Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 48/295/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ nr. 18/A
Ședința publică din 14 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. M. C. FLORENȚA
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: A. I. C.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
Pe rol se afla judecarea apelului declarat de inculpatul B. D. împotriva sentinței penale nr.175 din 24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește inculpatul B. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, după care instanța constata ca exista procedura ce citare la ambele domicilii declarate de inculpat, întrucât inculpatul nu a indicat instanței o altă adresă la care să fie citat.
Nemaifiind alte cereri formulate și nici alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul procurorului.
Procurorul apreciază că apelul inculpatului este nefondat, în condițiile în care prima instanță a aplicat acestuia o pedeapsă de 4 luni închisoare având în vedere starea de recidiva în care se afla acesta și considerând că legea penală mai favorabilă este legea veche. Procurorul subliniază faptul că prima instanță având în vedere starea de recidivă a stabilit că pedeapsa să fie executată efectiv, motiv pentru care apreciază pedeapsa aplicată este temeinică și legala iar apelul inculpatului solicită să fie respins ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 175 din 24 Octombrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Sînnicolau M. în baza art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art 37 lit b din Codul penal, cu aplicarea art 74 alin 1 lit c din Codul penal coroborat cu art 76 alin 1 lit d din Codul penal, cu aplicarea art 396 alin 10 din Noul C. pr. pen., art 5 din Noul C pen, l-a condamnat pe inculpatul B. D., fiul lui G. și G., nascut la data de 08.04.1983, in municipiul Drobeta T.-S., jud.Mehedinti, cu domiciliul in municipiul Drobeta T.-S., ., ., ., jud.Mehedinti,, CNP_ la pedeapsa de 4 ( patru ) luni închisoare cu executare în detenție., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere .
Pe durata prevăzută de art.71 C.pen., a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit.b C.pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 274 alin. (1) din Noul C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
A dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești a sumei de 200 lei cu titlu de onorariu avocațial din oficiu către avocat din oficiu T. Darius – Baroul T..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr.840/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M. a trimis în judecată pe inculpatul B. D., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, fapta prev. și ped. de art. 86 alin.l din OUG 195/2002 republicată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 15.01.2014 sub nr._ .
În sarcina inculpatului B. D. s-a reținut, în esență, că la data de 05.06.2013 in jurul orelor 2130 s-a prezentat în Punctul de Trecere al Frontierei Cenad, județul T., pe sensul de ieșire din țară, conducând autoturismul marca Opel Vectra, înmatriculat în Anglia sub numărul_, fără a poseda permis de conducere.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 25.02.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Inculpatul B. D. s-a prezentat în fața instanței, a recunoscut fapta comisă și a solicitat judecarea cauzei în condițiile prevăzute de art. 374 alin 4 din noul Cod de procedură penală.
Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 100 C.p.p. a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, respectiv fișa de cazier a inculpatului și ascultarea inculpatului.
Pentru soluționare s-a depus la dosarul cauzei :dosarul de urmărire penală nr.840/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M. f 1-51 ,în dosarul instanței de judecată: cazier judiciar f.9, delegație pentru asistență juridică obligatorie f.12 și 37,declarație inculpat f.52.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești astfel cum a fost menționat mai sus, instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere recunoașterea inculpatului care a solicitat aplicarea prevederilor art. 374 alin 4 din Noul C.pr.pen. f. 52 dosar, coroborată cu declarațiile martorilor M. C.-C., A. G., B. V.-E. f. 35 și urm. dosar urmărire penală, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art 86 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art 37 lit b din Codul penal, constând în aceea că inculpatul la data de 05.06.2013 a condus autoturismul marca Opel Vectra, înmatriculat în Anglia sub numărul_ pe drumurile publice, prezentându- se în Punctul de Trecere al Frontierei Cenad, județul T., pentru a ieși din țară, fără a poseda permis de conducere, din adresa numărul 60 839 /18 iunie 2013 a SPCRPCIV M. rezultând faptul că inculpatul nu figurează în evidențe ca posesor al permisului de conducere auto.
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului a fost săvârșită cu intenție și denotă un pericol social destul de ridicat, având în vedere că putea pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Instanța de fond a reținut în cauză incidența stării agravante a recidivei postexecutorii în ce privește pe inculpat deoarece inculpatul a mai fost anterior condamnat penal la pedeapsa de 3 ani inchisoare, aplicată prin sentinta penală nr. 1034/30 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. definitivă prin decizia din 10 iunie 2006 a Tribunalului M. ,așa cum reiese din fișa de cazier judiciar, f 9 dosar, fiind liberat condiționat la 12 februarie 2008 cu rest de executat de 327 de zile .
Instanța de fond a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 396 alin 10 din Noul C.pr.pen. în sensul că limitele pedepsei cu închisoare, prevăzute de textul legal incriminator au fost reduce cu o treime, deoarece inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei judecata având loc în baza procedurii speciale prev. de art. 396 alin 10 C.pr.pen.
Prima instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art 74 alin 1 lit c din Codul penal, constând în aceea că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut fapta comisă, prezentându –se în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată .
Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului și a făcut în ce privește individualizarea tuturor pedepselor și proporționalizarea acestora, aplicarea prevederilor art. 52, art. 72 din Vechiul C.pen., în sensul că s-a orientat către pedeapsa cu închisoare, întrucât pedeapsa închisorii reprezintă o constrângere directă aplicată inculpatului, de natură să asigure în mai mare măsură, îndreptarea și corijarea acestuia, fiind necesară și îndeplinirea scopului de prevenție pe viitor de săvârșire a acestui gen de fapte penale, având în vedere că fapta denotă un pericol social destul de ridicat, având în vedere că putea pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Așadar, având în vedere și criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen., respectiv: limitele pedepsei cu închisoare prevăzute de textul de lege incriminator reduse cu o treime în baza art. 396 alin 10 din Noul C.pr.pen, deoarece inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, fapta fiind săvârșită cu un grad de pericol social destul de ridicat fiind săvârșită în scopul eludării normelor care reglementează circulația pe drumurile publice, fapta inculpatului putând pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul, dar și circumstanța atenuantă prevăzută de art 74 alin 1 lit c din Codul penal așa cum a fost reținută mai sus, sub aspectul proporționalizării pedepselor: instanța de fond în baza art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art 37 lit b din Codul penal, cu aplicarea art 74 alin 1 lit c din Codul penal coroborat cu art 76 alin 1 lit d din Codul penal, cu aplicarea art 396 alin 10 din Noul C. pr. pen., art 5 din Noul C pen, l-a condamnă pe inculpatul B. D., la pedeapsa de 4 ( patru ) luni închisoare cu executare în detenție., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, având în vedere că inculpatul este recidivist .
Pe durata prevăzută de art.71 C.pen., a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit.b C.pen., ca pedeapsă accesorie, având în vedere că fapta inculpatului a fost săvârșită în scopul eludării normelor care reglementează circulația pe drumurile publice, putând pune in pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
În baza art 5 din Noul Cod penal, instanța de fond a apreciat că dispozițiile Vechiului Cod Penal, menționate mai sus, sunt mai favorabile în ce privește pe inculpat, deoarece tratamentul penal al recidivei este mai favorabil inculpatului, în varianta prevăzută de Vechiul Cod penal întrucât aplicarea unui spor este facultativă, spre deosebire de recidiva în varianta reglementată de Noul Cod penal, unde limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, iar ca atare în baza Deciziei Curții Constituționale instanța de fond a aplicat în întregime inculpatului regimul juridic penal sancționator prevăzut de Vechiul Cod penal.
În baza art. 274 alin. (1) din Noul C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
A dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești a sumei de 200 lei cu titlu de onorariu avocațial din oficiu către avocat din oficiu T. Darius – Baroul T..
Împotriva acestora a declarat apel inculpatul B. D..
Examinând sentința penală apelată sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.417 alin.2 N C.p.p., instanța constată că apelul formulat de către inculpatul B. D., este nefondat, hotărârea fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea că în noaptea de la data de 05.06.2013 in jurul orelor 2130 s-a prezentat în Punctul de Trecere al Frontierei Cenad, județul T., pe sensul de ieșire din țară, conducând autoturismul marca Opel Vectra, înmatriculat în Anglia sub numărul_, fără a poseda permis de conducere.
Inculpatul B. D.a recunoscut săvârșirea faptei în fața instanței de judecată unde a solicitat ca judecata să aibă loc în baza art. 375 C. pr. pen.
Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art.375 Cod procedură penală, încadrarea în drept a faptelor săvârșite, fiind de asemenea corectă, iar pedeapsa de 4 luni stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal menite a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prevăzut de art.52 Codul penal din 1969.
Cu privire la individualizarea pedepselor, Curtea de Apel constată că a pedeapsa de 4 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, corespunde criteriilor de individualizare. Pentru a-și îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatei.
În acest sens se va avea în vedere că, față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 396 alin 10 C.pr.pen, (închisoarea de la 8 luni -3 ani și 4 luni) pedeapsa aplicată de prima instanță este sub acest minim, la care prima instnață a ajuns ca efect al reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin 1 lit c din Codul penal, constând în aceea că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut fapta comisă, prezentându –se în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată.
Aflându-ne în apelul inculpatului, art. 418 C. pr. pen. nu permite cenzurarea aplicării concomitente a dispozițiilor art. art. 396 alin 10 C.pr.pen și art. art. 74 alin 1 lit c din Codul penal 1969 și nici a incidenței concomitente a acestor circumstanțe cu cauza de agravare a recidivei, dar în mod cert față de gradul de pericol social al infracțiunii, în raport cu natura infracțiunii(contra siguranței rutiere), dar și starea de pericol concret care se evidențiază prin aceea că inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a avea permis de conducere, acesta fiind recidivist suferind mai multe condamnări nu se justifică o reducere suplimentară a pedepsei aplicate, prin persistența sa infracțională inculpatul dând dovadă că nu înțelege importanța valorilor sociale pe care le încalcă.
Având în vedere starea de recidivă postexecutorie deoarece inculpatul a mai fost anterior condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare, prin Sentinta penală nr. 1034/30 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. definitivă prin decizia din 10 iunie 2006 a Tribunalului M.,fiind liberat condiționat la 12 februarie 2008 cu rest de executat de 327 de zile, detenția este singura modalitate de executare a pedepsei permisă de lege.
Pentru considerentele expuse, apelul inculpatului apare ca nefondat, motiv pentru care, în temeiul art421 pct.1, lit. b C.pr.pen acesta va fi respins.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. D. împotriva sentinței penale nr. 175/24.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2015.
Președinte,Pentru Judecător F. P. aflat în C.O.
F. M. C. Florențasemnează Președintele completului
F. M. C. Florența
Grefier,
A. I. C.
Red.F.F./3.02.2015
Tehnored. A.C
Nr. Ex5
Jud. Fond. L. M.
| ← Agresiunea sexuală (art.219 NCP). Decizia nr. 8/2015. Curtea de... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... → |
|---|
