii ratei individuale de metabolizare a alcoolului în organismul persoanei respective, se va efectua expertiza medico-legală vizând estimarea retroactivă, valoarea alcoolemiei astfel obținute neputând fi mai mică decât cea a alcoolemiei stabilite prin analiza toxicologică.
În cazul în care persoana respectivă a refuzat prelevarea celei de a doua mostre biologice de sânge expertiza medico-legală vizând estimare retroactivă a alcoolemiei nu se va efectua.
Instanța a constatat că inculpatul are o poziție procesuală oscilantă: în faza urmăririi penale a declarat că a consumat un pahar de țuică și două beri, aspect ce rezultă inclusiv din procesul verbal de recoltare a probelor biologice fila 22 dosar u.p., iar în fața instanței a declarat că de fapt a consumat 2-3 pahare de țuică, ori recalcularea alcoolemiei se bazează pe consumul de alcool declarat chiar de către inculpat, condiții în care o asemenea probă nu poate fi utilă soluționării cauzei, de altfel inculpatul a refuzat prelevarea celei de a doua mostre biologice de sânge.
La individualizarea pedepsei s-a ținut cont de criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal și anume, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, stare de pericol creat pentru valoarea ocrotită, fiind o infracțiunea de pericol aceasta stare este prezumată ope legis, conduita după săvârșirea faptei inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale fapta comisă, contestând nivelul alcoolemiei în fața instanței precum și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și de asemenea are un loc de muncă stabil, motiv pentru care în opinia instanței stabilirea unei pedepse și implicit amânarea aplicarea pedepsei astfel stabilite, poate asigura reeducarea inculpatului.
Împotriva sentinței Judecătoriei A. a declarat apel inculpatul C. L. C. care nu a fost motivat în scris.
Prin concluziile orale formulate de apărătorul ales este criticată sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare se arată că probele administrate în cauză nu sunt în măsură să dovedească vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Se susține că s-a recoltat inculpatului o singură probă de sânge pe baza căreia nu se poate efectua o expertiză în vederea stabilirii alcoolemiei.
În subsidiar se solicită aplicarea unei amenzi penale.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv pentru desființarea acesteia.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești instanța de fond a stabilit în mod întemeiat că inculpatul C. L. C. este vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală, pentru care a fost trimis în judecată, fiind dovedit că în data de 08.012.2014 în jurul orelor 00,20 acesta a fost depistat în trafic, de către organele de poliție, conducând autoturismul marca Seat Ibiza pe drumurile publice din mun.A., având în sânge o alcoolemie peste limita legală.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii și nu a contestat nici gradul de alcoolemie stabilit în urma recoltării probei biologice.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut că a consumat alcool înainte de a se urca la volanul autoturismului, însă a apreciat că valoarea alcoolemiei este prea mare.
Din coroborarea datelor de la dosar se reține fără nici un dubiu că în momentul depistării inculpatului în trafic valoarea alcoolemiei din sânge era peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Aceasta rezultă în primul rând din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de organele de poliție la data de 08.12.2014 în care se menționează că inculpatul emana halena alcoolică motiv pentru care acesta a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager rezultând o valoare de 0,72 mg/l alcool pur expirat în aer, astfel că a fost condus la Spitalul Clinic de Urgență A. pentru recoltarea probelor biologice. Inculpatului i s-a recoltat o singură probă de sânge la ora 1.05, fiind stabilită o alcoolemie de 1,20 gr/l alcool pur în sânge.
Prin urmare, valorile ridicate de alcool pur expirat în aer stabilite cu aparatul etilotest, coroborate cu valoarea mare de alcool în sânge stabilită în urma analizei efectuate de Serviciul de Medicină Legală A. la ora 1,05, conduc la concluzia că în momentul în care inculpatul a fost depistat în trafic, gradul de alcoolemie pe care îl avea în sânge era peste limita legală prevăzută de lege.
De menționat că, potrivit referatului de terminare a cercetării penale, întocmit de organele de poliție, inculpatul a refuzat recoltarea celei de-a doua probă de sânge, astfel că nu era posibilă efectuarea unei expertize medico-legale pentru stabilirea alcoolemiei, pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei.
În ce privește solicitarea avocatului ales al inculpatului de aplicare a unei pedepse cu amenda penală, se observă că dacă s-ar fi dat curs solicitării făcute, s-ar fi agravat situația inculpatului în propriul apel, ceea ce nu este posibil având în vedere prevederile art.418 Cpp,
În speță, instanța de fond nu a condamnat inculpatul ci a stabilit o pedeapsă a cărei aplicare a fost amânată și aceasta este o situație mai favorabilă inculpatului față de aplicarea efectivă a unei pedepse, chiar dacă aceasta este amenda penală.
Prin urmare, apelul inculpatului nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.421 pct.1 lit. b Cpp.
Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. L. C. împotriva sentinței penale nr. 2352 din 22.10.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 14.12.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. C.C./22.12.15
Tehnored. C.I./23.12.15
PI. – L. V. – Jud. A.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1302/2015. Curtea de... → |
|---|
