Furt. Art.228 NCP. Hotărâre din 14-05-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 3784/290/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 515/A
Ședința publică din 14 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpata G. D. M. împotriva sentinței penale nr. 408/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc inculpata G. D. M., persoanele vătămate intimate Leorinți F. și D. C., nereprezentată persoana vătămată intimată ..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, raportat la absența inculpatei se constată imposibilitatea audierii acesteia, apreciindu-se că inculpata nu dorește să uzeze de dreptul de a da declarație.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, în mod corect reținând noul Cod penal ca lege mai favorabilă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 18.07.2013, întocmit în dosarul de urmărire penală nr.316/P/2013 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 27.07.2014, sub nr._, inculpata G. D. M., a fost trimisă în judecată, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat,faptă prev. de art.208 alin 1 C.pen., 209 alin 1 lit. e C.pen. 1969, furt calificat, prev. art.208 alin 1 C.pen., 209 alin 1 lit. e C. pen.1969 și furt calificat, prev. de art.208 alin 1 C.pen., 209 alin 1 lit. e C. pen.1969, cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.1969.
S-a reținut, în esență că, în data de 21.01.2013 inculpata a sustras din buzunarul persoanei vătămate Leorinți F. portofelul în care se afla suma de 4000 lei.
În data de 20.03.2013, în jurul orelor 12:15, profitând de faptul că angajații ., punct de lucru în complexul „NERA” din Mun. Reșița, sunt ocupați cu clienții, inculpata a sustras un telefon mobil marca Iphone 5, ce se afla la încărcat pe un stand de prezentare a accesoriilor, fiind creat un prejudiciu de 3299 lei, ulterior recuperat.
În data de 14.05.2013, în jurul orelor 15:00, în timp ce se afla pe .. Reșița, inculpata a sustras de la gâtul persoanei vătămate D. C. un lănțișor de aur în greutate de aproximativ 10-11 grame, fără a exercita acte de violență, prejudiciul reclamat fiind de 2000 lei, nerecuperat.
În ceea ce privește latura civilă, în faza de urmărire penală, prin declarația din data de 11.06.2013, persoana vătămată Leorinți F. a declarat că înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal, urmând ca în fața instanței să precizeze suma.
Prin declarația din data de 27.06.2013, persoana vătămată D. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2000 lei.
Prin declarația din data de 24.04.2013 numitul B. O. M., în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate ., a precizat că, întrucât prejudiciul a fost recuperat, nu se constituie parte civilă în procesul penal față de inculpată.
Având în vedere noile modificări legislative, instanța, la termenul de judecată din data de 13.03.2014, în considerarea faptului că în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, în baza art.6 al.2 Legea nr.255/2013, a dispus transpunerea cauzei în cameră preliminară pentru a se urma procedura prev de art.342-348 Cod pr.pen.
Prin Încheierea din data de 28.05.2014 s-a finalizat procedura de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.316/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, privind pe inculpata G. D. M., trimisă în judecată, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, faptă prev. de art.208 alin 1 C.pen., 209 alin 1 lit. e C.pen. 1969, furt calificat, prev. art.208 alin 1 C.pen., 209 alin 1 lit. e C. pen.1969 și furt calificat, prev. de art.208 alin 1 C.pen., 209 alin 1 lit. e C. pen.1969, cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.1969, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. De asemenea, s-a dispus începerea judecății, fixându-se termen de judecată la data de 19.06.2014.
Prin sentința penală nr. 408/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, în baza art. 228 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., a fost condamnată inculpata G. D. MARIAla pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 228 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., a fost condamnată inculpata G. D. M., la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 228 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., a fost condamnată inculpata G. D. M., la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 39 al.1 lit.b C.pen. rap. la art. 38 al.1 C.pen., s-a aplicat inculpatei G. D. M. pedeapsa cea mai grea, aceea de 1(un) an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8(opt) luni, inculpata urmând a executa, în final, pedeapsa de 1(un) an închisoare și 8(opt) luni închisoare.
În baza art. 397 alin. (1) raportat art.19 al.5 C.pr.pen, art.25 alin 1 C. pr. pen. și art. la art.1357 C.civ, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Leorinți F., și, în consecință, obligată inculpata G. D. M. la plata sumei de 3.000 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat.
În baza art. 397 alin. (1) raportat art.19 al.5 C.pr.pen, art.25 alin 1 C. pr. pen. și art. la art.1357 C.civ, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă D. C., și, în consecință, obligată inculpata G. D. M. la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. P.. s-a luat act că . nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.274 alin.1 C. pr.pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Reșița a reținut aceeași stare de fapt ca cea reținută prin rechizitoriu, la stabilirea situației de fapt avându-se în vedere probele administrate atât în cursul urmării penale cât și în cursul judecății.
Astfel, prima instanță a reținut că martorul B. C. a relatat că, în data de 21.01.2013, în jurul orelor 15-16,00, în timp ce se afla la domiciliul său, i-a bătut în geam persoana-vătămată Leorinți F., ocazie cu care acesta i-a povestit că, în acea zi, aflându-se în zona Complexului Comercial V., s-a întâlnit cu soția lui „Ș.”(inculpata G. D.-M.), cu care a discutat și care, la un moment dat, i-a tras căciula pe cap și i-a sustras portofelul cu bani, însă, fără să-l lovească. Totodată, a precizat că partea vătămată Leorinți F. nu prezenta la nivelul feței sau corpului urme de violențe.
De asemenea s-a reținut că martora D. R.-D. a relatat că, în data de 20.03.2013, în jurul prânzului, s-a deplasat împreună cu inculpata G. D. M., la magazinul Orange, situat la parterul Complexului Comercial Nera din Reșița, cu intenția de a-și încărca cartela telefonul. La ieșirea din acest magazin, inculpata i-a arătat că a sustras un telefon mobil marca Iphone 5, de culoare albă.
Cu privire la martora P. M., s-a reținut că aceasta a relatat că, în data de 14.05.2013, în jurul orelor 14,30, a observat-o pe inculpată discutând cu vecinul său, partea vătămată D. C., în vârstă de 80 de ani. Observând că, în timpul discuției inculpata( pe care o cunoștea ca fiind o persoană care profită de neatenția bătrânilor și le sustrage diferite bunuri), îi umbla prin haine părții vătămate, a intervenit, solicitându-i să-l lase în pace pe vecinul său. În acel moment, inculpata G. D.-M., deranjată de intervenția martorei, s-a îndreptat spre aceasta, situație în care între cele două a avut loc o altercație, lovindu-se reciproc. În timpul acestei altercații, martora a observat un lănțișor de aur căzând din mâna lui G. D., pe care aceasta din urmă l-a ridicat, după care a plecat din zonă. Totodată, martora a mai relatat că persoana vătămată i-a spus că inculpata i-a sustras un lănțișor din aur, de 11 grame, aspecte relatate și de către martorul P. C..
Prima instanță a constatat că depozițiile celor patru martori se coroborează cu restul probelor administrate, respectiv: declarații persoană vătămată Leorinți F., declarații persoana vătămată B. O. M., în calitate de reprezentant legal al părții vătămate ., declarații persoana vătămată D. C., dovada de ridicare, dovada de predare, precum și cu declarațiile inculpatei date în cursul urmăririi penale.
Astfel, s-a reținut că fiind audiată în cursul urmăririi penale, inculpata G. D. M., deși, inițial, prin declarația de la fila 38 dup, nu a recunoscut fata săvârșită în data de 21.01.2013, ulterior a revenit asupra poziției inițiale și a recunoscut că a sustras părții vătămate Leorinți F. portofelul în care se afla suma de 830 lei. Referitor la suma sustrasă( 4000 lei) aceasta rezultă din declarațiile persoanei vătămate și din extrasele de cont.
De asemenea, s-a reținut că prin declarațiile de la filele 33, 35-36, 52,54 dup, a recunoscut că, în data în data de 20.03.2013, s-a deplasat împreună cu martora D. R.-D. la magazinul Orange, situat la parterul Complexului Comercial Nera din Reșița, de unde a sustras un telefon mobil marca Iphone 5, de culoare albă.
Referitor la fapta din data de 14.05.2013, prima instanță a reținut că deși a recunoscut că s-a întâlnit cu persoana vătămată D. C., inculpata a negat faptul că i-ar fi sustras acestuia lănțișorul din aur. S-a considerat că această apărare a inculpatei nu poate fi reținută întrucât nu se coroborează cu declarațiile martorilor P. M. și P. C., precum și cu declarațiile persoanei vătămate D. C..
Cu privire la legea penală aplicabilă Judecătoria Reșița a reținut că, de la data săvârșirii faptelor și până la până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, astfel că urmează a fi analizate prezentele fapte în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen.
S-a reținut că pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor.
De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Costituționale publicată în MO nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile
Prin urmare, instanța de fond, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunile comise, a avut în vedere faptul că, la momentul comiterii acetora-21.01.2013, 20.03.2013, 14.05.2013-, acestea erau prevăzute de dispozițiile art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit.e, C.pen.1969, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani, iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, sunt prevăzută de dispozițiile art. 228 alin.1, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Totodată, s-a reținut că circumstanța agravantă prev de art 209 alin1 lit e C.pen 1969( săvârșirea faptei într-un loc public) nu mai este prevăzută în noua reglementare. Prin urmare, întrucât limitele de pedeapsă prev de noul cod penal sunt mult reduse, iar circumstanța agravantă prevăzută în vechea reglementare nu mai este prevăzută în noul cod, instanța de fond a determinat ca fiind lege penală mai favorabilă noul cod penal, și, astfel a analizat analiza infracțiunile de furt prin raportare la dispozițiile noului cod penal.
Sa constatat că în drept, fapta inculpatei G. D. M., care în data de 21.01.2013, în jurul orelor 14,00, în timp ce se afla în zona Complexului Comercial V. din Mun. Reșița, a sustras, din buzunarul persoanei vătămate Leorinți F., portofelul în care se afla suma de 4000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C. pen.
Prima instanță a reținut că elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpatei de luare a portofelului, ce conținea suma de 4000 lei, aparținând persoanei vătămate Leorinți F., fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii bunului pe nedrept, iar
urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunului respectiv din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate Leorinți F. în stăpânirea inculpatei.
S-a constatat că legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, trecerea bunului din posesia persoanei vătămate în aceea a inculpatei a fost consecința directă a acțiunii acesteia de sustragere.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că vinovăția inculpatei îmbracă forma intenției directe, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a) C.pen., aceasta a prevăzut și urmărit producerea rezultatului prin săvârșirea faptei, intenție calificată prin scopul ei și anume, acela al însușirii pe nedrept a bunului persoanei vătămate Leorinți F..
Cu privire la fapta inculpatei G. D. M., care, în data de 20.03.2013, în jurul orelor 12:00, în timp ce se afla în incinta magazinului Orange aparținând ., situat în complexul „NERA” din Mun. Reșița, a sustras un telefon mobil marca Iphone 5, de culoare albă, ce se afla la încărcat pe un stand de prezentare a accesoriilor, prima instanță a reținut că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C. pen.
S-a reținut totodată că elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpatei de luare a unui telefon mobil marca Iphone 5, aparținând persoanei vătămate ., fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii bunului pe nedrept, iar urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunului respectiv din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate . în stăpânirea inculpatei.
S-a considerat că legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, trecerea bunului din posesia persoanei vătămate în aceea a inculpatei a fost consecința directă a acțiunii acesteia de sustragere.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că vinovăția inculpatei îmbracă forma intenției directe, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a) C.pen., aceasta a prevăzut și urmărit producerea rezultatului prin săvârșirea faptei, intenție calificată prin scopul ei și anume, acela al însușirii pe nedrept a telefonului sustras.
Judecătoria Reșița a mai reținut că fapta inculpatei G. D. M., care în data de 14.05.2013, în jurul orelor 15:00, în timp ce se afla pe .. Reșița, a sustras de la gâtul persoanei vătămate D. C., un lănțișor de aur în greutate de aproximativ 11 grame, fără a exercita acte de violență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 C. pen.
S-a constatat că elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpatei de luare a unui lănțișor de aur în greutate de aproximativ 11 grame, aparținând persoanei vătămate D. C., fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii bunului pe nedrept, iar
urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunului respectiv din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate D. C. în stăpânirea inculpatei.
Prima instanță a constatat că legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, trecerea bunului din posesia persoanei vătămate în aceea a inculpatei a fost consecința directă a acțiunii acesteia de sustragere.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că vinovăția inculpatei îmbracă forma intenției directe, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a) C.pen., aceasta a prevăzut și urmărit producerea rezultatului prin săvârșirea faptei, intenție calificată prin scopul ei și anume, acela al însușirii pe nedrept a bunurilor sustrase.
Având în vedere că inculpata a comis cele trei fapte înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța de fond a reținut că acestea au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni prevăzut de dispozițiile art.38 al.1 Cod pen.
În consecință, prima instanță a apreciat că s-a făcut dovada existenței celor trei infracțiuni de furt, a săvârșirii acestora, cu vinovăție, de către inculpata G. D. M., astfel încât a pronunțat o soluție de condamnare față de aceasta, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, ținându-se seama de criteriile expres prevăzute de aceste dispoziții, și anume: împrejurările, modul de comitere a infracțiunii și mijloacele folosite; starea de pericol creată; natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii; motivul săvârșirii faptei; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedența penală a inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului; nivelul de educație, vârsta, sănătatea, situația familială și socială. În acest sens, instanța reține gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al faptelor săvârșite, având în vedere valorile sociale apărate prin dispozițiile legale- patrimoniul persoanelor vătămate,– de împrejurările și modul de comitere a faptei –în plină zi, în locuri publice, îndrăzneala de care inculpata a dat dovadă prin comiterea faptelor, rezultatul produs în urma faptelor săvârșite-prejudiciile create persoanelor vătămate, multitudinea faptelor săvârșite în concurs real.
Totodată la stabilirea cuantumului pedepsei, prima instanță a avut în vedere și atitudinea procesuală a inculpatei care, în cursul urmăririi penale nu a recunoscut, în totalitate faptele săvârșite, iar în cursul judecății a refuzat să dea vreo declarație, îngreunând astfel desfășurarea procesului penal și aflarea adevărului în cauză.
De asemenea, la alegerea sancțiunii și la dozarea cuantumului acesteia, s-a avut în vedere și antecedența penală a inculpatei. Astfel, s-a reținut că din cuprinsul fișei de cazier judiciar rezultă că, prin ordonanțe ale parchetului, au fost dispuse un număr de șase soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni administrative, respectiv amenzi, al căror cuantum variază între 500 lei și 1000 lei, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și de asemenea, a fost pusă în mișcare, de două ori, acțiunea penală pentru alte infracțiuni de furt calificat săvârșite în concurs real. Totodată s-a reținut că prin comportamentul său ulterior inculpata a dovedit faptul că nu a înțeles nici importanța valorilor sociale ocrotite și nici clemența organelor judiciare cu ocazia constatării primelor încălcări ale legii penale, ci, dimpotrivă, a perseverat în comportamentul infracțional, întărind concluzia unei reacții sociale mult mai severe.
Prima instanță a reținut că în conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și prin urmare, având în vedere că în raport de infracțiunea comisă, în speță a fost identificată ca lege mai favorabilă Noul Cod Penal, au fost aplicate dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare.
Analizând condițiile necesare pentru aplicarea pedepselor complementare prevăzute de art. 67 alin. 1 C.pen., prima instanță a reținut că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractoarei, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi nu este necesară. Având în vedere că, potrivit art. 65 alin.1 C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b și d - o, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, și, întrucât, în cauză nu au fost aplicate pedepse complementare, instanța de fond a constatat nu pot fi aplicate pedepse accesorii.
Cu privire la individualizarea executării pedepsei, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea în regim de detenție a pedepsei cu închisoarea aplicată prin prezenta sentință penală, raportat la gravitatea faptelor săvârșite, modalitatea de săvârșire a acestora, persoana inculpatei care, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a mai fost sancționată în trecut, de foarte multe ori, pentru fapte de același gen, măsuri care nu au condus la reeducarea sa și nu au constituit avertismente suficiente, acesta dând dovadă de un comportament deviant și o puternică predispoziție spre săvârșirea de infracțiuni, reeducarea sa nefiind posibilă decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că, în cursul urmăririi penale persoana vătămată ., prin reprezentant legal B. O. M., prin declarația din data de 24.04.2013, aflată la fila 50 din dup, nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, întrucât prejudiciul a fost recuperat, motiv pentru care s-a luat act de poziția acestei părți civile.
În ceea ce privește persoanele vătămate Leorinți F. și D. C., instanța de fond a reținut că Leorinți F., prin declarația din data de 17.07.2014, aflată la fila 85 dosar, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 lei reprezentând despăgubiri materiale; D. C., prin declarația din data de 27.06.2013, aflată la fila 69 din dup, menținută în cursul judecății, la termenul de judecată din data de 24.10.2014, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2000 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
Întrucât în argumentarea soluției date pe latură penală s-a reținut deja că autorul faptelor de furt este inculpata, care a acționat cu vinovăție, sustrăgând din patrimoniul părților civile Leorinți F. suma de 3000 lei, și, respectiv, D. C., un lănțișor din aur de aproximativ 11 gr, în valoare de 2000 lei, constatându-se, totodată, că prin aceste fapte s-au cauzat prejudicii și acestea nu au fost reparate, că există o legătură certă de cauzalitate între prejudicii și faptele deduse judecății, prima instanță a admis acțiunile civile formulate în cauză, de către cele două părți civile menționate, fiind îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii civile delictuale pe art. 1357 C.civ și a obligat inculpata la plata despăgubirilor materiale în cuantumul indicat în dispozitivul sentinței penale.
Împotriva sentinței penale nr. 408/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpata G. D. M. criticând-o ca netemeinică sub aspectul cuantumului apreciat prea mare al pedepsei și modalității de executare, susținând că îndeplinește toate condițiile pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Analizând apelul declarat de inculpată prin prisma motivelor invocate de aceasta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța constată că inculpata a criticat hotărârea atacată numai în ceea ce privește latura penală, respectiv cuantumul pedepselor și modalitatea de executare, nu și în legătură cu latura civilă a cauzei.
Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, analiza făcută de Judecătoria Reșița urmând a fi însușită de instanța de control judiciar. În declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 33 dosar UP), inculpata a recunoscut faptele comise în datele de 21.01.2013 și 20.03.2013, însă s-a declarat nevinovată în ceea ce privește infracțiunea comisă în data de 14.05.2013. În ceea ce privește comiterea infracțiunii de furt în dauna persoanei vătămate Leorinți F., din data de 21.01.2013, declarația persoanei vătămate se coroborează nu doar cu cea a martorului B. C., dar și cu recunoașterile inculpatei, care a arătat că deși nu i-a tras căciula pe cap și nici nu l-a lovit, a luat portofelul acestuia în care s-ar fi aflat suma de 830 lei. Referitor la infracțiunea de furt comisă în dauna persoanei vătămate . la data de 20.03.2013, declarația de recunoașterea a inculpatei se coroborează cu cea a martorei D. R. D., precum și cu dovada de ridicare din 20.03.2013 care atestă că inculpata a predat organelor de poliție telefonul sustras. Instanța de apel constată că vinovăția inculpatei a fost probată cu caracter cert și în ceea ce privește infracțiunea de furt săvârșită în dauna persoanei vătămate D. C. la data de 14.05.2013. În acest sens se constată că declarația persoanei vătămate se coroborează cu cele ale martorilor P. M. și P. C. și parțial cu cea a inculpatei care recunoaște incidentul cu D. C., însă susține că lănțișorul ar fi aparținut fiului ei, fapt contrazis de ansamblul probator.
Referitor la încadrările juridice date faptelor se constată că în mod corect s-a reținut noul Cod penal ca lege mai favorabilă date fiind limitele mai mici de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. 1 C.p. față de infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. e C.p. din 1969 și chiar dacă tratamentul sancționator al pluralității de infracțiunii ar fi mai blând în reglementarea în vigoare de la data comiterii faptelor pedeapsa rezultantă nu ar putea fi mai mică de 3 ani.
În ceea ce privește modul de individualizare a pedepselor se reține că acestea sunt orientate spre minimul special prevăzut de art. 228 alin. 1 C.p., că reflectă atât pericolul social al faptelor comise, cât și al persoanei inculpatei. Așa cum în mod temeinic a constatat și Judecătoria Reșița, inculpata nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind sancționată în mod repetat cu amenzi administrative pentru fapte care se încadrau în dispozițiile art. 209 C.p. din 1969 privind furtul calificat. Ca atare, se reține că infracțiunile în speță nu au un caracter izolat, ci reprezintă un mod de trai pentru inculpată, o conduită constantă în disprețul dreptului de proprietate al altor persoane. Mai mult, modalitatea de comitere, respectiv pentru faptele din 21.01.2013 și 14.05.2013 abordarea persoanelor vătămate în locuri publice și deposedarea de bunuri prin distragerea atenției, iar pentru fapta din 20.03.2010 în incinta unui magazin, denotă nu numai curajul inculpatei, ci și o anumită specializare în acest gen de fapte. În procesul de individualizare a pedepsei se reține și că nu există elemente care să poată fi valorificate drept circumstanțe atenuante. Evaluând ansamblul aspectelor sus menționate, instanța de apel apreciază că pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni de furt, respectiv pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare sunt optime pentru a conduce la prevenirea comiterii altor fapte de natură penală, dar și reeducării inculpatei în spiritul câștigării mijloacelor materiale prin muncă cinstită.
Cu privire la modalitatea de executare se reține că nici un alt regim, în afară de cel de deținere, nu are aptitudinea de a conduce la educarea inculpatei și la integrarea sa reală în societate, la înțelegerea gravității conduitei sale. Astfel, în mod repetat, inculpata a beneficiat de clemența organelor judiciare, fiindu-i aplicate amenzi administrative pentru fapte similare, dar nu a înțeles să-și circumscrie conduita normelor legale și de conviețuire socială, ci dimpotrivă că nu va fi sancționată prea aspru; inculpata nu are ocupație și nici loc de muncă, nu are nici un resort interior în sensul autoreeducării, neexistând nici un element care să conducă la concluzia că fără executarea efectivă a pedepsei nu va mai comite alte infracțiuni.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata G. D. M. împotriva sentinței penale nr. 408/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata G. D. M. împotriva sentinței penale nr. 408/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpata la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-L.B..-27.05.2015
Tehnored- .C.U.-28.05.2015
Prima inst.: jud. P. I. L. – Judecătoria Reșița
| ← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 555/2015. Curtea de Apel... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
